752 matches
-
fișe de lectură. Cu cât numărul acestora e mai mare, tinzând spre maldărul de informații adunate sârguincios, cu atât profilul istoricului pare mai prăfuit, fără aderență la realitatea înconjurătoare și la spiritul viu al literaturii. Erudit la modul inutil și doct până la plictis: așa ne apare, multora dintre noi, cercetătorul bibliotecilor și arhivelor, condamnat parcă la abundența detaliilor într-o specializare îngustă și la o factologie uscată în tomurile pe care le scrie. Nu neg că există destui asemenea cercetători, onești
Farmecul istoriei literare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10513_a_11838]
-
radiofonic. Ei învață să scrie și mult mai puțin să vorbească, să se adreseze accesibil, să strecoare informații de valoare într-un discurs simplu, clar, eventual presărat cu poante. Pericolul este să nu poată ieși ușor din mecanismele exprimării scrise, docte, poate prea complicate uneori, să nu poată improviza, să nu-și poată valorifica spontaneitatea. Dimpotrivă, unii studenți sau absolvenți ai secțiilor de pedagogie cad adesea în capcana facilului. Clișee, banalități de exprimare și de informație vor apărea prea frecvent. Este
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
nu se exclude. Volumul e o autentică manifestare postmodernă: savant și copilăros, sobru și ludic, nostalgic și updatat, preferă să nu aleagă, ci să juxtapună. E un produs editorial de succes, cu destinatar multiplu: pentru esteți și rafinați, pentru universitari docți și pentru tot felul de alți cititori. Cartea nu are un cititor privilegiat, după cum nu are nici un autor mai presus de ceilalți: e semnată Erotographos 50 + 1 (cifrele alcătuiesc un cod: istoria orală consemnează rolul de coordonator al Antoanetei Tănăsescu
Epistolar erotographic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6483_a_7808]
-
Cronicar Numai vești bune Docta și frumos scrisa rubrică a lui Dan Lăzărescu din revista Viața medicală (intitulată ,Punctul pe i"), cu care Cronicarul începe de obicei lectura hebdomadarului, a căpătat în ultima vreme o tentă sumbră. Prin tonul deprimant cu care descrie realitățile, Dan
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7881_a_9206]
-
când e răgușit, cântă doar când vocea e limpede." În același număr din Poesis, episodul unu dintr-o cronică amplă a lui Viorel Mureșan pe marginea cărților lui Ioan Es. Pop și partea întâi dintr-un comentariu (ca de obicei doct și dens) al lui Gheorghe Glodeanu despre Jurnalul unei fete greu de mulțumit de Jeni Acterian.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7881_a_9206]
-
istoria face din tine". Cineva scria, cândva: ,destinul este intersectarea caracterului cu necesitatea istorică". Octavian Paler spune că are ,o identitate tulbure"; nu este așa; e limpede, dar e complexă: pe un trunchi adânc țărănesc s-a altoit un intelectual doct, vulnerabil, adesea dilematic și destul de amar. Autorul s-a născut în vechiul sat Lisa, din Făgăraș, ocolit, parcă, o vreme, de istorie. Este epoca ,preistorică", ,mitologică" a scriitorului și, abia acum dându-și seama, ,paradisul său pierdut". Mai precis, el
Omul cu urechea tăiată by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11235_a_12560]
-
didactic, plin de itemi (sic!) pretențioși, greoi formulați, din care, fiți atenți, elevul află că studiază, la clasă, stilul marelui povestitor... I.L. Creangă. O fi dat cu copy-paste, o fi combinat neglijent niște texte, contează mai puțin. Fapt e că doctul document, a cărui bibliografie, spune Maria Iordănescu, numără 11 surse, de la DEX la Istoria... lui Călinescu, e via ilustrare a formelor fără fond, a greșelilor în așa fel plasate încât să compromită totul, a lumii pe dos. Ca tematică, e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2663_a_3988]
-
joc de cuvinte, cu două numere din SECOLUL 21, dedicate Luxembourgului și Sibiului. Capitale culturale europene, în tandem, un tandem început mai devreme și care i-a deschis, de fapt, Sibiului această perspectivă (aflăm, trebuie să mărturisim, dintr-un articol doct al lui Bogdan Lefter. Ce ne-am face fără oameni informați!). Constrîns - pe orizontală - de spațiul, nu prea generos, în care trebuie să-ncapă, Luxembourgul s-a dezvoltat pe verticală, stratificîndu-și istoria, mentalitățile, vederile și încercînd, la nivel de straturi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
puțin de 107 pagini de referințe critice, conținând (aproape) tot ce s-a scris relevant despre opera poetului, din 1969 până azi. Semn, poate, că a sosit momentul ca exegeza lui Brumaru să treacă de la faza tezelor de doctorat (fie... docte, fie excesiv-empatice: oricum, irelevante critic) la cea a monografiilor autentice. În orice caz, mi se pare încurajator să constat, și în cazul acestui poet defel facil, că utilitatea unei asemenea ediții de autor depășește simplul protocol editorial al consacrării. Atunci când
