1,794 matches
-
aduc aminte încă de trăsurile cu cai ce se plimbau odinioară prin centrul orașului și parcă revezi cu ochii minții coregrafiile grațioase ale aleilor idilice pe unde defila dragostea tânără a inocentelor cupluri romantice. Ieșeau la promenadă, adulmecau în pas domol briza tainică a Dunării ce-ți gâdila nările și-ți păstra nealterat spiritul de comerț zgomotos care se perinda prin portul de pe malul fluviului. Tonete în spatele cărora grecii și armenii își expuneau în rafturi marfa din abundeță, tarabele pline cu
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
putere, fumul greu al combinatului comunist, precum și actualele lui ruine ruginite. Strada Domnească, locul plimbărilor melancolice, s-a transformat în ultimii ani într-o stradă plină de magazine, iar Grădina Publică și-a metamorfozat și ea, încet dar sigur, aleile domoale în spații de circulație dalate, cu felinare noi și bănci cimentuite. Apoi, lași aproape toate în urmă și te îndrepți către ceea ce azi numim Inelul de Rocadă, ori zona „Ultimul Leu”, trecând pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor. Pe partea
PARFUM DE ANOTIMP TĂCUT de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368121_a_369450]
-
Viața mea e o planetă rătăcitoare Ce se rotește neobosită printre aștri, Printre meteoriți și amăgitoare găuri negre, Aspirând să se apropie, tot mai mult, de lumină. Viața mea e un lung șir de metafore, De suișuri și coborâșuri, Unele domoale, altele abrupte, Dar care se îndreaptă, toate, spre aceeași țintă... Referință Bibliografică: DEFINIȚIA VIEȚII MELE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1507, Anul V, 15 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Ardelean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
DEFINIȚIA VIEȚII MELE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362712_a_364041]
-
îmbrăcat cu el. Ce mai putea zice mama, bucuroasă de ochii veseli ai copilului, plăti hainele și pornirăm toți spre casă. Era o zi însorită de duminică. Oamenii treceau în fugă pe lângă noi, unii mai grăbiți, alții la pas mai domol. Fiecare avea povestea lui, noi o aveam pe a noastră. Și, cum mergeam noi pe drum, Criști fluturându-și haină și aruncându-și picioarele în părți, mama îngândurata și eu melancolica, în fața noastră apăru... tata... - Bună dimineață! salută el instinctiv
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
mai poarte greutatea capului. Tată-său avea totuși o ținută degajând o cuviincioasă și abia insinuată semeție, care le amintea cunoscuților că, nu demult, fusese militar. Nu trebuia să fii un foarte bun psiholog ca să citești din vorba-i prea domoală de-acum, din gesturi, din manifestări, o stângăcie soră cu nesiguranța de care, sperau toți, avea să scape cu vremea. Singura frază rostită intempestiv - ce-i surprinsese pe ai lui până la panică - aducea precizarea că nu avea DOSAR și că
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
am îndeplinit numai dorința tatei Acum socot că a avut un rost Căci te veghez, de la Casa Armatei Ador plimbările de caldă toamnă În zori, la prânz, ori la lăsatul serii Ținându-mă la braț cu a mea doamnă Pășim domol, pe Bulevardul Gării. Gradina Publică fiind o blândă mamă Ne-adăpostea pe toți, în loc umbrit Ca pe tablou o voi păstra în ramă Știind că am acordul ei tacit De te voi părăsi, nu-mi va fi bine Dar o
FOCSANI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353413_a_354742]
-
reconvertit profesional...în ceva ...cu IT. ...un pasionat căutător pe site-uri de socializare... ...un admirator de blonde ...și șatene!...(așa zice el...poate pentru că era acum în casa unei șatene...deși nu l-am văzut decât cu blonde). Vorbea domol...cu o bună voce radiofonică...auzeam și nu auzeam ce zice...nu mă puteam concentra...nu știu de ce...Auzeam frânturi... “Știi de când te știu eu mai bine?-zice...De când mi-ai zis într-un an, în fața blocului: > Jur că nu
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
sale devin o adevărată oază de liniște, o mare binefacere pentru cei însetați de frumos, de calm, de acele valori date omului din vremurile dintâi. Poezia sa are o muzicalitate liniștitoare, e de o aleasă bonomie, scrisă într-un grai domol, liniștitor. E o raritate ca în această epocă a vitezei, care ne dă senzația de vârtej, să întâlnești un poet care se așează pe marginea clipei pentru a adăsta să fie vizitat de imagini poetice rare, pline de farmec și
RUGĂ ALE SCRIITORULUI ADJUDEAN GHEORGHE A. STROIA, TRADUSE ÎN LIMBILE FRANCEZĂ, ITALIANĂ , ENGLEZĂ ȘI ALBANEZĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352860_a_354189]
-
