19,850 matches
-
mi se pare ca ajungem abia în felul acesta la un paradox, poate doar retoric, interesant al raționamentului din carte. Și anume: construind un sistem bine articulat și cu multe detalii subtile ale comparatibilitătii dintre nazism și comunism, Besançon, prin distincțiile și precizările pe care le face de fiecare dată amendînd analogia la diverse paliere, se apropie foarte discret și cumva pe nesimțite, de zona în care analogia în sine, desi valabilă, nu mai contează. În plină comparație explodează de fapt
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
un alt cuvînt: Soah. Termen ebraic însemnînd "catastrofă", Soah-ul este preferat de evrei celui de Holocaust, care înseamnă "sacrificiu". Evident, nu e o opțiune întîmplătoare. După cum nu e întîmplător că Holocaust este termenul întrebuințat de cei care nu sînt evrei. Distincția această de terminologie indică, în chip limpede după părerea mea, o diferență importantă de limbaj, si astfel una de viziune și de înțelegere/asumare identitara. Pentru că, nu-i așa, ne place sau nu, lumea e împărțită în evrei și pagini
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
ca sediu de depozitare și prelucrare a lor. Psihologia contemporană distinge memoria semantica, definită că reproducere corectă a unor informații stocate, de memoria personală, capacitate de a rememora evenimente semnificative din trecutul personal. În fine, nu enumăr toate tipurile de distincții care pot fi făcute în studiul memoriei, mai important mi se pare să reținem următorul aspect, pe care il prezint foarte simplificat: există o memorie oarecum impersonala, o funcțiune a păstrării și reproducerii de informații, dar există și o memorie
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
lui Todorov sînt subtile și convingătoare, o spun că una care susțineam mai degrabă teza inadecvării analogiei. Faptul că memoria poate fi atît utilizată cît și abuzată (a se vedea recuperările trecutului făcute în totalitarism) îl conduce pe Todorov la distincția dintre rememorarea literala și cea exemplara. Prima aspiră la păstrarea evenimentului în unicitatea și literalitatea lui, reducîndu-l astfel la statutul de fapt intrazitiv, "care nu duce dincolo de el însuși". Memoria literala stabilește o contiguitate strictă între ce s-a întîmplat
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
și mii de pagini. Problematică memoriei este una dintre cele mai investigate astăzi, pe toate fronturile, pentru că într-adevăr există un cult al memoriei care caracterizează momentul actual. În ciuda numeroaselor studii ce i-au fost dedicate, Todorov operează cu cîteva distincții simple (nu simpliste însă) și euristice, si e posibil că resursele lor persuasive să fie mai degrabă limitate. Totuși, diferența dintre memorie literala și memorie exemplara mi se pare foarte importantă și cu un potențial explicativ remarcabil. În numărul viitor
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
secolului trecut, din scrierile lui Heliade Rădulescu, Hașdeu, Filimon, Ghica ș.a. Unele par azi simple ciudățenii, complet ieșite din circulație: afirmativamente, catagoricamente, diplomaticamente, neproductivamente, preliminariamente etc. Deoarece sufixul apare atașat doar unor teme neologice, nu se poate face de obicei distincția clară între împrumut și creație internă a limbii; oricum, domină împrumutul. Și Dicționarul invers (1957) a înregistrat destul de multe adverbe în -mente: dialecticamente, necesariamente, eminamente, pertinamente, sinceramente, imperiosamente, directamente, succesivamente, exclusivamente, productivamente, precizamente, realmente, legalmente, specialmente, artificialmente, socialmente, principalmente, materialmente
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
stai să te gîndești dacă mai există vreunul. Eu, un alt om politic nu știu. Vechile personalități s-au stins. Toți care au avut un nume în România nu mai sînt în viață. Ca și tatăl meu, si eu fac distincție între "om politic" și pejorativul "politician". Libertate, Demnitate, Curaj, Frica... - Domnule Ion Ioanid, ați cunoscut toate ipostazele: ați fost liber, arestat, evadat, astăzi vă aflați încă în exil. În închisoare v-ați simțit liber? - În închisoare, libertatea era mai mare
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
Psihologia clinică este un domeniu al fictivului. Atâtea scopuri și atâtea dorințe!! Ale cui? Un singur program pentru toată lumea? Este imposibil!! Eu și ceilalți Curioasă situație! Să nu știi de fapt cine ești și cine sunt ceilalți. Pentru că o singură distincție este posibilă deși cu totul nesatisfăcătoare, aceea între mine și ceilalți!! Ceilalți din interiorul și din exteriorul meu. Ei sunt diferiți, chiar dacă-s cuprinși numai în gândul meu despre ei sau în lumina lumii exterioare, prezența lor fiind totdeauna alta
Programul nostru cel de toate zilele by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17178_a_18503]
-
