613 matches
-
le dau îmbrăcăminte și cărți. Club bulgăresc, care dă baluri și serbări pentru scopurile lor culturale. Cotizează și elevi bulgari. La școlile rom. propune bulgărește d-ra Dranovschi și d-l Gospodin cari caută pe toate căile să facă copiilor români dragă limba bulgărească. Corurile sunt ceva la care străinii, rușii mai ales, țin mult. Un învățător care ar face cor, ar învăța cu ușurință pe copii liturghia, și cântece românești. La 10 Mai, Bulgari care s-au indignat de desființarea limbei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
așadar, la momentul zero al genezei și în spațiul mitic. Să revenim la imaginea traiectoriei: „Pe cel drum cam vechiuleț,/ Vechiuleț și de demult,/ Cu troscot verdenvelit,/ Cu negar-acoperit,/ Și el, vere, că-mi vedea,/ Tare-mi vine, tare-mi dragă,/ Trei coconi,/ Feciori de domn” (Scorpia I, 8), dintre care doi vor fi înghițiți de Scorpie. Dălea Dămean, din balada cu același nume, „Lung în zare se uita/ Pe cel drumșor părăsit,/ Cu iarbă învăluit,/ Cu năgară-acoperit” (I, 10) unde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Ca ... (cutare), fată bună;/ - Dar pe tine, fată hăi,/ Cine mi te-a-mpodobit/ Cu argint până-n pământ/ Și cu aur până-n brâu?/ Părinții ce te-a îmbrăcat,/ ’N lapte dulce te-a scăldat/ Și numele ți l-a dat,/ Să fii draga pruncilor,/ Dragostea flăcăilor” (Galeșu - Constanța). Asocierea fetei de măritat cu florile se întâlnește și în orațiile de nuntă, unde apariția vegetală devine un semn al identificării casei în care a crescut viitoarea mireasă. Legătura dintre fetele mari și lumea florală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în partea dreaptă în pântece. Am amețit și m-am dus la infirmerie unde era un doctor cu gradul de căpitan și-l chema Rizescu, și cu suflet de înger. Foarte de treabă și foarte omănos. Și mi-a spus: "Dragă camarade, ai apendicită". Și m-a trimis la Iași la spitalul corpului IV de armată. Acolo am stat 15 zile. Și un doctor cu grad de colonel pe care îl chema Vicol, mi-a spus, că n-am nimica. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vreme la infirmerie și văzând că nu-i mai trece a plecat acasă. La plecare mi-a sărutat mâna iar eu l-am sărutat de nenumărate ori pe frunte și pe obraz și in hohote de plâns mi-a zis: "Dragă dle Rădășanu eu mă duc acasă, că de când m-a bătut peste cap, domnul director I.Mitru, capul mă doare foarte rău și nu-mi trece. Și Dumnezeu știe dacă voi mai vedea eu vreodată școala normală, care mi-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și filolog de ocazie Canianu, scepticul și dezabuzatul director al unei fițuici săptămânale cu intenții nedeslușite și cu abonamente cerșite: Danubiul. Clătină din cap la mine și la forfota oamenilor din Încropeala tipogra fiei noastre. — Ce vrei să faci aicea, dragă Beldie? Îi Înșir visurile mele editoriale și culturale, cum și ale prie tenilor mei cu mâncărimi de condei. Se uită cu jale la mine: — Ce nu te lași de fleacuri, Beldie?... N-ai Înțeles până acum, din cât ai trăit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
găsească un loc în generația lui, dacă vrea să ajungă undeva. Tânărul, care era și reporter la paginile culturale ale unui cotidian, i-a luat un interviu scriitorului X, despre care se zicea că a evoluat separat de generația sa. „Dragă - l-a consolat bătrânul -, nu există generații, ci numai caractere dominante și sateliți. Ca și tine, m-am întrebat de ce nu sunt dorit în găștile literare, care pe vremea începuturilor mele își ziceau «generații». Nu eram respins. Aș spune mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ruse. Printre elevele de care îmi amintesc cu simpatie erau doam na Lafcadi, fiica lui Ion Luca Caragiale, și doamna Zirra, soția arheologului cu care aveam să colaborez mult mai târziu, în perioada carierei mele cinematografice. Tecuci, 27 august 1952 Dragă Mihai și dragă Pierre (sau invers), Îmi pare rău că atunci când mă veți căuta (sper), veți găsi în locul meu numai foaia asta, și încă scrisă cu creionul, în camera de gardă. Dar mai rău îmi pare pentru mine, care sunt
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
