21,744 matches
-
Aceste locuri purtate de îngeri }i le prezint ca reazim. Ia-le pentru ziua de azi, Nu le uita în cea de mâine. Membrele ce se umflă de sânge părăsit Au gândirea cutremurării, Mângâind în Dumnezeu gleznele tale. Totul e divina cerere De a fi aceeași naștere, aceeași dispariție. Cu brațe legate mă apropii de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii lor topindu-se pe oase. Vine un frig
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
cu mine însumi de vorbă despre părăsire Și creștere. Vino cu mine, tu care nu ai venit, La malul marin unde lacrima se zbate. Ai fost numai tăcere și rebut. Venirea ta a fost moartă în toate Lucrările terestre și divine. Se povestește că ești mereu frumoasă, Trăind în vraja din cercul hiperborean. Arde un foc în vatra fără casă în insula domnind sub străvechiul ocean. Se povestește că ești mereu frumoasă în lucrările terestre și divine, Dar încă nu ai
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
toate Lucrările terestre și divine. Se povestește că ești mereu frumoasă, Trăind în vraja din cercul hiperborean. Arde un foc în vatra fără casă în insula domnind sub străvechiul ocean. Se povestește că ești mereu frumoasă în lucrările terestre și divine, Dar încă nu ai întrupare, Haos marin ce vine și dispare. Deasupra lui se poartă rana mea Și ceea ce din mine mai rămâne, Corpul dintr-o memorie, o, cât fără corp, Ceva semănând cu scheletele de zâne, Ceva din aer
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
goliciunea Neîndemînatic precum ulucile gardului � grădina. La fiecare trecere Să privească cu smerenie Răsăritul La capătul uliței, Cu praful încă Dormindu-le în aripi și veșminte, Pe tălpile rămase uscate, Cu rănile închise Aproape miraculos, Ștergînd astfel Semnul oricărei înrudiri divine. * Tipar de turtă dulce în care odihnesc Un an întreg Niște petale, Cîte o aripă ruptă De albină Și îndestulătoare miresme. O lene desăvîrșită umple Adînciturile Felurit cioplite în lemnul palid Pînă vine vremea coptului Și-n toate freamătă O
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
roșii, și, la o anumită oră, Sub semnul anumitor aștri, violete Paște cu hărnicie oaia împodobită cu scaieți Rage-un măgar și îi răspunde altul O planetă de foc arde la orizont Sub luna plină Nici un copil în căruciorul Pleiadelor Divine constelații răsar din uitare Căci peste noapte bolta se răstoarnă Și de la orizont Perseu și Andromeda Se-nalță spre zenit Faci numai cîțiva pași Și te gîndești la roua Coborîtoare din stele Dimineață vîntoasă Am auzit astă-noapte Vacarmul lacului sub
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
anumit eveniment." Numai în dicționarul tezaur al limbii române mai afli alte accepțiuni ale termenului: "icoană formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale de cea din mijloc"; "în religia creștină, unitate mistică a trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt". în terminologia populară troițele se mai numesc "cruci și răscruci" (nordul Moldovei), "răstigniri" (Maramureș), "icoane" (Vâlcea), "rugi" (ținutul Pădurenilor), "lemne" (în documente vechi), "cruci" (Oltenia). Autorul a fost atras de acest subiect din mai multe
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
stă călare pe șapte cai, gestul mi se pare cu atât mai ciudat cu cât știu că pentru cei mai mulți ingineri, scriitorul nu este mai mult decât un clovn al cuvintelor. Într-o viață de om, am cunoscut semeni de origine divină, de origine animală, vegetală, minerală sau numai umbrele lor și mi s-a întâmplat de multe ori să mă nimeresc printre ingineri. Și de fiecare dată se găsea câte unul care, aflând că sânt literat, să exclame: "Ehei, ce mare
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
mînă-picior mi-a răvășit mult timp gîndurile, era un dar neașteptat, nu credeam că așa, deodată, se poate arăta unui om, printr-un gest de altfel obișnuit, atîta secretă sexualitate. Pentru că, repet, senzația a fost că-și flutură piciorul ei divin, iar fluturarea asta nepermisă a durat pînă cînd nu l-am mai putut zări. Cînd ne-am reîntîlnit, Celesta Tenzi a avut un surîs adînc (avea o față foarte “retro”, ca actrițelor blonde din vechile filme “americane”) al gurii cu
Fie-ne țărîna sfîntă! Și fluturii ușori by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13039_a_14364]
-
Andrei Zanca (fragment) «...ce pîrg de vreme ne-a adus laolaltă cînd nimic nu e întîmplător, deopotrivă ce se știe că însăși suma zarurilor înscrie într-un tîrziu o curbă deplină? să fie acel privilegiu al deschiderii divine din noi netezindu-ne întîmpinarea, ori poate răsplata unei delumiri egale îngemănîndu-ne timpurile?» - înserarea înstăpîni o ploaie atît de lină încît doar privind rîul o puteai bănui - «^vrei adevărul, ori mîna ce alină^... - m-a întrebat odată o femeie răscoaptă
