29,295 matches
-
pe aripi zăpada unui vis,/ Închisă cu credință în amfore de aur/ Spre două constelații din Marele Abis...” (Constelații) În poezia de dragoste întâlnim toate trăirile pe care le poate atinge un cuplu: dragoste, afectivitate, inocență, ardoare, indiferență, singurătate, înstrăinare, dor, patimă, căutare, chemări, tăceri, minciuni... “Eram înflorire, eram răsărit,/ Și taină, și muguri, și vechi nestemate,/ Sculptură în sare, nadir și zenit, /Fântâni de esențe, cu sete vânate” (O floare de măr) Întreaga sfera afectivă a poetei se concentrează liric
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
cuprinși de fiorul celei dintâi iubiri, fiecare am simțit că: “Pământu-ntreg se învârtea vrăjit,/ Un disc imens cu muzică stelară,/ Tot universul conspira tăcut/ La visul de iubire planetară....” (Flori de câmp) E o lege a firii să ne fie dor să poposim în trăirile frumoase ale unei iubiri plenare pe care le ținem ascunse în căușul inimii și dorim să le ferim de cenușa uitării. Poezia ei se rostește în taină. Poeta intră în templul aducerilor-aminte pe vârful picioarelor. În
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
caiși” (Livada de caiși). Poeziile sale, încărcate de candoare și delicatețe, adevărate scânteieri ce ne încălzesc viață, o așează pe poeta Domnița Neaga în galeria feminității poetelor Otilia Cazimir, Magda Isanos, sau Elena Farago, de care ni se face atâta dor câteodată. ------------------------------ Elena BUICĂ Pickering, Toronto, Canada 5 mai 2016 Referință Bibliografică: Elena BUICĂ - MUNTELE DIN VIS AL DOMNIȚEI NEAGA / Elena Buică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1953, Anul VI, 06 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elena Buică
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
întrebat de nenumărate ori cum de reușește un om la vârsta a treia să scrie și să publice câte două, trei cărți de peste 200 pagini, unori și peste 400, într-un an. E o muncă sisifică, o grabă justificată fără dor și poate, de a dărui lumii tot ce a adunat în ani mulți de trudă prin biblioteci, ori aplecat deasupra hârtiei, a tastaturii calculatorului. Autor a zeci de cărți, a publicat în zeci de reviste, au scris despre cărțile domniei sale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
întrebat de nenumărate ori cum de reușește un om la vârsta a treia să scrie și să publice câte două, trei cărți de peste 200 pagini, unori și peste 400, într-un an. E o muncă sisifică, o grabă justificată fără dor și poate, de a dărui lumii tot ce a adunat în ani mulți de trudă prin biblioteci, ori aplecat deasupra hârtiei, a tastaturii calculatorului.Autor a zeci de cărți, a publicat în zeci de reviste, au scris despre cărțile domniei sale
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
la naștere, fiecare primim pe lângă Îngerul păzitor și un Spirit creator. Purtăm cu noi acel talant primit întru împlinirea menirii ce ne-a fost dată pe acest Pământ și anume aceea de a deveni nemuritori asemenea Lui, celui Nemuritor. Fără dor și poate, Ion Țoanță a fost înzestrat cu darul scrierii în versuri. Izvorul din care își adapă înspirația este eterna, fascinanta minunată dragoste pentru femeia ce face să se miște roata lumii. Cel de-a doilea volum de autor al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
la naștere, fiecare primim pe lângă Îngerul păzitor și un Spirit creator. Purtăm cu noi acel talant primit întru împlinirea menirii ce ne-a fost dată pe acest Pământ și anume aceea de a deveni nemuritori asemenea Lui, celui Nemuritor.Fără dor și poate, Ion Țoanță a fost înzestrat cu darul scrierii în versuri. Izvorul din care își adapă înspirația este eterna, fascinanta minunată dragoste pentru femeia ce face să se miște roata lumii.Cel de-a doilea volum de autor al
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
am zâmbetul cât ziua începută, îmbrățișez grădina mea cu flori și liberă-s, ca puiul de ciută. Trăirea mea acum e neștiută dar mâine o voi spune tuturor, va fi un stigăt nu o șoaptă, ”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care Ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul casei, vatră sunt, cămin, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către pământ, grădină cu mirosul alb de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
