12,502 matches
-
suspectă și urmărită penal. Vom reveni cu detalii incredibile și îi vom ține la curent pe cititorii noștri cu evoluția cazului, ajuns deja la tribunale. Sunt însă mereu nedumerit, unde să încadrez această istorie tristă în ce gen literar: poveste, dramă, melodrama, nuvelă...?!? ERATĂ: Rugăm cititorii revistei DESTINE LITERARE, numerele 18-19 din martie-aprilie 2011, ca la pagina 4 să relectureze corect: "...s-a ținut în foaierul Teatrului Național Marin Sorescu. "; la pagina 8 se va citi: "...vedeți cazul scriitorului Günter Grass
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
geniului că intelect în permanent zbor spre eliberarea metafizica. Aș spune că, în fapt, e un pseudo-dialog filosofic, conceput în 33 de strofe, un apendice mesianic voit, o poartă spre zariștea gândirii nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
topless, ce pretinde că, la culoare, e doar bronzata. Lasă că-ți arăt eu! o asigura Mitică fără să întrerupă cântecul: Dresat de-atâți economiști Și business-mani foști securiști... Ce-mi arăți, bre? se bagă aceea în sufletul lui. Tristețea... Dramă... Dezastrul!... ia Mitică drept martoră frământarea mării. Ești la pământ? consemnează brunetă concluzia profesională; și vrea să plece. Dar Mitică vorbește atât de dramatic. Da, sunt la pământ. De ce? Fiindcă am avut nedumeriri politice. Și? rămâne ea din curiozitate și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se ascunde și partea goală de substanță și ființă din câmpul metaforei, cea nefolositoare și proastă, ca în cazul infinitului prost cu care, de altfel, se înrudește - vizibil, în planul ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii, în marile lor experiențe și drame poetice, au încercat să-i recupereze și să-i constituie metaforei câmpuri ontice, ca de pildă situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
degringolada e balcanică. Acest prim doctor e și acela cu cel mai puțin umor, pe de altă parte. Ce încerc să spun este că există o dozare a sentimentului urgenței, care scade pe măsură ce situația lui Lăzărescu se înrăutățește. Imersiunea în dramă așa începe, cu iluzia că există totuși personal competent care îl va salva mai devreme sau mai tîrziu. Însă finalul, aproape soporific din punctul de vedere al angajaților spitalului, este o contradicție live a ritmului "E.R". Mai mult, proporțional
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
Drept urmare, poziția lor față de partid s-a schimbat radical. Ceea ce ne retrimite în punctul de plecare - și anume, la evidența că PSD-ul e doar un partid-șperaclu ce asigură accesul în poziții de unde vaca administrației poate fi mulsă din greu. Drama actuală a PSD-ului este drama României în întregul ei. Așa cum țara însăși a refuzat cu încăpățânare reformele din proprie inițiativă, PSD-ul și-a imaginat că va reuși la infinit să conducă pe baza uneia și aceleiași tehnici: clientelismul
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
a schimbat radical. Ceea ce ne retrimite în punctul de plecare - și anume, la evidența că PSD-ul e doar un partid-șperaclu ce asigură accesul în poziții de unde vaca administrației poate fi mulsă din greu. Drama actuală a PSD-ului este drama României în întregul ei. Așa cum țara însăși a refuzat cu încăpățânare reformele din proprie inițiativă, PSD-ul și-a imaginat că va reuși la infinit să conducă pe baza uneia și aceleiași tehnici: clientelismul agresiv combinat cu subtilitățile mafiotismului, totul
Coșmarul cu termen expirat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10590_a_11915]
-
după ce Dumitru Popescu devenise Dumnezeul culturii române. Cel care, azi, îl face de două parale pe Ceaușescu pentru ultima sa perioadă de acțiune politică, uită însă că a stat alături de personajul pe care îl detestă pînă în ultima clipă. Marea dramă a lui Dumitru Popescu e că și-a închipuit că discursurile pe care i le-a scris lui Ceaușescu l-ar putea salva după aceea. Fiindcă, mai crede și azi Dumitru Popescu, discursul e idealul la care Ceaușescu n-a
Textierul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10608_a_11933]
-
nu despre Sorin Stoica ci despre viața care se întîmpla în jurul lui. Retras în Băneștiul natal, departe de munca și prietenii săi, suportînd capriciile (uneori infernale) din ultima fază a bolii, e-mailurile sale conțin foarte puține fraze despre sine. Propria dramă este minimalizată și dispare în spatele atîtor lucruri insignifiante. Cu o discreție aproape sfidătoare, nu face spectacol din îngrozitoarea boală, iar întregul context pare că îl stingherește. Boala este mai întîi persiflată, apoi ignorată chiar dacă, deseori, îi simți prezența ca o
