1,717 matches
-
tocuri subțiri. ― Bună dimineața, Beulah. Am plecat la veterinar. Trebuie să-i scoată un dinte lui Sheba. O s-o aduc Înapoi acasă, apoi plec să iau prânzul. Au spus c-o să fie amețită. Ah, și tot astăzi vin oamenii cu draperiile! Să-i primești și să le dai cecul de pe bufet. Bună, fetelor! Nu v-am văzut. Cred că exerciți o influență bună, Callie. E nouă și jumătate și asta deja s-a trezit? Îi ciufuli părul Obiectului. ― O să stai astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tuturor țipetelor mătușii Zo de-a lungul anilor, Încă de când fusese gravidă nonstop În Grecia, fără să aibă mașină de spălat și uscător. Aud: ― Asta-i viață? Și: ― Dacă te aude Dumnezeu, spune-I să-mi trimită un cec pentru draperii. Și: ― Poate că au dreptate catolicii. Preoții n-ar trebui să aibă familie. În biserică lui Michael Antoniou i se spune „părinte“. Se ține cont de părerea lui și i se acordă atenție. În biserică are puterea de a ierta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
străzii Bourbonnais. În fața casei domnișoarei Lange se afla o camionetă. CÎnd se apropiară, auziră lovituri de ciocan. — Mă Întorc la hotel? murmură doamna Maigret. — Vin și eu Într-o clipă. Ușa salonului era deschisă și bărbați În bluze bej agățau draperii negre pe pereți. Își făcu apariția și Lecoeur. — Eram sigur că veniți. Pe-aici... Îl conduse În dormitor, unde era mai liniște. — Va fi Înmormîntată la Vichy? Întrebă Maigret. Așa a hotărît sora? — Da. A venit spre prînz. — Cu gigolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ca Într-un oraș ca al nostru să circule liber un asasin. După cîte am auzit, cîteva femei În vîrstă au și plecat... Maigret avea un zîmbet vag pe buze În timp ce se Îndrepta spre strada Bourbonnais și zări de departe draperia neagră de la ușă, cu o literă mare „L” brodată cu fir de argint. Pe trotuar nu se vedea nici un polițist. Parcă nu mai era nici cu o zi Înainte? Nu fusese atent. În fond, nu era treaba lui. Aici era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
CÎnd Întoarse capul, Maigret văzu o față rotundă și doi ochi lipsiți de expresie. Nu-l Întrebă nici cine era, nici ce căuta. — E acolo, se limită ea să rostească, arătînd spre ușa salonului. Încăperea era cufundată În umbră, cu draperii negre pe pereți, cu sicriul așezat pe ceea ce era probabil masa din sufragerie. Cele două lumînări nu erau aprinse, dar Într-un bol din sticlă era apă sfințită, cu o crenguță de merișor. Ușa sufrageriei era deschisă, la fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cu năduf. Se întreabă apoi dacă artistul și-a propus înadins acest efect, ca și cum ai deschide o fereastră imaginară. Sau a vrut pur și simplu să copieze tablourile care se pun pe paravane... Nu mai are timp să găsească răspunsul. Draperia din dreptul ușii se mișcă. Răsuflă panicat. A venit momentul! Puhoiul de lume ce așteaptă să fie primită în audiență se bulucește ca la un semnal spre intrarea în prima anticameră. El însă rămâne pe loc, alături de Iulia Caelis. Speră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Du-te! Ajuns în fața tapițeriei care dă spre iatacul principelui, Fulci nius se înțepenește bine pe picioare. Curajul îl părăsește. Spe riat, îl apucă de mână pe secretar. Acesta se eliberează cu o mutră acră și-i face vânt înăuntru. Draperia cade în urma lui. Buimăcit, Trio Fulcinius înaintează un pas. Se dezmeticește abia când își dă seama că a rămas singur. Gândul îl îngrozește într-atât încât vede totul ca prin pâclă. — Aici! se aude chemat de o voce aspră. Împăratul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
câteva litiere grele, dispuse una lângă alta, care le barează drumul. Înaintează cu prudență printre lectici. Toate au perdelele sau ferestrele închise, ca nu cumva razele soarelui să pătrundă înăuntru și să decoloreze tapițeriile, saltelele și pernele din stofe prețioase. Draperiile unui scaun purtat se ondulează ușor. Este cumva cineva acolo? Vreo slujnică cu amorezul ei, probabil. S-au aciuat departe de ochi indiscreți. Nu are cum s-o ocolească. Se uită însă în altă parte, ca să nu fie nevoită să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pe o zi senină și calmă ca cea de azi, toate sunt deschise. Toate în afară de una, la etaj. Înțepenește și fixează dreptunghiul întunecos din priviri, ca și cum ar vrea să pătrundă cu ochii minții în încăpere. Știe cine se ascunde în spatele draperiei subțiri. Gallus, soțul ei. Numai el putea ticlui o asemenea murdărie. Stă acolo și-i spionează reacțiile. Își impune să avanseze cu pași calmi și măsurați. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Dar pe dinăuntru clocotește. Ce-și imaginează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