îmbrățișez grădina mea cu flori și liberă-s, ca puiul de ciută. Trăirea mea acum e neștiută dar mâine o voi spune tuturor, va fi un stigăt nu o șoaptă, ”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL, sunt tainicul, eternul feminin, zămislitoarea vieții, ulciorul în care Ziditoru-a pus ce e divin. Sunt plinul casei, vatră sunt, cămin, sărutul ploii venită din senin, grâul copt, plecat către pământ, grădină cu mirosul alb de crin, sânul de la care-a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
alerg spre zăriam zâmbetul cât ziua începută,îmbrățișez grădina mea cu floriși liberă-s, ca puiul de ciută.Trăirea mea acum e neștiutădar mâine o voi spune tuturor,va fi un stigăt nu o șoaptă,”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL,sunt tainicul, eternul feminin,zămislitoarea vieții, ulciorulîn care Ziditoru-a pus ce e divin.Sunt plinul casei, vatră sunt,cămin, sărutul ploii venită din senin,grâul copt, plecat către pământ,grădină cu mirosul alb de crin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
ziua începută,îmbrățișez grădina mea cu floriși liberă-s, ca puiul de ciută.Trăirea mea acum e neștiutădar mâine o voi spune tuturor,va fi un stigăt nu o șoaptă,”iubesc dar nu îmi este dor!” Pentru că eu sunt însăși DORUL,sunt tainicul, eternul feminin,zămislitoarea vieții, ulciorulîn care Ziditoru-a pus ce e divin.Sunt plinul casei, vatră sunt,cămin, sărutul ploii venită din senin,grâul copt, plecat către pământ,grădină cu mirosul alb de crin,sânul de la care-a supt
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
doinim, Este limba strămoșească, Ce-o cântăm și o vorbim. Nu e limbă mai frumoasă, Nu e grai ca graiul meu Când în limba românescă Îl slăvesc pe Dumnezeu. Limba mea e-așa de dulce Parcă-i miere de albine! Dor îmi este-n limba mea, Când mă aflu-n țări străine. De-ar fi să ne șteargă neamul, Hotarele toate de-ar pieri, Limba nu o să dispară, Cât români în lume-or fi. Așadar, pe copii și pe nepoți Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
care plângem și doinim, Este limba strămoșească,Ce-o cântăm și o vorbim.Nu e limbă mai frumoasă,Nu e grai ca graiul meuCând în limba românescăîl slăvesc pe Dumnezeu.Limba mea e-așa de dulceParcă-i miere de albine!Dor îmi este-n limba mea,Când mă aflu-n țări străine.De-ar fi să ne șteargă neamul,Hotarele toate de-ar pieri,Limba nu o să dispară,Cât români în lume-or fi.Așadar, pe copii și pe nepoți... XXVI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
oameni de gâze de zori de tot și de toate! Când soarele-ncălzește pământul toți macii câmpului spre el zâmbesc de soare, de lună de stele de toate mă-ndrăgostesc! În luna fierbinte a lui cuptor așa mă apucă un dor și ca un fluture zbor spre un tărâm îndepărtat spre locuri pe care doar le-am visat. Când pepenii se coc, eu mă îndrăgostesc de tot ce e viu, de tot ce-i firesc îmi iau gemantanul cu vise frumoase
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
bizar când mă machiez să mă primești în dar, când ploaia se revarsă pe pământ, când ne cerșim și ne iubim plângând, când ardem în plecări și-n regăsiri, când ne-nvelim cu fum și cu uimiri, când frânt de dor mă exilezi la pol și experimentăm căderile în gol, când valul se întoarce către sine și mă alungi să fii pustiu de mine. Nesăbuită, aruncată peste stânci mă sinucid în ochii tăi adânci. Și iarăși mă întorci ca să-ți fiu
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Dup-o lungă absență de-o clipă în care toată lumea a avut timp să-și strângă de gât visele și să-și frângă-o aripă, mă întorc la voi cu privirile însângerate, cu lacrimile zdrențuite și parfumate. Mi-am ascuns dorul în buzunare cu ochii închiși să uit aroma merelor ude și chipul caișilor sinuciși peste care-o să cadă mereu. sărutul nebun al trupului meu. Undeva Undeva, la mare adâncime în ochii mei e un copac tăiat. Pe trupul lui
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
care învie uneori și care, poate, acum ești TU. Fulgului de nea Dacă te-a durut, de ce n-ai spus? Să fi stat cu tine la fereastră, Fulgule de nea, trimis de sus, Ca să luminezi secunda noastră. Când te doare dorul de plutire, De văzduhul risipit în nesfârșit, Să accepți în marea ta uimire Și durerea de-a te fi oprit. Și când ești nebun de strălucire Și visezi că soarele ești tu, Presimțirea apei să te mire Ca și pașii
