718 matches
-
monitorizează PVC, TA și diureza pentru a urmări perfuzia viscerală și funcția renală. Dacă apare hipovolemia se indică administrarea de soluții coloidale și cristaloide, pentru anemiile severe sunt necesare transfuzii, iar când tensiunea arterială este prăbușită sunt recomandate amine simpaticomimetice (Dopamină, 2-10 micrograme/ kg/min.). Diureza este controlată la nevoie cu Manitol și Furosemid, iar dacă survine acidoza metabolică se va administra bicarbonat. Este bine să se efectueze de rutină antibioprofilaxia cu o cefalosporină cu spectru larg. În centrele dotate se
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
chiar blocaj renal. Componenta principală a produsului o reprezintă (3,4 methilenedioximetamfetamină - MDMA) stimulant cu efecte psihedelice. Studii făcute pe animale (Green, Ar. și colab., 2003, p. 482) au arătat că uzul de ecstasy afectează anumiți neurotransmițători, precum serotonina și dopamina care duc la afectarea funcțiilor creierului, cel mai adesea la tulburări ale memoriei. Gouzoulis-Mayfrank, E. și colab. (2005, pp. 317-323) demonstrează slabe performanțe ale memoriei în rândul consumatorilor de ecstasy. Folosit la petrecerile raves pentru a se putea dansa cât
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
fi recuperată: odată dependent - întotdeauna dependent (Blume, 2004). Susținătorii acestei teorii argumentează că dependența de substanțe trebuie tratată ca orice boală (diabet, astm sau hipertensiune) deoarece ceea ce determină apariția acesteia este predispoziția genetică. Un alt model medical este cel al dopaminei D2. În creierul uman sunt cinci subtipuri de receptori ai dopaminei (Ivanov, Schulz, Palmero și Newcorn, 2006, p. 22). Unul dintre acești receptori a fost vizat în mod special atunci când s-a studiat domeniul adicțiilor și anume receptorul dopaminei D2
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
argumentează că dependența de substanțe trebuie tratată ca orice boală (diabet, astm sau hipertensiune) deoarece ceea ce determină apariția acesteia este predispoziția genetică. Un alt model medical este cel al dopaminei D2. În creierul uman sunt cinci subtipuri de receptori ai dopaminei (Ivanov, Schulz, Palmero și Newcorn, 2006, p. 22). Unul dintre acești receptori a fost vizat în mod special atunci când s-a studiat domeniul adicțiilor și anume receptorul dopaminei D2 (Hurd, Y. L., 2006, p. 58). Studiile efectuate au arătat că
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
al dopaminei D2. În creierul uman sunt cinci subtipuri de receptori ai dopaminei (Ivanov, Schulz, Palmero și Newcorn, 2006, p. 22). Unul dintre acești receptori a fost vizat în mod special atunci când s-a studiat domeniul adicțiilor și anume receptorul dopaminei D2 (Hurd, Y. L., 2006, p. 58). Studiile efectuate au arătat că prezența în număr mai mic a acestor receptori poate duce la dezvoltarea comportamentelor adictive (Ivanov, Schulz, Palmero și Newcorn, 2006). Multe cercetări ce au avut la bază modelul
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
L. (1983), The strange career of marihuana: politics and ideology of drug control in America, Greenwood Publishing Group, Incorporated . Hurd, Y.L., Horvath, M.C., Kovacs, G.G., Kovari, V., Majtenyi, K., Keller, E. (2007), "Heroin abuse is characterized by discrete mesolimbic dopamine and opioid abnormalities and exaggerated nuclear receptor-related 1 transcriptional decline with age", în Journal Neuroscience, 5, pp. 27-49. Indian Hemp Drugs Commission Report, (1894). http://www.druglibrary.eu/library/ reports/indianhemp.pdf) . Ingram, B.L., Flannery, D., Elkavich, A., Rotheram-Borus, M.J.
