68,163 matches
-
de problemele ei, este pusă din nou sub semne de întrebare așa-numita "poezie pură", ipostaza "poetului delicios, bibeloul saloanelor literare", "vânzător de opium", producător de "poezie pentru inițiați". Scriind, bunăoară, despre Denaturarea poeziei, el face ecou, la câțiva ani distanță, amintitului manifest colectiv, arătându-se convins de "determinismul istoric" și de "posibilitatea integrării poemului în inima cea mai vie a unei acțiuni concrete, organizate și universale" și reluând în variantă proprie respingerea numitei "poezii de cabinet": Dacă astăzi poezia e
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
lor istorică. Căci Oameni și umbre este și un roman istoric, cu o cronologie pe cît de inevidentă pe atît de riguroasă, cu portrete evocatoare, cu detalii și anecdote de epocă memorabile, cu multă "atmosferă", văzute toate însă de la o distanță transparent ironică, cu un umor aș zice fără umor (în sensul în care Henry James caracteriza o femeie ca fiind frumoasă fără a fi frumoasă), cu o participare mereu reținută. Inducem din text că naratorul s-a născut în jurul anului
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
sau schimbate mult sub imperiul fanteziei mele, în toate aceste prea numeroase pagini - totul în același plan pe hîrtie: oameni și umbre, glasuri, tăceri." Mai greu de dedus decît înșiruirea evenimentelor istorice în lumea ficțională a romanului, e vîrsta naratorului, distanța temporală de la care povestește (care i-ar permite cititorului să distingă între vîrsta povestită și vîrsta povestirii). Uneori această distanță pare mare, alteori ea pare apropiată de cei 27 de ani pe care-i are naratorul la sfîrșit, după cam
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
și umbre, glasuri, tăceri." Mai greu de dedus decît înșiruirea evenimentelor istorice în lumea ficțională a romanului, e vîrsta naratorului, distanța temporală de la care povestește (care i-ar permite cititorului să distingă între vîrsta povestită și vîrsta povestirii). Uneori această distanță pare mare, alteori ea pare apropiată de cei 27 de ani pe care-i are naratorul la sfîrșit, după cam trei ani de la întoarcerea din Germania. Poate că această indeterminare e secretul tonului poetic-reflexiv, învăluitor și totuși cristalin ironic, solemn
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
îi vorbi oprește-te piatra Eben-Ezer este în fața ta dacă te-aș lăsa să mă vezi m-ai recunoaște după semnul de pe obrazul stîng în forma literei T și golul dintre dinții din față de sus (acesta-i spațiul care măsoară distanța ce-i mai separă pe cei mici de cei de acasă) totuși îți spun că eu sunt cel ce păzește acum valea umbrei aici îi aștept în curînd pe cei bătrîni lăsați de tine acasă întoarce-te la cei mici
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
matematice pe care computerul le asociază unei anumite temperaturi, mase, densități etc., inaccesibile ochiului uman sau lentilei telescopice, prozatorii și cititorii-constructori virtuali produc viziuni fantasmatice ale unei realități primordiale pe care mai mult o intuiesc fără a-i cunoaște întregul." Distanța față de sistemul literar tradițional nu ar fi totuși de nestrăbătut, mai mult, cartea susține ideea de a concepe întreaga literatură scrisă pînă acum ca un uriaș aparat hyper-textual. În proza postmodernă românească de dinainte de ’89, Ion Manolescu descoperă de altfel
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]
-
marilor critici care s-au ocupat cu această perioadă. Are avantajul de a se citi ușor, ca o povestire neîmpiedicată de excese teoretice, unde pasajul citat și analiza lui critică se întrepătrund, lăsând să se observe artistul Andrei Bodiu. Datorită distanței inevitabile dintre mentalitatea scriitorului postpașoptist și cea a cititorului de azi, am recitit "infidel" unele romane. Aceeași distanță în timp a oferit operei calități pe care inițial nu le-a avut sau a răpit unele identificabile la vremea apariției. Dacă
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
povestire neîmpiedicată de excese teoretice, unde pasajul citat și analiza lui critică se întrepătrund, lăsând să se observe artistul Andrei Bodiu. Datorită distanței inevitabile dintre mentalitatea scriitorului postpașoptist și cea a cititorului de azi, am recitit "infidel" unele romane. Aceeași distanță în timp a oferit operei calități pe care inițial nu le-a avut sau a răpit unele identificabile la vremea apariției. Dacă din punct de vedere estetic nu sunt mari realizări, prin savoarea lecturii, aceste începuturi ale romanului românesc modern
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
