2,119 matches
-
Hrizea Karydi din Popești au fost nevoiți - am zis deja - să renunțe la moștenire, fiindcă nu puteau plăti din ea datoriile tatălui lor. La fel, văduva și fiica vistierului Mușat au renunțat - în divan - („fiind femei sărace, au mers în divanul cel mare, înaintea domnului Matei voievod și a tuturor boierilor divanului, și s-au lepădat în 3-4 rânduri de toate moșiile lui Mușat vistier...”), întrucât, moștenind ele două treimi din toate (moșii, case, vii, țigani, rumâni), ar fi trebuit să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
renunțe la moștenire, fiindcă nu puteau plăti din ea datoriile tatălui lor. La fel, văduva și fiica vistierului Mușat au renunțat - în divan - („fiind femei sărace, au mers în divanul cel mare, înaintea domnului Matei voievod și a tuturor boierilor divanului, și s-au lepădat în 3-4 rânduri de toate moșiile lui Mușat vistier...”), întrucât, moștenind ele două treimi din toate (moșii, case, vii, țigani, rumâni), ar fi trebuit să achite două părți din datorie; ca urmare le-au cedat lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
făcut și văduva vistierului Ghinea țucala („erou” - în Letopisețul Cantacuzinesc - al „Poveștii celor doi boieri răi”): „[...] văzând și ea atâta seamă de bani ce au mâncat bărbatul ei Ghinea vistierul, nu se-au băgat a plăti, ce naintea a tot divanul lepădatu-s-au de toate datoriile Ghinii vistierul și de toate moșiile lui, ca să nu plătească această datorie. Apoi nici pre aceasta nu o am lăsat, ci o am primit de se-au jurat cu mîinile pe Sfânta Evanghelie cum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
stimulatu-de „târgoviștenii și toți plăiașii Ialomiții” trimiși de Mihnea al III-lea Radu), dar posedă totodată mijloacele cu care să-și apropie victoria atunci când înfruntarea se desfășoară pe un teren prielnic (acuzat, de același Mihnea al III-lea Radu, în fața divanului împărătesc de „hainie”, îi biruie pe „pârăși” punându-i în inferioritate: „Și îndată rămăseseră acei boieri ai Mihnii de judecată și fură scoși din divan cu mare rușine”). Fapta de glorie a lui Constantin Cantacuzino rămâne salvarea, absolut miraculoasă - spune
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se desfășoară pe un teren prielnic (acuzat, de același Mihnea al III-lea Radu, în fața divanului împărătesc de „hainie”, îi biruie pe „pârăși” punându-i în inferioritate: „Și îndată rămăseseră acei boieri ai Mihnii de judecată și fură scoși din divan cu mare rușine”). Fapta de glorie a lui Constantin Cantacuzino rămâne salvarea, absolut miraculoasă - spune cronicarul - a țării și a „credinței” într-un moment dificil, creat de incapacitatea administrativă a lui Gheorghe Vodă Ghica. într-o situație complet deteriorată - Domnul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Craioveștii (Barbu, Pârvu și frații lor). I se zicea Băneasă, și cred că soțul ei fusese Barbu Craiovescu, și nu fostul vornic, apoi banul Șerban din 1539, răsculat împotriva lui Radu Paisie [...]. Acest Șerban, care se întâmpină la 1535 în divanul lui Radu, fu înlocuit apoi cu al doilea Barbu Craiovescu, fiul lui Pârvu. Când Barbu fugi în Ardeal, la plecarea din domnie a lui Radu Paisie, înlocuit cu Mircea Ciobanul, Mircea făcu milă Ancăi, lăsând-o să vândă parte din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
obedient, Antonie Vodă din Popești, ei deschid un proces (ideea de „judecată dreaptă” este primordială) contra celor vinovați de uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino. „Hrisovul de îndreptățire”, emis ulterior de cancelaria voievodală - un soi de prezentare a împrejurărilor, a lucrărilor din „divanul cel mare”, a sentinței și a comutării ei, ne spune că actul urmașilor postelnicului (îi enumeră: „dumneaei jupăneasa Elina, ce au fost jupăneasă fericitului răposatului Costandin Cantacuzino biv vel postelnic”, „Șerban vel spătar”, „Costandin postel[nicul]”, „Mihai postel[nicul]”, „Mateiiu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în temeiul unor „probe” calpe - faimoasele „răvășale”, care transformă întreaga afacere într-o manoperă, dominată de nesiguranță, zdrobitoarele dovezi fiind învăluite într-o ambiguitate generatoare de îndoieli) se apropia - la șase ani de la crima făptuită la Mănăstirea Snagov - de sfârșit. Divanul cel mare (a cărui componență o descrie un hrisov dat de Antonie Vodă din Popești: „înaintea Domniei mele și a fiului Domniei mele, Io[an] Neagul Voievod [...] cinstitul preasfințitul părinte Teodosie mitropolitul, și amândoi episcopii, și toți egumenii, și toți
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai târziu, în 1703, se afla în funcția de ispravnic la Ocnele Mari, pentru ca din 1712 să ajungă mare vornic de Târgoviște 350. Slujbe evident neînsemnate pentru o persoană cu ambițiile viitorului cronicar (el va face cu adevărat carieră în divanul domnesc abia către sfârșitul vieții, sub Nicolae Mavrocordat, care îl pune mare vornic în 1716 și 1724). Spirit neliniștit și fidel idealurilor „de partidă” - prin 1700 el era amestecat într-o uneltire contra lui Brâncoveanu, pusă la cale de Băleni
