1,063 matches
-
alții miloși; unii sperjuri, alții oameni care își țin cuvântul; unii lipsiți de vlagă și lași, alții cutezători și curajoși, unii binevoitori și apropiați, alții mândri; unii iubitori de plăcere, alții caști; unii oameni întregi, alții vicleni; unii încăpățânați, alții docili; unii serioși, alții ușuratici; unii cu credință în Dumnezeu, alții fără religie, și așa mai departe. Știu prea bine că fiecare va declara că ar fi minunat dacă ar exista un principe care să aibă, dintre toate însușirile arătate mai
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
cu destulă pasiune, îl lovea peste mână cu o nuia. Imediat, cântecul izbucnea cu o energie sporită. Era și mai trist, mai tulbure și mai înfricoșător. Iar cobra simțea parcă schimbarea. Devenea și ea mai sprintenă, mai mlădioasă și mai docilă. Îmblânzitorii păreau membri ai unei secte exotice, organizată după reguli aspre, necruțătoare, ca în toate ordinele oculte bazate pe supunere oarbă și fanatism. Mi-a trecut prin minte un șir întreg de presupuneri; că erau, poate, sau fuseseră cândva certați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
restaurant, la cinema, ea era în centrul preocupărilor mele. Îi simțeam prezența, întrețineam imaginar conversații aprinse, nesfârșite. În ea predomina ca trăsătură fundamentală ― contrazicerea. Și totuși o biruiam în închipuire, frîngîndu-i voința, o sărutam. În această lume devenise o jucărie docilă în mâinile mele. Într-o zi, pândind când pleca de acasă, m-am luat după ea, ca și rândul trecut. Înainte de a o ajunge, s-a întors brusc din drum și m-a apostrofat: ― Te rog nu mă urmări. E
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea înceta să mai existe pentru mine. Aș fi înșelat-o fără doar și poate, cu alta, apoi cu altele, m-aș fi depărtat tot mai mult de cămin. În privința asta mă cunoșteam bine. Pentru căsnicie se potrivesc anumite firi docile care se înămolesc în obișnuință și tabiet, abdică de la binefacerile independenței pentru o iluzorie comoditate. Și apoi văzusem atâtea căsnicii nefericite, încît ajungeam să încerc, prin experiența altora, o teamă inhibitivă de căsătorie. După câteva zile, proprietarul ne invită la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de al tovarășului ei: gest acum voluntar. Un spațiu mic, ca și inexistent, separa obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senzația nesigură a unei atingeri sau certitudinea ei emoționantă. Marcian crispa cu nervozitate pumnul pe genunchiul docil. La murmurul vag al mersului se amestecă un mic gemet de durere și consimțire al Elenei. Atunci Marcian, tot nemișcat, dar acum nemișcat printr-o încordare desperată, ca să nu i se strămute cumva povara, simțindu-și obrazul fibros din efortul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ambiție și mai ales un anume confortabilism. Tatăl său era general de brigadă, iar mama era profesoară de limba engleză la un liceu renumit din localitate. Își adorase dintotdeauna părinții, nu-i contrazicea niciodată și se comporta ca un fiu docil, chiar și atunci când plecase la distanțe foarte mari de casă. De altfel, în ultimul timp, îi întâlnea din ce în ce mai rar, iar îndelungata lor absență îl făceau să- i creadă părinții ideali, cu o reputație imaculată în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
Sosise momentul când Karin trebuia să-i schimbe lui Mark pantofii și șosetele, vechiul ritual de stimulare a circulației, rămas din săptămânile în care fusese țintuit la pat, la care nu renunțase pentru că n-avea altceva de făcut. Mark stătu docil în timp ce-i scoase pantofii Converse All-Stars. Bonnie își reveni și o ajută la celălalt picior. Cu picioarele goale ale lui Mark în brațe, întrebă: Vrei să-ți fac unghiile? El păru să cugete la întrebare. Vrei să-i faci...? O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cameră. Trecu în fugă pe lângă el și înșfăcă fotografia ruptă. —Ce-ți închipui că faci, îți rupi propriul tată? Îl amenință cu bucățile de hârtie. Câte de-astea crezi că avem? Asta-l țintui locului. Furia ei pură îl derutase. Docil, rămase pe loc în timp ce ea potrivi bucățile una lângă alta și cercetă ruptura. —Poate fi lipită, declară ea la sfârșit. Își privi fratele, clătinând din cap. De ce faci asta? Se așeză pe pat, tremurând. Și Mark se așeză, spăsit în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Tu l-ai adus aici. Poate că ăla e adevăratul doctoraș, iar doctorașu’ cu care ne-ai dat nouă pe la nas e un escroc. Barbara își întinse mâna ca să-i maseze umerii. El împietri, ca un motănel scărpinat între ochi. Docil, Mark se așeză la loc și deveni atent. Noi semănăm mai degrabă cu niște recife de corali, citea Weber. Ecosisteme complexe, dar fragile... Cei trei se holbau la reprezentația necunoscutului în cămașă de mătase. Weber spuse povestea unei femei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
