8,140 matches
-
thème est fondamentale, d'actualité, d'un effet réel et d'une impor-tance significative pour la société contemporaine. CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutându-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării pot fi comandate acum direct de la Editură! Consultați oferta! Completați apoi talonul de comandă (carte poștală) din subsolul paginii. Nu uitați să înscrieți, cu atenție, titlul și numărul de exemplare solicitate. Plata se va face
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
Cristina Alexandrescu Sex-simbolul anilor '90, Antonio Banderas etalează în prezent un trup peste care începe să se pună amprenta vârstei. Dacă la 40 de ani actorul era printre cei mai doriți bărbați de la Hollywood, la 53 de ani, Antonio Banderas nu mai atrage cu nimic.
Cum arată acum, la 53 de ani, Antonio Banderas by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71896_a_73221]
-
de cele mai multe ori autoarea citează. În orice caz, volumul mare al informațiilor cuprinse în aceste pagini și structura inteligent organizată sunt atuurile care transformă cartea într-un instrument de informare foarte util și de încredere. Totuși, lipsa nuanțelor știrbește obiectivitatea dorită, scriitorii anului 1954 fiind reprezentați numai de mărturiile lor cele mai compromițătoare, care sunt în spiritul devotamentului față de ordinele partidului. De fapt, scriind în plin proces al comunismului și urmând direcția acestuia, dominantă începând cu anii '90 până în zilele noastre
Sărbătoarea „gloriosului deceniu“ by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7205_a_8530]
-
averea prin căsătoria cu o bigotă în vîrstă ce-l umpluse de teamă și dezgust. Rămas foarte curînd văduv, el o luase în casă pe Concetta, adolescenta ce-i va da, după aducerea exasperantă pe lume a șase fete, mult doritul moștenitor. Asemenea altor cupluri similare (Mastro-don Gesualdo de Giovanni Verga, L'edera de Grazia Deledda), și cel creat de Mariolina Venezia se uită greu. Deși don Francesco i se impusese prin abuz, cum dintotdeauna făcuseră stăpînii, fetișcana se va atașa
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
românești. Că aceste poziții se datorează propriei gândiri sau că d-na Nicolai răspunde unor comenzi politice, e secundar. Important e ceea ce se vede: un personaj a cărui întreagă acțiune de până acum s-a așezat de-a curmezișul direcției dorite de majoritatea zdrobitoare a românilor - și cu atât mai mult a votanților partidului care-a recuperat-o de la țărăniști pentru a face acum din ea un solid canal de comunicare cu pesediștii. Oricum ar sta lucrurile, Norica Nicolai intră în
Justiția cu față colhoznică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8774_a_10099]
-
transmisiuni radiofonice sunt ocrotite de o gazdă în studioul din București. Acum Luminița Arvunescu, realizatoara permanentă a rubricii Seara de Operă. Prima ei observație, cu totul remarcabilă, referitoare la această versiune care i-a entuziasmat pe italieni a fost "cantabilitatea" dorită și obținută de dirijor alături de orchestra Teatrului Scala, maleabilă și pentru o logică muzicală străină de repertoriile ei consacrate. Acest spectacol a comunicat o muzicalitate patetică, perceptibilă și de către auditorii reticenți la "orgiile" sonore wagneriene. Interpretarea l-a convins și
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
continue procesul emancipării naționale a poporului slovac. Pe de altă parte însă, liberalii pragmatici, care câștigaseră alegerile în Cehia, nici nu ascundeau intenția de a "scăpa" cât mai repede de rebeli, crezând că astfel vom ajunge mai ușor în mult dorita Europă. Un mare minus al acestei despărțiri bruște dintre Cehia și Slovacia, realizate în numai câteva luni, îl prezintă faptul că populația nici nu fusese întrebată dacă dorește sau nu să trăiască în continuare într-un stat comun, iar vocea
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
reclamă la titlurile editurii, semnate, de obicei, de colaboratori - un anunț nostim, într-o revistă cu texte grele (precum, de pildă, Formația ideii de personalitate, de Mihai D. Ralea): "Odată cu trimiterea manuscrisului, autorii sînt rugați să ne comunice și onorariul dorit; în caz contrar, acesta se va fixa de către Direcțiunea Revistei". Cum oare, într-o lume plină de orgolii (și de datorii...), funcționa această înțelegere, între prestatorul de servicii originale și neprețuite, și redacție? Tradiția scrisului de meserie care, în ani
Iarna revistelor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8900_a_10225]
-