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
prima vedere, toată această promiscuitate este rodul perversității unor indivizi superficiali, lipsiți de sentimente și de scrupule. Cu totul altfel se văd lucrurile din perspectiva motivației fiecărui participant la aceste triunghiuri amoroase. Toți sînt oameni hipersensibili, cu sufletele fragilizate de dramele trecutului, iar relațiile dintre ei sînt mult mai profunde decît ar putea ele să pară unui observator din afară. Concluzia este una singură: morală nu este întotdeauna judecătorul cel mai corect al contorsionatelor relații interumane. Întîlnirea pe sol japonez a
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
pesimismul celeilalte. Literatura autoficționalistă este o practică literară în care gradul de autenticitate este direct proporțional cu cel al dezvrăjirii minții autorului. Partea de ficțiune, cu sau fără materializare simbolică, ca procedeu de compromis prin care cititorul este cointeresat la drama eului lipsit de transcendență, apare, la gradul zero, în chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît acesta - eul - este subiect
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
să statueze impresia de sfârșit inconturnabil al unei epoci și al unui mod de viață. Degradării orașului îi corespunde dezastrul din viața oamenilor. Într-un fel sau altul, absolut toate personajele acestui roman trăiesc în plin coșmar. Câte existențe, atâtea drame. Pavel Chihaia știe, precum puțini prozatori români, să construiască personaje și toți eroii săi sunt bine conturați, posedă trăsături de caracter și urmează destine greu de uitat. În romanul lui Pavel Chihaia nu există învingători și indiferent de moralitatea și
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
suspectă și urmărită penal. Vom reveni cu detalii incredibile și îi vom ține la curent pe cititorii noștri cu evoluția cazului, ajuns deja la tribunale. Sunt însă mereu nedumerit, unde să încadrez această istorie tristă în ce gen literar: poveste, dramă, melodrama, nuvelă...?!? ERATĂ: Rugăm cititorii revistei DESTINE LITERARE, numerele 18-19 din martie-aprilie 2011, ca la pagina 4 să relectureze corect: "...s-a ținut în foaierul Teatrului Național Marin Sorescu. "; la pagina 8 se va citi: "...vedeți cazul scriitorului Günter Grass
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
geniului că intelect în permanent zbor spre eliberarea metafizica. Aș spune că, în fapt, e un pseudo-dialog filosofic, conceput în 33 de strofe, un apendice mesianic voit, o poartă spre zariștea gândirii nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie acută, așteptare dureroasă de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
topless, ce pretinde că, la culoare, e doar bronzata. Lasă că-ți arăt eu! o asigura Mitică fără să întrerupă cântecul: Dresat de-atâți economiști Și business-mani foști securiști... Ce-mi arăți, bre? se bagă aceea în sufletul lui. Tristețea... Dramă... Dezastrul!... ia Mitică drept martoră frământarea mării. Ești la pământ? consemnează brunetă concluzia profesională; și vrea să plece. Dar Mitică vorbește atât de dramatic. Da, sunt la pământ. De ce? Fiindcă am avut nedumeriri politice. Și? rămâne ea din curiozitate și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se ascunde și partea goală de substanță și ființă din câmpul metaforei, cea nefolositoare și proastă, ca în cazul infinitului prost cu care, de altfel, se înrudește - vizibil, în planul ravagiilor patologice în domeniu. Creatorii, în marile lor experiențe și drame poetice, au încercat să-i recupereze și să-i constituie metaforei câmpuri ontice, ca de pildă situându-se și deschizând creația în viziuni, sau să-i îndepărteze prin demers „reflexiv”, uneori ironic, crustele hrănițe și sporite cu seva din marele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
preferința pentru Cuza și opinia că pe vremea acestuia au fost create principalele instituții ale statului. Marele sacrificiu patriotic al moldovenilor, care au acceptat de dragul Unirii să renunțe la capitala Iași, pentru a se deplasa la București, a dus la drama ulterioară a Moldovei, care s-a văzut rapid provincializată și tot mai ignorată economic de liberalismul regățean cu care regele Carol I a modernizat România. Basarabia, de care mulți români din țară nu vor azi să audă, a fost tratată
Oala sub presiune by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10004_a_11329]
-