povești declanșă chicoteli înăbușite. Bloitov se holba la primul slide al lui Weber, o secțiune transversală coronală, cu scepticism fățiș. Domnișoara Nurfraddle încerca să înduplece un reportofon digital. Femeia cu puloverul pe gât îl privea pe Weber cu o curiozitate docilă. Ceilalți nu trădau nici o emoție, în afară de o ușoară plictiseală. — Prima este povestea lui H.M., cel mai faimos pacient din istoria neurologiei. Acum o jumătate de secol, într-o zi de vară, chiar aici, peste Sound, un chirurg ignorant și mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am semne. Nu asta... Nu contează. Las-o baltă. Hai s-o facem și la mine. Dormitorul meu. Stai așa. S-o facem? Doar nu încerci să mă seduci, nu? Ea îi trage un ghiont în umăr. El o urmează docil, chicotind. Râsul nu strică niciodată. Stau în camera cenușie și putredă, jucându-se iar de-a cine-și amintește mai bine. Pat. Greșit. Pat? Greșit! Dulap? Nu chiar. Păi, de unde naiba să știu eu? Ea făcea tot timpul schimbări. Karin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că nimeni n-a observat. Îmi dau seama cum se poate întâmpla. Dar vă spun eu, domnu’ doctor, când trăiam nu mă simțeam niciodată așa. Îl programă pe Mark la o nouă tomografie, în prima săptămână din martie. Ciudat de docil, Mark se duse să discute cu tehnicienii de la laborator. N-are cum să fie de la medicament, îi spuse Hayes lui Karin. Literatura nu pomenește de așa ceva. —Literatură, repetă ea. Ficțiune totală. Îl simțea pe neurolog notându-și deja această nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Încruntați, dînd din cap cu un gest de profund dispreț și silă, și bombăneau Încet Înainte de a pleca, de parcă, Într-un fel sau altul, mulțimea se făcea vinovată de o acțiune turbulentă și indecentă, de care sufletul lor decent și docil se Îngrozea. Trei fetițe evreice și un băiat, tot evreu, se apropiaseră Împreună și se opriseră lîngă un grup din cercul de privitori. O clipă fetele rămaseră acolo și priviră speriate, strînse una lîngă alta, În timp ce băiatul se uita la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
inimii. Inima preotului se încălzește continuu la Cuvântul lui Cristos (cfr. Lc 24,32), pentru a acorda la Cuvântul Maestrului glasul său în slujirea Cuvântului care-l împlinește, pentru a semăna Evanghelia pe pământul oamenilor; în calitate de creștin găzduiește constant și docil Spiritul în inima sa (cfr. 2Cor 1,22), care revelează iubirea lui Dumnezeu (cfr. Rom 5,5) și strigă: „Abba, Tată” (Gal 4,6); ca frate prin Botez, devenit tată prin preoție, operează pentru ca experiența mântuirii, care în punctul său
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
l-a reprezentat ca avocat pe Dinu Patriciu iar socrul său pe Dan Voiculescu, minunatul vicepreședinte al Senatului, și că a fost învins electoral de un anchetat de la DNA, celebrul Marian Ghiveciu. Cât despre Monica Șerbănescu, menită să devină instrumentul docil al Cosei Nostra, aceasta a fost aleasă, așa cum spune cineva din interiorul procurorilor pe un blog "deoarece n-a făcut o anchetă de anvergură niciodată și a aparținut întotdeauna eșalonului doi, fiind apropiata lui Ilie Botoș", marele anchetator al frizerilor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și-și împinse corpul în sus și-n jos în timp ce plonja în apă de parcă ar fi treierat cu aripile printre valuri. în timp ce treceau, Thaw observă că masculul împingea cu ciocul capul femelei sub apă, poate pentru a o face mai docilă. La capătul lacului se despărțiră, își îndreptară gîturile și se depărtară cu indiferență. Femela, fiind mai zburlită, își rearanja penele, în timp ce masculul, într-un golf îndepărtat, începuse să caute, fără entuziasm, pești mărunți. Peste zece minute, Thaw, cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îmi pare rău, bătrînelule, nu-i vina ta. Oricum, acum încerc să te înfurii. — De ce? — Vreau să asmuți tot iadul la banchet. — De ce? N-o s-o fac, dar de ce? — Pentru că a fost cea mai blîndă, cea mai politicoasă, cea mai docilă adunare din toată istoria. Delegații s-au comportat unii cu alții de parcă ar fi manevrat explozive. Toate afacerile murdare și mecanismele lacome au fost rezolvate în comitete secrete, fără ca nimeni să-i urmărească, să se plîngă, să raporteze. Avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușor, dar Grosvenor întinse o mâna și-l apucă zdravăn, arătând cu cealaltă spre ușă. Monstrul șovăi o clipă, apoi străbătu în tăcere sala. - Acum trebuie să ne sincronizăm precis mișcările, zise Grosvenor. Gata! Peste un minut, Corl îl urmă docil pe Grosvenor într-o încăpere pătrată, cu pereții metalici, care avea încă o ușă drept în fața celei pe unde intraseră. Grosvenor ieși pe ușa aceasta, dar când Corl dădu să-l urmeze, usa i se închise în nas; în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