ține de tehnică și de stil. Diferitele porțiuni de vers își întemeiază existența în poezie pe o implicită convenție de simetrie cu textul de la care se revendică, fapt datorat alăturării de construcții și de cuvinte caragialiene aflate în original la distanță, într-un fel ce lasă senzația unui efort de rezumare a textului întreg. Am văzut acesta în Căldură mare și lucrurile stau la fel cam în toate poeziile. Tehnica devine mai evidentă atunci cînd e vorba de dialog. Cucoana și
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
un joc aproape tragic al limitelor și revoltei, al deschiderii și claustrării. Preluând o sintagmă eminesciană de amplu fior nostalgic (Trecut-au anii...), Virgil Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent, explicitând hiatusul ce se cască între clipa "de atunci", cu toate avatarurile trăitului, cu tot palpitul unei experiențe nemediate și clipa de acum, cu o altă conformație și cu alte motivații ontologice și gnoseologice. În
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
fotografii superbe, sepia și color, vechi și noi, dar e cu mult mai mult decît un album. Nu e o scriere memorialistică și nici o carte de bucate, deși nu i se poate nega aplicabilitatea în bucătărie. Și cum la jumătatea distanței dintre cele două genuri nu există nimic, aleg să o consider mai mult decît o simplă carte. E poate un obiect de artă. Parfumul ușilor Personajul lui Süskind din Parfumul, Jean-Baptiste Grenouille, cel născut cu harul de a simți și
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
amintit, preocupată de identificarea formelor de rezistență culturală anticomunistă, face următoarea constatare: "În primii doi ani (1944-1946), marcați profund de speranța renașterii statului democratic, climatul moral al elitei intelectuale a fost de refuz aproape general, reprezentanții acesteia încercau să păstreze distanța față de noul regim, nu răspundeau deloc sau refuzau pur și simplu colaborarea". Au fost desigur și acele amețitoare viraje politice executate spre stânga de M. Sadoveanu, G. Călinescu, M. Ralea și de alți exponenți ai elitei intelectuale, dar fiecare a
Considerații finale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14378_a_15703]
-
servindu-se de puști ca de cîrje, alții erau tîrîți în pături de sanitari. Ultimele plutoane odihnite le luau locul. Soldații teferi își priveau camarazii schilodiți fără să încerce să se apropie prea mult de ei. Nenorocirea îi ținea la distanță. Schimbau doar cuvinte de milă și se mirau că nu adaogă "ceasul rău" ca în cazul vreunui consătean lovit de un pălimar peste șale sau avînd laba piciorului strivită de copita boului. Nu prea înțelegeau că ceea ce pățiseră nu era
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
cartuș. Apoi mișcă închizătorul și mai trase unul. Pe urmă se lăsă încet pe vine și proptindu-se cu ceafa de taluz aprinse o țigară. Lîngă el, în picioare, soldatul chel continua să facă ce i se spusese. "Ajunge. De la distanța asta nu știi cînd nimerești ori nu?" Celălalt se lăsă și el pe vine. Îl simți suflînd lîngă umărul lui. "Stai, aștepți, fumezi o țigare, bei din botă o gură de apă, și mai tragi un foc cu toate că nu știi
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
facă rondul matinal cu pași fermi de cristal mă privea pesemne din cînd în cînd cu obrazul ei fără ochi și mă încuraja să rezist în picioarele ei saboții albaștri scînteiau de-a dreptul divin și pe trupul ei la distanțe egale de plexul solar sediul peștera străveche ale sufletului creșteau două ceasuri imense cu timpul sfîrîind cum fierul încins azvîrlit în delir peste trupul de carne * ea a venit plutind pe saboți de sticlă albastră strălucind ca o bijuterie de
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
șiruri de migdali înfloriți. în ianuarie. Locuri în care se poate muri frumos, cu o ultimă suflare parfumată, cu o ultimă rază de soare pe retină. Trecând de atâtea ori pe această șosea, am observat un amănunt bizar. Pe o distanță de aproape patru kilometri și tocmai acolo unde drumul face coturile cele mai nesuferite: nici o siluetă! în mijlocul acestei porțiuni ocolită de Moarte, se află un parching umbros unde staționează tot timpul o camionetă cu geamuri fumurii. De la o distanță politicoasă
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
o distanță de aproape patru kilometri și tocmai acolo unde drumul face coturile cele mai nesuferite: nici o siluetă! în mijlocul acestei porțiuni ocolită de Moarte, se află un parching umbros unde staționează tot timpul o camionetă cu geamuri fumurii. De la o distanță politicoasă, șoferii reduc viteza și trec prin dreptul parchingului cu motorul potolit, aproape în virtutea inerției. Din respect, bănuiesc. Căci banala camionetă nu e, de fapt, o mașină, ci un mic templu în care anonima zeiță a rutierilor oficiază - la cerere