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
lui N. Iorga. Într-un dens articol, “Maica Domnului”, apărut în revista Familia (1936, nr. 6), Mircea Eliade, după ce constată că în răsăritul Europei, înainte de creștinism, “femeia și mama au fost socotite din cele mai vechi timpuri ca un miracol divin pe pământ”, remarcă în mod deosebit textele despre maternitatea dramatică a Maicii Domnului: “Legendele românești asupra Maicii Domnului întrec în frăgezimea sentimentului care le-a creat chiar cele mai umile legende medievale germanice. Este o trăsătură caracteristică a sufletului poporului
La centenarul unei cărți by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13037_a_14362]
-
tău supt după felul cum a venit Orăcăiala cărnii ce mă acoperea cu pământ. Mă aflu azi pe un alt drum Decât acela al sfârșitului. Mă țin drept printre poeții Ce au luat locul îngerilor Și cântă împrejurul a ceea ce Divin cu sine însuși se înconjoară. * M-am aruncat în cazanul cu smoală La miezul nopții, fierbându-mă până în zori, Când ai venit și te-ai mirat că eram viu. Ai dat din umeri spunând: „Nu se mai poate Să ai
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
spre care se întinde mîna lui Iisus și cum el e singurul care ignoră chemarea, căreia în cele din urmă îi va da glas, cînd de cealaltă parte a mesei în picioare se întinde spre el mîna tăcută a chemării divine, de ce mi-a trimis mie tabloul acesta?” (...) „... Și Ilarie îmi spune că nu atît faptul de a răspunde la o chemare e greu, atunci cînd adevărata chemare e rostită nu te mai poți împotrivi acesteia, mai greu, crede Ilarie, e
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
cum mă știi și ziua cum mă vezi acum? Dă pe gură repede, ca să văd că ești sincer!” În fața acestei dileme existențiale, Andrew rămase fără grai. Clipe grele și broboane de sudoare i se scurgeau pe față. Dar o inspirație divină îi veni repede în ajutor. “Alege tu!” strigă el, cu sufletul la gură. “Bravo, ăsta era răspunsul, hohoti baba, bătând din palmele blondei. Așa este, eu trebuie să aleg. Iar eu, iată, aleg să fiu și ziua și noaptea așa cum
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
cu bordaj religios, dar și general uman. Călugărul, privit din spate, nemișcat în penitența lui, supus postului negru și absorbit în rugă ca într-o moarte și, același, pocăit, din față, dat în vileag în timp ce se chinuie, cu o răbdare divină ( diavolească?) să coacă un ou la flacăra unei lumînări prin rosătura ce o făcuse, cu vîrful cuțitului, printr-un fund de sertar. Asemenea "efecte de perspectivă cu revers ironic sînt frecvente în prozele lui C. Țoiu, conferindu-le un aer
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
viața se bea și moartea se uită!"; cât protest mai rămâne după acest strigăt al conștiinței damnării, al surprinderii mistuirii, al anestezierii iluziilor? Ruga este un gest recurent, dar tot mai brutal, adresat unui Dumnezeu de cârpe, inventat, un simulacru divin aproape idol, ba chiar, la un moment dat, ruga nici nu mai este asumată individual: "și azi dârdâi de oroare când trebuie să mă rog. / și mă rog tot mai greu, simțurile s-au tocit. / trebuie pedepsite cu înmiită asprime
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
Dinu Flămând Mîngîind amenințător Fisură în dodecaedrul zorilor, noaptea și-a ratat din nou întunericul absolut; silabisești pe buzele răsfrînte ale nimicului începutul șaradei oedipiene. Gălăgios patetism al duratei Prezentîndu-se în impostură de dar divin, însă rănile somnului rămîn deschise, iar din tavan atîrnă zdrențe de întuneric mîngîind amenințător creștetul lucrurilor. Bătrînul Plinius La ieșirea din somn lumina zilei surprinsă e o pisică lingînd lapte de latină în pagina manualului uitat de fiu pe masă
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
l-a purtat prunc în pântec chiparos râvnă sânge carne os cu golgotha împăcat veac în veac i se cuvin brățara troițelor înnoptatul nunților chivot și graal vergin la răscruci un iconar pe-al deșertăciunii mal împrumută abur voal àura divinul har și privirea rod/pomăt și din scame destrămări tâlcuie pe-ntunecări chip pe care să-l arăt fiului/mormânt acum în poemu-abia ivit triplu cerc la răsărit turn și zid unde șezum după prora munților strânse-n forma candelei mamele
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
