750 matches
-
vizau încălcarea regulii celor trei unități, impuritatea încadrării, Corneille, numindu-și piesa o tragi-comedie, precum și încărcarea acesteia cu prea multe episoade inutile. "...Academia trebuia să-și demonstreze rolul său de arbitru și să impună tragedia nu tragicomedia. Sentimentele... traducea opinia docților (subl. aut.), imparțială, moderată, capabilă să descopere slăbiciuni unei opere de geniu, incapabilă să simtă geniul însuși"30 afirma Antoine Adam dând o explicație manierei în care s-a raportat Academia la opera lui Corneille. Acuzele aduse Cid-ului sunt desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Alături de Boileau și La Fontaine, anticii vor mai fi apărați de La Bruyère, Bossuet, Racine. De partea Modernilor se vor situa frații Perrault, Fontenelle, Saint-Evremond, Quinault. Structura celor două grupări adverse vizează și o dispunere socială diferită. Pe de o parte docții, "les gens de Versailles" incluzând scriitorii clasici, clerici, membri ai burgheziei, de cealaltă parte poeții galanți, spiritele mondene, "les beaux esprit de Paris".51 De altfel, ziarul în care Modernii și-au publicat scrierile se numea Le Mercure Galant, sugerând
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
citit de Perrault în cadrul Academiei franceze. Scrierea atât de promptă a acestui text este motivată de indignarea cauzată de atacul la adresa Anticilor, dar și, poate în viziunea lui Roger Duchêne72 de dorința lui La Fontaine de a se plasa printre docți, căutând astfel, totodată, de a înlătura imaginea de poet amuzant și superficial, destinat doar unui public nepretențios. Asumarea unei poziții adverse față de Perrault și de ideile sale nu este însă una lipsită de riscuri, întrucât, după cum am mai sugerat, poemul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Nu e de imaginat moartea ei. Marea Poezie e un umanism în perpetuitate: un umanism magic! Din dezbaterile de po(i)etică din ultimele decenii preia fiecare ce i se potrivește. Într-un eseu din Lectura poeziei (1980, p. 364-365), doctul Ștefan Augustin Doinaș vorbea de propria-i experiență: "Acum, după ani de zile de meditație asupra cuvântului poetic; după ce disciplinele limbajului m-au ulcerat, și m-au tămăduit tot ele; după ce am scris mai multe poezii despre cuvîntul iubire decît
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
cu știința și chiar cu tehno-știința. Numai prin emergența acestui nou sentiment religios, monstrul devorator al tehnoștiin-ței va dobândi o față umană. Stilul cărții este alert și simplu, pe înțelesul tuturor, iar tonalitatea textului acoperă un vast spectru: de la informație doctă la ironie, de la analiză minuțioasă la viziune poetică. De fapt, cîteva pagini ale cărții ne lasă să întrevedem, ascuns în străfundurile ființei profesorului Tiberiu Brăilean, un suflet de poet. Cu aceste cuvinte poetice doresc să închei aceste scurte considerații: Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
într-o cameră cu totul separată și cu un om de serviciu exclusiv al lui, care nu se mișca de lîngă el, dîndu-i o îngrijire din cele mai delicate și mai omenoase după aprecierea lui Scipione Bădescu 276. Pe lîngă docto rul Iorgandopol, medicul spitalului, a mai fost vizitat zilnic, de două-trei ori, și de către alți doi medici: doctorul Andrei Pallauz și dr. Iosef Kalischer 277. După aprecierea prietenilor ieșeni, care la 30 mai erau întorși la Iași, "starea sa pare
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
delfin, într-o continuare la bestiar, cu un cal de îmblânzit, dar și cu o furtună, cu o masă bine garnisită, cu niște curteni și niște curtezane, dar, ne amintim acum, și parfum, dansuri, o rochie... Tot atâtea ocazii, pentru docți și pentru persoane serioase, să-l trateze de sus pe personajul nostru! De unde și necesitatea de a practica o hermeneutică erudită și de a porni în căutarea semnificațiilor pierdute. Astfel vom descoperi, îndărătul acestor scenete filosofice, tot atâtea morale, adevăruri
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vezi cartea mea Gnosticismo e pensiero moderno: Hans Jonas, L’Erma di Brettschneider, Roma, 1985, pp. 112 sq. 30. Gilles Quispel, „Gnosis”, În M.J. Vermaseren (ed.), Die orientalischen Religionen in Römerreich, Brill, Leiden, 1981, p. 416. 31. Pentru sabieni, vezi doctul articol al lui Michel Tardieu, „Sabiens coraniques et «sabiens» de Harran”, Journal asiatique, 274 (1986), pp. 1-39. 