6,346 matches
-
s-audă. A-nceput să u-urle și mai ceva și să z-z-zică îngrozită c-că liliacul din părul ei nu-i liliac a-adevărat, ci Virgil prefăcut în li-li-lliac, așa cum auzise ea de la m-mă-sa că pățiseră tătarii. Da, dom'le! Zicea c-o fi băut și el din apa ceea și a devenit liliac... N-noroc mare însă că-n aceeași cl-clipă îl vedem și pe Virgil ieșind din peș-peșteră ca o oaie rătăcită, ținîndu-și pan-pantalonii cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ai cu el? În loc să-mi răspundă măcar de data asta ca oamenii, a strîmbat buzele ca și cum ar fi băut zeamă de aguridă, apoi așa, tam-nesam, mi-a spus: Nuțu ăsta al lui Răstoacă e tare trăsnit!... Auzi tu la el, dom'le, ce s-a apucat să facă! Dar ce-a făcut? m-am arătat eu curios. Eh! se strîmbă Vlad și mai tare, zi-i lume și pace. Și porni de lîngă mine lăsîndu-mă total nedumerit. Urmărindu-i statura înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care trebuia să vină Nuțu. Cum acesta întîrzia însă cam mult, după ce-i adresară cîteva cuvinte nu prea frumoase, se hotărîră să guste vinul chiar și fără paharele de plastic comandate la bufet. Și l-au gustat. Formidabil! Extraordinar! Licoare, dom'le! Ăsta vin, nu borșul de la bufet! Acestea au fost primele expresii care s-au rostit imediat după deșurubarea capacului, fiecare participant la expediție îngenunchind în fața canistrei pentru a gusta mai comod. Și, bineînțeles, nu s-au mulțumit numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că fiecare era zgîriat pe față și pe mîini de spini, își mai atraseră atenția asupra unor pete de noroi rămase pe haine, apoi Iancu Răgălie interveni cu întrebarea care sta pe buzele fiecăruia: Totuși ce-a putut fi acolo, dom'le? Nimeni nu se putea împăca cu gîndul că ceea ce trăiseră în pădure era adevărat și nu un coșmar. Exact la asta mă gîndeam și eu, zise te Nicanor, făcînd ochii mici. Nu găsesc nici un răspuns. Doar nu putem crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dar nu știa ce-i venise atunci. Cum, adică, nu plec nicăieri? se strîmbă Bărzăunul cu ciudă smulgîndu-se din strînsoare. Ce ai tu cu mine? Uite că am, continuă Matei apropiindu-se iar de el. Unde-ai pus casetofonul? Uite, dom'le! se revoltă Bărzăunul. Casetofonul! Dar poți să-mi spui ce ai tu cu casetofonul meu? Ori ai uitat că mie mi l-a trimis nenea Costică și că-l pun unde vreau și fac ce doresc eu cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să mă omor cu fuga?... Cine mă poate învinui cu adevărat că am vrut să-i sperii?... Ce, m-a văzut cineva?... Și, de-o fi să mă întrebe vreunul dintre ei, le spun că... ce naiba să le spun? Da, dom'le, am fost în pădure în ziua aceea, se trezi el vorbind singur. Ei și?... N-am voie să mă duc în pădure? Am fost la pescuit, că am permis! Aaa, de ce-am dat drumul la casetofon, cu răcnetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am dat casetofonul, atunci nu mai avem ce discuta! Punct! N-o fă pe neștiutorul cu mine, că nu despre asta-i vorba! se înfurie Matei. Mai bine-l aruncai pe foc decît să-mi faci așa ceva! Ce-am făcut, dom'le? se răsuci Bărzăunul. Știi tu, mai bine ca oricine!... sîmbătă în pădure... la mlaștină, cînd am vrut să mergem la Peștera Liliecilor. Și ce-am făcut eu acolo, mă rog?... Și cine vroia să meargă la Peștera Liliecilor? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
realitatea din atitudinea Ilincăi!... Lăsă capul în piept și continuă să fugă în urma ei, spunîndu-și în gînd că-i cel mai mare prost din lume și că n-o să-i mai spună Ilincăi nici o vorbă cît o trăi el... Auzi, dom'le, el îi scrie poezii ca unei zîne, iar ea îl întreabă de ce nu se încheie la șireturi!... Dar știe ea ce lucru mare-i să poți scrie o poezie? De cum ajunseră la grup porniră cu toții imediat, fără să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
său!... Culmea mistificării! Doar știa un sat întreg că Matei nici măcar nu fusese la peșteră. Și nici nu se întorsese de la logodnica sa din Piatra-Neamț. Atunci pe ce bază scrisese el articolul și cînd avusese timp pentru așa ceva? Ce oameni, dom'le! În sfîrșit, ce rost mai are acum să mai facem caz de un lucru atît de mărunt, mai ales că în ziar apăruse și fotografia Ilincăi lîngă un uriaș colț de mamut. Bucuros măcar de atîta lucru, Bărzăunul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