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
între delictele grave și deplasându-se dinspre „civil” (în fapt, un „canonic” al Bisericii - răspunzătoare timp îndelungat de toate chestiunile atingătoare de căsătorie și familie - care judeca astfel de silnicii în virtutea unor delegări voievodale) către „penal” (care atrăgeau și atenția Divanului domnesc 391) -, puteau să-i cadă victime și femeile măritate, și cele rămase fără bărbat (văduvele tinere, mai cu seamă). Este greu de spus dacă, și în mediile ortodoxe, acest soi de violențe aveau loc chiar în fiecare zi - așa cum
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pus să se scrie (îi fusese dat Simei să-și aducă soțul acasă în coșciug; îi va supraviețui peste treizeci de ani587, costatându-și izolarea - „Din boierii bătrâni am rămas numai eu” - și autoritatea de care se bucura: „De câte ori, în judecata Divanului, se certau boierii pentru moșiile lor, nici vechile scrisori, care puteau fi drese, nici martorii, cât de mulți, nu erau luați în seamă, dacă se bănuia numai că Stolniceasca Sima putea să știe ceva din zisele pricini. Atunci, încărcată de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
București, 1872, p. 36. 573. Ibidem. S-ar putea să fie ceva adevăr în toată această poveste, fiindcă - zice C. Gane - un an mai târziu, 1688, marele vistiernic Iordache Cantacuzino, și moștenitor al Ruxandrei, îi cerea lui Vasile Crupenschi, în fața Divanului, să înapoieze bunurile fetei lui Vasile Lupu. 574. Spița a fost publicată de Nicolae Iorga, în Studii și documente..., vol. III, București, 1901, pp. 31-33. 575. Istoricii mai propun, ca date ale căsătoriei, anii 1471, 1472 și 1480. 576. Maria
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
educație excelentă, iar aptitudinile fiului adoptiv s-au dezvoltat de la sine, făcându-l pe maharajah să nutrească o mare considerație față de el, tratându-l cu respectul cuvenit unui prinț regal; de pildă, le-a spus amândurora să fie prezentați pe divane (onoare acordată doar celui mai Înalt rang), În timp ce miniștrii și serdarii erau obligați să ocupe locuri inferioare. În cele din urmă, cu ajutorul ministrului Dhian Singh și al trupelor, după trei zile grele de luptă, a urcat pe tron. Ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
asentimentul lui Jalla Pandit care, foarte suspicios cu privire la puterile lui Honigberger, s-a temut, Într-un moment delicat pentru călător (iunie 1844), că acesta ar putea produce un praf de pușcă sabotor, care să nu explodeze... Degeaba i-a explicat divanul că Honigberger nu poate face asta, dovezile lui de sinceritate fiind numeroase, căci construise din fondurile sale o rezidență În Lahore, a cărei valoare se ridica la 6.000 de rupii 1. Treizeci și cinci de ani În Orient duce cu ea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
amatori. După 1989 compune, pe lângă scenarii de film și televiziune, farse radiofonice, teatru pentru copii, versuri pentru cuplete de muzical (Idolul și Ion Anapoda, adaptare după G. M. Zamfirescu), comedii (Furtul secolului, premiată de revista „Moftul român”). Pentru libretul la Divanul persian (muzical după Mihail Sadoveanu) este distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor. Scenariile sale obțin de două ori Premiul Asociației Umoriștilor și trei premii ale Asociației Profesioniștilor de Televiziune din România. S. inaugurează în 1955 colecția „Povestiri științifico-fantastice” (editată de revista
SAVA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289517_a_290846]
-
TR, 1984, 31; Mircea Mihăieș, Culegătorul de perle, O, 1984, 49; Paul Cornea, O istorie a poeziei românești, MS, 1985, 2; Traian Vedinaș, Poezia românească veche, ST, 1985, 9; Nicolae Manolescu, De la Eminescu la Bacovia, RL, 1985, 43; Cristian Moraru, Divanul istoricului cu poezia, VR, 1986, 2; Mircea Mihăieș, Al treilea val, O, 1986, 46; Ion Pop, Modernismul românesc în istoria poeziei, ST, 1986, 12; Nicolae Manolescu, Vârsta modernă a poeziei, RL, 1987, 1; Mihai Niculescu, Neîncetatul studiu, LCF, 1987, 52
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
Iași. Arhimandrit (1843) și arhiereu de Stavropoleos (1852), a fost, concomitent, egumen al mănăstirii Socola (1843-1862). Ecleziast și om de cultură, S. a participat la evenimentele politice ale vremii. Unionist ca și fratele său Neofit Scriban, a fost deputat în Divanul Ad-hoc, din partea mănăstirilor neînchinate (în 1857), și senator al unui colegiu electoral ieșean (1867-1869). Alături de fratele său, după 1865, luptă pentru canonicitatea Bisericii Ortodoxe Române. Dedicându-și mare parte a vieții activității didactice, S. perseverează în redactarea manualelor necesare diferitelor
