5,812 matches
-
rămâne să bată pasul pe loc și s-ar putea să mai rămână și cu bubița la scăfârlie, ceea ce nu-i bine pentru evoluția lor, În special, și a societății, În general. Este vorba de două cuvinte admonestate cu tot disprețul, suveranitatea noii generații și teama de a nu se frige la gură când le pronunță. Cele două cuvinte atât de nefaste pentru unii sunt = comunist(m) și securitate. Ce au ele așa de Înspăimântător pentru unii, nu știu, sau doar
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
prietenei lui sta în picioare, în rama unei oglinzi sparte, îngropată-n evlavia nerușinării, expusă ca o marfă strălucitoare. Berea, șampania și coniacul băut pe nerăsuflate își făcuseră efectul. Bărbații, bântuiți de pofte, îi priveau, cu un amestec indecent de dispreț și posesiune, goliciunea impudică, admirându-i prospețimea de dimineață buimacă, galbenă ca untdelemnul, în timp ce ea zâmbea nepăsătoare și provocatoare, jucându-și în ochi mândria de-a fi atât de râvnită. Pieptul ca o gușă de porumbiță săpa fântâni negre-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
unei prietene cu suflet de copil: actrița Petronela Chiribuță - Mai bine ai crește un copil, nu să-ți pierzi vremea cu astfel de lucruri. Ești femeie, ce Dumnezeu! O priveau revoltate și în vocile lor, asprite de trecerea timpului, se simțea disprețul mai ceva ca lama unui cuțit. Scena ce mi se desfășura în fața ochilor părea desprinsă dintr-o sală de tribunal. „Completul”: câteva femei trecute de 60 de ani ce-și petreceau după amiezile în parc, zilnic în același mod, făcând
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
e lacrima, mânia, invidia, teama. Că voi zâmbi mereu. Dar tu, tu ai lăsat să mă lovească vorbele și faptele unor oameni, să sape în mine răni adânci, făcându-mă să simt ce n-aș fi vrut niciodată să trăiesc: dispreț, ură, dorință de răzbunare. De ce? De ce ai uitat de mine? Boabe de rouă încep să-i alunece din ochii ei mari, albaștri. Tresar ca vinovată și brusc, îmi dau seama că are dreptate: ne cunoaștem de o viață. O viață
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
cuțitul din teacă și în vânzoleala lor l-a atins cu cuțitul pe flăcău la o mână și a început să sângereze. Văzând Ciolac că l-a rănit la mână, l-a lăsat în pace. Dar de aici, ura și disprețul l-a cuprins pe flăcău. Pe dealul lui Bour Dealul lui Bour este acoperit cu o pădure din foioase, predominând teiul și stejarul. Nu este exclus ca Eminescu să se fi referit la codrii respectivi, căci se află un document
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
la colectiv. Așa se face că, o dată cu deposedarea țăranului de toată agoniseala de ani și ani, m-a deposedat și pe mine, ca și pe alții ca mine, de cele mai frumoase amintiri, încorporând în sufletele multora tristețea, ura și disprețul. Parcă mai ieri au fost acele clipe fericite când ne întorceam seara de la câmp în vârful carului ce se legăna alene tras de două văcuțe, una porumbă pe care o chema Dumana, ce era înjugată în partea de către om, iar
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
milion de ani. Da’ cum să faci sfânt din el? Că el era curvar, domnule! Erou, asta-i altceva... Un erou național fără egal. Cel mai mare. Da’ sfânt... Cum să faci sfânt din el?! TEHNICĂ Este incorect să ai dispreț față de tehnică. Eu nu sunt tehnocrat, însă recunosc că în bătălia pentru adaptare tehnica este universal utilă. Dar asta nu înseamnă că tehnica poartă în ea dimensiunea infinitului. ȚĂRAN Când va dispărea ultimul țăran din lume — la toate popoarele, vreau
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
sunt? Că nici ultimul parazit care crește în cutele societății nu sunt... Pesemne că sunt cineva dificil de fixat. „Ce mai faceți, domnu’ Țuțea?“ — Mă simt asemeni unui vultur trist, care înălțat la zenit urinează asupra veacului douăzeci cu un dispreț creștin. Am purtat ideile și credința precum poartă vântul microbii. UMANISM Un umanist pur, adică indiferent religios, practică formele vieții de junglă, împingând cruzimea până la forma gratuită a bestialității tigrului. Vremea noastră este plină de astfel de exemplare. Umanismul este
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ieșire, nu însă deajuns de aprofundat pentru a dobândi vibrație estetică. Ființa cu viață “insulară”, eroina a tras a bariera de izolare între oameni și ea, rezervele față de ceilalți au la ea răceala unei superiorități ofensate, care-și face din dispreț un blazon. În aparență, personajul unidimensional Manuela, păstrează în cutele sufletești intime mirajul unei iubiri ardente, convertită pe plan intelectual într-un dialog despre D’Annunzio, “extremul voluptos”. Închipuirile despre o lume ideală se amplifică dintr-un sentiment de contrarietate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
