683 matches
-
benzii desenate s-a "îndulcit" în anumite perioade ale ultimului secol (cu decada a opta marcându-se chiar un snobism intelectual al studiului dedicat ei), atenția acordată de către aceștia mediului în cauză rămâne în cel mai bun caz o atenție distrată, nostalgică, și multă vreme nici nu a existat un studiu riguros aplicat benzii desenate, acolo unde a intrat în atenția cercetătorilor constituind doar material ilustrativ al unor teorii mai largi privind comunicarea, grafica, literatura, semiotica.559 Scurt istoric al benzii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Aveți o țigară? Am deschis cutia de argint de pe birou și am ridicat-o, ținând-o de capac, ca să poată lua o țigară, pe care m-a lăsat să i-o aprind. — Mai zilele trecute, Într-o cafenea de pe Kurfürstendamm, distrată, mi-am aprins una, și un băgăcios bătrân a venit la mine ca să-mi reamintească de datoria mea de femeie, soție și mamă germană. Slabe șanse, mi-am zis, că am aproape treizeci și nouă de ani, deloc vârsta potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ten măsliniu ca Enrique. E mai gras, poartă ochelari fumurii și o pălărie de pai cu boruri mari ca să-l apere de soare. S-a obișnuit, se pare, cu turiști cărora le spune povești. Unii îl ascultă cu o ureche distrată, dar sunt și naivi care cred orice li se spune. Pe mine mă amuză. Nu sunt specialist în civilizația maya și n-am venit în Mexic ca să aflu ce scrie prin pliante. Mă interesează, mai degrabă, să bănui ceea ce nu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe patul meu de metal alb, reluam fără-ncetare cele câteva fapte din tabăra de la Budila, meditând la ele ca la un desen mistic, inextricabil... Privind pe fereastră pădurile-ntunecate, ninse, deformate de vinele de gheață lipite de geamuri... Ascultând distrat muzica de la difuzor... Sâcâit de ceilalți inși în pijamale și halate stacojii, ce-mi aruncau cu casete de Novotryptin în păr sau mă chemau la un joc de cărți... Și Lulu privindu-mă drept în ochi, pupilele dilatîndu-i-se și contractîndu-se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ce un înger? Noaptea a venit / Și n-avea noaptea-aceea nimic deosebit..." Am ajuns acasă, am sunat la ușa apartamentului și părinții mei (niște străini) mi-au deschis și m-au îmbrățișat. Am lăsat valiza în hol, le-am povestit distrat "cum a fost în tabără"... La televizor era ceva absurd, nu mai știu ce. Am făcut o baie și am plâns tot timpul în apa albăstruie și fierbinte... Mi-au explodat deodată, creierul, inima și sexul! Sânt sfâșiat în bucăți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
făcut, pregătit dinainte de mama, și eu sesizez că de fiecare dată când intru seara după el în cameră lumina e aprinsă deși, Își trece mâna prin păr dându-și la o parte șuvițele căzute pe frunte, eu iau în mână distrat unul din caietele de pe masă, îl răsfoiesc și, brusc, căzându-mi ochii pe un desen anume, îmi vine să-l închid ca ochii mei să nu vadă, dar de undeva din străfundul ființei mele cineva se opune, liniile unui trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
să își ceară scuze. — Biroul ăsta este execrabil, spuse Lisa, distrugătoarea veseliei, începând să își impună ordinele. Kelvin, poți să aduni tu sticlele goale? Și Ashling, poți să speli cănile? — De ce să o fac? Eu le spăl mereu, spuse Ashling distrată, prea prinsă în teroarea celor spuse lui Jack Devi... Iisuse Hristoase, chiar îi spusese J.D.! Această replică o reduse pe Lisa la tăcere. Se uită amenințător la Ashling, dar Ashling era pe altă lume, drept pentru care se întoarse îndârjită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fi? — Un cadou... ceva. Pentru că apar în fotografie și pentru că au făcut-o să iasă atât de bine. În condiții normale, Lisa i-ar fi zis lui Ashling să se ducă în pădure și să își revină, dar era prea distrată. —Întreabă-l pe Jack, sări ea. Sunt ocupată. Strângând fotografia în mână, Ashling bătu timidă la ușa lui Jack Devine. Când el a urlat „Intră“, ea a intrat nesigură și și-a explicat misiunea cu emoție în voce. —Au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Plină de nervi și de dezamăgire, a închis, prea supărată pentru a lăsa un mesaj. Trebuia să-și fi dat seama că nu va suna. Se terminase, știau amândoi asta și, de îndată ce el lua o decizie, așa rămânea. Resemnată și distrată, nu se putea abține să nu își pună întrebări pe care ar fi trebuit să și le pună în urmă cu șase luni, nouă luni, un an. Ce se întâmplase cu căsnicia ei? Ce nu a mers bine? Ca multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
