1,017 matches
-
trecere de la o formă de conștiință la alta. Mintea modernă s-a prins în capcana unui concept mecanicist despre univers, care e pe cale de a fi schimbat. Am tehnologizat excesiv viața noastră, sporind foarte mult productivitățile, dar și creînd pericole distrugătoare. Viteza amețitoare, dezumanizantă, cu care se schimbă tehnologiile generează mari probleme de adaptare și schimbări profunde la nivelul psihicului uman, dar și noi forme de organizare socială, cum ar fi rețeaua. Aceste tehnologii au un impact foarte serios asupra experienței
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Stendhal), cele din zilele noastre sunt martorele unei diminuări a ranchiunei și a ostilității față de cei bogați. Hiperconsumatorul individualist suferă mai degrabă pentru propria persoană decât pentru prosperitatea insolentă a altora; aceasta suscită mai degrabă curiozitate sau indiferență decât mânie distrugătoare. Ceea ce nu împiedică în niciun fel reînvierea protestelor și a criticilor radicale ale neoliberalismului: natural, ele se hrănesc mai mult cu indignare morală decât cu indignarea-invidie. Analizând cazul Statelor Unite, E. Luttwak atribuie regresul resentimentelor față de superbogați influenței omniprezente a moștenirii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
doar să-l distreze. „Valoarea spirit” de care vorbea Valéry27 a fost înlocuită cu „valoarea animație”, exploatată în mod sistematic în serviciul valorii de piață. În fața daunelor provocate de consumul-lume, numeroși intelectuali stigmatizează progresia unei noi „barbarii”, a unui nihilism distrugător pentru tot ce constituia umanitatea omului. Unii evocă o „desimbolizare generalizată” care se caracterizează prin reducerea de factură nihilistă a omului la un individ calculator, eliberat de orice grijă a valorilor și a idealurilor, motivat exclusiv de bani și de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
început să însemne o tot mai bună sincronizare între producția de masă și consumul de masă. Noutatea regimului fordist de după cel de-al doilea război mondial consta în modul în care societățile democratice liberale reușeau să se impună în fața forțelor distrugătoare de pe piață. La baza compromisului fordist, unic în istorie, stăteau sincronizarea salariilor reale (ale bărbaților) cu creșterea productivității și politicile monetare și fiscale naționale, anticiclice, care au condus la una dintre cele mai lungi perioade de creștere economică cunoscute de-
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
intrări determină efecte mari, uneori destructive.” (Prigogine, Stengers, 1985), ceea ce poate duce la reorganizarea întregului sistem. Acest proces se datorează și feedbackului pozitiv. „În aceste condiții departe-deechilibru vedem că fluctuații sau perturbații foarte mici pot fi amplificate în unde gigantice, distrugătoare de structuri.” (Prigogine, Stengers, 1985). În cazul sistemelor umane, condițiile de funcționare departe-de-echilibru operează când un sistem este perturbat suficient de mult de la normele stabilite sau de la modalitățile obișnuite de lucru sau odihnă. Într-o organizație privită ca sistem, aceste
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
evoca delirul eroului, delir născut în mijlocul tenebrelor și asociat obsesiei crimei și a sângelui. Oare n-ar putea fi și Oreste un fel de „bacant al lui Hades”? S-ar asemăna astfel cu roabele troiene posedate de o furie demențială, distrugătoare, din finalul Hecubei, femei pe care Polimestor le numește chiar așa: „bacantele lui Hades” (termen reluat în Heracles pentru a desemna orice femeie stăpânită de dorința de a ucide). Tot în Hecuba, Casandra este considerată o „bacantă profetică”. Așa se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ei, o moarte fără fantome răzbunătoare, rămâne neîndoielnic cea din Romeo și Julieta, învăluită, ca nici o alta până acum, într-o lumină orbitoare. Chiar din clipa în care Romeo îl culcă pe Paris în cavou, frumusețea Julietei, cruțată de atingerea distrugătoare a morții, preschimbă cripta într-un „palat scânteietor”. Mai târziu, după adevărata moarte a lui Romeo, călugărul Lorenzo zărește, în momentul sosirii lui, o lumină ce străbate din interiorul cavoului și care nu vine doar de la făclia rămasă aprinsă a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
incapabili să intre în rivalitate cu un partener purtător al unei astfel de imagini prea puternic resimțită ca inaccesibilă. Și în această situație, adolescentul de același sex este probabil cel mai vulnerabil. Răspunsurile posibile în fața acestei imagini oedipiene resimțită ca „distrugătoare” sunt multiple, mergând de la depresie până la comportamentele de evitare, sau chiar de negare a depresiei ce se înscriu în cadrul unei „poziții depresive”. Cazul depresiei de abandon ridică problema mai generală a acestor comportamente al căror rol esențial este acela de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de genul unui nou produs. Acest gen de experiment este al bunei practici, și nu al încercării „funcționării” unei idei, a unei presupuneri, a unei ipoteze care implică necunoscutul în materie de consecințe, și negative, și pozitive, și folositoare, și distrugătoare. Ceea ce rezultă de aici nu este cunoașterea în forma ei radicală, ci cunoștințe de etapă, din structura experienței manageriale, a expertizei sau a competenței, ca și a calificării, în genere pe linia lucrului bine făcut, nu a descoperirii de idei
