695 matches
-
Roma (1753), apoi la Viena (1757). În intervalele 1758-1761 și 1766-1770 este secretar de stat la Afacerile Străine, iar în intervalul dintre ele, 1761-1766, la Armată și Marină. Este perioada "Războiului de șapte ani" (1756-1763), pierdut de Franța. Căzut în dizgrație (1770), este exilat. La moartea lui Ludovic al XV-lea, încearcă să revină în viața politică, însă noul rege, Ludovic al XVI-lea, nu îl acceptă. Până la moartea sa, survenită în anul 1785, nu va mai reveni pe scena politică
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
posac, fiindcă timpurile nu-i erau favorabile, nici lui, nici prozei, poeziei, finanțelor sale. Abia cu câteva săptămâni În urmă al Patrulea Filip catadicsise să anuleze ordonanța, Întâi de Închisoare, apoi de exil, care atârna asupra lui de la căderea În dizgrație, acum doi sau trei ani, a prietenului și protectorului său, ducele de Osuna. Reabilitat În sfârșit, don Francisco se putuse Întoarce la Madrid; Însă era lipsit de mijloace monetare, iar memorialul către rege, prin care solicita vechea-i pensie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fusese chemat de urgență la Palatul Regal, unde adusese la cunoștința regelui, stăpânul nostru, și a prim-ministrului cele Întâmplate. Fiindcă Își dăduse cuvântul de cavaler, contele nu putuse dezvălui toate detaliile ambuscadei; Însă Álvaro de la Marca știuse, neatrăgându-și dizgrația regală și totodată necălcându-și promisiunea, să manevreze suficiente apropouri, gesturi, subînțelesuri și tăceri grăitoare, pentru ca atât monarhul, cât și favoritul său să Înțeleagă, Îngroziți, că imprudenții călători fuseseră cât pe ce să fie lichidați pe un drumeag Întunecos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mâinile sale; iar cei care i-ar fi putut face umbră erau de-acum inofensivi sau morți. Foștii lui protectori, ducele de Uceda și fray Luis de Aliaga, favoriții regelui anterior, se aflau În exil; ducele de Osuna era În dizgrație, cu proprietățile confiscate; ducele de Lerma scăpa de eșafod numai datorită purpurii de cardinal - Îmbrăcat colorat, să nu fie spânzurat, zicea refrenul popular -, iar Rodrigo Calderón, un alt personaj proeminent al domniei anterioare, fusese executat În piața mare. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pentru dumneata, zise În sfârșit. Tânărul Guadalmedina, de exemplu. Sau don Francisco de Quevedo, care atât de ciudat a conjugat ieri diateza activă; deși Quevedo În egală măsură le este de folos și le dăunează amicilor lui, În funcție de succesele și dizgrațiile sale... Favoritul făcu o pauză lungă și semnificativă. De asemenea, pare-se că și nou-numitul duce de Buckingham crede că Îți este dator cu ceva... Marcă o altă pauză, mai lungă decât cea dinainte. Ca și prințul de Wales. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ură și crimă a pozițiilor, poate părea neverosimilă, caricaturală, celor care au deschis ochii asupra lumii în vremuri mai putin marcate de încrâncenări și fanatisme. Moscova regiza în țări-satellit, începând cu Ungaria, procese soldate cu măcelărirea liderilor comuniști căzuți în dizgrație. în Franța, deși nu se lăsau cu vărsare de sânge, procesul Kravchenko, procesul David Rousset, teribilele incriminări reciproce ale intelectualilor pro și antisovietici săpau tranșee adânci între tabere. America suporta isteria mccarthistă. Berlinul Occidental, avanpost al democrației vestice mai ales
Maniheism la două capete (3) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6252_a_7577]
-
de pe lista partidului. În acest caz este vorba despre PRM, care a obținut trei funcții în Parlamentul European. Acum este vorba despre cea de a patra persoană de pe listă, al cărei nume este Eugen Mihăescu, dar acesta a căzut in dizgrația lui Vadim Tudor, deoarece nu a mai trecut pe la partid de vreo 3 ani. În plus, nu și-a plătit nici cotizația la partid, informează rtv.net. Pentru acest lucru, Gigi Becali l-a exclus din partid. Rămâne de văzut
Cine se bate pe locul lăsat liber de Becali în PE by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/40111_a_41436]
-
