655 matches
-
violoncelului de deasupra. Văzându-l pe Fima, durduliu, șleampăt, zâmbind ca un copil rușinat, cu genunchii și mâinile pline de noroi, doctorul Wahrhaftig se simți cuprins de o bucurie amestecată cu afecțiune și de o dorință aprigă de a-l dojeni. Era un om blând, puțin timid, din cauza sensibilității excesive ochii i se umpleau deseori de lacrimi pe care reușea cu greu să le ascundă, mai ales când cineva se scuza față de el și Își cerea iertare. Poate de asta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-le pe după gât. Așezați pernițele la baza gâtului. OK, spuse Ted și tresări surprins. Vocea Îi suna normal, deși puțin cam aspră. — Chestiile astea modifică probabil frecvența corzilor vocale, spuse Norman. — Măi băieți, de ce nu sunteți atenți la instructaje? Îi dojeni Barnes. Exact asta fac chestiile alea. Va trebui să le purtați tot timpul pe care-l veți petrece aici. Asta, firește, dacă vreți să vă faceți Înțeleși. Vă mai este frig? — Da, spuse Ted. — Ei bine, acum sunteți presurizați aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de psihologie se sinucisese, vârându-și În gură țeava unui pistol. Ziarele titraseră: „UN PROF DE PSIHO S-A SINUCIS - Colegii Își exprimă surprinderea, spun că decedatul era „mereu fericit“. Decanul facultății, temându-se pentru soarta subvențiilor instituției sale, Îl dojenise pe Norman pentru acest accident, dar adevărul neplăcut este că psihologia are limite severe. Chiar cu o bună pregătire profesională și cu cele mai bune intenții, tot rămâne o proporție enormă de necunoscut, În ceea ce-i privește pe cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
putut să cuprindă și a scuturat scurt din picioare. Un stol întreg de muște a fost proiectat prin frunziș și puține au scăpat cu viață. Băiatul a înțeles că se opune să o ducă așa, trasă de căpăstru și a dojenit-o: Ba, nu! Vei merge cuminte după mine. Nu vreau să te mai rătăcești. Vezi bine ce se poate întâmpla. Bătrâna a nechezat ușor a aprobare și l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna sa micuță și
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
părul de mai târziu, fin ca puful de păpădie, formează o aură În jurul craniului, care are rezistența și frumusețea unui ou. Când țipă, i se vede pulsul zbătându-i-se În adâncitura tâmplelor. — Nu, Laura, nu, puiule, mă doare, Își dojenește mama bebelușul, care o trage furios de părul lung și negru. Brusc, simt o Înțepătură când mă gândesc la Ben al meu. Și el face la fel când e foarte obosit: frustrarea unui bebeluș care nu reușește să adoarmă este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
șezlong, Îmbrăcat Într-un halat care-i expunea coapsele spălăcite. Își atingea buzele cu capătul auriu al țigării, fără să tragă din el, doar urmărind firul de fum cum șerpuia prin văzduhul scînteietor, și Îi zîmbea Paulei cînd ea Îl dojenea șăgalnic. În ciuda părului lăsat liber, Paula Hamilton se afla În apartamentul lui Crawford Într-o vizită profesională. Antebrațul drept și dosul mîinii lui erau proaspăt bandajate, iar pe o măsuță din apropiere se afla o rolă de tifon. El părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și Cezar) melodia „Poiana cu flori”. „Să știi măicuța mea/ Că port icoana ta/ În fiecare gând/ Oriunde și oricând/ Te-aud cum îmi cântai/ Te văd cum îmi zâmbeai/ Și-ți văd și lacrima din ochi/ Când uneori mă dojeneai...”. „Măicuța mea” a deschis, în 1966, seria absolut impresionantă a colaborărilor cu Dan Spătaru, pentru care a compus peste 60 de cântece! Paradoxal, solistul nu a fost încântat atunci când a auzit pentru prima oară cântecul, părându-i-se nepotrivit pentru
Adio, Temistocle Popa! by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83414_a_84739]
-
conte se duce! spuse tăios Elizaveta Prokofievna și, iritată, își mută privirea asupra prințului. Ce ziceam? încercă ea, cu dezgust și năduf, să-și amintească. Ei, despre ce era vorba? Ah, da: ce-i cu egumenul? — Maman! dădu s-o dojenească Alexandra, iar Aglaia chiar bătu din picior. — Nu te amesteca, Alexandra Ivanovna, îi spuse răspicat generăleasa, vreau și eu să știu. Luați loc, prințe, în fotoliul de-aici, nu, pe celălalt, la lumină, dați-vă mai la lumină, ca să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai văzut? Tu n-ai fost în străinătate? — Am văzut un măgar, maman, zise Adelaida. — Iar eu l-am și auzit, o susținu Aglaia. Toate trei izbucniră