758 matches
-
reacțiile, lucru care era foarte edificator pentru el. Noi numim asta „a vinde gogoși”. Un mentalist bun poate afla nenumărate lucruri despre tine, doar purtând o conversație nevinovată. - Apoi, când ea a început să se simtă în largul ei, a drogat-o și a dus-o spre heleșteu pentru a o răsturna cu capul în jos. - Din ce mi-ați povestit, este vorba despre o variație la Celula Chinezească de Tortură, oferi Kara explicația. Houdini. Unul dintre cele mai cunoscute numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ei s-a ales cu o vânătaie pe obraz mai târziu, când s-a opus arestării. - Arestării? - A încercat să fure lanterna unui pompier și apoi a urinat pe el. - O, Doamne... Mormăi: - Nu li se făcuse niciun rău, erau drogați și erau niște pușlamale. Ăștia erau cetățenii pentru care își făcea griji Ramos? Grimasa de pe fața căpitanului, un amestec de precauție și simpatie, se estompă. Emoția fu înlocuită de expresia cauciucată specifică birocrației. - Și știi sigur că între dovezile distruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce vedea, a trebuit să inhaleze prafuri și alcool. Motiv pentru puritani & ipocriți să-l condamne. Ce fel de credibilitate are unul care ne acuză pe noi că suntem așa cum suntem (oligarhi, mincinoși, criminali etc), iar el bea și se droghează? De parcă persoana lui Dave era ținta judecății, nu viciile contemporanilor săi! Coșmarurile lui Dave se exprimă și în pictură Primul șoc a însemnat videoclipul Anarchy in UK. Nu mai auzisem până atunci de Megadeth, deși aveau 2 albume bine primite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
mai În consens cu noi Înșine. BUCUREȘTI FAR WEST Alienare Daniel CRISTEA-ENACHE Una dintre tezele favorite ale ideologilor și activiștilor comuniști, fie ei școliți la Moscova sau la „Ștefan Gheorghiu“, era inimaginabila decadență a Vestului. În Occidentul „putred“, oamenii se droghează și se prostituează, caută și Întrețin excesul; milionari degenerați cumpără În neștire mărfuri de care nu au nevoie, În timp ce o mare de săraci abia supraviețuiește de pe o zi pe alta. Superioritatea tehnologică a țărilor occidentale asupra celor din lagărul socialist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
îmbracă-te și luăm cina. — Nu vorbești serios. Sunt al naibii de serios. Doar nu am trecut prin atâtea ca să pregătesc un ospăț pe cinste și acum să-l las baltă numai pentru că o femeie a dat buzna peste mine, m-a drogat și și-a făcut de cap cu mine pe mocheta din living. Aprinse lumina mare, care te orbea. Termină cu astea! Cu ochii abia mijiți, bâjbâiam după lucruri. —Unde e baia? Ridică din sprâncene. —Ești pregătită să faci sex cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mai departe pe coridor și să verifici dacă sforăie în fața televizorului. Nu ar fi luat mult să târăști cadavrul lui Charles de-a lungul holului - a, stai așa, de unde a fost adus? —Brand a conceput o teorie conform căreia se droga în toaleta de jos, cea de lângă hol. E chiar lângă scări, foarte discretă. Ceilalți erau la ultimul etaj - nimeni nu ar fi știut unde este, cu atât mai puțin ce face. — În afară de persoana care i-a dat marfa. Asta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
diseară? m-a întrebat. El tot încerca, trebuia să recunosc asta. Nu. Și acum te rog să mă scuzi. Trebuie să mă duc la toaletă. În timp ce ieșeam pe ușă, înțelegeam de ce inspectorul Brand presupusese că Charles venise aici să se drogheze; ca întotdeauna, coridorul și toaletele erau goale. Să târăști pe cineva de-a lungul holului și prin atrium n-ar dura decât o clipă; toate podelele erau fie placate, fie din marmură, nici un covor de care să se agațe cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
toate astea ar fi fost o orgie; îmi amintea de filmul acela cu Clint Eastwood, Coogan’s Bluff. E acolo o scenă faimoasă într-un club de dimensiunea unui teren de fotbal, toți îmbrăcați mortal - mai ales în lucruri croșetate -, drogați până-n măduva oaselor și tăvălindu-se pe podea. Dar acum eram în nouăzeci și nu mai făceam asta; luăm droguri ca să ne iubim vecinii, nu ca să ne culcăm cu ei. Muzica era tare acolo sus, cu ritmuri nesfârșit de schimbătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spus. După cum ai spus, nu am nici o dovadă... —Tu l-ai omorât și pe James! a zis Suki, dându-și seama dintr-odată de ceea ce fusese evident pentru ceilalți de ceva timp. De ce l-ai omorât? — Aflase că Charles se droga, a răspuns Belinda. Charles lua bani de la el și lui James nu-i convenea. I-a spus lui Charles că nu mai plătește pentru că acum erau chit, și își voia banii înapoi. Când a murit Charles, James a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