32. The Cologne Mani Codex (P. Colon. inv. nr. 4780) „Concerning the Origin of His Body”, ed. și trad. de Ron Cameron și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nouă prejudecată în materie. Cu atât mai gravă cu cât este mai simplu de realizat. În fond, orice poate fi transformat într-o sursă de veselie... E suficient să faci totul pe invers ca să crești în ochii tăi moderni și docți. Natura (sau altceva) ne-au creat atâtea posibilități de a mima gândirea, încât pentru niște oameni abili este un lucru de nimic să apară drept reformatori în receptările candide ale naivilor, calitate de care nu e scutit nimeni dintre noi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Distinsul director al festivalului cărășan ne prevenise că manifestarea are un buget de austeritate și, în consecință, nu participă decît cei care au primit invitație nominală la acțiune. Trenul pleca cam devreme, unii moțăiau, ca de-obicei (Pim), alții discutau doct (Șt. Cazimir și A. Poch), Gagniuc se simțea rău (i se aplecase de la cina anterioară alcătuită numai din lichide neverificate sanitar!), M. Frunză și C. Pătrășcan dezlegau integrame compuse de ei înșiși... Sorin și cu mine ne luptam, pe culoarul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
că mai vechiul, aromatul și legendarul Orient, în care nu chiar totul era cu putință, poate bate astăzi la porțile Occidentului. Am lungit cuvântul pentru a întări faptul că ediții precum cea publicată de editura Junimea, aflate la granița dintre doct și soft, deschid într-alt mod ochii curioșilor spre marea operă a lui Cantemir: mai cald, mai vivace, mai puțin apăsător. Ne delectăm cu un Cantemir spornic la vorbă, de o curiozitate livrescă și zvonologică nesățioasă, ne aflăm în fața unui
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
pionierat, cu care se poate dialoga, care incită, farmecă și sunt convins invită la ...imitații, ceea ce nu face decât să-i sublinieze de pe acum vivacitatea, fervoarea catalitică și unicitatea. După două cărți foarte bune de critică literară, după un studiu doct dedicat lui Blake și un eseu la patru mâini scris despre un stagiu de cercetare în Japonia, Cătălin Ghiță este omul care aduce spaima în exegeza românească. Mă întreb și-acum de unde și cum de i-a venit ideea: trebuie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
posibilitatea meta fizică a reconstituirii lumii în ființa divină și, astfel, la justi ficarea caracterului ei cognoscibil. 1.1.2. Romantismul german Al doilea text care intră în discuție este Der Begriff der Kunstkritik in der deutschen Romantik (1920). Disertația docto rală a lui Benjamin, susținută la 27 de ani, reprezintă o lucrare în care sunt anunțate principalele teme ale gândirii ulterioare, sub forma unui comentariu asupra teoriei romantice a operei de artă. Scrisorile (precum cea către Ernst Schoen din 7
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
creadă pe nimeni, indiferent de situație sau afirmație. Să se convingă singur, astfel încât să poată oferi argumente puternice, convingătoare. Să nu se lase influențat. Altă regulă de bază este: nu plictisi! Nu copleși spectatorul cu informațiile tale. Nu fă pe doctul, ci comunică la nivelul unui om obișnuit. Fii concis. Nu există text care să nu se poată scurta, să nu se poată simplifica. Fii disciplinat, controlează-ți fiecare frază de text, oare n-aș putea să scot epitetul? Epitetul nu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
antreluță") sau insațiabilitatea neselectivă și efectele ei (High-life: Athenais Gregorachko e pentru ziarul Vocea Zimbrului o infatigabilă silfidă: "Aici o îngrozitoare greșeală de tipar"); chiar la vîrste venerabile, femeia-consoartă poate fi vizitată de incubi agresivi, fapt pentru care este consiliată doct privind... poziția (Leonida: "Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata nevricoasă; unde am vorbit toată seara de politică, te-ai culcat și cu fața-n sus și ai visat cine știe ce. Nu te mai culca cu fața-n sus, Mițule
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
acesta pare rafinamentul inutil al nobleței (Al. George), admirația nelimitată față de manierele aristocratice traducînd chiar snobismul matein materializat într-un monument de snobism, evident exagerare de tipul celor care îl receptau pe Mateiu doar ca erudit al jargonului de obor, doct în expresii de autentic mahalagism sau practicant al aliterațiilor triviale, care ar fi încredințat tiparului o carte deșucheată și plină de înjurături dedicată sufletului spurcat și scîrnav al Bucureștilor drept pentru care ar putea năzui doar la o stimă literară
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sublimate în numele respectivei unități. Astfel, până la un punct, contrariile sunt complementare; adesea, ele chiar coincid. Ideea nu este, desigur, noua: ea este popularizata intens, în secolul al XV-lea, de cardinalul german Nicolaus Cusanus, în influentul sau tratat teologic De docta ignorantia. În perioada romantică, unii dintre contemporanii lui Blake, precum Hölderlin sau Shelley, sunt, la rândul lor, preocupați aproape obsesiv de această modalitate de reflectare a realului: Günter Klabes notează, în acest sens, ca "poezia lui Hölderlin, ca și cea