formează un cuplu perfect, dacă există așa ceva. Iar afecțiunea care le unește pe ele două datează din copilărie și s-a dovedit extrem de trainică până acum. I se adaugă și predilecția comună pentru literatură. — În spate, după perdea, șușotește bătrâna. Draperia din spatele vorbitorului chiar tremură un pic. Plan cina dorește probabil să audă totul, fără să fie văzută. Vipsania suspină cu inima grea. Și ea ședea întotdeauna prin apropiere când Tiberius citea în public. Se ascundea și sorbea cu urechi nesățioase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îndemânare curelușele negre prin iglițe și le înnoadă zdravăn. — Prinde-le și cu lunula, cere stăpânul. Contemplă critic fibula de fildeș în formă de semilună din dreptul gleznei. Un pic mai jos, se impacientează, n-o să se vadă pe sub togă. Draperia care maschează una dintre uși se mișcă în mod vizibil. Cine e? întreabă enervat. — Eu, stăpâne, îndrăznește bărbierul să se arate, cu plecăciuni până la pământ. Se apropie și sărută mâna întinsă. — Azi n-ai nevoie de mine? Nu mai tăiem
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mărimea clientelei sale. Nici măcar împăratul nu-și permite să îndepărteze plângerile unuia, exigențele altuia, și salutările tuturor. Așa că nici el nu și poate terfeli reputația trândăvind în pat. Apucă de șnurul clopotului și trage cu putere. Pe loc, Seianus îndepărtează draperia suspendată prin inele și o leagă cu o panglică la mijloc. Pe locul de trecere lăsat în dreapta apare eunucul Lygdus. Unduindu-și mlădios șoldurile ca o femeie, își salută stăpânul și așază lângă pat un lighean de argint plin cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a terminat, așa că mă așez pe scaun și ridic receptorul ca să sun la veterinarul local. ― Bună ziua, spun eu cât se poate de veselă. Sunt Jemima Jones, de la Kilburn Herald. Aveți idee cum se îndepărtează mirosul de pipi de pisică de pe draperii? Jemima Jones deschide ușa de la intrare, și imediat îi îngheață inima. În fiecare zi când se întoarce acasă cu autobuzul, își încrucișează degetele grăsuțe și se roagă să fi plecat colegele ei de apartament, se roagă pentru puțină liniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
o dependență pe care s-o adauge pe lista ei. Singurul lucru la care se gândește Jemima acum, în timp ce se întoarce acasă de la muncă, este că internetul pare amuzant; poate chiar să afle tot ceea ce vrea despre curățatul argintului, despre draperiile uzate sau înlăturarea mirosurilor de spray de pisică doar prin apăsarea câtorva taste. Încă și mai interesant este faptul că informația pe care o primește poate veni de oriunde din lumea asta. Merge pe trotuar, pierdută în gândurile despre internet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spuse recepționerul. Numărul 238, domnule Brennan, spuse după ce citi numele din registru. Urcarăm cu liftul. Camera era mare și frumoasă, cu două paturi și o ușă care dădea-n baie. — Arată bine, spuse Jack. Valetul care ne arătase drumul trase draperiile și ne aduse bagajele. Jack nu făcu nici un gest, așa că-i dădui eu băiatului douăzeci de cenți. După ce ne-am spălat, am zis să mergem să mâncăm ceva. Am luat prânzul la restaurantul lui Jimmy Hanley. Erau o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o cameră cu vedere spre munte, fusesem foarte suspicioasă deoarece multe hoteluri se laudă cu vederile lor, dar de obicei nu primești decât un fel de licență poetică de vedere spre munte. Într-una din dăți chiar, când am tras draperia, am avut neplăcerea să constat că Într-adevăr aveam vedere spre munte, numai că muntele era practic lipit de fereastră, cu stânca neagră Întunecând camera și răspândind un iz jilav de peșteră. Bennie trase adânc aer În piept, inspirat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