satul? Ia uite-l pe cel care se are bine! chicoti Virgil. Ia mai tacă-ți pliscul! îl repezi Vlad pe Bărzăun cu destulă răutate. Totdeauna o faci tu pe mai deșteptul decît toți... Adică de ce-i proastă ideea mea, dom'le? Nu s-au mai văzut cazuri cînd adevărul a ieșit la iveală? Ce-avem de pierdut?... Scriem peste tot și chemăm să se facă anchetă la fața locului. Asta-i! Foarte bine, se arătă Virgil convins. La fel ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
buza de jos, mușcînd-o dintr-o parte și răcni disperat: D-d-dă-mi-o, lighioaie, că te tr-tr-trăsnesc! Se congestionase la față și broboane mari de sudoare îi scînteiau în bătaia razelor. Tu să mă trăsnești pe mineee?! strigă Tomiță răgușit. Pe mine, dom'le?... și încă tu? Da, eu! Vrei să te c-c-convingi? Și Nuțu ridică pumnul amenințător. Tomiță s-ar fi așteptat a orice, dar că Nuțu e-n stare să lovească pe cineva, nu! Și nu-și putu da seama nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și aici! strigă din nou Bărzăunul arătînd cu degetul cînd spre o lespede cînd spre alta. Niște semne aiuristice săpate-n piatră, zise Vlad cu obișnuita-i zeflemea răutăcioasă. Și ce-i cu asta?... N-ai mai văzut așa ceva? Culmea, dom'le ! se necăji de-a binelea Bărzăunul. Găsești că pînă și astfel de semne sînt fleacuri?... Ai mai văzut tu vreodată așa ceva? Vru să-i mai spună cîteva vorbe usturătoare, dar nu mai putu continua din cauza emoției. Nea Petrică, de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aparte. Plecarea peste trei ore. Echiparea și pregătește elicopterul. Stimabili, li se adresează profesorul pe un ton solemn, care-i de fapt motivul pentru care Dumnezeu v-a gonit din Rai și ați ajuns pe Pămănt? Adam: Eva cu mărul, dom’profesor... Eva: Dom’profesor eu, ca orice femeie, am poftit la un măr. Si, Dumnezeu îmi este martor, eu am mușcat din măr dar Adam l-a măncat cu o așa lăcomie că l-a supărat pe Dumnezeu. Adam: Dom
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
trei ore. Echiparea și pregătește elicopterul. Stimabili, li se adresează profesorul pe un ton solemn, care-i de fapt motivul pentru care Dumnezeu v-a gonit din Rai și ați ajuns pe Pămănt? Adam: Eva cu mărul, dom’profesor... Eva: Dom’profesor eu, ca orice femeie, am poftit la un măr. Si, Dumnezeu îmi este martor, eu am mușcat din măr dar Adam l-a măncat cu o așa lăcomie că l-a supărat pe Dumnezeu. Adam: Dom’profesor, am fost
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dom’profesor... Eva: Dom’profesor eu, ca orice femeie, am poftit la un măr. Si, Dumnezeu îmi este martor, eu am mușcat din măr dar Adam l-a măncat cu o așa lăcomie că l-a supărat pe Dumnezeu. Adam: Dom’profesor, am fost dus în păcat de Eva, care nu mi-a spus că mărul era din pomul interzis. Eva: Dom’profesor, am știut, dar șarpele m-a mințit și mi-a spus să nu-l ascult pe Dumnezeu dacă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
mușcat din măr dar Adam l-a măncat cu o așa lăcomie că l-a supărat pe Dumnezeu. Adam: Dom’profesor, am fost dus în păcat de Eva, care nu mi-a spus că mărul era din pomul interzis. Eva: Dom’profesor, am știut, dar șarpele m-a mințit și mi-a spus să nu-l ascult pe Dumnezeu dacă vrem să fim liberi. Deci, vinovați sunt șarpele și Adam. Profesorul se amuză copios de povestea spusă cu atăta seriozitate de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ar fi putut discuta normal... De fapt și acum, cu toată povestea asta cu Alex, tata ar fi tranșat chestiunea practic, s ar fi dus frumos la Poliție, i-ar fi spus ăia că l-au căutat și nu e, dom’le, e adult, e vaccinat și asta e, dacă, Doamne ferește, apare un cadavru pe undeva și cores pund semnalmentele, mă rog... și asta e, nu? Dacă se în toarce, bine, dacă nu, asta e. Dar așa trebuie făcute lucrurile. Realist
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