care a tras-o înăuntru, mestecând-o într-un mod care evident îi provoca o plăcere enormă. —Clodagh? spuse Dylan. —Mmmm? —Clodagh? Ea a devenit instantaneu conștientă și a început să ronțăie bomboana serios. —Ce? —Ești bine? Bine. —Pari puțin distrată. — Da? —La ce te gândești? s-a auzit el întrebând. Cu rapiditate, ea replică: —Mă gândeam cât de mult te iubesc. — Serios? întrebă Dylan nesigur. Era bulversat. Bănuia că nu ar trebui să o creadă, deși își dorea atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
verzuie, lângă care măgari legați la ochi se învârteau în cerc, ridicând palele roții cu apă mâloasă. — Aici s-au dat lupte îndelungate, murmură Germanicus. Aceasta era de fapt deci revolta egipteană despre care la Roma toți vorbiseră cu neplăcere, distrați și fără milă. Pe mile întregi nu se vedea altceva. În cele din urmă, spre asfințit, între nisip și palmieri se ivi în depărtare o stelă de piatră cu vârful aurit, în care se oglindea soarele. Apoi din nisip începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spus Augustus și biata mama în timpul unei asemenea judecăți barbare, n-am aflat niciodată. Împotriva celorlalți acuzați s-a aplicat în schimb o lege pe care Augustus o născocise pentru a-și consolida puterea absolută și pe care o majoritate distrată, speriată sau complice o aprobase în grabă: princeps - adică el însuși - putea să-i aresteze, să-i judece și să-i condamne cu ușile închise, fără garanții și fără apel, pe cei vinovați de delicte împotriva „siguranței imperiului“, cu condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acelei nopți de iarnă romană devenise ciudat de blând, sau poate că din cauza spaimei le era atât de greu să respire, încât ușa camerei era deschisă spre grădină. Frumosul păr al mamei sale fusese strâns la spate de niște mâini distrate, fără cărarea și cele două onduleuri elegante de o parte și de alta a feței, datorită cărora chipul ei marmorean avea să fie imediat recunoscut de-a lungul secolelor. Obrajii erau scobiți, o umbră întunecată îi înconjura ochii, afundați de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și să nu întrebe nimic. Nu află nimic nici despre casa de pe colina Vaticanus și despre toate lucrurile pe care le lăsase în urmă. Vreme de aproape un an, nu deschide nici o discuție cu cineva. Le răspundea educat și puțin distrat celor care îl interpelau. Se simțea îngrozitor de neputincios. Se plimba prin grădină cu oarecare metodă, învârtindu-se în orizontul închis de ziduri. Din acea domus a Liviei nu se vedea aproape nimic din Roma. Nu ceru niciodată să iasă în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
său, tânărul fusese mai liniștit decât dacă ar fi aflat că-i murise un câine. „Ori e atât de prost încât nu e-n stare să priceapă, ori nu-i pasă deloc.“ El stătu mult timp acolo, nemișcat, singur, întorcând distrat paginile pe care nu vedea nimic. În mintea lui se adânci, asemenea unui cui, ideea că lunga lui prefăcătorie era inutilă. Anii de viață pe care îi câștigase depinseseră numai de prudența criminală și de tacticile lipsite de scrupule ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Sertorius Macro -, cohortele pretoriene se aliniau în fața acelor rostra. Iar când Împăratul proaspăt ales luă cuvântul, salutându-le și numindu-le scut și apărare a Republicii, militarii și magistrații se pregătiră pentru obișnuita retorică a discursurilor celebrative; mai puțin distrați fură senatorii care îi ascultaseră discursul în Curie. Și unii, și alții observară că nu citea, că nu avea foi în mână. Și toți tresăriră când, pe neașteptate, el aminti că testamentul lui Tiberius fusese declarat nevalabil; pe oamenii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lăsa acolo oameni de pază. Ajunse la Mogontiacum pe neașteptate. Era miezul zilei; Gaetulicus discuta liniștit cu tribunii săi, când un grup de germani călare intră cu zgomot mare pe poarta dispre sud a castrului, aproape răsturnându-i pe soldații distrați care stăteau de gardă. În câteva clipe, într-un galop furios, împrăștiindu-i într-o parte și-n alta pe cei care le stăteau în drum, germanii se răspândiră pe esplanada din fața pretoriului; în timp ce Gaetulicus, uluit, abia apucase să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