în râs. Prințul râse și el împreună cu ele. — Foarte urât din partea voastră, le dojeni generăleasa. Scuzați-le, prințe, să știți că sunt bune la suflet. Mă cert mereu cu ele, însă le iubesc. Sunt frivole, ușuratice, nebune. De ce spuneți așa? întrebă prințul râzând. Nici eu, în locul lor, n-aș fi scăpat prilejul. Însă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai făceau un pas și se înghesuiau toți în jurul meu, iar învățătorul de la școală îmi devenise, în cele din urmă, cel mai înverșunat dușman... Mi-am făcut mulți dușmani acolo, și pe toți numai din pricina copiilor. Până și Schneider mă dojenea. Și de ce se temeau atât de mult? Copilului poți să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puțin cei mari, tații și chiar mamele, își cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se întâmple o nenorocire!... E neliniștită, rea de gură, iute la mânie... — Rea de gură și iute la mânie? — Iute la mânie; căci data trecută mai că nu m-a înșfăcat de păr din cauza unei discuții. Am început s-o dojenesc cu Apocalipsa. Cum asta? întrebă prințul, crezând că nu a auzit bine. Dându-i pilde din Apocalipsă. E o femeie cu imaginația frământată, he-he-he! Pe deasupra, am observat că e foarte înclinată spre subiecte serioase, chiar dacă n-o privesc personal. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu v-ar arăta nici urmă de respect, dacă i-aș lăsa să-și facă de cap; în al doilea rând, ar fi chiar necuviincios din partea lor... dădu el, în sfârșit, lămuriri la întrebarea directă a prințului. — Dar de ce? îl dojeni prințul. Zău, nu reușești decât să mă chinuiești cu supravegherea și paza asta. Mi-e urât stând singur, ți-am mai spus de câteva ori, însă dumneata, cu datul permanent din mâini și cu mersul în vârful picioarelor, îmi adâncești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
da, ia spune-le asta... ia încearcă să le spui; iat-o pe această fată frumoasă... doar ești mort, recomandă-te că ești un cadavru, spune că „mortul poate vorbi orice“... și că prințesa Maria Alexeevna 51 n-o să te dojenească, ha-ha!... Nu râdeți? întrebă el, rotindu-și spre toți ceilalți privirea nedumerită... Știți, pe pernă mi-au venit multe idei... știți, m-am convins că natura e foarte batjocoritoare... Mai înainte ați spus că sunt ateu, dar știți că această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a ieșit și imediat ce a ieșit i-a propus prințului să joace șah; că la jocul de șah prințul nici nu se pricepe să mute și că Aglaia l-a bătut de îndată; a devenit foarte veselă și l-a dojenit pe prinț pentru nepricepere, a râs grozav de el, încât ți-era și milă să te uiți la prinț. Apoi i-a propus să joace cărți, „popa prostu’“. De data aceasta, a ieșit invers; prințul s-a dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cardinal. Această scrisoare a fost descoperită și copiată de stăpânul lui Gray, care acuma locuia la Roma, fiind spion englez, și a trimis-o imediat reginei Elisabeta. Șocată la vederea acestei scrisori, l-a convocat pe Bowes pentru a-l dojeni din cauza lui Iacob; însă, din fericire pentru prinț, care ar fi avut toate motivele să se teamă de furia poporului, scrisoarea nu a fost făcută publică decât la câțiva ani după ce Iacob a părăsit Scoția. Atunci abia a fost tipărită
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
de el». A dat vina pe La Porte că l-a pus acolo, însă acesta a negat că ar ști ceva despre acel bilet. Era un valet credincios și deținea toate secretele Reginei, însă considera că este datoria sa să o dojenească. într-o după masă, când Ana era singură, i-a cerut valetului să se apropie. «Ce spun despre mine, La Porte?» a întrebat brusc. La Porte părea intimidat. Îi era dificil să răspundă, însă regina a insistat. Daca maiestatea voastră
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
duhovnicul său, sunt eliminate în film. Momentul vizual, emblematic în carte, în care, întors în Parva natală, își plimbă privirea de la crucea cu reflexe aurii de pe turnul bisericii, ale cărei raze „ar fi încercat să-l sfideze sau să-l dojenească”, la „piatra aurită din cimitirul de lângă biserică, însemnând mormântul și amintirea tatălui său”, cel care îi spusese apăsat, la Năsăud : „Să-ți faci datoria totdeauna și nu uita niciodată că ești român”, lipsește cu desăvârșire. Drumul interior al lui Apostol