semnale, profeții, portofele, portofolii! Rezultatul? Majoritatea zîmbea, minoritatea nu mă auzea (mijloc infailibil de-a se apăra), timpanele nu vibrau la șoapta, la țipătul, la "grosolănia" mea de-a anunța inevitabilul. Și eu tocmai descoperisem prima frunză galbenă, receptasem claxonul divin! Și mă sîcîia și Rilke, dulce, metodic, cu acea carte rătăcită, căutată, intruvabilă (Însemnările lui Malte Laurids Brigge) în cotloanele încăperilor apartamentului năpădit de bălării minuscule, otrăvitoare. Mă îndurera lipsa lui, ca mentor suprem, prieten și ajutor în susținerea toamnei
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
că prejudecățile, fantasmagoriile cu poeți bucșiți de micșunele-n bidinele, prozatori tumultuoși, vînjoși (primul, al doilea, al treilea tom etc.), critici infatigabili, eseiști nonstop, mă rog, părerea că "ăștia", adică, scuză-mă, scuză-mă, scriitorii ar fi niște fluieră fluturi divini e fumată pîn'la chiștoc, veștejită-n vrej pe veci. Inspirația? Mai degrabă tenacitatea, da, cred că tenacitatea-i adevărata căruță, înjugați fiind la dînsa pe viață. Știu, bănui, o să-mi dai exemple: marii, celebrii... S-o luăm metodic, catodic
Fluturii au meserie (Scuză-mă, scuză-mă...) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14674_a_15999]
-
Petranu a desfășurat odată panoplia erudiției sale, vorbindu-mi câteva ședințe de-a rândul despre degetul arătător înălțat al mâinii lui Platon, din fresca amintită adineaori a lui Rafael, Școala din Atena. Deget înălțat spre boltă, spre cer, spre ordinea divină a ideilor? Interpretările sunt numeroase, dar acestea le-am descoperit mai curând din lecturile și din meditațiile mele. Căci profesorul, fidel emul al unui pozitivism riguros, puțin amator de interpretări ale semnificațiilor, prefera să rămână ferm pe solul solid al
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
expresie a lui Marsilio Ficino), care e Școala din Atena a lui Rafael. Pentru mine, acel deget al lui Platon-Leonardo indica o cale " ascendentă credeam atunci " de la știința numerelor la muzică, de la muzică la armonia cosmică, de la aceasta la ordinea divină a ideilor. Capacitatea mea integratoare era, pe vremea aceea, mai curând intuitivă, nefiind încă decât în prea mică măsură ajutată de un aparat conceptual filosofic de care nu dispuneam. Și, totuși, pulberea erudiției pozitiviste se cristaliza în mine alcătuindu-se
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
dinți ferăstrău domnița poesie continua să facă rondul matinal cu pași fermi de cristal mă privea pesemne din cînd în cînd cu obrazul ei fără ochi și mă încuraja să rezist în picioarele ei saboții albaștri scînteiau de-a dreptul divin și pe trupul ei la distanțe egale de plexul solar sediul peștera străveche ale sufletului creșteau două ceasuri imense cu timpul sfîrîind cum fierul încins azvîrlit în delir peste trupul de carne * ea a venit plutind pe saboți de sticlă
Poezii by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14694_a_16019]
-
viu și mort laolaltă sfera de cristal a nebuniei Horatio, câine, bun rămas acum și pentru multă vreme - Aleluia! Nu te teme Trufia verii trece-n umilință ai vrea să-i lași întreaga povară pe cearcănul frunzei, răbdarea, dar penița divină altfel a decis Pământul nevăzut tine-n palme cerul cel nou stele cu spini, fără număr limbile moarte-ale fricii dar eu cea văzută de cealalta ființă mă tem chiar la ceasul în care aud geamătul suflet rostind nu te teme
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
-ți mai așezi, Teroare covorul de ruga pentru îngenunchere și închinare? Vară în iarna Pe plajă încinsă privești că ereticul nori somnambuli de culoarea saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un "site" mângâiat în convulsii de mână divină o simplă butonare și ochiul de cristal așterne un munte plin cu zăpadă peste cearșafuri și mingi, castel mici de nisip sub șolzi albăstrui "ca calmă și cioplita-i moartea" gata, doar ai clipit, si e iarnă umbră șterge cearcănele
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
faptele de vitejie ale eroului "legător", respectiv biruința eroului), adică o functie nouă a modelului mitic moștenit sau preluat mai recent după modele clasic, valorizînd politic o paradigmă morală și prin această pregătind apariția marilor proiecții romantice: nașterea eroului (origine divină sau "măcar" regală), parcursul eroic (ceea ce presupune o existență condiționată de adversități și pericole), precum și momentul împlinirii, al triumfului, care echivalează cu o nouă naștere, cu o învestitură de un rang superior: fiecare triumf presupune o nouă învestitură, o nouă
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]