Valsamaky-Farfara. Dispariția definitivă a lui Pomponescu din casa Ioanei nu era un lucru prea regretabil, totuși madam Farfara, care cunoștea firea placidă a fiicei sale, își zicea că nu e politicos a întoarce spatele brusc unui om șarmant, căzut în dizgrație. Pomponescu apăru și el în salonul soției sale, îmbrăcat în nelipsitul lui smoching, ornamentat cu o batistă imaculată. G. Călinescu Sărută mâna doamnei Farfara cu multă gentileță, întrebînd-o de sănătatea ei și a Ioanei. În special insistă asupra acesteia din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ghica își dăduse demisia, fără să fie cea mai mică perspectivă de cădere a cabinetului Brătianu, încît lumea, deprinsă a judeca în analogie, credea aproape că d. Brătianu trebuia să fi pățit ceva pe neașteptate, trebuia să fi căzut în dizgrație pentru ca prințul să se grăbească a-l părăsi ca pe o corabie ce arde. De astă dată ne-am înșelat însă. Prințul este numai... susceptibil. Susceptibilitatea-l făcuse să se retragă - bat-o norocul! D. Ion Brătianu a declarat însă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
o cunoștea foarte bine. Sigur că da! Acum două săptămâni l-am trimis la Teodoric pe bătrânul Avitus, îți amintești de el, nu? Cum să nu-ți amintești: a fost prefectul Galiilor acum câțiva ani, pe urmă a căzut în dizgrație... Făcu un gest cu mâna, vrând parcă să îndepărteze un subiect inutil. Dar nu contează asta. Avitus a fost cel care l-a convins pe Teodoric să pornească la război; n-a trebuit să depună prea mari eforturi, de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trece cu vederea că soarta a fost generoasă cu el, că i-a oferit șansa unei revanșe. Ar fi fost un laș dacă ar fi refuzat, asemenea ocazii în viață nu se ratează chiar cu riscul de a cădea în dizgrația opiniei publice pentru totdeauna, asta a fost de fapt nenorocirea care a dat peste toți cei care de-a lungul istoriei au devenit celebri peste noapte, își dă seama, blestemul lor. Era o o prostie să dea înapoi tocmai acum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Junli nu numai că e de neclintit, dar e și dezgustat. Dacă nu era vorba de Tang Nah, nici nu s-ar uita la Lan Ping. Ea ia asta atât de personal, că o simte ca pe o stare de dizgrație. Resentimentul ei e atât de mare, că peste treizeci de ani, în timpul Revoluției Culturale, le ordonă Gărzilor Roșii să-l distrugă pe Junli. Să-l pună la o parte, ca să nu răspândească zvonuri despre ea. Junli e omorât în bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
omul ăsta și pe sora lui. N-avea să se mai întâmple același lucru. Dădu telefoane, punându-și în mișcare rețeaua de colegi. Toți se arătară încurcați să primească vești de la el, bănuind că se dusese undeva să moară în dizgrație. Dar povestea lui Mark îi fascină. Nici unul dintre ei nu mai lucrase cu așa ceva. Nu primi două recomandări la fel, în afară de cei doi care-i sugerară să lase în pace o boală inofensivă. Majoritatea părură recunoscători când Weber își luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dumneavoastră carte. Încă n-am terminat-o, dar chiar nu înțeleg atacurile presei. Nu e cu nimic diferită față de ceea ce ați scris până acum. Weber ajunsese la aceeași concluzie anihilatoare. Tot ceea ce scrisese până acum nu făcea decât să înrăutățească dizgrația vagă în care căzuse. Îi spuse lui Hayes că trecuse prin oraș să-l examineze pe Mark. Vestea îl reduse pe Hayes la tăcere. Weber descrise agravarea stării lui Mark, pomeni de articolul pe care-l găsise în jurnal și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
munți! Las’ să-i umple pe toți tinerii ăia evrei, așa de bravi și virtuoși! Ce bine-o să le prindă o porție de sculament! Așa-i în Diasporă, mama voastră de țângăi sfinți, așa-i în exil! Ispită și dizgrație! Depravare și mișto de sine! Autodezaprobare - și chiar autocăcare! Smiorcăieli, isterie, compromisuri, confuzie, boală! Da, Naomi, sunt întinat. Ah, sunt impur - și-al naibii de sătul, draga mea, de faptul că nu-s destul de bun pentru Poporul Ales! Mamă, ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fusese clasat. La înmormântare nu a fost decât el, în timp ce partea germană a fost reprezentată doar de un obscur funcționar al ambasadei. Foștii lui camarazi nu doriseră să mai aibă de a face nici măcar cu amintirea acestui om căzut în dizgrație. Se gândește la misiunea încredințată. Grea, cu șanse mici. De ce nu ceruse căpitanul un voluntar așa cum făcea de obicei în asemenea cazuri? Ar fi putut oricare altul dintre ofițerii companiei să o îndeplinească? Felix este un ofițer experimentat și călit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
femei, ea fiind una din acestea. Avusese șapte răni, acum cicatrici, printre care și o placă de argint la cap. Mariusia avea totuși ceva suflet pentru cei pe care-i plăcea. Aceasta nu însemna că atunci când acei prizonieri cădeau în dizgrație nu-i putea împușca. Din cele povestite de interlocutorul meu reieșea că șefa lagărului era frumoasă, brunetă, cu ochii albaștri și aprigi, înaltă, cu o pulpă lipsă, lăsată la Stalingrad, un sân cu cicatrice și altele. Tânărul cizmar, mai tânăr