și temătoare în fața acelui monument al dîrzeniei. Însemna că Bărzăunul devenise altul! Nu mai era cel de altădată, pe care să-l poți trînti și mototoli cum vrei. Nu te-astîmperi? rînji îndărătnic Bărzăunul. Mă, începu Ilinca privindu-l cu tot disprețul posibil, să nu mă mai faci "găinușă", că... Că ce? Căă... Și Ilinca nu mai putu continua. Simți deodată că o părăsesc toate forțele, că nu mai găsește nici cuvinte, că... în sfîrșit, se văzu dezarmată total și izbucni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a făcut Ilinca? Bărzăunul se întoarse deodată spre Virgil și, fără alte vorbe, răcni de mai multe ori aidoma pieilor roșii cînd atacă. Virgil îl lăsă să se producă pînă la sfîrșit, apoi, privindu-1 peste umăr, îi spuse cu nemărginit dispreț: Tu ești bun de pus în cînepă, drept sperietoare, bă momîie cu glas de flașnetă!... Cine naiba m-a pus să vin în pustietatea asta tocmai cu tine? Mai bine stăteam de vorbă cu poarta! Bărzăunul părea total în afara problemei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
lui Hölderlin, dar de inspirație elenă. În creația eminesciană, chiar străbătută de cea mai profundă neliniște poezia este o bucurie. În ce constă această bucurie, această jubilare ? Când Leopardi a scris poezia A se stesso "Către sine însuși" cu profundul dispreț aruncat vieții fango e noia noroi și urât, infinită zădărnicie este totul, "nimic altceva", iar Eminescu, în Rugăciunea unui dac aruncă "blestem mișcării prime, al vieții primul colț" care a fost motivația de a pune în versuri, în jocul sublim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
urât, infinită zădărnicie este totul, "nimic altceva", iar Eminescu, în Rugăciunea unui dac aruncă "blestem mișcării prime, al vieții primul colț" care a fost motivația de a pune în versuri, în jocul sublim al formelor prozodice cât mai perfecte atâta dispreț și disperare? Voința esteticului estompează gravitatea ideației, transformă tragicul în "bucuria" nu doar a unui joc pur semantic, ci a creației, adică a descoperirii unui adevăr neschimbător al vieții, al lumii. Poetul filtrează tot ce trăiește exaltare, deprimare, lumină, beznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
el. Oamenii pe care i-a cunoscut nu pot fi puși alături cu maimuțoii ăștia de prieteni ai tăi. „Generație bicisnică de după război, lipsită de orice idee despre adevărata vânătoare...” Și zâmbește numai cu ochii, reținându-și vizibil un gest de dispreț, dar și de generoasă înțelegere, voind să sublinieze că, de fapt, nu vrea să absolutizeze propriile păreri. Îi este greu să creadă că mai poate comunica orice și oricât cu cei apropiați. Îi suspectează de ilogism și de lene intelectuală
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
au o viață proprie, ce nu depinde doar de convențiile diplomatice. Un popor "șters" de pe harta politică a Europei poate subzista, în ciuda indiferenței guvernelor. Polonia a dat acest ilustru exemplu, la fel și Italia, țară pe care Metternich 24, cu dispreț, o trata drept o simplă "expresie geografică". Un veritabil om de stat ține seamă de aceste sentimente, care supraviețuiesc în cel mai adânc colț din sufletul popoarelor și care, deseori, se constituie în dovezi ale existenței lor; într-o negociere
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
acela că, în alegerea agenților diplomatici, guvernul trebuie să țină cont mai întâi de interesul statului. Excluderile, pe alte criterii, indiferent de unde ar proveni ele, de jos sau de sus, denotă o îngustime de spirit și, în egală măsură, un dispreț total față de interesele statului, din partea celui care procedează astfel. În aproape 60 de ani de existență, Republica a făcut dovada unui remarcabil eclectism; pe de o parte, ea a atras multă lume în această carieră; pe de altă parte, tot
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
rândul lui să fie atacat. Iar atacul s-a produs în Cameră, el asumându-și propria sa apărare, în calitatea sa oficială de Comisar al Guvernului. A făcut-o sub o formă care pentru acest republican luminat, implica un profund dispreț față de regimul parlamentar. Astfel, el nu a dat nici o explicație cerută de anchetatori, "a înecat peștele" într-o conferință spirituală asupra Algeriei, a povestit anecdote picante, a făcut întreaga adunare să izbucnească în hohote de râs, a fost aplaudat și
