1,176 matches
-
vedem miercurea viitoare; abia aștept să aud cum a mers! Charlotte De la: Jenny@penny.demon.co.uk Pentru: Daisy; Rebecca; Finn; BenDavidson 44@hotmail. com; charlotte gavan duffy@virgin.net; jim.watts@ argot. co.uk. Subiect: Re: Mai multe despre suferință, ce drăguț! Să vă spun drept, nu prea mi se pare o idee bună ce vor să facă Daisy și Finn, dar eu v-am zis ce aveam de zis și sper să nu vi se întâmple nici un incident neplăcut. Lucrez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
posibil să treci de mai multe ori prin aceeași etapă. Jennifer De la: BenDavidson 44@hotmail.com Pentru: Daisy; Rebecca; Finn; Jenny@penny.demon.co. uk; charlotte gavan duffy@virgin.net; jim.watts@argot. co.uk. Subiect: Re: Mai multe despre suferință, ce drăguț! Da, faine chestii, Daise! Ca și pe Jen, m-au ajutat foarte mult cele 5 stadii, mai mult decât cei Doisprezece Pași; mă dă peste cap chestia aia despre Dumnezeu (și cred că sunt singurul botezat din grup, nu?). Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încheiem numaidecât afacerea. Ne vedem miercuri pentru povestea completă. Ben, pupici. De la: Rebecca Pentru: Finn; Jenny@penny.demon.co.uk; BenDavidson 44@hotmail.com; charlotte gavan duffy@virgin.net; jim. watts@argot.co.uk; Daisy Subiect: Re: Mai multe despre suferință, ce drăguț! Vai, Ben, da’ de ce nu mă rogi pe mine, sau pe Jennifer, sau pe Charlotte să facem pe prietena? De ce toată lumea o vrea pe Daise? Nu te mai obosi să răspunzi, știu eu de ce... Of!... Îmi asum sarcina de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai dificil job în weekendul ăsta... R Pupici, pupici, pupici... De la: Finn Pentru: Rebecca; Jenny@penny.demon.co.uk; Ben Davidson 44@hotmail.com; charlotte gavan duffy@ virgin.net; jim.watts@argot.co.uk; Daisy Subiect: Re: Mai multe despre suferință, ce drăguț! Daisy e blondă, Rebecca. Domnii preferă blondele, știi tu... De la: BenDavidson 44@hotmail.com Pentru: Daisy; Rebecca; Finn; Jenny@penny.demon.co. uk; charlotte gavan duffy@virgin.net; jim.watts@argot. co. uk. Subiect: Re: Mai multe despre suferință, ce drăguț! Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ce drăguț! Daisy e blondă, Rebecca. Domnii preferă blondele, știi tu... De la: BenDavidson 44@hotmail.com Pentru: Daisy; Rebecca; Finn; Jenny@penny.demon.co. uk; charlotte gavan duffy@virgin.net; jim.watts@argot. co. uk. Subiect: Re: Mai multe despre suferință, ce drăguț! Sunt de aceeași părere. De la: Daisy Pentru: Rebecca Subiect: Bărbații sunt niște porci. Păi, dacă domnii preferă blondele, ce tot plânge Finn în pumni după Vanessa (care e brunetă) și, mai mult, de ce tot cască Lewis ochii la vaca aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aș trezi că o rog să-l părăsească pe Barney și să se întoarcă la mine. Oricum, sunt sigur că n-ar face asta. Ar trebui să-i dea înapoi lui Barney diamantul ăla uriaș. E înnebunită după ele! — Ce drăguț. De unde îi ai? ciripește Daisy. Daisy ciripește la fel în cazul hainelor și al pisoilor drăgălași: vocea foarte feminină, pe care și-o subțiază foarte tare, fruntea încrețită în efortul de a-și arăta drăgălășenia. —Sunt de la Harvey’s. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-o, mai mult sau mai puțin din după-amiaza de dinaintea ritului fatal, el devine bănuitor, intră În apartament, Îl găsește Într-o totală dezordine, cearșafuri pe jos, perne Într-un colț, ziare călcate În picioare, sertare goale. Dispăruți, și ea, și drăguțul ei, sau amantul, sau concubinul, sau ce i-o fi fost. Îmi spune că, dacă știu ceva În plus, e mai bine să vorbesc, pentru că e ciudat că fata s-a volatilizat, iar motivele sunt două: ori cineva și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
s-a spus la tribunal”. „Nu fă dumneata pe copilul! Păi vrăjitoria atacă pe căi naturale; dacă cineva are ciroză, Îl lovești În organul bolnav, asta e abece-ul magiei negre...” „Și atunci toți cei care mor de ciroză e drăguțul de Boutroux de vină, mă faci să râd!” „Atunci ia povestește-mi ce s-a Întâmplat la Lyon În cele două săptămâni... Capela profanată, ostia cu tetragramaton, Boutroux al dumitale cu o robă roșie cu crucea pusă răsturnat și madame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