băuturi clienților. Bărbații, plini de Înfumurare, preferau să meargă În grup de parcă ar fi fost un sport de echipă, fiecare dintre ei dovedindu-și abilitățile cu aceeași fată. Iar unele restaurante erau de-a dreptul pustii. Treaba se făcea În spatele draperiilor, unde era un pat simplu, un scaun, un lighean și un singur prosop pentru spălat. Dacă voiai să-și dea hainele jos, plăteai În plus. Autocarul dădu colțul. —Acolo, strigă Lulu și arătă cu mâna spre un magazin unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de lemn, un vas din dinastia Ming, două figurine cu fecioare dansând din dinastia Tang care erau de fapt reproduceri, fiind Însă foarte frumos executate. Și apoi mai erau cele două obiecte oribile: pieptănașul ucigaș de metal și cordonul de draperie care fusese găsit Înfășurat În jurul gâtului meu. Le voia? Nu, i-a răspuns Vera, mulțumesc. Atunci Își aminti că mai era un lucru: o scrisoare personală. Vera a vrut să vadă scrisoarea. S-a gândit că poate am scris-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de bronz. Autopsia a arătat o contuzie la cap. Bărbatul a smuls pieptănul din gâtul ei și, după toate aparențele, a fost șocat de cantitatea de sânge care a Început să țâșnească. Așa că a apucat un cordon roșu de la o draperie din vitrină și i l-a Înfășurat În jurul gâtului pentru a opri sângerarea. În ciuda acestor eforturi eroice, ea tot a murit, Înecată În propriul sânge. Detectivul a lăsat-o pe Vera să asimileze noutățile. Ea a plâns puțin, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun bărbat privindu-și cu dezgust dinții gălbejiți sau trupul diform îngrășat și multe alte personaje, dintre care poate nimeni nu mai era acum în viață. Printre imaginile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pământul arid. Ca și cum ar fi putut să simtă că este observată, Despina încetă brusc să mai facă pasiențe, rămânând ore în șir visătoare și imobilă în fața oglinzii, cu chipul conturat de puțina lumină prăfuită, care reușea să se strecoare printre draperiile grele de velur. Schimbându-și poziția, Bătrânul se strecură sfios în cadrul oglinzii, lângă Despina, intimidat de o posibilă atingere peste timp. Imaginea lor în oglindă i se păru falsă și convențională ca o fotografie retușată de nuntă. În ultimul timp
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
început Bătrânul nu le sesiză, iar apoi încercă să le ignore. Duioșia lua locul nostalgiei și o bucurie îi mângâia obrajii palizi și îi însuflețea buzele. Ceva în ea renăștea și prindea viață, ca și cum cineva ar fi tras cu violență draperiile grele, ar fi deschis larg ferestrele și ar fi lăsat aerul, lumina, mirosurile și ciripitul păsărilor să pătrundă în spațiul acela destinat pânzelor de păianjen, larvelor de molii, sentimentelor ofilite și privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ietac și apoi în salonaș. Mi s-a spus că Ivonne se trezise cu o durere de piept și murise, înainte de a veni doctorul, de o anghină pectorală pe care o ignorase. La ușa din față, un om a așezat draperii negre, în timp ce altul ținea scara. Pe o ușă din dreapta au început vizitatorii. După o zi a pornit coșciugul. S-au coborât draperiile, s-au deschis ferestrele, și totul a reintrat în normal. Lângă gard o mică bătrână făcea reflexia: - Săraca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
veni doctorul, de o anghină pectorală pe care o ignorase. La ușa din față, un om a așezat draperii negre, în timp ce altul ținea scara. Pe o ușă din dreapta au început vizitatorii. După o zi a pornit coșciugul. S-au coborât draperiile, s-au deschis ferestrele, și totul a reintrat în normal. Lângă gard o mică bătrână făcea reflexia: - Săraca! Cu o zi înainte era fericită, cântase la piano, mîncasebine. Cine s-ar fi așteptat! Într-adevăr, așa am văzut și pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
reuși să topească și să suprime timpul, apele înșelătoare ale oglinzii părură că freamătă și că prind viață. Fragmentate și disparate apăreau pentru o clipă, ca prin ceață, imagini cu copii strâmbându-se, colțuri de încăperi încărcate de mobile și draperii grele, pe care cu greu le recunoștea ca fiind din casa părintească, vreun bărbat privindu-și cu dezgust dinții gălbejiți sau trupul diform îngrășat și multe alte personaje, dintre care poate nimeni nu mai era acum în viață. Printre imaginile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]