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
mărimea unui ocean. Pedeapsa lor cea mai cumplită era aceea că urmau să plutească în derivă, singuri, pe suprafețe imense de carne fluidă, fără nici o singură șansă de a se regăsi unii cu alții, de a se întrezări măcar, de la distanțe lungi". Atît și astfel a fost lumea pe care a părăsit-o Matei Vișniec în 1987 și pe care romanul său o descrie în speranța că o va și vindeca. Altă dată, poetul însuși, în textul care deschide Poeme ulterioare
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
Acolo, două dive brunete, înalte, cu părul lung, numai un zuluf, cu ditamai tocurile la cizmele de lac, cu picioare mișto. Două bunăciuni, cum ar zice colegii mei, în varianta publicabilă. Stăteau cu năsucurile-n bancomat. Eu, la câțiva metri distanță, că na, nu-i frumos să-ți bagi bocancul în sufletul tranzacțiilor financiare ale omului. Ele, concentrate și mute. Trec câteva minute, apoi mai trec câteva. Încep să mă neliniștesc. După încă o vreme, una o întreabă pe cealaltă: “Și
Două doamne faţă-n faţă cu un bancomat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21137_a_22462]
-
mari pericole le-am trăit cînd eram mică. Pe primul nici măcar nu l-am conștientizat, că aveam mai puțin de doi ani cînd am tras de o floare agățată-n perete și a căzut, cu tot cu ghiveci, la doar 2 mm distanță de capul meu. Și cred că nici pe al doilea, că tot foarte mică eram cînd m-a lăsat bunică-mea 10 secunde în cădița de baie sprijinită pe două scaune, ca să se ducă după un prosop, și m-a
Mic inventar de senzaţii tăricele by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21200_a_22525]
-
o superbă și intensă senzație de usturime. Pentru că un ardei iute adevărat e ăla care-ți lasă iuțeală pe mâini, oricât te-ai fi spălat după ce l-ai atins. Pasul 3, cel mai important și mai memorabil: La 2 ore distanță de întâmplarea cu salata, apucați-vă să vă scoateți lentilele de contact. Efectul va fi instantaneu. Imediat ce veți atinge lentila cu mâna, veți simți o usturime cumplită, ochiul se va înroși și va purcede a lăcrima fără oprire. E o
Cum te poţi mutila eficient cu un ardei iute by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21243_a_22568]
-
ar înfige în cărnița lui fragedă, de VIP în devenire, o altă tastatură din redacție... Și parcă prefer să-l știu hăcuit de o mînă de prieten, decît să-l văd umplut de sînge de cineva care-l cunoaște de la distanță, doar ca pe “un produs antipatic al societății de consum”, cum obraznic se intitulează el însuși. Cum era să mă omoare, în calitate de “brand cultural” Știu pe cineva căruia simpla rostire a substantivului propriu “Bucurenci” îi declanșează e emisie spontană de
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
cînd am plecat la munte cu un grup din care făcea parte și el. Vreo 10 oameni repartizați în trei mașini. Eu eram în prima mașină, care a avut și sarcina aprovizionării din Carrefour. Bucurenci era mai în spate, la distanță de vreo oră. Păi și ce? L-a împiedicat cumva faptul că era mai în spate să ne organizeze? Deloc, deoarece s-a inventat telefonul mobil. Prin intermediul lui am răspuns la toate întrebările: “Ați luat ouă?”, “Iaurt ați luat?”, “Mezeluri
2358 de cuvinte despre “brandul” Dragoş Bucurenci by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21201_a_22526]
-
nu înțeleg nici rusa, nici spaniola, nici portugheza și cu atât mai puțin criola, dar simt ce-i mână pe fiecare în cântec. Eram în Lanzarote acum doi ani - o insulă cu peisaj vulcanic în nord-vestul Africii, cea mai mică distanță la care m-am aflat vreodată de Capul Verde - când am citit vestea. “Cesária Evora, Barefoot Diva, Queen of Morna, Dies at 70″. Sodade, oi, sodade... Textul Ana-Mariei mi-a dat gândul bun să-mi pun în minte să ajung într-
Dor de Cesária by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82368_a_83693]
-
au făcut pe premier să-și arunce convingerile de schimb la coșul de rufe murdare al politicii și să-și poarte din nou convingerile vechi, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar protestatarii și Daciana s-au ajutat, de la distanță, unii pe ceilalți. Și ne-au reînvățat, împreună, că se poate, ca în poezia lui Kipling, “să nu răspunzi minciunii mințind la rândul tău și nici cu ură urii, nici celei mai nedrepte” și, în tot acest timp, să rămâi
Decența Dacianei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82369_a_83694]