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Principalii chemoreceptorii periferici sunt cei carotidieni și aortici. La nivelul sinusului carotidian se găsește o structură hiper specializată numită glomus (corpuscul carotidian), cu o densitate capilară foarte mare. Celulele proprii ale glomusului (două sau mai multe tipuri) sunt bogate în dopamină și sunt considerate chemoreceptori. Ele ar putea funcționa și ca interneuroni inhibitori pentru terminațiile neuronale de la nivelul sinusului carotidian (nervul Hering, ram al nervului glosofaringian). Conform acestei teorii există un feed-back negativ local: impulsurile generate la nivelul terminațiilor nervoase respective
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
interneuroni inhibitori pentru terminațiile neuronale de la nivelul sinusului carotidian (nervul Hering, ram al nervului glosofaringian). Conform acestei teorii există un feed-back negativ local: impulsurile generate la nivelul terminațiilor nervoase respective eliberează un transmițător excitator pentru celulele glomusului, determinând eliberarea de dopamină, cu acțiune inhibitorie asupra terminației nervoase care a determinat de fapt activarea inițială a acestui mecanism. Chemoreceptorii periferici răspund la scăderi ale pO2 în sângele arterial, precum și la scăderi de pH și la creșteri de pCO2 în sângele arterial. Acești
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de hidrogen cuplată cu reabsorbția de sodiu. Substanțele ce se secretă precum PAH (acidul paraamino-hipuric) constituie familia secretorie sau familia PAH (fig. 105). Acizi și bazele organice secretate la nivelul tubilor proximali includ substanțe endogene (săruri biliare, adrenalină, AMPc, creatinină, dopamină, hipurați, noradrenalină, oxalați, prostaglandine, steroizi și urați), precum și medicamente (penicilina, sulfonamidele, etc.), secreția fiind deseori competitivă. Toate acest substanțe au afinitate variabilă dar înaltă pentru un sistem secretor acido-bazic organic din tubul proximal, ce prezintă o cinetică de saturație cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
simpaticomimetice. Noradrenalina (Arterenol) se recomandă numai dacă s-a produs o cădere gravă a TA (din cauza unor medicamente, anestezice etc). Administrarea vaso-constrictoarelor NU este indicată în terapia primară a șocului hipovolemic, deoarece există deja o vasoconstricție de compensare. Tratamentul cu Dopamină, Nitroglicerină, perfuzii cu soluții coloidale, bicarbonatate, administrarea de diuretice, trebuie să se facă numai în servicii de specialitate, la A.T.I. (Anestezie Terapie Intensivă). În cazul în care este recunoscută etiologia șocului, pe lângă măsurile generale întreprinse se vor lua și
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
unități spitalicești de profil. Embolia pulmonară gravă Tratamentul este de neconceput în afara unei unități de reanimare. Sînt indicate următoarele măsuri : oxigen pe sondă nazală 6-8 l/min, prin mască. măsuri suportive hemodinamice: umplere cu soluții macromoleculare (Plasmagel etc.). droguri inotrope: dopamina sau dobutamina, după corecția acidozei și a hipoxiei. fibrinolitice: sub controlul parametrilor hemodinamici-Urokinaza. Aceasta se contraindică în caz de intervenții chirurgicale recente, proteze vasculare, accidente vasculare cerebrale recente, datînd de cîteva sîptămîni, sau vîrstă înaintată. Se efectuează sub terapie heparinică
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
hepato-renal). Cateterizarea venoasă centrală este obligatorie, facilitînd managementul bilanțului hidric la acești pacienți. Administrarea de diuretice va fi oprită. Tratamentul intensiv (vezi mai jos) este indicat doar la pacienții cu șanse reale de a primi un grefon hepatic: • vasodilatatoarele renale: dopamina, deși în doză redusă determină vasodilatație renală, nu s-a dovedit eficiența în SHR; aceeași inutilitate a fost dovedită și pentru analogii de prostaglandine administrați sistemic; • vasoconstrictoarele sistemice reprezintă cel mai promițător tratament farmacologic în SHR, considerându-se că dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