duc. Nu-mi place poza și disimularea. N-am timp să fiu om de societate. Viața e prea scurtă. Îmi ajunge cititul!“ Insistă. „Și totuși, ți-ai face cunoștințe utile. Nu se pătrunde nicăieri fără cunoștințe...“ O privesc mai departe distrat. „Oricât ai fi de genial, sistemul castelor funcționează În selecția valorilor!“ „Nu mă interesează să fiu selectat de nimeni. Eu sunt eu. Singur. Doar sing...“ Vocea ei continuă să mă agaseze. „Ar fi fost amuzant să vii...“ Izbucnesc: „Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
încercând s-o tragă puțin de limbă. Se cunoșteau de prea mult timp pentru ca Emmy să nu accepte dorința îndârjită a prietenei ei de a păstra confidențialitatea asupra problemelor ei personale, dar nu încetase niciodată să încerce. — Ce? întrebă Leigh distrată. Russell? Oh, bine. Minunat. Săptămâna asta pregătește un interviu cu Tony Romo așa că a fost foarte ocupat. Adriana muie o bucățică de sushi în sosul de soia și o vârâ în gură. — Emmy zicea că sunteți gata să stabiliți data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
apară necostumați, ca și cînd ar fi fost prea iritați de rolurile din realitate ca să le mai ardă să se deghizeze. Adunarea Îi amintea de petrecerile de noapte din Amherst Avenue, care țineau pînă a doua zi după-amiază, cînd mame distrate, În rochii de seară șifonate, se plimbau pe lîngă piscină, pretinzînd că-și caută soții. Conversația se opri cînd doctorul Lockwood deschise radioul pe unde scurte. Bucuros să vadă că toată lumea era ocupată, Jim ieși printr-o ușă laterală pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca să-mi amintesc mie însumi că eram un bărbat cumsecade. Abdomenul i se opri în fața portierei. Se aplecă să privească înăuntru. Am ridicat ochii și de unde mă așteptam să întâlnesc două găuri de spaimă, am dat peste o privire ușor distrată. Am ieșit afară din vizuină numai pe jumătate, am rămas sprijinit de ușă cu un picior în interiorul mașinii. — Ce mai faci? — Bine, și dumneavoastră? — Tutuiește-mă. — Cu ce ocazie pe aici? Am uitat să plătesc mecanicul. Mi-a spus, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o facă. Urmărea mișcările celorlalți și sfârșea prin a le da ascultare. În seara aceea, cu ardoarea unui adevărat prieten, încerca să pătrundă în vizuina profundă în care eu călătoream fără chef. O făcea deja de câtăvă vreme. Eu, tăcut, distrat, mă repezisem la aperitiv cu o furculiță violentă, dar apoi l-am lăsat în farfurie, fără să mai comand nimic. Manlio încerca să fie alături de mine, îmi lua cu împrumut dispoziția și între timp ciugulea din diverse farfurii, ardei, urdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
arancini. Am mâncat uitându-mă la televizorul de pe zid fără să aud sonorul, pentru că era acoperit de vocile oamenilor. Lume singurate că cinând în picoare pe un covor de rumeguș și servețele de hârtie unse. M-am întors în stradă, distrat și neputincios, lovind întunericul. Magazinele închiseseră și orașul se îndrepta spre odihnă. Am intrat într-o cabină să telefonez, receptorul era desprins de firul care atârna mort. Am spus: telefonez de la altă cabină. Dar nu m-am mai oprit, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mă ridic și mă duc lângă ea. — Ce faci? Râde și mă alungă, râsul acela mă sperie mai mult decât orice plâns. — Uneori am nevoie de câte o lovitură. Ieșim din nou afară, ne mișcăm încet. — Te doare capul? Este distrată, se uită la lumea care îi iese în față. — Te conduc la taxi. Dar urcă în primul autobuz care trece. Întorc spatele, mă îndrept spre spital. Și nu mă gândesc decât la mine. Să n-o iubesc a fost astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-mi pe obraj. Ea și Duilio rămăseseră la cină, care și începuse. — Felicitări, tăticule! — Mulțumesc. — E o veste minunată! — Mă duc să mă spăl pe mâini. Din celălalt capăt al mesei Nora aruncă un pachet învelit în hârtie albă. Elsa, distrată, nu-l prinde la timp și pachetul se oprește în sosul de ton. Îl iau și îl curăț cu șervetul. — Mamă, ți-am spus să nu... Numai un mic dar de bun augur. Nu uita că prima cămășuță trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]