Publicistica lui Emil Brumaru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2389_a_3714]
-
acolo unde, între geți și sarmați, își scrie „Tristele” și „Ponticele”, și meleagurile bănățene? Aparent nici una. Și totuși... Un lexicon de geografie din 1780, editat de Karl Gottlieb von Windisch la Bratislava, sub numele de „Geografia Regatului Ungar”, ne informează doct că orașul Caransebeș a fost o colonie romană și se pare că vestitul poet Ovidius a trăit aici în exil. Într-o lucrare mai târzie, scrisă la 1847, într-un limbaj mai popular și deci mai apropiat cititorilor epocii - „Trăsături
Agenda2004-34-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282775_a_284104]
-
neașteptată abundență de agregări de vorbe pitorești și familiare. Ne gîndim la stilul �populist�, sfătos, al lui G. Coșbuc, în, de pildă, Povestea unei coroane de oțel, așa cum a fost sesizat de G. Călinescu. Iată cum se rostește nu rareori, doctul, aulicul Alexandru George, avînd aerul a face cu ochiul: �Regele nu-i putea dărui la discreție ceea ce nu îi aparținea de drept; puterea într-un stat modern nu era o pereche de pantaloni ce putea fi cedată altcuiva, cu perspectiva
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
știa bine că îl imitam, îl parodiam, și cu toate acestea nu a dat prea mare importanță acestei obrăznicii imberbe... Dimpotrivă, îmi oferea compania lui neprețuită, ne plimbam printr-un București care se năștea altfel sub discursul lui atît de doct și amuzant: clădiri, personaje, împrejurări înviau ca să se topească la capătul periplurilor... Tot el m-a învățat să-l recitesc pe Caragiale într-o altă notă, uneori mult mai dramatică și universală. Era încîntat de proiectul meu de a-mi
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
un accident rutier, fie că enorma Statuie a Libertății e contemplată turistic de zeci de emigranți acomodați de-a lungul timpului, fie că ruina orașului Detroit umbrește amintirea primei întâlniri. Intenția sintagmei savante de pe copertă devine inteligibilă. E ceva spirit doct, profesoral, specializat, în reconsiderarea vechilor trasee. Serii întregi de evenimente actuale repetă, diferit, alte serii de evenimente. Doar că, pe un asemenea ecran, Andrei Codrescu reușește un lucru rar, chiar și pentru un poet de calibru: creează memoria. Iar dialogul
Autor pe drum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8350_a_9675]
-
ne scape de insecte. Reprezentanții firmei se scuză că nu au câștigat lupta cu insectele pentru că în parc zboară "sosii" ale țânțarilor. Andrei Leca, șeful firmei 3D România-angajată de Primăria Capitalei să facă dezinsecție în toate spațiile publice - a explicat, doct: "Mai există un fel de zburătoare prin parcuri, «chironomidele», pe care le confundăm cu țânțarii, sunt o copie a lor, cei drept, doar că se hrănesc cu plante. Sunt vegetarieni- nu se hrănesc cu sânge. De aceea avem impresia că
Cum explică firmele de dezinsecție invazia de țânțari din parcuri by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/77677_a_79002]
-
discursive ale unei credințe pe care cercetătorii de astăzi, oameni moderni avînd o cu totul altă viziune despre lume, nu o mai pot sesiza. Și atunci, devitalizînd credința prin trombele de subtilități fine iscate în jurul distincțiilor terminologice, cărțile de cercetare doctă pe care astăzi istoricii religiilor le scriu pe marginea unei doctrine religioase au numai menirea de a cultiva teoretic mintea cititorului, dar nu și pe aceea de a-i stimula în vreun fel viziunea. E ca atunci cînd cititorul întîlnește
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
Alexandru Niculescu - în cultură - Am citit și noi - cu multă atenție - discursurile de recepție în Academia Română ale unor specialiști de valoare străini, îndrăgostiți, în studiile lor, de limba și de cultura românească. Am avut prilejul de a asculta docte cuvîntări de gratitudine adresate Universităților din România de către profesori eminenți din străinătate, care au cultivat în instituțiile de învățămînt superior unde lucrează (sau au lucrat) valorile poporului nostru. Și, în același timp, avem în vedere și volumul recent de memorii
Cele două Românii by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/16570_a_17895]
-
fascinație învecinată, uneori, cu simptomele unei stranii nevroze. El e studiat, e întors pe toate fețele în eseul de față, și - spuneam - o face cineva care pare a uita aproape toate reminiscențele și simbolurile lecturiale; ca și analizele interesante și „docte”, făcute de cunoscuții și celebrii cunoscători ai operei dostoievskiene. Care, e drept, a fost relativ prost cercetată și înțeleasă de exegeza apuseană, excepția revenind pe seama câtorva, puțini, printre care, cu siguranță, se numără filosofii ruși expatriați la Paris. Un secol
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