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
mulțumește să publice pentru cititori. Același autor este de acord că aceste considerații privind mărimea și alte condiții grafice în care urmează să îi apară cartea îi sunt deocamdată indiferente. Fapt influențat poate de stilul său cât și de certul dispreț, nu bine justificat, fără îndoială, față de formele exterioare. * Făcute aceste declarații, invităm cititorul să intre în lectura unei lucrări din care să iasă cu vreo anumită delectare și credem, de asemenea, cu un oarece folos. 1902 . Capitolul I Ipoteze mai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pentru studiul istoriei și al filosofiei grecești. Considerat a fi cinic (Joel) preamărește, ca și cinicii, viața la țară și în natură, agricultura, călirea organismului și stăpânirea de sine, considerând mulțumirea de sine idealul suprem al vieții. Împărtășește cu cinicii disprețul față de știință. 6 Foamea de nemurire, care apare la Unamuno și în Despre sentimentul tragic al vieții, Editura Institutul European, Iași, 1995. 7 Un desert, un fel de cremă de zahăr ars, făcut din ouă, lapte, zahăr și făină, aromat
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
eseu al lui E. M. Foster intitulat Aspecte ale romanului, care propunea o evaluare a speciei pornind de la ipoteza suprinzătoare că toți marii romancieri de la Fielding și Laclos pînă la Balzac și Dostoievski, ar fi convocați în jurul unei mese rotunde în disprețul timpului care îl desparte. Nu altfel procedează Horia Gârbea în Doamna Bovary sînt ceilalți, textul doctrinar al noului teatru întrezărit de autorul reformator. Măcelul justițiar din Hamlet este conectat cu ura asasină a Emmei Bovary, cu motive din Năpasta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
TOREADORUL: Impresarul! Zicea că nu contează unde mergem că lumea e peste tot la fel de sîngeroasă. EMMA: Avea dreptate. (Se joacă iar cu spada.) Ce ziceți, o femeie poate fi toreador? TOREADORUL: Ce să zic? Nu cred! CHARLES: Nici eu. EMMA (dispreț): Tu... TOREADORUL: Nu cred, doamnă Bovary. I-ar lipsi curajul, poate în clipa cea mai importantă, aceea a estacării taurului. Puțini sînt chiar bărbații care îndrăznesc. EMMA (se joacă mereu cu spada): Nu cumva publicului nu i-ar veni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și mai ales cei din masa poporului... A mînca poporul mai ales este o greșală neiertată, ba putem zice chiar o crimă! Nu, orice s-ar zice și orice s-ar face, cu toate zbieretele reacțiunii ce se zvîrcolește sub disprețul strivitor al opiniunii publice, cu toate urletele acelora ce cu nerușinare se intitulează sistematici opozanți...Nu! În van! noi am spus-o și o mai spunem: situațiunea României nu se va putea chiarifica ceva mai mult nu vom putea intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Rică vine și-i interpelează militărește. RICĂ: Dar adicătele, ce poftiți dv.? Adicătele cum o ieși o ceată de dalauci, de haimanale de-ale dvs. în uliță cu reteveiul, guvernul... (vine spre public și se adresează publicului cu aroganță și dispreț) Dumneavoastră, oamenii inteligenți sînteți de vină, fiindcă stați indiferenți. Ia să fi mers dumneata cu mine și cu dumnealor toți (arată publicul) să facem și noi o manifestație. Dar nu! Noi stăm ca blegii în cafenele și-n berării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Face atîta zgomot că apare și mama, Geta, din bucătărie cu șorțul pe ea și mîinile pline de făină. FANE: Ura! A apărut! Am debutat! Am găsit de lucru! GETA: Bravo! BUNICA (Își face cruce): Bine c-a dat Dumnezeu! (dispreț) Șomer de 5 ani. BUNICUL: Ce ai găsit de făcut? FANE: Uite. Aici. În pagina 10. Am trimis la revistă o nuvelă scrisă de mine. Și a apărut. Ăștia plătesc bine. BUNICA (suspicioasă): Să nu fie vreo revistă de-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
nu știi ce vreau să zic. Du-te-n... pădure, în munți, la peșteră dacă vrei să fii om de grotă. Abia aștept să te tai de la întreținere. Măcar cînd făceai pe scriitorul nu era atîta mizerie în casă (cu dispreț) Mai bine te-ai rade și tu, că o să ajungi ca ăla urîtul... FANE: Care urît? BUNICA: Ăla de la televizor... BUNICUL: Exact! Ca Păunescu! BUNICA: Nu, frate. Ca ăla din desenele animate. Numai ghioaga-ți mai lipsește. FANE (amenițător): Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]