pași pentru un vânt cuminte și la trei pentru unul mai cu toane. - Curios. Vântul umflă vela cum îi spui tu de se vede cu ochiul liber iar eu nu-l simt. - Este doar o palidă briză, adică un vânt domol moldovenește. Văd că te-a doborât totuși, pari obosită moartă. Oare vei avea forța necesară dacă vine o furtună? - De forță nu mă plâng. Am și de prisos. Dar deie Domnul fă nu întâmpinăm furtuni. De unde vine acum vântul? Parcă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ETAPE EXISTENȚIALE Autor: Andrei Pătrăucean Publicat în: Ediția nr. 1376 din 07 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Încerc să mă întorc spre mine, Să-mi modelez domol trecutul Zăpezi ce inima le ține Acoperă necunoscutul. Nu reușesc să mai pătrund Fiind posedat de-acest prezent, Iau gândurile și le-ascund Trecutul mă pune absent. Destinul sună dintre veacuri, Primesc apel din viitor Trecutul nu mai are leacuri
ETAPE EXISTENŢIALE de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353062_a_354391]
-
-i mărești trăirea Și trupu-ți nesecată sevă De alte trupuri care-au stat Încătușate-n lunga vreme, Ia puritatea din păcat Și-nchide cercul! Nu te teme! Sosit-a timpul, oră, clipă Să lași în urmă, și uitării Să dai domol și nu în pripă Sărutul dulce-al răzbunării. Referință Bibliografică: ÎNGER ȘI SUFLET - versuri - Sărutul dulce-al răzbunării / Maria Ciumberică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 432, Anul II, 07 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Maria Ciumberică : Toate
SĂRUTUL DULCE-AL RĂZBUNĂRII de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354301_a_355630]
-
după ani, probabil, de exercițiu mental și punerea lui pe acordul inteligibil, simplu și “duios” al limbii pe care o stăpânea. Cu un mic și abia sesizabil “tremolo”, pe care și-l impunea obligatoriu, între două respirații, când precipitate, când domoale. “Când am venit printre ei, se uitau cumva cu teamă, reprezentam o lume pe care nu o doreau lângă ei și totuși, dintr-un respect învățat de mici, mi-au dat binețe ca unui oaspete care “până atunci nu le
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
printr-un oftat; Îl urmăream din visele de gală: Ce simplu e și cât de complicat Să-l rătăcesc prin sfera specială! A măsurat un pas albastru-gol, Prin ochii lui poate-am stârnit furtună, Credeam că-s rugul ce urca domol Între un sens și-o patimă nebună. Mai multe zări, din aur pur țesute, Și-au aruncat alaiul peste nori, Erau întregi, deși păreau pierdute Într-un torent pictat de sărbători. Apoi trecu enigma-n zori de seară; Nu știu
ȘI HOINĂRESC PE CERUL ÎNROBIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354399_a_355728]
-
pași pentru un vânt cuminte și la trei pentru unul mai cu toane. - Curios. Vântul umflă vela cum îi spui tu de se vede cu ochiul liber iar eu nu-l simt. - Este doar o palidă briză, adică un vânt domol moldovenește. Văd că te-a doborât totuși, pari obosită moartă. Oare vei avea forța necesară dacă vine o furtună? - De forță nu mă plâng. Am și de prisos. Dar deie Domnul fă nu întâmpinăm furtuni. De unde vine acum vântul? Parcă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
ta trudită s-apuce mâna mea Ce ți-o întind cu drag... și să pornim apoi Pe calea ce-a trasat-o un Tată pentru noi! MAI TRECE ÎNCĂ DUMNEZEU... Mai trece încă Dumnezeu cu dragoste de Tată Cu pas domol, cu ochii blânzi și fruntea-nsângerată... Mai trece încă Dumnezeu purtând în piept iubire Ce mult ar vrea s-o simtă astăzi întreaga omenire... Dar prea puțini au timp de El și prea puțini ascultă Când viața e o alergare
OMAGIU DIVIN (1) (POEME) de MARIA LUCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353030_a_354359]
-
un somnoros căscat. Pe atunci mai era la moldoveni obiceiul înfășării strânse peste piciorușe. Într-o frumoasă dimineață de vară, Dănuț s-a cerut reînfășat. După ritualul de spălare adecvat mi-a venit ideea să-l scot afară în razele domoale ale soarelui de munte. Nu mai zic spectacolul piciorușelor pedalând fericite însoțite de chiuituri care s-au auzit și-n laborator unde Marga tocmai se pregătea să vină la supt. Am cam fost urecheat dar Dănuț și-a căpătat păpica
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
poartă, Muiată-n venin, în oțet sau în miere, Tu - limbă spurcată - mi-aduci numai rele... Bucată de carne - te bucuri în ceartă, Săgeată-otrăvită - a firii răsplată Și sabie crudă, cu tăișul în sfadă, Tu - limbă de fală - stai, dară, domoală! Cuvântul Scripturii azi, mintea-mi zidește, Ochi limpezi, în lacrimi, pe Domnul zărește... Salvat din ispite, ISUS mă-ntărește, Bucata de carne-n pocăință-mblânzește! Și limba-mi devine iar prieten în viață: Cântăm, lăudăm, dăm Domnului Slavă! Smerită, strunită