poate era impotentă -, iar eu, În loc să mă unesc cu el, am vrut să fac lumea de una singură, nu rezistam, cred că era din exces de iubire, e-adevărat, ador tot acest univers plin de Încurcături. Așa zice Simone.” „Ce drăguț. Tuturor femeilor le spune așa?” „Nu, prostule, numai mie. Pentru că m-a Înțeles mai bine decât tine, el nu-ncearcă să mă reducă la imaginea lui, Înțelege că trebuie să mă lase să-mi trăiesc viața În felul meu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Din sufragerie a ieșit și Octav. Părea să se bucure că în sfârșit trecusem la o activitate care nu mă plictisea în așa hal încât să adorm în timp ce vorbeam. - Pot să te ajut cu ceva? - Nu, nu, merci Octav, ești drăguț, i-am răspuns deplasându-mă fulgerător cu oala de-a lungul axei bucătărie-baie. - Bine, atunci pe miercurea viitoare? - Da, da, e bine așa, miercuri de la 18. C XLI Portarul de la spitalul „Gheorghe Marinescu” îi spuse că avea ordin să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-o pe Teofana și-ar fi plecat imediat, sau n-ar mai fi adus-o deloc, rămînînd ca ea să vină cu alt mijloc de transport. — El, după cum se arată, nu este un bădăran, este un adevărat domn. — Au fost drăguți unul cu altul. În niciun caz nu s-au certat. Altceva trebuie să fie. — Lasă că aflăm. Nu mai fi atît de curioasă. Curiozitatea strică la frumusețe, se apropie de ea Eusebiu și-i sărută mâna. Ai rămas la fel de frumoasă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și n-au vrut să-i admită în ruptul capului să trăiască cu ea, ci au umblat din răsputeri să-l însoare cu o urâțenie despre care ziceau că ar fi o partidă strălucită. Jenică însă, cât e dânsul de drăguț, altfel, are o fire foarte voluntară și le-a declarat categoric că mai degrabă rupe cu toată familia orice relație, decât să se despartă de iubita lui, care, pe lângă că e o femeie superbă, îl și îngrijește admirabil și-l
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
găsind o explicație măgulitoare: ― Nevasta mea vreau să fie cea mai strălucitoare! Nadina nu-și credea urechilor. Era obișnuită ca el, sub forme delicate, cu motive plauzibile, să se dezintereseze de mondenismul ei prea costisitor. Totuși răspunse cu indiferență: ― Ești drăguț, și-ți mulțumesc, dar mi-e să nu te sperie cifrele. ― Pentru tine nici o cifră nu mă poate speria! replică Grigore cu o privire în care ardea focul unei iubiri supuse. Ce nu făcuseră în cursul căsniciei lor până azi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ai dansat prea mult... Ce are a face! Bine că ești mulțumită... Eu te las, inima mea! Noapte bună! O strânse în brațe și-i sărută buzele fierbinți ca flăcările. Desfăcîndu-se alene din strânsoarea lui, Nadina zîmbi: ― Cât ești de drăguț că nu... Noapte bună, Grig drag! Grigore rămase o clipă în fața ușii ce se închise. Auzi de jos șoapte și pași, servitorii care făceau puțină ordine înainte de-a se duce la odihnă. Stinse lampa ce atârna din tavan. Razele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care ar vedea cheful monstru permanent de aici ce-ar zice? Ei n-au de mămăligă și boierii nu-și încap în piele de petreceri! Își luă seama, râse prietenos și șterse efectul de dojană. Până la urmă fu așa de drăguț, că Olga, care se speriase întîi de gravitatea lui rece, îndrăzni să-l poftească la serbare, s-o vază cum dansează. Miron zise surîzător: ― Îmi pare rău, frumoasă domnișoară, că n-am să te pot admira. Pe mine mă așteaptă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rolul muzeului în secolul XXI, cum reușiți să construiți acest rol în această perioadă de tranziție și așa mai departe. Am făcut vreo douăzeci de interviuri pe tema asta, mult mai mult decît m-am așteptat - toți au fost foarte drăguți cu mine. Dar n-am reușit niciodată să ajung la prezent ! De fiecare dată cînd spuneam ce mă interesează, interlocutorul meu începea prin a-mi spune : „Stai să-ți explic ! Pentru a înțelege asta trebuie să înțelegi ce a fost
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
anturaju reginei... Da la nimica nu i-a folosit, că-n casă madam Ioaniu comanda : ea tăia, ea spân zura... Ea era generalu. Și el numa-n patru labe umbla, nu știa cum s-o mai îmbuneze, avusese ea un drăguț până să se mărite, da asta nu știa bietu bărba-su ! La ei era casa deschisă, care voia să vie venea, venea și drăguțu ei, toate i le-a cam spus madam Cristide. Da ș-asta, ce, poți să pui bază
