1,099 matches
-
celei de-a doua conflagrații mondiale, întreaga marină, sub conducerea Comandamentului Marinei Regale și-a adus un aport considerabil la susținerea efortului general de război, edificatoare în acest sens fiind acțiunea din 26 iunie 1941, când, în fața orașului Constanța, artileria distrugătoarelor ,Mărăști” și ,Regina Maria” și bateriile de coastă au respins incursiunea navelor sovietice, liderul ,Moskva” - nava comandant de flotilă - fiind scufundat, iar distrugătorul ,Harkov” avariat. O altă acțiune deosebit de importantă a constituit-o evacuarea, pe calea mării, a trupelor române
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
de război, edificatoare în acest sens fiind acțiunea din 26 iunie 1941, când, în fața orașului Constanța, artileria distrugătoarelor ,Mărăști” și ,Regina Maria” și bateriile de coastă au respins incursiunea navelor sovietice, liderul ,Moskva” - nava comandant de flotilă - fiind scufundat, iar distrugătorul ,Harkov” avariat. O altă acțiune deosebit de importantă a constituit-o evacuarea, pe calea mării, a trupelor române și germane din Peninsula Crimeea, în cadrul celei mai mari operații navale organizată și desfășurată în Marea Neagră, cu numele de cod ,Operațiunea 60.000
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
doctrina de apărare a țării în vigoare în acea perioadă. O serie de nave militare maritime construite în șantierele navale românești, la sfârșitul anilor ’70 și la începutul anilor '80, precum escortoarele „Midia” și „Constanța”, crucișătorul ușor „Muntenia”, transformat în distrugător, iar ulterior în fregata „Mărășești”, fregatele din clasa „Eustațiu Sebastian”, clasificate apoi în corvete, a dimensionat capacitatea Marinei Militare, iar Comandamentul structurii a planificat și coordonat, cu deplin succes, nenumărate aplicații la standardele impuse de evoluția marinelor contemporane. Revoluția română
Forțele Navale Române () [Corola-website/Science/307458_a_308787]
-
Bazei Navale, șef de cart pe canoniera "Alba Iulia", șeful Serviciului Hidrografic, subdirector la Oficiul Hidrografic și Aerofotogrametric, comandant pe canoniera "Lt. Comandor Stihi", comandantul canonierei "Cpt. Dimitrescu", comandantul canonierei "Stihi", șeful Oficiului Hidrografic, ofițer secund și comandant secund al distrugătorului "Regina Maria", șeful Biroului IV din C.F.N.M., director de studii la Școala Navală, comandantul Grupării Navelor de Mare. Din data de 25 august 1949, comandorul Emil Grecescu a girat comanda Marinei Militare Române, fiind numit pe funcție prin D.C.F.A. nr.
Emil Grecescu () [Corola-website/Science/307466_a_308795]
-
în învățământul superior dar și legate de pensionarii militari, devine profesor-asociat în cadrul Universității Maritime. Numele amiralului Atanasiu a fost vehiculat într-un scandal din anul 1998 legat de atribuirea prin licitație publică a lucrărilor de reparații ale obiectivului militar 999 (distrugătorul "Mărășești"), aparținând Statului Major al Marinei Militare. După părerea controlorilor Curții de Conturi, licitația a fost câștigată de către o firmă constănțeana care nu avea ca obiect de activitate reparațiile navale și care ulterior ar fi subcontractat lucrările de reparații către
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
pentru extinderea reparațiilor. De asemenea, s-a considerat că nu s-au efectuat plăti duble, astfel că suma calculată inițial că prejudiciu de către procurorul financiar nu constituie pagubă pentru Ministerul Apărării Naționale, ea găsindu-și acoperire în lucrările efectuate pe distrugătorul "Mărășești". Sentința civilă pronunțată de către Curtea de Apel a devenit definitivă și irevocabilă la data de 11 mai 2004, prin neformularea recursului de către procuror. Astfel, viceamiralul Atanasiu a fost exonerat de răspunderea civilă pentru lucrările de reparații efectuate la distrugătorul
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
distrugătorul "Mărășești". Sentința civilă pronunțată de către Curtea de Apel a devenit definitivă și irevocabilă la data de 11 mai 2004, prin neformularea recursului de către procuror. Astfel, viceamiralul Atanasiu a fost exonerat de răspunderea civilă pentru lucrările de reparații efectuate la distrugătorul "Mărășești". Viceamiralul Traian Atanasiu a fost decorat cu următoarele ordine:
Traian Atanasiu () [Corola-website/Science/307465_a_308794]
-
la șantierul naval din Rijeka (pe țărmul Marii Adriatice, azi în Slovenia, pe atunci numit Fiume și făcând parte din Regatul Italian). Gheorghe Koslinski a fost avansat la rangul de comandor în anul 1929, încredințându-i-se comanda escadrilei de distrugătoare (1933-1935), cea mai importantă a marinei militare, în care avea să introducă manevra tactică pe bază de cinematică. A fost unul dintre cei mai distinși tacticieni ai Marinei, predând la Școala Superioară de Război din București și elaborând împreună cu cpt