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
rațiunii este în fond reîntoarcerea ei la locul de baștină, la natura sa mamă, ca parte aflată în conflict ireductibil (și de aceea benefic) cu gândirea emoțională, cealaltă latură a naturii umane. Consecințele acestei întoarceri a fiului risipitor (mai ales distrugător al inefabilului și sensibilului din natură) este reinserția omului în propria lui dimensiune acțională pentru a menține propensiunea spre artificial la limitele nonconflictuale cu naturalul. Se evită în acest fel catastrofa conținută în nevoia de putere absolută accesibilă prin unelte
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de sine, concentrată, transfigurată, deplasată, inversată ca sens, iar apoi îndreptată asupra unui obiect fantasmatic susceptibil de a încorpora totalitatea negativității acumulate în sine: plăcerea. Pentru că plăcerea epicuriană rămâne mult sub pericolele care i se pun în spate sau forțele distrugătoare a căror presupusă purtătoare este. Modul de întrebuințare al Grădinii seamănă până la confuzie cu regulile vieții monahale: singura diferență importantă rămâne planul de imanență al epicurismului. În afara acestei chestiuni, etica ar putea fi împărțită: reducere a dorințelor, interpretare ascetică a
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
teren: astfel, oamenii aleargă după glorie și putere. Așa apar războaiele și violențele politice. În relație cu regii, apar zeii; politica și religia merg mână în mână. Prelucrarea metalelor permite atât confecționarea uneltelor creative ale tehnologiei, cât și a armelor distrugătoare folosite în conflicte. Țesutul, arta vestimentară, agricultura și alte domenii semnalează evoluțiile, progresele. Oamenii se detașează de natură și se îndreaptă din ce în ce mai mult către cultură. În acest tablou istoric al progreselor spiritului uman, Venus marchează puncte, chiar dacă Marte nu renunță
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
balanță cu rezultatele posibile și, pe această bază, se putea elabora o strategie a victoriei. Astăzi o strategie a războiului nuclear este de neconceput pentru o minte rațională: nici un obiectiv strategic, militar sau industrial nu poate fi circumscris, deoarece efectele distrugătoare ale bombelor nucleare se extind asupra a zeci de kilometri, distincția dintre militar și civil este anacronică, iar apărarea civilă este privită pe bună dreptate ca o farsă. Distincția dintre arme strategice și arme tactice este dubioasă, deoarece, odată folosite
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
dobândit conștiința demnității și independenței nu mai operează ca în trecut. În pofida acestor considerații raționale, constatăm că marile puteri continuă să se înarmeze și să se pregătească de război, iar cursa înarmării, goana după arme cât mai avansate și mai distrugătoare continuă cu febrilitate. Odată cu mutarea confruntărilor pe câmpurile de luptă ale Lumii a Treia, cursa înarmării este exportată spre țările Africii, Asiei și Americii Latine, unele dintre acestea fiind stăpânite de militarism, de pofta de dominație și de ambiția de
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
este posibil, deoarece nici una din aceste motivații nu are o prioritate absolută și nici una nu pare să fie mai marcată, din punct de vedere statistic, decît celelalte. Teama de despărțire, erotismul, greșeala juvenilă formează laolaltă un complex inextricabil, cu consecințe distrugătoare. Însă a lega toate acestea de tipare societale specifice de depreciere a femeii În general ar fi, credem, prea mult. Dacă, În mod evident, nu transpune un cod social Într-o narațiune exemplară, cum ar fi dorit școala lui Durkheim
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
afectează calitatea vieții la fel de mult ca și cei mai apropiați și importanți membri ai familiei noastre, la fel ca și tensiunea arterială. În timpurile rele, liderii dezaxați au fost cauza principală a nenorocirilor noastre, în timp de război fiind mai distrugători decât ciumă. Chiar și în vremurile liniștite, liderii națiunilor noastre ne pot trimite copiii la război, hotărăsc în ce fel de lume vor trăi nepoții noștri. Președinții marilor corporații au aproape la fel de multă putere că și liderii politici de a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