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
durerea de-a te fi oprit. Și când ești nebun de strălucire Și visezi că soarele ești tu, Presimțirea apei să te mire Ca și pașii clipei ce trecu. Am plutit și eu cândva în infinit Cuprinsă de magia unui dor Și-ntr-o zi pământul m-a oprit Chiar când crezusem că știam să zbor. Iubirea lui Prometeu Din iubirea asta doar vulturul a mai rămas și acum desenează pe cer, implacabil, golul rotund ca un ceas sau ca o
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Din iubirea asta doar vulturul a mai rămas și acum desenează pe cer, implacabil, golul rotund ca un ceas sau ca o secundă încătușată în carnea sărutului ars. Așteptarea îmbrățișării s-a preschimbat în așteptarea năpustirii. Și mai mult decât dorul de foc îl doare fiorul devorării când vulturul îi smulge în fiecare seară din trup speranța uitării. Într-un singur ochi albastru îndurerat îl mai văd uneori pe Prometeu înlănțuit, transparent și îndepărtat. Magicianul Într-o zi o să devii invizibil
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Stăteam amândoi îmbrățișați în camera goală și pereții ne încercuiau și se clătinau ca niște halate albe din care ieșea fum în dreptul inimii. Scrisoare Eu sunt cuprinsă de iubire ca de moarte. Tu nu mai ești aici, ci doar în dorul meu, Iar inima îmi curge prin tot ce ne desparte Și îți respir absența, spre tine-arzând mereu. Azi am lăsat durerea să mă doară Cât poate ea de-adânc și de intens. Prin ea am coborât în mine ca pe-
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
tot ce ne desparte Și îți respir absența, spre tine-arzând mereu. Azi am lăsat durerea să mă doară Cât poate ea de-adânc și de intens. Prin ea am coborât în mine ca pe-o scară Să te sărut... în dorul meu imens. Întâlnire Pentru că ne întâlnim mereu prea aproape de cer, Nu ne mai putem controla nici măcar zborul. În loc de aripi avem doar zbaterea secundelor care pier Și din trupul tău evanescent n-a mai rămas decât dorul. De aceea e eteric
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Să te sărut... în dorul meu imens. Întâlnire Pentru că ne întâlnim mereu prea aproape de cer, Nu ne mai putem controla nici măcar zborul. În loc de aripi avem doar zbaterea secundelor care pier Și din trupul tău evanescent n-a mai rămas decât dorul. De aceea e eteric sărutul și-i pierdută cărarea, Dar pașii ți-i simt în fiecare clipă ce vine, Iar sângele meu aleargă să-ți găsească în inimă îmbrățișarea Și mirarea că timpul te-ntoarce mereu spre cer și spre
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
Chiromanție Așa te-aș cuprinde și te-aș lega între linia inimii și linia vieții din palma mea! M-aș prăvăli cu tine în harta destinului meu trecător, te-aș chema și te-aș iubi în toate celulele mele de dor. Ochii-mi alunecă și linia vieții mele se zbate când tu îmi ghicești în palmă că zborul se mută departe. Naufragiu Din spate semănai mai mult cu un naufragiu decât cu o iubire: pentru tine voiam să miros a ierburi
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
-napoi iubirea promisă. De ce? De ce mă cauți la marginea fiecărei clipe care-mi trece prin sânge? De ce te cuprind cu trupul meu ca un zbor rănit ce se frânge? De ce te-aștept la marginea fiecărei clipe care-mi trece prin dor? De ce mă străbați cu trupul tău ca un stol mereu călător? Când marginea fiecărei clipe dintre noi e ca un bisturiu de tăioasă, îmbrățișarea noastră sfâșiată și arsă ne luminează-adânc pe-amândoi. Poem cu note Treceam legată la ochi1 prin
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
am putut să ajung vreodată. Sunt flacără-vrăjitoare căutându-te frenetic în arderea mea pe rug. Călătorul meu de toamnă Într-o casă de chibrituri mi-am pus sufletul pe masă. Tu cu ochii tăi ca jarul și cu mâinile de dor răstorni lumea dintr-o plasă aruncată pe covor. Plouă cu scântei roșcate ce-au înnebunit acum în căderea lor mai tristă decât frunzele pe drum. Și aștept mai mult să doară anii-aceștia la un loc când tu pleci și lași
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]