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
să fie comandant adjunct al torpilorului PT109, care avea ca destinație să intercepteze vasele japoneze transportatoare de trupe și provizii în zonele deținute de japonezi. La 1 august 1943, torpilorul care patrula în zona Insulelor Solomon a fost lovit de distrugătorul japonez Amagiri. Toți membrii echipajului au fost aruncați în mare, dar Jack s-a ridicat la suprafață, și-a adunat echipajul pe o scândură ruptă și a înotat până i-a scos pe uscat pe cea mai apropiată insulă. Au
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
militare americane au intrat în DEFCON 2, cel mai înalt grad de alertă atins vreodată în epoca postbelică, deoarece comandanții militari se pregăteau pentru un război pe toate planurile cu Uniunea Sovietică. La 25 octombrie, transportorul aerian USS Essex și distrugătorul USS Gearing au încercat să intercepteze petrolierul sovietic “București” pe când acesta din urmă trecea peste linia de blocadă a Cubei. Nava sovietică nu a cooperat, dar Marina SUA s-a abținut să captureze nava cu forța, considerând puțin probabil ca
John Fitzgerald Kennedy () [Corola-website/Science/302305_a_303634]
-
un elefant mare și alb (Airavata), care era întotdeauna victorios și care avea patru colți de fildeș ce semănau cu un munte sfânt. De-a lungul timpului, Indra a primit numeroase nume: Sakra („Cel Puternic”), Vajri („Cel care fulgeră”), Purandara („Distrugătorul orașelor”), Meghavahana („Călărețul norilor”) și Svargapati („Domnul Cerului”). Reședința celestă a lui Indra este tărâmul ființelor divine zeiești (Svarga Loka), paradisul celest, care înconjoară cel mai înalt pisc al muntelui sacru Meru. Acest paradis se putea deplasa oriunde, la comanda
Indra () [Corola-website/Science/302119_a_303448]
-
(cunoscut și ca "Apep" sau "Distrugătorul") era spiritul antic al răului și distrugerii, zeul demon-șarpe în mitologia egipteană, care locuia în întunericul etern. Zilnic, aștepta să distrugă Barca Solară a lui Ra care plutea deasupra cerurilor. Rolul primordial al lui Ra era să-l învingă pe
Apophis () [Corola-website/Science/302158_a_303487]
-
Franța. Printre britanicii căzuți la datorie au fost și 60 de piloți de vânătoare. "Luftwaffe" nu și-a îndeplinit obiectivul împiedicării evacuării, dar a reușit să provoace pierderi grele forțelor aliate. Britanicii au pierdut 89 de marinari civili și 29 distrugătoare scufundate sau serios avariate. Germanii au pierdut aproximativ 100 de avioane, iar britanicii 106 de avioane de vânătoare. Alte surse consideră că "Luftwaffe" a pierdut 240 de avioane la Dunkerque. Confuzia în rândul trupelor aliate a continuat. După evacuarea de la
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
decriptarea acestora) a fost în stare să determine data și locul atacului, Marina Militară a Statelor Unite putând astfel să pregătească propria ambuscadă. Patru portavioane japoneze și un crucișător greu au fost scufundate cu costul unui portavion american și al unui distrugător. și uzura extenuantă din Campania din insulele Solomon au făcut ca Japonia să nu mai poată ține pasul cu construcția de nave și pregătirea piloților, în timp ce Statele Unite ale Americii măreau ritmul în ambele direcții. Japonia și-a atins repede țintele
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
știa că Statele Unite reușiseră să spargă codul principal folosit de navele sale. Accentul pus de Yamamoto pe dispersarea navelor a însemnat și că niciuna din unitățile sale nu putea să acorde sprijin alteia. De exemplu, singurele nave mai mari decât distrugătoarele care păzeau flota de portavioane a lui Nagumo erau două cuirasate și trei crucișătoare, în ciuda faptului că portavioanele sale erau așteptate să conducă atacurile și să suporte efectele contraatacului american. În opoziție cu aceasta, flota lui Yamamoto și a lui
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
escadroane de bombardiere în picaj de pe "Enterprise" și "Yorktown". Aceste escadroane nu prea mai aveau combustibil, pentru că pierduseră timp căutând inamicul. Totuși, comandantul de escadron C. Wade McClusky Jr. a hotărât să continue căutarea și, norocos fiind, a văzut siajul distrugătorului japonez "Arashi". Distrugătorul gonea să ajungă la flota lui Nagumo după ce a încercat să lanseze o bombă de adâncime împotriva submarinului USS Nautilus (SS-168). Submarinul atacase crucișătorul "Kirishima" mai devreme, dar fără succes. Câteva bombardiere americane s-au prăbușit din cauza
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