2); trist (2); uscăciuni (2); vin (2); abstinență; Africa; anuală; arde; ardere; ariditate; arși; arșița; atac; bani; belșug; fără bere; biblie; calc; călduroasă; ceartă; chin; chip; cîmpie; cosit; crăpătură; crăpături; crîncenă; cruntă; cumplită; decupare; deficit; depravare; depresie; deșertăciune; devastatoare; dezastru; distrugătoare; dorință; durată; Egipt; engleza; evada; fete; foc; frig; galben; grea; greutate; grîu galben; groaznică; hrană; de idei; izvor; îndelungată; însetare; însetat; lacrimi; lipsa apei; lipsa ploii; lungă; lut; matca; merge; Moldova; moleșeală; monotonie; mormoni; nasol; natura; năprasnică; necazuri; necesitate; nefericire
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
însemnat lot de mașini, tractor, plug cu două brăzdare, patru semănători, un trior, patru grape de fier, șase prășitori mecanice. Ele au fost puse la dispoziția gospodarilor cu 30% sub prețul obișnuit. Războiul, abătându-se asupra ținutului cu forța sa distrugătoare, a curmat însă întreaga activitate. Ca urmare a războiului, când - în aprilie 1944 - linia frontului a trecut peste regiune, Universitatea Populară a pierdut întreaga sa avere (biblioteca, muzeul, aparatele de radio și cinema, mobilierul, uneltele și materialele agricole, inventarul cooperativei
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
mai opuse gândurilor mele adevărate. Rolul acesta de «sprijinitor moral», de confesor laic, pe care a trebuit să-l adopt nu e chiar cea mai măruntă ironie din viața mea. E întotdeauna greu pentru un scriitor să supraviețuiască unei cărți distrugătoare” (III, 270-271). Jucând un rol, asumându-și-l, Cioran devine nu doar „sprijinitorul moral” al atâtor anonimi care-i citeau cărțile, ci și al fratelui său. Oricum, nu Cioran este bolnavul. El este medicul. Așa încât, orice rol devine la el
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ști, de a descoperi, cât dorința de a îneca prin viteză sau oboseală o melancolie a cărei intensitate se ridică la limită de câte ori sunt atent la mine însumi.” (482). Altcândva, spera să găsească „un remediu împotriva frumuseții, împotriva ispitelor ei distrugătoare”, nemaiputând să suporte „povara priveliștilor” (480). Toate acestea, ca vindecare prin exces rimbaldian al disperării. Totuși, chiar din anii de tinerețe, crede că „În fața splendorii, cugetul e o ineleganță” (637). Ce-i drept, o spune într-o scrisoare către Mircea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dacă nu va fi având și el drept cauză tot meteorologia, plictisul: „În crizele mele de plictis, stomacul și creierul sunt cele mai vătămate. E ca și cum în ele s-ar forma o otravă, o substanță corozivă, un acid agresiv și distrugător” (II, 65). Oricum, organele, toate, par afectate: „Rinită cronică, guturai Ă nu trebuie mai mult ca să urăști lumea și să te urăști pe tine însuți. Iar astea sunt bolile care mă chinuie mai des. Dar stomacul, ficatul, nervii, picioarele...” (II
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
familii, cu scopul declarat de a instaura ordinea (cuvînt dătător de coșmaruri, pentru că se referă la ordine impusă de Regulamentul de bloc, și nu la una firească, naturală) reprezintă pretextul unei lucide analize, la scară mult mai mare, a efectelor distrugătoare, mergînd pînă la anihilare, pe care le implică pierderea identității. Identitatea unui individ, a unei clase, a unui popor... Asistăm la un spectacol al alienării, trăit de unii cu demnitate sau cu resemnarea neputinței, cu speranța unei evadări, de alții
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
inspirat, generos, solidar chiar cu soția lui, față de care, de altfel, nu are nici un resentiment. "El la puterea N" este instrumentul puterii necruțătoare, a securității a tot văzătoare și a tot ascultătoare, este servitorul "mașinii de vînt", adică al forței distrugătoare care este un regim totalitar. Maleficul personaj știe perfect alfabetul distrugerii; el știe că stabilitatea, cîtă poate să fie, evident, este dată de echilibrul erotic; castrează-l pe om de iubire, și restul demolărilor e un fleac. Asta se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pentru că Ea 1 nu știe ce să facă, îi va lua mîna și i-o va săruta; El n se recomandă, Ea 1 înțelege cine este și după clipa de surpriză, neplăcută, îl privește cu ostilitate și îi reproșează intervenția distrugătoare în relația ei cu El 1; El n va riposta cu aceeași vigoare; Ea 1 trece în starea de evocare a lui El 1; e luminoasă, iubitoare; El n reacționează cu iritare, violent chiar; Ea 1 sfîrșește prin a plînge
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
prin foc este complementară purificării prin apă pe plan microcosmic (rituri inițiatice) și pe plan macrocosmic (mituri alternate ale Potopului și ale Secetei sau Incendiilor)151. Element primordial în mitologiile lumii, focul este "cauză și motor al vieții", dar și distrugător sau purificator al ei. Venerat ca zeu, focul are multiple înfățișări: foc solar, foc atmosferic (fulgerul), foc astral, focul lăuntric al organismelor, focul viu, prieten și dușman, în același timp.152 Element fundamental în toate sistemele cosmogonice simbol al vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]