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și ajunge la spital (Camera albă). Vive este un tânăr citadin care n- a intrat la facultate. De ce ? „Poate că nu sunt destul de deștept, tată.” Până aici, un tip nou de personaj, un fel de „antierou”. Care nu va fi dojenit, lămurit, ajutat de nici un secretar de partid. Cuvinte ca „partid” și „comunist” nu apar în film, „tovarăși” se rostește în regim glumeț. Acțiunea nu se învârte în jurul unor probleme de producție, poveștile sentimentale primează. Vedem, în premieră absolută, două tinere
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
6-7 ani copilul înțelege ce este minciuna și latura morală negativă a acestui tip de comportament. De ce mint copiii? Cercetările au arătat că cele mai frecvente cauze pentru care copilul poate minți sunt: din teamă sau nesiguranță (să nu fie dojenit, să își ascundă notele proaste) să evite pedepsirea unui prieten din imitație sau sugestie din partea altora din convingerea că este adevărat, ceea ce de fapt este greșit din nevoia de compensare și pentru a obține admirația generală (tată erou, familia milionară
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
la îndoială dacă să le pună nota, îi ironizează etc. S-a ajuns la concluzia că în aceste cazuri nu se respectă un principiu fundamental al educației — încurajarea printr-o judicioasă folosire a laudei și a dojanei. Un profesor care dojenește mai mult decât laudă sau care nu spune nimic atunci când ar trebui să spună, nu folosește suficient criteriile aprecierii pozitive pentru formarea și schimbarea comportamentului elevului. Sursa de nemulțumire a elevilor își are originea în comportamentul unor cadre didactice, în
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
și fără curea, i se dă comanda „LIBER” drept recompensă. Important! Pentru formarea acestor deprinderi se cere multă răbdare din partea celui care se ocupă de instruirea lui, care În nici un caz nu are voie să-l lovească sau să-l dojenească În mod violent pentru executări incorecte ci, așa cum s-a mai spus, trebuie să persevereze cu calm până la reușită deplină. e. Deprinderea cu lovituri de băț se face cu scopul ca, atunci când este lovit cu asemenea obiecte sau alte corpuri
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
va obliga să se lepede de Hristos pentru a cruța viața copiilor. Au fost decapitați Constantin, Ștefan , Radu , iar când a ajuns la Matei, acesta s-a temut și s-a cuibărit În brațele mamei sale, dar Vodă l-a dojenit și i-a poruncit să-i urmeze pe frații lui. Rușinat, Matei primește și el botezul mucenicesc, a fost decapitat apoi, sfetnicul Ianache,iar la urmă Însuși Voievodul neînfricat Constantin Brâncoveanu, care Înainte de a fi decapitat s-a Închinat zicând
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
făgădui și se ținu chiar de cuvânt. Dar, văzând de la o vreme că părul din cap i se cam rărește, se lăsă definitiv de obiceiul cel rău și merse la vecin să-i mulțumească pentru sfatul dat. Vecinul îi zise, dojenindu-l cu glasul său blând: Vezi vecine Ioane, de dragul părului te-ai lăsat de răul obicei de a înjura. Cu atât mai mult trebuie să faci acest lucru de dragul lui Dumnezeu, Căruia îi place să ne audă grăind numai lucruri
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
se trage tot de la Eminescu, de a cărui ființă spirituală și materială se simte atât de legat, încât criticul exclamă: "Doamne, ce neștiutori suntem de Eminescu! Brusc, mi-aduc aminte că l-am visat pe Eminescu și poetul m-a dojenit aspru că nu-i cunosc opera." De ce numere și de ce labirint? Trecând peste notarea strictă, curentă a cugetărilor în cele aproape o sută de caiete, dintre care doar 34 utilizate pentru primele două tomuri din lucrare (volumul II cuprinde cugetările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dezaprobase. În ciuda semnelor de fricțiune manifestate frecvent după încheierea războiului, o criză a relațiilor sovieto-iugoslave s-a declanșat abia în primăvara anului 1948. În februarie, Stalin a convocat la Moscova delegații atît din Iugoslavia cît și din Bulgaria ca să-i dojenească în legătură cu politica "greșită" dusă de guvernele lor. Reprezentanții Iugoslaviei erau Kardelj, Djilas și Vladimir Bakarić, premierul Croației. Delegația Bulgariei era și mai impresionantă, din ea făcînd parte Gheorghe Dimitrov, pe atunci prim-ministru, Traiko Kostov, vicepremier, și Vasil Kolarov, președintele
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]