în picaj de pe "Enterprise" și "Yorktown". Aceste escadroane nu prea mai aveau combustibil, pentru că pierduseră timp căutând inamicul. Totuși, comandantul de escadron C. Wade McClusky Jr. a hotărât să continue căutarea și, norocos fiind, a văzut siajul distrugătorului japonez "Arashi". Distrugătorul gonea să ajungă la flota lui Nagumo după ce a încercat să lanseze o bombă de adâncime împotriva submarinului USS Nautilus (SS-168). Submarinul atacase crucișătorul "Kirishima" mai devreme, dar fără succes. Câteva bombardiere americane s-au prăbușit din cauza epuizării combustibilului înainte
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
ordonat retragerea spre vest. Avioanele de recunoaștere americane nu au reușit să mai găsească flota japoneză care se retrăgea pe 5 iunie. Un atac pornit după amiază a ratat identificarea navelor principale japoneze și nu a reușit să lovească un distrugător japonez răzleț. Avioanele americane s-au întors la bază după lăsarea întunericului, forțându-l pe Spruance să ceară ca portavioanele să aprindă luminile de căutare pentru a ajuta la aterizare. În noapte de 5 spre 6 iunie, la ora 02
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
-se la o distanță de 190 km nord de Midway; această manevră a zădărnicit efortul lui Yamamoto, astfel că noaptea a trecut fără ca inamicii să se întâlnească. De fapt, navele erau grupul de bombardament format din 6 crucișătoare și două distrugătoare cărora li s-a ordonat, la ora 02:55, să se retragă spre vest împreună cu restul flotei. Submarinul "Tambor" a fost văzut cam la aceeași oră; întorcându-se să evite submarinul, crucișătoarele "Mogami" și "Mikuma" s-au ciocnit, iar prora
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
după amiezii, a fost lovit de torpile lansate de pe submarinul japonez I-168. La bordul lui "Yorktown" nu au fost multe victime, pentru că o mare parte a echipajului fusese deja evacuat. O a treia torpilă de pe același submarin a lovit distrugătorul USS Hammann (DD-412) care furniza electricitate pentru "Yorktown". Hammann s-a rupt în două, 80 de oameni au murit, cei mai mulți din cauza minelor antisubmarin care au explodat pe navă. "Yorktown" a plutit până după ora 05:00 pe 7 iunie. La
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
cu ele 2.181 de soldați: "Akagi" - 267, "Kaga" - 811, "Hiryu" - 392, "Soryu" - 711. Crucișătorul greu "Mikuma" s-a scufundat și 700 de soldați au murit. Crucișătorul "Mogami" a fost grav avariat și 92 de soldați au murit. În plus, distrugătoarele "Arashio" și "Asashio", care escortau crucișătoarele deja avariate, au fost atacate; au murit 35 de oameni de pe "Arashio" și 21 de pe "Asashio". Au fost doborâte avioanele de pe "Chikuma" (3) și de pe "Tone" (2). La bordul distrugătoarelor au murit alți soldați
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
au murit. În plus, distrugătoarele "Arashio" și "Asashio", care escortau crucișătoarele deja avariate, au fost atacate; au murit 35 de oameni de pe "Arashio" și 21 de pe "Asashio". Au fost doborâte avioanele de pe "Chikuma" (3) și de pe "Tone" (2). La bordul distrugătoarelor au murit alți soldați: "Tanikaze" - 11, "Arashi" - 1, "Kazagumo" - 1; alte 10 persoane de pe petrolierul "Akebono Maru" au fost ucise. După obținerea unei victorii clare și după ce o urmărire în apropiere de Insula Wake devenea periculoasă, americanii s-au retras
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
urmare, forțele aeriene din cadrul marinei japoneze și-au pierdut treptat aptitudinile. Piloții americani Wesley Osmus de pe "Yorktown", Frank Woodrow O’Flaherty de pe "Enterprise" și radistul B.F. Gaido au fost capturați de japonezi în cursul bătăliei. Osmus a fost ținut pe distrugătorul "Arashi", iar O'Flaherty și Gaido au fost ținuți pe crucișătorul "Nagara" (sau pe distrugătorul "Makigumo", după alte surse). Se crede că au fost uciși mai târziu. Nagumo a menționat în raportul său că Osmus a murit pe 6 iunie
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
de pe "Yorktown", Frank Woodrow O’Flaherty de pe "Enterprise" și radistul B.F. Gaido au fost capturați de japonezi în cursul bătăliei. Osmus a fost ținut pe distrugătorul "Arashi", iar O'Flaherty și Gaido au fost ținuți pe crucișătorul "Nagara" (sau pe distrugătorul "Makigumo", după alte surse). Se crede că au fost uciși mai târziu. Nagumo a menționat în raportul său că Osmus a murit pe 6 iunie, iar trupul acestuia a fost înmormântat în mare. Nagumo a notat că a obținut informații
Bătălia de la Midway () [Corola-website/Science/302664_a_303993]
-
din nou, fiind ucis de proprii săi oameni. Alexandru a ajuns la Persepolis și conform mărturiilor, oamenii acestuia au incendiat palatul de la Persepolis pentru a răzbună atrocitățile comise de perși cu un secol în urmă. Dar Alexandru nu se consideră distrugătorul perșilor, ci moștenitorul lui Darius, adoptând vestimentația persană, eticheta de curte și manierele și obiceiurile orientale. Orientalizarea adoptată de către Alexandru era probabil un act politic pentru a-și consolida stăpânirea asupra perșilor, însă o practică și cu pasiune. Cert e
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]