existența unui șoc cu răsunet cardiac și se recurge la droguri cardiotonice sau/și vasoactive. La pacienții cu IRA funcțională (prerenală), diureza și funcția renală excretorie se vor ameliora semnificativ după corectarea volumului intravascular și a TA. La subiectul sănătos, dopamina în doză redusă (1-3 μg/kgc/zi) produce vasodilatație renală, natriureză și creșterea RFG. Pe baza acestor constatări, mult timp pacienții cu IRA de diverse etiologii au fost tratați cu dopamină în doză „renală”. De fapt, așa cum au arătat studii
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
corectarea volumului intravascular și a TA. La subiectul sănătos, dopamina în doză redusă (1-3 μg/kgc/zi) produce vasodilatație renală, natriureză și creșterea RFG. Pe baza acestor constatări, mult timp pacienții cu IRA de diverse etiologii au fost tratați cu dopamină în doză „renală”. De fapt, așa cum au arătat studii și metaanalize recente, dopamina în doză „renală” nu are nici un efect asupra funcției renale, necesității dializei, duratei spitalizării sau mortalității pacienților cu IRA. Mai mult, la unii pacienți, dopamina, chiar în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
1-3 μg/kgc/zi) produce vasodilatație renală, natriureză și creșterea RFG. Pe baza acestor constatări, mult timp pacienții cu IRA de diverse etiologii au fost tratați cu dopamină în doză „renală”. De fapt, așa cum au arătat studii și metaanalize recente, dopamina în doză „renală” nu are nici un efect asupra funcției renale, necesității dializei, duratei spitalizării sau mortalității pacienților cu IRA. Mai mult, la unii pacienți, dopamina, chiar în doze reduse, poate precipita tahiaritmii, ischemia miocardică, reduce fluxul sangvin intestinal, deprimă tiroida
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
tratați cu dopamină în doză „renală”. De fapt, așa cum au arătat studii și metaanalize recente, dopamina în doză „renală” nu are nici un efect asupra funcției renale, necesității dializei, duratei spitalizării sau mortalității pacienților cu IRA. Mai mult, la unii pacienți, dopamina, chiar în doze reduse, poate precipita tahiaritmii, ischemia miocardică, reduce fluxul sangvin intestinal, deprimă tiroida și suprimă funcția limfocitelor T. Ca urmare, conform cunoștințelor actuale, dopamina în doză renală nu este indicată în tratamentul sau prevenția IRA. Dopamina în doze
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
necesității dializei, duratei spitalizării sau mortalității pacienților cu IRA. Mai mult, la unii pacienți, dopamina, chiar în doze reduse, poate precipita tahiaritmii, ischemia miocardică, reduce fluxul sangvin intestinal, deprimă tiroida și suprimă funcția limfocitelor T. Ca urmare, conform cunoștințelor actuale, dopamina în doză renală nu este indicată în tratamentul sau prevenția IRA. Dopamina în doze mari (5-15 μg/kgc/zi) poate fi necesară la pacienții cu IRA aflați în stare de șoc hemodinamic. Fenoldopam mesilat reprezintă un agonist dopaminergic cu acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
unii pacienți, dopamina, chiar în doze reduse, poate precipita tahiaritmii, ischemia miocardică, reduce fluxul sangvin intestinal, deprimă tiroida și suprimă funcția limfocitelor T. Ca urmare, conform cunoștințelor actuale, dopamina în doză renală nu este indicată în tratamentul sau prevenția IRA. Dopamina în doze mari (5-15 μg/kgc/zi) poate fi necesară la pacienții cu IRA aflați în stare de șoc hemodinamic. Fenoldopam mesilat reprezintă un agonist dopaminergic cu acțiune scurtă asupra receptorilor D-1, determinând creșterea rezistenței vasculare sistemice și, simultan
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
catecolamine, răspunzătoare de reacția de alertă simpato-adrenergică. 3. Catecolaminele Sub acest termen sunt incluse 3 substanțe de tip hormon-neurotransmițător: adrenalina (hormon în adevăratul sens al cuvântului), noradrenalina (neurotransmițător în sistemul nervos central, care devine o secreție paracrină în afara lui) și dopamina (neurotransmițător în sistemul nervos central, fară o funcție cunoscută în afara lui). Principalele catecolamine cu rol în homeostazia glicemică, adrenalina și noradrenalina, își datoresc proprietățile lor fiziologice capacității de a se lega de receptorii adrenergici specifici. Noradrenalina se leagă de receptorii