nimic consolator, ca și în confesiunea pe care am citat-o anterior pe larg: "Ce să mai spun la apariția ultimului tom din seria de Opere, care, pe nesimțite, mi-a legănat lenea de a scrie propria mea carte, sufletește dorită mai mult? Momentul mă ia parcă pe nepregătite și, efectiv, rămân interzis. Dar, la urma urmei, pe cine interesează? Cel puțin acum. Noroc că post-mortem mai avem o șansă" (p. 167). Am insistat pe drama scriitorului înăbușit în activitatea istoricului
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
suprarealiste sau de-a dansa pe funie deasupra prăpăstiilor metafizice, în mînă cu parasolul idealismului? de anu te putea exprima păsărește, dacă-ți place păsăreasca, ci numai pe înțelesul tuturor, al Ťgloatelorť? Adică libertatea este numai de-a alege tema dorită, de-a folosi stilul personal, de-a sluji poporul, socialismul, pacea? Da, vom putea răspunde, asta este libertatea noastră, pe care n-am avu-t-o înainte! Pentru noi, libertatea a început odată cu eliberarea țării de fascism, de către armatele sovietice
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
aibă un sfîrșit. Lumea a apărut din nimic și nu va mai dispărea niciodată. În clipa asta, puterea noastră de înțelegere nu mai face față. Nu numai că am ieșit din paradigma creștină, budistă sau din orice alt tipar religios doriți, nu numai că am ieșit din orice paradigmă materialist-ateistă în virtutea căreia, dacă începutul trage după sine sfîrșitul, e mai confortabil să respingem și începutul și sfîrșitul, dar chiar am ieșit din tiparul intuitiv al înțelegerii umane. Să ne amintim acum
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
extrem de eficientă, asemeni lui Garrigan cu femeile, Idi își seduce auditoriul, îl îmbrățișează tandru, așa cum o face cu Garrigan, știe să glumească și, chiar dacă detestă kiltul scoțian, cum i-o spune franc medicului, îl îmbracă pentru a obține efectul diplomatic dorit. Kevin MacDonald a reușit să proiecteze asupra acestui personaj scos în prim plan o suită de probleme, a reușit să facă acest lucru prin intermediul unui moderator occidental, urmărind felul în care relația strict profesională sau cea afectivă, de prietenie, sunt
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
care l-a impus, practic regizorul îl reinventează ca actor de dramă, în adevăratul sens al cuvîntului, de care doar cu rolul din Seven - în compania lui Morgan Freeman -, s-a mai apropiat. Ridat, îmbătrînit, extrem de vulnerabil, personajul capătă relieful dorit și asta pentru că regizorul este și un extraodinar portretist: chipul unei bătrîne iese din penumbră punctînd tăcerea printr-o maiestate a atemporalului. Asemeni marilor fotografi, Ińárritu are capacitatea cuprinderii existenței umane în chipul devenit mască. La aceasta se adaugă o
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
Jancy Körössy a revenit pe scena Ateneului bucureștean, în zilele începutului de an, într-un concert al aducerilor aminte, într-un concert al speranțelor în ce privește destinul jazz-ului de la noi. Nu a fost un concert al retragerii, ci unul al doritelor continuități, al unor energii pornite cu decenii în urmă. A făcut-o cu un elan rostuit al dăruirilor adresate publicului, adresate muzicii. Eleganța ținutei o regăsești în muzica sa, în improvizația pe care o stăpânește cu suverană distincție. A fost
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
bucurie. De descoperire. De emoție. Spațiul generos și încărcat pozitiv al Teatrului Act a făcut ca artele să-și amestece vibrațiile, publicurile, ștachetele, ambițiile, emoțiile. Am redescoperit că arta nu are granițe și că se simte bine acolo unde este dorită, iubită, protejată. Numai noi clădim prejudecăți și restricții, limitări și delimitări. Bucuria și împlinirea se pot manifesta și între patru pereți, în singurătatea repetițiilor, a visării. Frumoase ca o lună plină sînt, însă, acolo unde lumina comunicării le învăluie și
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
Sorin Lavric Tonului excesiv îi lipsește virtutea convingerii. E ca într-o potriveală anapoda din cauza căreia efectul dorit nu poate fi atins. Așa se face că, cu cît fervoarea de a-ți impune convingerile e mai arzătoare, cu atît neîncrederea pe care o stîrnești e mai încăpățînată. De ce se întîmplă așa nu e greu de înțeles. E ceva
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
Dezamăgirea este maximă, iar autorul o exprimă deschis: "Dacă în Vest cetățeanul decide, în România oligarhia a preluat sistemul ucrainean, cel mai apt să protejeze ilegitimitatea intereselor, corupția și traficul de influență. După 1 ianuarie (2007 - n.n.) în loc să adopte mult dorita "europenitate", adică intrarea românilor în istorie, "Unio Oligarhum" a reușit, cu ajutorul celei mai importante instituții democratice, Parlamentul, menținerea în prizonierat a națiunii care a votat cu bună credință, în 2004. O astfel de politică împotriva alegătorilor înseamnă pervertirea sistemului democratic