cele mai prețioase, pînă astăzi, documente ale vieții noastre literare din anii din urmă (cincisprezece, aproape) ai comunismului. Mircea Zaciu a fost un om demn și rezervat în raporturile personale, capabil de tandrețe și devotament, dar ascunzîndu-și ardelenește emoțiile. O distincție naturală îl făcea imediat remarcat în orice adunare. Se îmbrăca elegant, cu finețe clasică, fără nimic strident. I-am admirat cu toții sacourile lui cu tăietură englezească. Era plăcut, cald, generos, dar și susceptibil, în măsura în care ținea să i se întoarcă gentilețea
Glose by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17189_a_18514]
-
și că toți oamenii aparțin aceleiași specii, Homo sapiens. Se admite de asemenea, că toți oamenii au, după toate probabilitățile, aceeași origine... Pe scurt, asemănările între oameni sînt mult mai mari decît deosebirile dintre ei... Trebuie să se facă o distincție între "rasă" ca fapt biologic, și "mitul rasei". În realitate, "rasa" este mai puțin un fenomen biologic, cît un mit social. Acest mit a adus un rău imens pe plan social și moral; chiar recent, el a costat numeroase vieți
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
puzderie de canale de televiziune, posturi de radio, ziare și reviste, plus agenții independente de presă, numai mintea pătrată de comuniști a celor care au gândit bugetul o poate spune! De asemenea, doar Sherlock Holmes ar fi capabil să facă distincția între un "Minister al Funcției Publice", înzestrat "modest" cu o sută șaizeci și nouă miliarde și două sute de milioane de lei, și "Ministerul Public", căruia i s-au oferit, încă mai generos, șase sute șaizeci și cinci de miliarde și cinci sute de
Bugetul, un loc umed, întunecat și rece by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17206_a_18531]
-
interdictive. Dezamăgirea mi-e cu atît mai mare cu cît problema în sine, abordată de Sokal și Bricmont, rămîne nerezolvată. Și e o problemă gravă. în ce măsură interdisciplinaritatea trebuie să ridice hotare și să acționeze între anumite limite? Există într-adevăr distincții de forma mentis? Trăim, umaniștii și oamenii de știință, în universuri distincte? Trist mi se pare că Sokal și Bricmont par să afirme că nu există nici măcar un război al celor două culturi, ci o incomunicabilitate de care nu trebuie
Un pacifism suspect by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17220_a_18545]
-
mai curînd fericită), prezintă și riscul de a separa prea brutal negrul de alb, lăsînd deoparte tocmai acele zone de trecere, griul în care ne-am putea mai mulți regăsi, chiar dacă nu totdeauna. Mai precis spus, în culturile occidentale anumite distincții sînt mai puțin ferme decît la noi, de pildă aceea dintre literatura de consum și ceea înaltă. Distincția la noi e fermă nu (doar) pentru că e susținută de instrumente critice infailibile, ci și fiindcă efectiv nu există o producție demnă
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
zone de trecere, griul în care ne-am putea mai mulți regăsi, chiar dacă nu totdeauna. Mai precis spus, în culturile occidentale anumite distincții sînt mai puțin ferme decît la noi, de pildă aceea dintre literatura de consum și ceea înaltă. Distincția la noi e fermă nu (doar) pentru că e susținută de instrumente critice infailibile, ci și fiindcă efectiv nu există o producție demnă de atenție de cărți fără ambiția de a obține favorurile Olimpului critic, dar totuși scrise cu respect pentru
A rîde pe socoteala altora by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17235_a_18560]
-
părea paradisiac. Numai cine nu-i cunoaște discreția înnăscută, lipsa oricărei veleități vaticinare și repulsia față de gargarismul grotesc al actorilor publici de la noi poate să aibă vreo îndoială în legătură cu mobilurile ieșirii în arenă a d-lui Livius Ciocârlie. întrupare a distincției spirituale și a inteligenței iluminate, autorul Marilor corespondențe ilustrează specia rarissimă a intelectualului-gentleman. L-am auzit, în nenumărate rânduri, recunoscând cu un fair-play capabil să te scoată din minți calitățile sau gesturile demne de laudă ale celor mai neînduplecați adversari
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
lui Liviu Antonesei vin dinspre antropologie, după ce, în epocă, Vasile Băncilă făcea o analiză plauzibilă care încerca să explice fenomenele (acceptare/respingere) cu instrumentele filosofiei istoriei, ale psihologiei etnice și economiei vieții țărănești. Adaug bunelor argumente ale lui Liviu Antonesei distincția dintre timp și vreme, cu care operează cultura populară (în literatură, la Eminescu și Creangă faptul e "flagrant"). Nautilus e o carte de care va trebui să țină seama orice cercetare de istorie a culturii noastre. Și, altfel, modelul criterionist
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
Abnegație și organizare, eficiență și finalitate privind plasarea pe "orbită" a laureaților. Aceasta am constatat la Brăila cu prilejul susținerii, în vara trecută, a ediției Concursului Internațional "Hariclea Darclée". L-am audiat atunci pe baritonul clujean George Petean, laureat al distincției supreme. L-am reaudiat de curând la București, în rolul titular, cu prilejul prezentării integrale la Ateneul Român, a operei "Don Giovanni" de Mozart. Este o voce mai mult decât promițătoare ce dispune de componente armonice expresive ale timbrului. El