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
cu 44 acizi aminați, stimulează secreția GH (STH). Hormonii inhibitori (inhibine, inhibiting): Somatostatina (GH-IH, GIH growth hormon inhibiting hormon): peptid cu 14 aminoacizi, inhibă secreția GH (STH). Inhibă, de asemenea, secreția TSH. PIF sau PIH (prolactin inhibiting factor sau hormon): dopamina, inhibă secreția PRL. Inhibă și secreția TSH. Hormonii hipotalamici neurohipofizari: hormonul antidiuretic (ADH, AVP-arginin vasopresina): polipeptid cu 9 aminoacizi. Acțiuni: antidiuretică (favorizează resorbția facultativă a apei în partea distală a nefronului), intervine în producerea senzației de sete, diminuează secrețiile digestive
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Induce și menține secreția lactată pe glanda mamară preparată anterior de estrogeni și progesteron. La nivel hipotalamic, PRL inhibă secreția GnRH și scade gonadotropii hipofizari. Blochează și acțiunile FSH și LH la nivel gonadic. Reglarea PRL este asigurată de PIH (dopamină). Ar exista și un PRH hormon eliberator al secreției de PRL. în timpul suptului sau al stimulării mamelonului, pe cale reflexă neuroendocrină, este inhibată secreția dopaminei și poate fi stimulată secreția PRH, ducând la creșterea secreției PRL. și alți factori stimulează eliberarea
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
hipofizari. Blochează și acțiunile FSH și LH la nivel gonadic. Reglarea PRL este asigurată de PIH (dopamină). Ar exista și un PRH hormon eliberator al secreției de PRL. în timpul suptului sau al stimulării mamelonului, pe cale reflexă neuroendocrină, este inhibată secreția dopaminei și poate fi stimulată secreția PRH, ducând la creșterea secreției PRL. și alți factori stimulează eliberarea PRL: TRH, estrogenii, serotonina, efortul fizic, somnul, actul sexual. Secreția este blocată de L-Dopa și agoniștii dopaminergici. ACTH hormonul adrenocorticotrop: polipeptid cu 39
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
adaptare (tiroidită autoimună, dishormonogeneză), apare hipotiroidie indusă de iod. La alți bolnavi, iodul în exces induce hipertiroidie (Iod Basedow): la bolnavii cu boală Graves-Basedow latentă, la cei cu guși nodulare sau chiar cu tiroide aparent normale. Alți factori reglatori: somatostatina, dopamina oestradiolul, VIP (vasointestinal peptid), NPY (neuropeptid Y), ANF (factor natriuretic atrial), noradrenalina, EGF (epidermal growth factor), IGF (insuline-like growth factor), TNF (tumour necrosis factor), citokinele. Efectele intracelulare ale hormonilor tiroidieni sunt complexe. T4 este deiodată în celulele receptoare ducând la
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
face parte integrantă din sistemul nervos simpatic, intervine de fiecare dată când apare un stres sau o perturbare marcată a homeostaziei organismului. Secretă adrenalina și, în cantitate mai mică, noradrenalina, ambele cu rol atât periferic cât și central, de neurotransmițători. Dopamina, a treia catecolamină naturală, este un neurotransmițător al sistemului nervos central. Date importante 1805 Cuvier diferențiază prima dată suprarenala medulară de cea corticală. 1907 Stoltz izolează, purifică și sintetizează adrenalina. 1946 Holtz recunoașterea noradrenalinei (sintetizată în 1904) ca produs de
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
în ficat din fenilalanină. Proporția adrenalinei și noradrenalinei variază în funcție de specie. La om suprarenalele conțin 85-90% adrenalină. Tirozina pătrunde prin transport activ în celulele cromafine și este transformată în dihidroxifenilalanină (Dopa) sub acțiunea tirozinhidroxilazei. Următorul pas este conversia Dopa în dopamină (DA), sub acțiunea dopadecarboxilazei, enzimă aflată în toate țesuturile, urmată de conversia DA în noradrenalină (NA), catalizată de dopamin-b-hidroxilaza, enzimă ce nu se găsește decât în neuroni. în fine, catalizată de PNMT (feniletanolamin-N-metil-transferaza), NA este convertită în adrenalină (A). Două
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]