descurajeze pe orice om de afaceri onest să vină în România. Vreau să spun doar că filmele lui Nae au proprietatea de a spune lucruri complet diferite criticilor și publicului. Avem nevoie de minimaliști ? (dialog cu Alexandru Budac) Alexandru Budac : Dragă Alex. Leo Șerban, m-am gândit că ar fi oportun să abordăm o distincție sortită parcă să devină, cu trecerea timpului, tot mai greu de păstrat, dar care e nelipsită din articolele și eseurile tale. Mă refer la polaritatea artă-entertainment
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
filmele ”de autor” sunt în general făcute după scenarii scrise de regizorul însuși eventual, în colaborare cu încă un scenarist sau doi... Rezultă că filmul (românesc) este mai de autor și... mai românesc decât un spectacol de teatru ! Liviu Ornea : Dragă Alex., îți mulțumesc pentru întrebarea asta. De mult așteptam să mi-o adreseze cineva (dacă nu o făceai tu, te rugam eu s-o faci). Ceea ce se vede fără nici o dificultate e că filmul a reușit într-un timp destul de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să nu crezi că ziceau nu, rîde bătrînul. Știi cu ce le luam eu ochii și le rupeam inima? mă întreabă el grav. Cu liliac alb, în ianuarie. Nici o floare nu-i prea rară ori prea scumpă dacă ți-i dragă fata. Auzi: liliac alb în ianuarie... Înainte de război, îmi făcusem o seră în București, toți oamenii mari apelau la mine. Cel mai mult îmi plăcea să duc flori unei prințese, așa o numea generalul Dragomir, "prințesa mea", o copilă ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-ți pot reda exact atmosfera. Delureanu, natural, un bețiv care a braiat, astupându-și o nară, „Mai am un singur dor“ (versiunea lui). Era un râs unanim. În vreme ce îți scriu, jos la Comino cântă iar Chevaliers de la Table ronde. Monica dragă! După masă, am stat la mine în cameră până la ora 7, când m’am dus la d-na Curti (Piti) invitată la o cafea turcească adevărată și minciuni (prăjituri). Între timp Chirana cu explicații; merge cu fratele ei la o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a suferit o intervenție chirurgicală, apoi Muedin, Baidar, care face pe negustorul și-mi procură ouă (furate de la Menaru), Mursel și Zeișan, care după ce a pălâns afară, s’a așezat la mâncat clătite cu sirop de vișine. Natural Menaru: „Ah draga, așa nu bun est n’ai văzut noi pe Serghil Cara Căz, scri la ia noi mult bine ai ghindit, mult frumos este, mult fericit că ai plecat la Paris. Așa bun, așa bun! Spui la ea noi mult ghindit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ne-am întors amândouă acasă? Oare ce vei fi mâncat tu în ziua aceea, aici, pentru ultima dată? Restul? Îl voi retrăi azi, cine știe cum, prin ceață; dar simt nevoia să te caut, deși am siguranța că nu te voi găsi. [...] Draga mea Mica, nu sunt o mamă bună. Mă tângui și mă jelui, în loc să-ți fiu sprijin. Sunt la o vârstă când Maica sta în vârful patului, Taica - Moșu B[ălăcioiu] - se plimba în halat gris-bleu pe drumul ce duce spre
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
m-am dus iute la coaforul nostru care s-a mutat în micul magazin (ex Gioconda), vizavi de ruinele T[eatrului] N[ațional]; într-o oră și jumătate, spălată, țesălată, coafată, manichiurată - la Cella. [...] Cella, bătrână, dar când zâmbea recunoșteam draga ei expresie de odinioară, pentru care o iubeam așa de mult. „— Ai la tine vreo scrisoare a Monicăi?“ „— O am întotdeauna pe ultima în geantă.“ „— Și fotografii?“ „— Da.“ Și după ce am mâncat, cu naturalețea ei simpatică, Cella ia scrisoarea și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ori acțiuni antiguvernamentale. Avînd În vedere cele raportate, cît și faptul că este descendent legionar, propun Închiderea dosarului și clasarea materialelor la B.I.D. Vaslui, cu menținerea În evidență”. Năucitor, nu-i așa? Este dovedit legionar dar Îi Închidem dosarul, măi dragă tovărășele...! Asta a fost Golgota pe care a fost forțat să urce părintele Cheorghe I. Sofianu (24 februarie 1940 - 5 iulie 2006). „Notă informativă” Întocmită de lt.col./ Toma EU ȘI SECURITATEA Greață, repulsie, scârbă, oroare... Sinonime care mi-au ocupat
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Cu multă emoție și bucurie am primit "România '93", Buletinul informativ al Consulatului General, pe care l-am citit într-un suflet, cu lacrimi și gânduri dureroase, căci niciodată nu mi-aș fi închipuit să trăiesc departe de țara mea draga... Țin buletinul Excelenței Sale ca cel mai drag talisman. Mii de mulțumiri, Maria Fekete, Sao Paulo." "Domnule Consul General, vă mulțumesc din suflet pentru Buletinul informativ care mă ajută să vorbesc din nou românește. Mă bucur că în Nr. 3 vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