ADOLESCENȚA, ALTFEL... de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352740_a_354069]
-
mintea-mi zidește, Ochi limpezi, în lacrimi, pe Domnul zărește... Salvat din ispite, ISUS mă-ntărește, Bucata de carne-n pocăință-mblânzește! Și limba-mi devine iar prieten în viață: Cântăm, lăudăm, dăm Domnului Slavă! Smerită, strunită-ntr-o vorbă domoală, O limbă-nțeleaptă-i „DA”, „NU”, doar în șoaptă... Mulțumesc Ție Doamne! Azi, tăcerea-i de aur Și e Darul Divin și-i al minții tezaur; E blândețe și rod, e iubire-ndurare, E credință deplină și ”AMIN!” este, Doamne
ADOLESCENȚA, ALTFEL... de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352740_a_354069]
-
păsări își vor lua zborul spre țările calde. Gospodarii satelor se pregăteau de strânsul recoltei care nu prea era așa de bogată ca-n anii din urmă, fiindcă seceta făcuse prăpăd în toată țara, iar prin satele așezate pe dealurilor domoale, apa secase și setea lovea fără cruțare bietele vite. Nutrețul necesar pentru hrana lor pe timp de iernă, fiind foarte puțin, îi făcea pe oameni ca să meargă la pădure și să tăie crengile de pe poalele copacilor (de gârniță, stejar, gorun
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
Am ghicit! Am ghicit! Uite că te-ai fâstâcit... Iată, ai și o lacrimă în colțul ochiului stâng. Ba nu la stângul, ci la dreptul ... Că în dreaptul stângii mele e ochiul tău din dreapta, nu-i așa, bunicule? Bunicul ridică domol privirea spre nepoată, în timp ce fata, învinovățindu-se, îi șterge bobul de rouă de sub geană. Scapă și ea un suspin, pe care apoi îl transformă într-un smiorcăit dramatizat: - Acum, bunicuțule, lasă-l pe copilul cel din trecut și împacă-l
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
somnul iernii mele de zăpadă... Și ce viori anunță, Învierea! Un cer albastru, cum e nemurirea Mă-mbracă-n zorii zilei străvezii Eliberez din brațe adormirea. Tu, primăvară, te aștept să vii! Îți simt mirosu-amețitor de ghiocei Și picătura ploilor domoale Mi-atinge pleoapa de pe ochii mei Doar cu mătasea șoaptelor astrale... Și cu primule-n plete vreau s-alerg, Cu toporași și violete să dansez, Să zbor deasupra visului întreg Și-asupra primăverii să veghez... Să-mi lase verdele pădurilor
MI-A ÎNFLORIT UN ZÂMBET de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354710_a_356039]
-
Articolele Autorului Legăna-m-aș legăna... Legăna-m-aș legăna Oltule pe apă ta , Să mai uit de supărare Dar ești tulbure și mare Mă tem că te-i mânia Și mă-neci în apă ta . Cu Mureșul frățior El domol ,tu repejor Vii la vale-n volburat Ca mine de supărat , Lovești cu putere malul În matcă te ține dealul . Când vii Oltule mai mare Fac prin ține o cărare Un pod din nuia de alun Să te treacă omul
LEGANA-M-AS LEGANA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347142_a_348471]
-
din 22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Perle din extemporale (IV) (istorie, cultură civică) - Desființarea oamenilor a fost cu unelte care ca și oamenii și animalele au craniul dezvoltat; - Motopesamia stă între Tigrul și Elefantul; - Nilul era în cursul lui domol spre soarele dogoritor; - Egiptul este un oraș din deșert; - Diferența dintre popor și populație este că poporul este un grup mare de oameni și populația este un grup mare de popoare; - Diferența este că într-un popor se află locuitori
PERLE DIN EXTEMPORALE (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357383_a_358712]
-
de lumină Va înflori, precum o floare-n glastră, Un trunchi vânjos și demn de rădăcină. BALET Se cerne din cerul cel negru, de smoală, Ninsoare bogată și albă ca untul; O plapumă albă-nvelește pământul Și curge întruna zăpada domoală. Pornește acuma să sufle și vântul, Vin îmbujorați copiii de la școală; Bunica își ține nepoțelu-n poală Și îi spune basmul și-i veghează gândul. Prin hornuri casele mai fumegă încet, În ochi le-au înflorit gingașe flori de gheață Și
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
ce frumos este când ochii de pisică ai acoperișurilor gotice ori baroce nu te urmăresc. Se aruncă peste balustradele podului tot ce sună fals și nu este picant pentru urechile deschise la curiozitate și bârfă iar străduța pe dedesupt urcă domol avidă de întâmplări șugubețe ca ochii orbului după lumină. În tolba cu povești și întâmplări adorm toți oștenii, cavalerii și prinții în somnul de piatră din orologiile din turnul sfatului ori al catedralelor, purificat de credința fiecăruia în zeitatea sufletului
UN ORAŞ TRANSILVAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357864_a_359193]