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
În numele „Poporului”, te bătea până ce cădeai În leșin, după care te readucea la viață turnând pe tine găleți cu apă rece ca să te i-a din nou la ciomăgeală...! Aceste torturi ce trebuiau să le suporte unii cetățeni căzuți În dizgrația regimului totalitar comunist, Întrecea În canibalism Însăși inchiziția veacurilor de tristă amintire...! Lucrători bine hrăniți și salarii pe măsura ferocității lor, nu se osteneau să opțină dovezi pentru a te pune sub acuzare. Nici vorbă...! Te teroriza aplicând metode canibalice
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu nevinovata Întrebare. „Care-i motivul arestării tale...?” Tony Pavone era Încă amețit. Mintea lui refuza să Înțeleagă mârșevia, forța de a te impune, forța de-a aplica legile după bunul plac, forța de-a teroriza pe cel căzut În dizgrația stăpânilor fără ca nimeni să le tempereze instinctul lor de animale sălbatice...!! Însfârșit, intuind persoana cel iscodea, Tony Pavone expuse pe scurt necazul apoi Îi Întoarse spatele. Turnătorul insistă. „Canalia s’a răzbunat, astai...! Nu te necăji, așa zisa violare a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
față, când ni se părea că parchetul se ridică, și ne dădeam drumul pe spate, punând frână, când acesta părea că se duce la vale sub picioarele noastre. La poartă, unde portarul maiestuos și, totodată, umil părea un împărat în dizgrație, Iag mai cumpără niște samahoncă și reuși să convingă două chelnerițe să se plimbe și să vină cu noi acasă. Jos, în pasajul întunecat și plin de ecouri, unde a trebuit să le așteptăm, am făcut cunoștință. Se numeau Nelly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dete pe față însă purtarea lui ambițioasă, fără credință și vicleană: el stătea în înțelegere secretă cu conaționalii săi răsculați, căuta să se ridice repede și aspira el însuși la domnia asupra patriei sale. Descoperindu-se aceasta, el căzu în dizgrație și fu închis în temniță, dar, jurîndu-se că e nevinovat și oferindu-și serviciile, știu să ia atât de bine ochii bizantinilor încît îi dădură drumul. El fu trimis în campanie cu însărcinarea de-a apăra contra inamicului orășelul de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
George Acropolita în numele împăratului și pe lectorul Ioan în numele întregului cler grecesc, cari întăriră prin jurământ solemn primirea credinței bisericei romane. Numai patriarhul Iosif al Constantinopolului stărui ne-mpăcat să respingă uniunea, făcu jurământ în scris contra păcii bisericești, căzu în dizgrația împăratului și fu scos din scaun sub pretexte nule prin hotărârea unui sinod patriarhicesc. Urmașul său, învățatul Ioan Bekkus, ridicat din chartophylax patriarh, s-acomodă mlădios cu voința și părerea împăratului și astfel se făcu că în anul 1274, în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ei Mihail, sub pretexte de nimic îi refuza mereu predarea cetății Mesembria, făgăduită în mod solemn, arătând prin acest refuz o răutăcioasă îndărătnicire; dar supărarea reginei crescu și mai mult prin întărîtarea mumei sale Eulogia, sora împăratului. Aceasta își atrăsese dizgrația împăratului pentru că prea s-amesteca cu zel în certurile religioase, căci nu numai că tăie orice comunitate religioasă cu fratele ei, dar încă atrase la sine pe o mulțime de inițiatori și părtinitori ai schismei, pe cari-i încuraja și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
doilea episcop. Mitropolitul Iacint însuși aprobă această dorință, descrise într-o epistolă cătră patriarhul din Constantinopole slăbiciunile sale trupești, slăbiciunea sa mare pricinuită de bătrânețe și adânca sa mâhnire, pentru că prin calomnii și ațâțări străine credea a fi căzut în dizgrația patriarhului, ca și când într-adevăr ar fi un desprețuitor și hulitor al persoanei și demnității patriarhului, apoi cere scuze pentru că n-a putut urma chemarea la Constantinopol, de vreme ce nici istovirea sa trupească, nici neapăratele și lungele greutăți ale drumului nu-i
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
începu să-și caute partizani și să strângă puteri de luptă de prin provinciile osmane mărginașe. Partidul avu un câștig considerabil prin alipirea influentului guvernator al Nicopolei și fost domn al Smirnei, anume Djuneid, care tocmai din cauza asta căzuse în dizgrația lui Mohamed, era proscris și menit a i se tăia capul, dar fugise tocmai la vreme dincoace de Dunăre în Valachia, unde se îndatoră cu jurământ pretendentului de a-l ajuta cu credință și de-a cuceri efectiv împărăția. Mohamed
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]