Mahmud (roman), Lucia Demetrius: Destine (nuvele), Ion Vlasiu: Am plecat din sat (povestire), Octav Suluțiu: Oameni și cărți, studii critice, V. Beneș: Hanul roșu (nuvele), Vladimir Vecerdea: Maree (roman), Corneliu Axente: Legea munților (roman pentru tineret), Dan Botta: Comedia fantasmelor (dramă) și alte cărți semnate de Alexandru Ceușanu, Ion Bălan, George Sbîrcea etc. Toți acești scriitori au găsit sprijin în editura mea modestă care a făcut toate eforturile spre a le tipări operele pe cea mai bună hîrtie, cu cea mai
Din arhiva Emil Giurgiuca by Miron Neagu () [Corola-journal/Journalistic/10022_a_11347]
-
formă împinsă spre o evidentă hiperbolizare conceptuală o identificăm în imaginea ideii Gesamtkunstwerk - a operei de artă totale, aparținându-i lui Richard Wagner (1813-1883), un alt compozitor de pe lista canonică, după Bach și Beethoven. Fuziunea simfonicului și operisticului în concepția dramei muzicale ca totalitate sincretică a tuturor elementelor constitutive (incluzând și baletul, în versiunea pariziană - în patru acte - a operei Tannhäser) a determinat, pentru început și în virtutea unui astfel de „metisaj”, extinderea ideii organice de la o singură entitate generatoare (motivul-rachetă sau
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
concepții mai ample în sens estetic, acest fapt a determinat într-un mod implicit și o dimensiune fizică mai extinsă în sens procesual-temporal a unei lucrări concrete. Devenea evidentă și diferența între vechea dramma per musica barocă și clasică și drama muzicală romantică, relație cuantificabilă prin comparația între sonatele lui Domenico Scarlatti și Sonata nr. 29, „Hammerklavier” de Ludwig van Beethoven. Iar o asemenea originalitate și densitate ideatică și estetică avea nevoie de un suport structural de o cu totul altă
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Bach, realizează sinteze ale stilurilor anterioare, fiecare în termenii epocii lui, și amândoi recurg la retoric - Bach într-un mod implicit mentalității baroce, însă Wagner procedând într-un mod explicit, dată fiind această „sensibilitate” față de retoric a componentei operistice a dramei muzicale. Asocierea cu Bach ar putea fi explicitată atât prin pangermanismul ca structură de fond a personalității și gândirii lui Wagner, cât și prin temele religios-mitologice abordate în operele lui. Aici putem vorbi atât despre un imaginar legendar (Tristan și
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
putem observa în canonul stilului sintetic wagnerian, care îmbină cel puțin două tipologii stilistice - a operisticului și a simfonicului (ca identificative ale unei tehnici specifice de compoziție și, implicit, de scriitură), amândouă ridicate la puterea energiei retorice deținute de concepția dramei muzicale și a sistemului de leitmotive implicit. „Răspunsul” lui Schönberg și Stravinski se rezumă la anularea caracterului sintetic, ceea ce duce la „fracturarea” interioară a stilului personal într-o succesiune de contextualizări stilistice, acestea fiind văzute fie ca tipologii ale organizării
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
multitudinea elementelor eterogene inserate în această desfășurare cu funcție de celule generatoare<footnote Acest mod de abordare a citatului ne trimite atât la ideea de celulă generatoare și funcția ei în muzica lui Beethoven, cât și la sistemul de leitmotive în dramele muzicale ale lui Wagner, sau funcția de modúl generativ al seriei, spre exemplu, în muzica lui Webern. Putem construi în acest sens o linie de descendență a însăși funcției de idee generativă ca element organic primar, implicat în edificarea procesual-structurală
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Pienescu la Gabriela Omăt, Cornel Simionescu, George Gană - și alți câțiva pe care îi rog să mă ierte că nu i-am citat) nu există nici un tânăr dornic să se înhame la calvarul editării autorilor importanți ai culturii române. Pentru ca drama să fie completă, au început să dispară și comentatorii specializați în analiza edițiilor critice. Ca să nu mă uit în ograda altora, am să dau un exemplu chiar din paginile României literare. Când vechiul meu prieten, Ion Simuț, a preluat ,cronica
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
și ar fi trebuit să fie deputat este obligat, în idolatria sa față de executiv, să-și asume rolul de substitut al lui Dandanache, confruntându-se cu Cațavencu. Soldat credincios al partidului, activist de nădejde, Farfuridi e măcinat interior de această dramă personală: a fost atât de aproape de o postură meritată, ratată in extremis. Însă cel mai important lucru rămâne, pentru el, stabilitatea sistemului, obiectiv apărat chiar și în cele mai incoerente fraze. Să-i dăm cuvântul criticului: "Când Farfuridi se încăpățânează
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]