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
mediteraneene, halou al stării de spirit mitologizante, li se alătură negurile septentrionale, temperaturile scăzute, obturînd nu doar umoarea eclatanta a certitudinii, ci și vederea: "Navală nordului se abătu/ fără durere, cum ceruseși tu:/ în brazi ea coborî că o povară/ dorită și-aș-tep-tată de cu vară,/ tot ce mișcă încetini treptat.// în nevedere munții s-au mutat,/ de parca doar în vise umbră lor/ s-ar fi-nclinat spre noi ocrotitor" (Navală nordului). Dicția glacial-clasicizantă e răzbunata de glaciațiunea firii: " Oprită-i teamă
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
neguri ce-s în rîpa Aheronului născute, A lor aripi întinsăse prest-a Daciei cîmpie, Iar fantomi a nopței oarbe, prin un somn de trîndăvie, }ineau mult timp îngînată a românilor virtute. însă pronia îndurată a sfărmat fatale fere Ș-a doritului Luceafăr ni răsare-acum scînteia, Ce pre soarele mînește de la depărtare sfere" (La introducerea limbei naționale în publica învățătură, 1828). Poezia a apărut în primă variantă în 1821, dar fusese probabil compusă mai devreme cu cîțiva ani, atunci cînd Asachi însuși
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
mai tradiționale, legat prin toate firele de secolul precedent. Mitologia greco-romană (Aheronul) este chemată să formeze personificări banale și cuminți ( Cele neguri, născute în rîpa Aheronului, întinsăse a lor aripi); epitetele rămîn, toate, abstract-noționale (noapte oarbă, pronie îndurată, fatale fere, doritul Luceafăr). Suntem la distanță imensă de limbajul romantic ce ar fi trebuit să celebreze deschiderea spre o nouă lume. Cea mai perceptibilă influență italiană se regăsește în prozodia novatoare, în noul tip de vers creat special de Asachi. Alexandrinul românesc
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
acum încolo, nu va face altceva decît să-l adîncească. Nu e de mirare că iubita lui - eterna Bianca Milesi, în rol de Donna Laura și avînd omniprezența Beatricei - apare descrisă tot în termeni stelari: "Atinsă-i fi de mînele/ Doritei doamne mele/ Și te-or privi luminele/ Acelor vie stele.// Și mie lin luceafărul/ Din ceriu va să-mi străluce,/ Cînd dulce-a fi d-o patimă/ Aminte a-și aduce" (Alvir cătră a sa miniatură). Bianca-Laura se întruchipează în
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
în aproximarea ultimelor, în care scînteiază imprevizibilul. Impresia este de unitate organică, de coerență cumva familială a scrierilor și a personalităților peste fruntariile temporale: "Strofe delicate scrie Asachi pe marginea unui portret miniatură al iubitei: Atinsă-i fi de mîinele/ Doritei doamne mele/ Și te-or privi luminele/ Acelor vie stele, în care, din nou, percepem cu anticipație un ecou eminescian, ca și în catrenul următor: Și mie lin luceafărul/ Din ceri va să-mi străluce,/ Cînd dulce-a fi d-
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
student sărac, ori vreun profesor, șomer, dacă așa ceva, în arhipelagul nipon, există. Chestia era că plicurile buclucașe erau uneori aruncate de la etaj, și în marile magazine, hârtiile, ca manifestele, picau peste clienți - (mulți neavând cu ce să-și cumpere cele dorite) , - ceea ce pe un polițist japonez, avea să-l facă să declare... că banii cădeau peste mușterii, din cer... Halal națiune!... Dar punctul forte era că nimeni nu lua banii, ci toți îi duceau, îndărăt, cu respect, la Poliție!... Cine poate
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
are dreptate să parieze în finalul Istoriei sale pe Constantin Crețan. Dar ei nu mai sunt de câțiva ani cei mai tineri scriitori. Speranțe sunt, dar poate că tinerii scriitori nu beneficiază de suficientă încredere. Nu sunt suficient de mult doriți. Dar poate că mă înșel. Editorii caută scriitorii tineri și îi promovează (îndeosebi pe prozatori), dar cititorilor le este indiferentă vârsta autorilor. De altfel, cititorul nostru de proză română contemporană plutește în ceață. Cine îl ajută să nu se rătăcească
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
și colectivă, pentru că țiganii nomazi nu au o Itacă definită, un "acasă" la care să se întoarcă. În exodul lor silit merg spre un "dincolo" neclar: locul de dincolo de fluviu plutește între incertitudine și speranță, dar nu e o țintă dorită. Deși, în final, reîntoarcerea lor este posibilă, salvarea vine pentru cei câțiva câți au mai rămas, debusolați, fără bulibașă și cu echilibrul intern ruinat, dar reîntoarcerea nu are nici ea un scop precis. Roman parabolic, Șatra nu poate fi și
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]