înserării, îndulcite prin galbenul, albul și roșul vitraliilor, începuseră să se lase și starețul Ioasif trebui să aprindă o lumânare din cele cu muc mare, cu care slujește la morți și la botezuri. Ștefan cere să-i lumineze "Patimile" mult dragă inimii lui se dă doi pași îndărăt și o privește îndelung într-o visare. Și, meșterul Roșca zice c-a terminat-o? El... el așa zice, îngână egumenul cu sfială. Meșterul Roșca, întâi s-o termine! spune Ștefan sec. Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apucat pandaliile?!?! Cine are nevoie de un hodorog ca tine?!?! "Vodă Ștefan mă cheamă!" îl maimuțărește ea. Niculaie, cârciumarul, lasă ciocanul, râde și-l îmboldește: Nea Dumitre! Nu te lăsa!... Tacă-ți gura! îl bruftuiește Savastița. Ce te bagi?! Savastiță, draga me... o înduplecă cu binișorul. Zău așa, înțelege și tu... Trebuie! Nu-l putem lăsa singur. Câțiva târgoveți, fiecare cu bocceluța sa, s-au oprit să caște gura la ciorovăială. Oameni buni! îi ia Savastița, martori: Uitați-vă la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l amintesc: avea trei ani și-l legăna în albie pe fratele lui mai mic, Ionel, când am venit de la seminar în vacanța de Crăciun în 1940. Sta culcat pe marginea albiei, își făcea vânt cu picioarele și cânta: „mamă dragă astă noapte am avut un vis frumos” și cântând adormeau amândoi. Când Titi era mic, poate de un an și jumătate, tata s-a prins să cumpere niște pământ. A găsit șapte pogoane de vânzare. Ca să poată achita suma convenită
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sparanghel etc. Organele nu au spațiu să respire bine. Apoi, e vorba de misterul coloanei vertebrale, care dirijează corpul dându-i energia care-i trebuie. Toate astea după ultimele cercetări moderne. Dar eu nu cred o iotă din aceste explicații! Draga de ea! A uitat că mi-a povestit că s-a îndrăgostit de un coleg din orchestră, lucru care a produs un mare dezechilibru în metabolismul ei și, în consecință, în psihicul ei. În plus: îi e frică de soția
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
spitalului, care se instalase în localul liceului unde învățam încă cu o lună înainte de a se fi instalat spitalul. Mă împrietenisem cu Burcea, un ostaș, originar din Băilești. Lui Burcea îi scriam cărțile poștale pe care i le predam poștei. "Dragă Tată și Mamă și Lelă și Floricuță și frați și surori aflați despre mine că sunt rănit la picior, fiind sănătos și bine. ceea ce vă doresc și dumneavoastră"... atât cât încăpea pe cartea poștală. Într-o dimineață, Burcea a început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cel mai tânăr contingent mobilizat. Ne-am împrietenit îndată. Avea o plagă ușoară la mâna dreaptă și câteva schije în coapsa de pe aceeași parte a corpului. Îi scriam cărți poștale, așa cum îmi dicta: "Dragă mamă, dragă tată, surori și frați, dragă moșu, veți ști despre mine că sunt bine sănătos și rănit, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Al dv. fiu ascultător, soldat Burcea T. Marin". Cu mici variante, dar respectând formula care era un ritual al tuturor ostașilor țărani -, la trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
uitate de dânsa la Ramiro a căruia nevastă lea trimis colonelului să știe și el pe unde și pierde nopțile amorașul lui de inimă pi la ci locotenenți pitrece de a recunoscut colonelul pesle care erau de la el di cadău draga me, di la București". Poșta electronică nu are savoare, asta-i realitatea... Și "Poștașul", funcționar cu uniformă (de un anume prestigiu), se va mecaniza. Mecanismul nu va primi bacșiș, dar ne va fi dor de omul care primea o "atenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru a putea primi copiii celor evacuați... în casa lui a primit totdeauna vreun abandonat și... în fine, a făcut mai mult decât îi permiteau posibilitățile sale. Don Rosa a fost un om mare și un pionier al marii civilizații... Dragă don Alessandro, tu pe pământ erai un răstignit voluntar și Domnul nu a voit să te lase mai mult de șapte ani în atâta suferință, pierdut în marea generozității tale». Ne-am întins să vorbim despre acest preot, care a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]