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
udă de lacrimi. — Cum te simți? o întrebă George. — Bine. Te simți bine? — Da. — Ai un ochi vânăt. — Da. — Și eu la fel, îl simt umflat, nu-mi pot da seama de unde până unde. — Ah... da... — Cei de pe aici par drăguți, sora a fost foarte amabilă cu mine. — Bine. — N-ai dureri? — Nu. — Asta-i bine. Nu pot să mă opresc din plâns. — Nu-i motiv de îngrijorare. Presupun că-i un plâns isteric. Asta nu-mi seamănă. — Nu. Gabriel a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
taxi până la aeroportul Heathrow și să cumpere un bilet pentru Tokio. Vedea cu ochii minții fața inteligentă, blândă, iubitoare a tatălui ei și simțea din nou lacrimile afurisite, gata să se reverse peste bariera pleoapelor. — Ți-am aranjat atât de drăguț camera, îi spuse Gabriel, și o să-ți aducem ce cărți ai să dorești, nu-i așa, Brian? Și trebuie să te simți liberă, independentă, nu ține seama de noi. Știi, ai nevoie de odihnă, cred că o bucată de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vii cu noi, anul ăsta, în excursie la mare? îl întrebă Alex. Exista o notă stângace, aproape lipsită de noimă, în acest apel la o tradiție familială. Era un substitut pentru dorința ei de a atinge brațul lui George. Ce drăguț, plecăm deci în excursie? Răspunse George, zâmbind. Încetase să se mai învârtească prin salon și se așazese lângă cămin, uitându-se la maică-sa cu ochii lui îndepărtați unul de celălalt și încrețindu-și nasul scurt. Da, eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cei de față să-și dea seama, în mod obscur, de ciudata ei nonapartenență, de calitatea ei de apatridă, de lipsa unei limbi natale și a unei țări natale. Adam se înclină politicos. — E uniforma școlii lui, preciză Gabriel. — Ce drăguț... — Ei, e timpul să plecăm, se repezi Brian. Trebuie să vă lăsăm pe voi doi cu studiile voastre. Vino, Gabriel! — Nu-i așa că ai să ne... Da, desigur... Atunci, la revedere... — Vă mulțumesc pentru amabilitate... Brian și Gabriel ieșiră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
văzut pe George? — George? S-a și introdus la ea în casă? — Stătea lângă Belmont... cred că... — Ai avut o vedenie. Eu nu l-am văzut. Îl ai numai pe George în cap. Ar fi trebuit să-i spunem ceva drăguț și cameristei. Nimeni n-a vorbit cu ea. Presupun că-i americană. Nu, mi-a spus cineva la Băi că-i un fel de rudă cu Ruby. — Cu Ruby? E absolut odios. — De ce? — Pentru că face ca lucrurile să se lege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casei Belmont. Pearl închise ușa cu zgomot... — Uuf! făcu Hattie. Apoi adăugă; Știi, mi-a plăcut să stau de vorbă cu el. A fost mai puțin greu decât altădată. Pentru că v-ați îmbătat amândoi, i-o trânti Pearl. „A fost drăguț, își spuse Hattie, și eu mi-am susținut punctul de vedere, am avut o adevărată conversație cu el.“ Pe Pearl o munceau altfel de gânduri. În camera cu contururi reliefate înfățișată de gaura cheii, îl văzuse pe Rozanov uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar cum ploaia se pornise în rafale, se așeză o clipă, alături de sticle. Alex, îmbrăcată într-un fulgarin și cu un șal pe cap, își făcu apariția. — Oh!... John Robert... Doamnă McCaffrey... scuzați-mă... v-am adus aceste sticle... Ce drăguț! Nu vrei să intri să le bem împreună? Și, te rog, spune-mi Alex! Ochii albaștri i se îngustaseră, iar respirația i se accelerase în urma șocului de a se fi pomenit în umbra marelui om, care sărise în picioare. Simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
strângând-o la pieptul lui și plimbându-și bărbia în masa de păr casțaniu-auriu, plăcut parfumat. Privi peste umărul ei, și-i simți inima bătând la fel de puternic ca și a lui. În hol apăru doctorul Roach, care exclamă: Ah, Tom, drăguțule, ești aici, asta-i bine, e bine! Doctorul Roach o desprinse din brațele lui Tom pe Anthea care acum suspina încetișor, și o conduse în salon. Fata se așeză pe canapea și își acoperi fața cu mâinile. Doctorul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]