lui Alex. Și mi-a scris mie. Tipul de la editură spune că ale lui sunt. Or fi. Dar să fim serioși - nu era Alex așa mare scriitor, să se uite ăla pe texte și să bage mâna-n foc - da, dom’le, el e, o fi stat la hotelul ăla, a salvat chestiile astea în calculator, aia, româncă, s-a nimerit în vacanță acolo, a găsit folderul, l-a salvat pe stick, a venit cu el acasă și aici pline ziarele
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
biografia sa începe un capitol nou, simte în el o infuzie de energie și talent! Drept care se „racordează la realitate” cu și mai mult aplomb: „ - Tovarășa, mai dă-ne un Bacardi mare! Ai dracului cubanezii ăștia! Din ce-l fac, dom’le?” SFÂRȘITUL ARTISTULUI CONSACRAT Gestionara de la magazinul Gospodarul își pilește, plictisită, unghiile. Nici nu clipește la puternica detunătură cu care se închide ușa metalică. Desigur, o mână voluntară, de bărbat! Poa' să fie! Pe ea n-o impresionează. Poate pe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
care trebuie citit...). Dacă aș fi un client al barului Continental, aș spune: „băiat bun, de-al nostru!”, și aș comanda „încă o vodcă mare pentru tovarășu’!... Dacă aș lucra în „cultură”, aș răspunde fără ezitare: „Un băiat de talent, dom’le! Pute de talent Radu ăsta!” Și l-aș propune numaidecât să preia destinele teatrului de „animație” (instituție cu post de director mereu vacant ori condus de cineva „cu delegație”, adică oricând disponibil pentru... „rezerva de cadre”) sau ale oricărei
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
chemat a intrat, s-a așezat fără nici o invitație și a reușit să-și pilească unghiile de la ambele mâini până ce, într-un târziu, i-a fost recunoscută prezența cu câteva instrucțiuni privind devizul pentru zugrăveli la parterul clădirii. „Joacă tare, dom'le! a exclamat Radu Costică de la Plan. Să vezi dacă nu i-o fac eu într-o zi!...” Și i-a făcut-o, la prima ocazie. A lăsat să curgă alt lichid (aflat, în mod natural, la purtător!) decât apă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
chemat, ei, bine! a lăsat un cățel! Este adevărat, nu i-a deranjat nici o hârtie de pe masă, cu toate că a rămas în încăpere până târziu, după ora închiderii. L-a eliberat paznicul de la Paza Contractuală. Numai Beșleagă nu a știut nimic... - Dom'le, asta nu se mai cheamă teatru, este absolută idioțenie! O fi vrând el să fie exemplu pentru toți, dar să n-o facă pe idiotul! Că nu ține! Și Radu Costică turbă, nu alta! când aude încă o întâmplare
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
trase pantalonii și cămașa pe el, își făcu nod dublu la șireturile de la pantofi, o cruce în dreptul pieptului și ieși exact la și zece pe ușa apartamentului, așa cum făcea de opt ani. Ghinionul însă îl urmărea pas cu pas pe dom nul Avram. Deschizând ușa ascensorului, se trezi iar lovit în moalele capului de perspectiva singurătății călătorului cu metroul. Mama lui Răducu lipsea cu desăvârșire. Intră la idei. Să fi pățit ceva era exclus, ar fi vuit tot blocul încă de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de crude decepții. Atunci când a fost exilat la Chanteloup, societatea franceză i-a serbat plecarea. În epocă era moda vizitelor, iar oamenii s-au grăbit să-l viziteze, timp în care Frederic al II-lea a ordonat ca în vârful domului care surmonta noul palat, de la Potsdam (palatul Sans-Souci n.tr.) să fie plasate trei statui de femei care susțineau coroana regală. Am văzut des aceste trei figuri: se spune că ele reprezintă pe Maria Tereza a Austriei 55, pe Elisabeta
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
îndepărtează, strigă) SONIA: Tataiee! Telefonul! BUNICUL: (foarte calm) Răspunde tu, fetițo! BUNICA (dumirită, cu superioritate bunicului): E pentru tine, dragă (își reia locul în fotoliu). BUNICUL (în telefon): Da. Eu. Da... Vă salut. A apărut? Ce să apară? Ce telenovelă dom'le? A! Nuvela? Foarte bine (e clar că n-are habar de ce e vorba). Vreți să vorbiți? Vorbiți, dar mai tare! (pauză) Aaa, să veniți! Unde să veniți? Păi veniți dacă aveți adresa. Da' de ce să veniți? Ce pact să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]