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
comitetul unionist din Moldova, călătorește la București, pentru a lua legătura cu unioniștii de peste Milcov și pentru a transmite membrilor Comisiei Europene protestul moldovenilor împotriva abuzurilor caimacamului N. Vogoride. Ca și Filaret Scriban, va fi ales reprezentant al clerului în Divanul Ad-hoc din Moldova, a cărui deschidere o întâmpină cu un discurs, la 28 septembrie 1857. Se distinge și acum ca adept al reformelor democratice. Rostește cuvântări în preajma alegerilor pentru Adunarea Electivă, apoi cu prilejul începerii lucrărilor acesteia și adresează o
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
căpitan, avea să ia parte la eroica bătălie din Dealul Spirii. După înfrângerea mișcării va fi exilat la Brusa, unde rămâne până în 1856. La întoarcerea în țară se avântă în campania pentru Unire. Era, de altfel, un membru activ în Divanul ad-hoc, iar ca deputat de Giurgiu își exercită mandatul în toate Camerele liberale până în anul 1888, când se retrage din activitatea politică. Amic al lui C. A. Rosetti, S. lucrează timp de mai mulți ani în redacția ziarului „Românul”. Arestat
SERRURIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289646_a_290975]
-
Povestea filosofului păcălit vremelnic de o femeie a incitat interesul mai multor scriitori, care au „repovestit-o” în viziune proprie: Mihail Kogălniceanu în Edeș, Ion Heliade-Rădulescu în Un filosof și o femeie, Al. Macedonski în Iadeș și Mihail Sadoveanu în Divanul persian. Ediții: Istoria Sindipii filosofului, care mai întâi s-au întors din limba persască în elinească, iar acuma din limba elinească prefăcută în românească, Sibiu, 1802; Cuvânt și pocitania filosofului Sindipa cu împăratul din țara Persiei, anume Chira, CPL, I
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
În care tradiția păstrează o pondere importantă. Însă această tradiție se raporta nu atât la practici și moravuri validate prin rezistență, cât, după cum a observat deja Vlad Georgescu, la „fondul etnic primar și presupusele instituții democratice ale veacurilor XIV-XVI” . Alegerea divanurilor ad-hoc trebuia realizată, În opinia autorului, pe baza unui „vot extins”, care să asigure o pondere decisivă „stării a treia”, a cărei reprezentare era percepută În raport direct cu principiul unirii . Preponderența rangurilor, validată de un Regulament Organic considerat „literă
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
În Occident”. În același timp, ei se legau „pe onoare” să voteze „un principe străin” și „să stăruim În acest vot până-l vom dobândi” <ref id="16">16 D. A. Sturza, Însemnătatea europeană a realizării definitive a dorințelor rostite de Divanurile ad-hoc În 7/19 și 9/21 octombrie 1857, În Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Istorice, seria II, tom XXXIV (1911-1912), București, 1912, p. 790. </ref>. Din acest moment, membrii grupului au accelerat pregătirile, atât În țară cât și peste hotare
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
de a alcătui o terminologie științifică autohtonă prin calc semantic după limba latină și prin introducerea unor neologisme în domeniul filosofiei, nu doar latinești, ci și din alte limbi, în special din greacă, ca și identificarea părții a treia din Divanul sau Gâlceava Înțeleptului cu Lumea sau Giudețul Sufletului cu Trupul ca fiind de fapt traducerea cărții lui Andrei Wissowatius, Stimuli virtutum fraena peccatorum. SCRIERI: Dimitrie Cantemir și umanismul, București, 1972. Ediții: Georg Lukács, Estetica, I, tr. Eugen Filotti și Aurora
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
și Eliza. În 1797 V. se desparte de soție, copiii fiind încredințați mamei. Din puținele informații rămase se pare că nu a fost ispitit să joace un rol în viața publică și politică. Totuși, în 1786 era vel stolnic în Divan, în 1791 era citat între boierii epitropi care făceau ,,nartul îmbrăcămintelor celor proaste”, în 1792 era ispravnic de Dâmbovița, iscălea ,,fost mare clucer” în 1797, iar în 1798 se ocupa de aprovizionarea trupelor trimise împotriva lui Osman Pasvantoglu. Din anul
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
a vrut să-l omoare doi ani mai târziu. În timpul domniei lui Vasile Lupu, din 1634 până la moarte, U. a fost mare spătar, apoi mare vornic al Țării de Jos, impunându-se ca unul dintre cei mai influenți dregători din Divan. Cele câteva referințe aproape contemporane despre el, concluziile ce se pot trage din documentele oficiale unde îi apare numele, imaginea indirectă dedusă din substanța cronicii pe care a scris-o, din atitudinile, judecățile și formulările sale converg în a constitui
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]