intim legat de vorbire, participând activ, alături de cuvântul rostit, la comunicarea în fața unei persoane, dar mai ales la disputele publice. Nu întâmplător, francezii îl numesc și mâitre de la parole. dacă degetul mare formează un unghi ascuțit față de arătător (o persoană docilă), dacă degetul mare formează un unghi drept față de arătător (o persoană cu dorință de independență), dacă degetul mare formează un unghi obtuz față de arătător (o persoană cu spirit rebel), dacă inelarul e mai lung decât arătătorul (o persoană înclinată către
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cât mai ales la nivel comportamental: Organizat Neorganizat Plănuiește atacul Atac spontan Victima / locul este necunoscut Victima / locul este cunoscut Personalizează victima Depersonalizează victima Controlează conversația Conversație minima Locul crimei reflectă pierderea controlului Locul crimei este neingrijit, întâmplator Caută victime docile Victima este aleasă aleator Constrânge victima Constrângere minimă Viol agresiv înainte de moartea victimei Actul sexual după moartea victimei Cadavrul este ascuns Cadavrul este lăsat la vedere Arma / urme absente Arma și urme prezente Transportă cadavrul Cadavrul rămâne la locul crimei
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
început, înainte de a observa că acest bătrân rezervat, bizar, umblând veșnic cu un basc pe cap, avea o slăbiciune pentru câini care inspira teamă și respect. Râdeam când întindea mâna vreunui câine și spunea " Dă laba", iar acesta se executa docil, dar dacă ne auzea și întorcea capul ne îngheța râsul pe buze. Ne fâstâceam imediat și plecam de-acolo sau îi zâmbeam, prietenește, ca să nu se supere. Cel mai simpatic mi se părea Siminel. Poate și fiindcă am citit într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
l-a instruit. De fapt, a fost ținut departe de toți cei de aici. Vrei să-i dau drumul? Kendall ezită. — Este, ăă ... Cimpanzeii puteau fi răi și agresivi. Chiar și cei mici puteau fi periculoși. — Oh, sigur, e foarte docil. Nu e un cimpanzeu, da? Deschise cușca și zise: — Hai afară, Dave. Dave ieși ezitant, ca un om eliberat din închisoare. Părea să-i fie frică să se afle în afara cuștii. Se uită la Henry. — Voi locui cu tine? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fapt, Hovhannes Stamboulian se simțea puțin vinovat fiindcă nu petrecea Împreună cu el destul de mult timp pe cât ar fi trebuit. Evident, băiatul tânjea după tatăl lui. În comparație cu el, ceilalți trei copii ai săi, doi băieți și o fată, erau atât de docili de parcă energia frenetică a fratelui lor cel mare avea asupra lor efectul unui tranchilizant. Între cei doi băieți mai mici era o diferență de trei ani, Însă erau la fel de ascultători. Apoi venea sora cea mai mică, singura fată a familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
început, înainte de a observa că acest bătrân rezervat, bizar, umblând veșnic cu un basc pe cap, avea o slăbiciune pentru câini care inspira teamă și respect. Râdeam când întindea mâna vreunui câine și spunea „Dă laba”, iar acesta se executa docil, dar dacă ne auzea și întorcea capul ne îngheța râsul pe buze. Ne fâstâceam imediat și plecam de-acolo sau îi zâmbeam, prietenește, ca să nu se supere. Cel mai simpatic mi se părea Siminel. Poate și fiindcă am citit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Vinea seamănă, în destule privințe, celei a altor adepți interbelici ai „morții romanului”: N. Davidescu, Andrei Braniște, Ovid Densusianu sau, mai tîrziu, Eugen Ionescu. Autorul încearcă să-și motiveze opinia cu argumente ținînd de psihologia creației și a receptării: „Cetitor docil, atent și răbduriu se găsește cu greu în zilele cînd femeile și adolescenții sînt luați la munca de ghișeu și atelier. Literat cu răgazuri îndelungi pentru o muncă arhitectonică nu se zărește. În străinătate romanul a rămas un obicei al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]