Tineri muzicieni, tineri competitori (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17340_a_18665]
-
colaborare cu Universitatea de Muzică din București. Muzicologul Grigore Constantinescu, președintele juriilor, a știut, de fiecare dată, să imprime etapelor concursului o consistență repertorială solicitantă sub raportul exigențelor culturii stilistice. Iar rezultatele nu au întârziat a se ivi. Dintre laureații distincțiilor de vârf, marea majoritate a acestora sunt deja plasați în circuitul vieții muzicale internaționale sau studiază, în continuare, în prestigioase instituții de învățământ artistic în Europa și pe continentul nord-american; mă refer la basul Sorin Coliban ce poate fi întâlnit
Tineri muzicieni, tineri competitori (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17340_a_18665]
-
artistice pe cât de captivante pe atât de diferite cum sunt pianiștii Nelson Goerner, laureat al concursului de la Geneva, Mihaela Ursuleasa, laureată a concursului "Clara Haskil", tot din Elveția, mezzosoprana Elina Garanca, recent laureată a concursului de la Helsinki; am menționat doar distincțiile maxime ale acestor competiții. E drept, căile sunt deschise, dar drumul urmează a fi parcurs de fiecare în parte. Cu perseverență, cu inteligență, cu abilitate, cu multă muncă în dobândirea culturii stilistice, în lărgirea repertoriului, în importantă măsură - de ce nu
Tineri muzicieni, tineri competitori (I) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17360_a_18685]
-
specialiști scorțoși într-ale literaturii. În fine, ultima particularitate a Whitbread-ului este că, dacă inițial cărțile intrate în competiție sînt împărțite pe bine-știutele categorii - poezie, proză, non-fiction și literatură pentru copii-, în ultimul stadiu întrecerea nu mai ține seama de distincții de gen sau de convenții de vîrstă. Sînt judecate laolaltă cîștigătorii fiecăreia dintre categoriile de mai sus - cea mai bună carte de poezie, cel mai bun roman, etc. - iar învingătorul se cheamă că e o valoare trans-generică. Lesne de închipuit
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
materia trecută în fugă după alte greve. Cu alte cuvinte, grevele din învățămînt, cu trimiterea elevilor acasă, au un iz de vacanță pe care și-o iau profesorii, ca supliment al protestelor lor. Cu elevii în clasă, greva profesorului are distincție și dimensiunea sacrificiului. Profesorul care își trimite elevii acasă, pentru a face mai comod grevă, uită de rostul lui și își transformă elevii din martori în complici, ceea ce e mai greu de acceptat. Vorba unui profesor dintre cei care au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
mod inspirat, de Elena Bulai. Nu exista o traducătoare mai potrivită pentru o carte de Martha Bibescu! Elena Bulai este o bună cunoscătoare a limbii franceze și - prin intermediul cărților de literatură și istorie - a lumii interbelice. în plus, are o distincție care o face întru totul compatibilă cu principesa de altădată. Traducerea sa seamănă cu o voioasă complicitate feminină peste timp, cu un grațios act de colportaj. Citind-o, ai senzația că le surprinzi pe două doamne din înalta societate schimbând
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
de dragoste mi se pare de o frumusețe tulburătoare, și de aceea o citesc. N-am defel pretenția de a participa la actuala conversație, sterilă după părerea mea, pe tema revalorificării operei poetului nostru național. Vreau doar să fac o distincție, poate utilă, privitoare la felul cum citim și percepem literatura în general. Distincția cu pricina este următoarea: există două imbolduri diferite de monumentalizare a literaturii: unul e reflexul unui demers teoretic și critic, ca atare impersonal, globalizant și deci cu
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
citesc. N-am defel pretenția de a participa la actuala conversație, sterilă după părerea mea, pe tema revalorificării operei poetului nostru național. Vreau doar să fac o distincție, poate utilă, privitoare la felul cum citim și percepem literatura în general. Distincția cu pricina este următoarea: există două imbolduri diferite de monumentalizare a literaturii: unul e reflexul unui demers teoretic și critic, ca atare impersonal, globalizant și deci cu aspirații de a da glas unui verdict colectiv, profesonalizat, naționalizat, internaționalizat, celălalt este
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
cînd a recunoaște că deguști fantezii istorice, indiferent cît de bine scrise, ori fie și că te frămîntă trecutul apropiat al țării tale, nu. Mi se pare interesant că aproape toți cei întrebați au intuit și făcut uz de această distincție, chiar dacă ea poate semnifica doar abdicarea de la răspunderea de a formula judecăți de valoare privitor la prezent. Nimeni nu ne poate cere socoteală pentru monumentele pe care le durăm pe cont propriu. Și mi se mai pare interesant un lucru
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]