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
maniera socratica, am spune, "cu cat omul își cunoaște mai bine propria ignoranța, cu atât va fi mai mare învățătură să" (1979, p. 9), Nicolaus Cusanus ajunge la concluzia că adevărul absolut nu poate fi aprehendat de intelectul uman. Formula "docta ignorantia" devine încă mai transparentă în analogia pe care teologul o trasează între punctele de maxim și de minim, acestea fiind, în esență, identice. Următorul citat se poate aplica și în cazul ideii de "coincidentia oppositorum": "Cantitatea maximă este infinit
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
sculptat în mărime supranaturală în marmură de Paros", creație ce "pare a fi originalul unui mare artist din epoca lui Alexandru". Dar autorul nu se mulțumește mereu cu postura de simplu reporter și riscă de câteva ori explicații ceva mai docte, luate probabil dintr-o enciclopedie aflată la îndemână, de n-or fi cumva reminiscențele lecturilor din vremea nu de mult apusă când făcuse oarece pasiune pentru arheologie. Expertiza impune anumite rigori: întâi indicarea "motivului", în diacronie ("zeul e reprezentat dormind
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
doctorul C. Grum din St. Petersburg 204, Cuciureanu a publicat la Iași, în 1848, o broșură destinată prevenirii și combaterii holerei în mediul rural 205; tot în același an, medicul moldovean Constantin Vîrnav a publicat o mică monografie 206, foarte doctă pentru vremea sa, asupra istoricului holerei și mijloacelor de combatere cunoscute pe atunci, folosind o impresionantă bibliografie de specialitate, germană, franceză, engleză și rusă. În Țara Românească, Mihai Kifalov, "secretar gubernatorial" al Consulatului general Fig. 7. Foaia de titlu a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
folositoare în primul caz, în cel de-al doilea, ea era absolut dăunătoare, căci, puțin după venesecție, intervenea o adevărată holeră asfictică, cu pierderea forțelor și moartea rapidă. Trebuie deci să aplicăm lanțeta cu multă precauțiune"318. Așa se încheie doctul expozeu al lui Iuliu Barasch privind epidemia de holeră din 1848 în Principate. 3. Holera peste Carpați Primele vești despre apariția și extinderea epidemiei de holeră din Principate au ajuns în Transilvania în primăvara anului 1848. Provincia trecea atunci prin
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
al vorbirii, al discuțiilor, al cercetării, era preocupat În primul rînd de literatură, care includea firesc filozofia. Mai tîrziu, filologul este un critic lite rar, un studios, un cercetător. În perioada ele nis tică, termenul filolog capătă și Înțelesul de doct, savant (În general). Filologia, de-a lungul existenței sale, nu a fost o știință rigid delimitată. Ceea ce acum numim filo logie În Antichitate se numea grammatikhv (tevcnh), incluzînd mai multe domenii specializate. Nu toți cădeau de acord asupra conți nutului
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
ilar însă tocmai prin faptul că reproduce "maimuțărindu-se" stilul și limbajul presei de senzație (Groaznica sinucidere din stada fidelității, Înfiorătoarea și îngrozitoarea și oribila dramă din strada Uranus, Boborul! etc.). La fel, sub pretenția emfatică a redactării unui studiu doct despre Literatura și artele române în a doua jumătate a sutei XIX, în trei capitole 250 (de fapt e luat în colimator Ionescu-Gion, un mai vechi adversar), Caragiale anunță: "Planul lucrării va fi acesta: I. Poezia, Romanul, Novela, Drama și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
termenului „monoteism“, astfel încât utilizarea lui să devină legitimă, cel puțin în registrul academic al studiului religiei, dacă nu și, în timp, la nivel popular. Astfel, este evident nu numai faptul că o ierarhizare a religiilor denotă fie ignoranța (oricât de doctă ar fi ea!), fie o intenție părtinitoare, puternic contaminată ideologic. Dacă religiile, oriunde se nasc și se dezvoltă, sunt reflexul secund, „externalizarea“ unei experiențe general umane de sălășluire în legătura originară cu temeiul ultim (indiferent cum este acesta indicat, sugerat
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și a profesiei de medic. De altfel nu întâmplător lumea se adresează medicului cu superlativul „doctor“ cuvânt a cărui etimologie este verbul latin doceo, -ere = a învăța mereu, căci, bolnavul sigur crede că „doctorul“ le știe pe toate, că este doct în toate ramurile medicinei, științelor medicale și mai mult decât atât. și nu este întâmplător, că din lumea medicilor s au afirmat atâtea personalități în arte și alte științe, în management etc. Jurământul înscrie pe lângă grija față de bolnavi și grija
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]