personaj faimos și criptic, ultracomentat, nu rareori uitat, ocultat de mai noile generații de literați, români sau europeni, ca și prin asociațiile inedite, suprinzătoare nu rareori, provocând nu de puține ori o cu totul altă așezare față de atâtea și atâtea docte concluzii profesorale. Prin curajul și calmul febril al poetei și eseistei care ne dăruiește, odată cu aducerea în pagină a atâtor nume ilustre și noi, pentru mulți, din literatura și exegeza marii Țări și Imperiu al Răsăritului. Prin candoarea și nevoia
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
comunism, arta traducerii a însemnat, astfel, o reconectare la firesc, reamintind publicului relația privilegiată a literaturii românești cu cea franceză, în contrast cu „autohtonismul delirant, de nuanță fascistoidă, extrem de ostil oricăror contacte cu restul lumii” (p. 64) practicat de ideologia comunistă. Așadar, doctele studii ale lui V. Ivanovici nu sunt aride, ci arzător conectate la social, iar grilele de lectură oferite de exegeți și teoreticieni precum I. P Culianu, M. Bahtin, formaliștii ruși, E. Coșeriu, V. Nemoianu ori I. Even-Zohar își probează valoarea
Hermeneutică postmodernă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4616_a_5941]
-
la care consimte prin afinitate lăuntrică. La astfel de naturi, aspirația spre frumos nu se poate mărgini la treapta unei satisfacții artistice, căci degustatea estetică a textelor nu aduce decît o plăcere superficială, ivită dintr-un intelect dornic de excitații docte. Potrivit acestei optici, frumosul literar ori e mijloc de comunicare a unui adevăr transcendent, ori e paradă fandosită de îndemînări stilistice. Mai mult, talentul e simplă facultate histrionică a cărei calificare se capătă abia prin transmiterea unor nuanțe mistice, de
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
în stabilirea unor distincții conceptuale (metafizica tăcerii/cîntarea fără cuvinte/vorbirea despre Dumnezeu fără a-l numi, sau cele trei ipostaze ale firii isihaste: pelerinul, pustnicul și bufonul întru Hristos) e prea clară pentru a se bizui doar pe travaliu doct. La Nicoleta Baciu descrierea noțiunilor se face prin intuiție trăită, nu prin erudiție exterioară, de aceea autoarea e mai întîi palamitică și abia apoi cabasilică. Latura palamitică a isihasmului (de la Grigore Palama) pune accentul pe mistică cu neglijarea teoriei (mîntuirea
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
iar cursurile sale (Sociologia generală, Sociologia religiilor, Clasele sociale, Sociologia războiului etc.) se impun, recoltînd simpatii, apoi cartea sa din 1935 Cercetări filosofice și sociologice e, negreșit, demnă de reținut. A considerat util, după carnagiul războiului, să elaboreze un studiu doct despre antisemitism, pe care l-a intitulat Antisemitismul și cauzele lui sociale. Deși după Auschwitz fenomenul antisemitismului a căpătat noi relevanțe datorită asasinării a șase milioane de evrei numai pentru vina de a fi fost evrei, Claudian, deși își publică
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
frivolă cu rost de flatare, ci accentul semantic menit a întări expresia. E ca și cum, depănîndu-și frazele, autorul urcă spre un punct de tensiune cînd, apăsînd pe etimologia cuvîntului sau pe ambiguitatea lui, scoate din el o nuanță mustoasă de factură doctă. Nuanța aceasta e chiar poanta care, întipărindu-se în mintea cititorului, îl ajută să vadă tema din alt unghi. La Sorin Dumitrescu contează tentele, puseurile, inflexiunile, într-un cuvînt, tresăririle temperamentale pe care le pune în curgerea propozițiilor. Scriind despre
Canonul icoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6291_a_7616]
-
spațiu privit goethean Deutschland? aber wo liegt es? Ich weiß das Land nicht zu finden, /Wo das gelehrte beginnt, hört das politische auf (Unde-i Germania? Unde se-așează? Eu nu știu s-o aflu/ Căci unde începe ce-i doct, încetează politicul. Xenii, "Imperiul german", 95). Născut în 1927, la Danzig (acum Gdansk, Polonia), Grass a avut parte de toate încercările și întunecimile zbuciumatului secol trecut. La Danzig s-a întors deseori în romanele sale (vezi Toba de tinichea, 1959
Goethe Și Grass by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/8665_a_9990]
-
când un cunoscut pianist și estetician al muzicii, Stefan Mickisch, face într-o sală o prezentare comentată a operei ce se va reprezenta în acea zi, interpretând la pian motivele și laitmotivele respective pentru a facilita înțelegerea lucrării. Prelegerile sale docte, pigmentate cu mult umor și fantezie, bazându-se pe o profundă cunoaștere a operei wagneriene sunt un adevărat îndreptar de înțelegere a creației compozitorului. Ele ne amintesc de lecțiile de muzică ale lui Leonard Bernstein sau acelea prezentate la Ateneul
Festivalul Bayreuth 2009 (I) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6913_a_8238]