niște folie de bucătărie, ruptă, resturi rămase din fumatul drogurilor și un pachet desfăcut de o hârtie aderentă, plus o oglindă cu câteva linii pe ea, deja pregătite. —Ale ei și ale lui, am comentat. Nu-l văd pe Dominic drogându-se, dar nu se știe niciodată. Cum o fi reușit să facă pozele alea? I le-am dat lui Sebastian. Cred că a avut o cheie de la casă, a sugerat. I-o fi dat Belinda una sau o fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
exact ca ultima dată când o văzusem, desfigurată și umflată, complice a tot ceea ce ura, și mi s-a făcut rău. Dădusem greș. Nu reușisem să o scot dintre cioburile de sticlă. Belinda nu mă interesa; probabil avea să se drogheze până la moarte, și cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru mine. Calmantele îmi rămăseseră blocate în gât, trimițând valuri de gust amar, acid, în timp ce se dizolvau. Tușind, m-am așezat din nou și am mai luat o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
accente și mai și. Vă vine să credeți că oamenii de afaceri se distrează dând bani pe porcăriile astea? Și nu vă pare rău de oamenii care fac asemenea filme oribile? Oricum, mereu am crezut că așa-zisele „vedete“ sunt drogate până nu mai pot. Apropo de Amsterdam, ultima oară când am fost acolo prietena mea a insistat să mergem în Cartierul Felinarelor Roșii. A fost groaznic, cu femei care stăteau în vitrine, ademenindu-și clienții. Unele dintre ele tricotau, citeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
am revenit, Wickert Îmi Împingea poșeta În brațe, exprimându-și regretul că nu mă putea lăsa să mă odihnesc mai mult. Felix Karp era Încă În libertate, și până când avea să fie capturat, viața mea era În pericol. Oricât de drogat aș fi fost, eram singurul martor la cele Întâmplate În camera 202. Karp nu putea risca să-mi amintesc acte compromițătoare. — Trebuie să vă ascundeți până când reușim să Îndreptăm situația. Cine știe ce are de gând să facă Froehlich, odată Întors? Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era problema cu filmul. Anton n-a putut să spună unde era, așa că Hauptstein l-a omorât. Apoi am apărut eu, al șaselea simț, dar raționalitate, zero, și, dintr-o dată, i se oferise o soluție mai bună. Din păcate fusesem drogat atât de tare că am luat-o razna de tot. Mai târziu, după ce Hauptstein și oamenii lui s-au cărat, Wickert a ajuns și el la hotel, interpretând totul exact cum sperau cei din Frăție. Se presupune că ofițerii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dușmanul! O, războinicii mei, Încotro veți fugi?“ și zicând asta au invadat Spania vizigotă, ucigând pe toată lumea În calea lor; sau când Charles, numit după aceea Martel a ucis 300.000 de arabi În bătălia de la Tours; sau când Asasinii, drogați cu hașiș, l-au ucis pe ilustrul vizir Nizam-al-Mulk și au instaurat teroarea până când mongolul Hulagu le-a distrus fortăreața și tot ce aveau. Gulyabani fuseseră martori direcți la fiecare dintre aceste calamități. Erau faimoși În special pentru urmărirea celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Împreună cu mama lui (care nu părea să se poată hotărî dacă să rămână sau să pleceă și doi bărbați cu părul lung și nebărbieriți de multă vreme care păreau desprinși din cu totul alt timp și spațiu, ca niște cântăreți drogați din anii ’70 care abia Își reveneau după o experiență Îngrozitoare. Unul din ei stătea Într-un scaun mare și confortabil și mesteca zgomotos niște gumă În timp ce pălăvrăgea cu prietenul lui și aștepta să i se tatueze pe gleznă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pierduse controlul și devenise periculoasă. Era prea târziu ca să mai poată fi salvată - de fapt, era o nebunie să te apropii de ea. Beth era o ucigașă. Încercase deja să-l omoare o dată și aproape că reușise. Iar Harry fusese drogat pentru treisprezece ore. Acum probabil că, din punct de vedere clinic, era mort - creierul nu-i mai funcționa. Norman n-avea nici un motiv să rămână. Nu-i mai rămăsese nimic de făcut. Submarinul era deja aproape. Îi deslușea accesoriile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de profesori, 20.000 de cadre medicale, alte milioane de români calificați profesional, cu toții plecați din țară pentru un trai mai bun. În ce fel de Românie trăim, Lucian Vasiliu? L.V.: În România elevilor olimpiadiști și a celor care se droghează, în România Deltei Dunării, dar și a mizeriilor aruncate în râurile patriei etc. Suntem la Porțile Orientului, la Porțile Europei... Contraste. Masa Tăcerii, dar și Poarta Sărutului, vorbitoare... Brâncuși, dar și manele... Sper. Sperăm "Dum spiro, spero", vorba latinului. Cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ar arăta viața noastră dacă am avea voie să visăm ce vrem, să gustăm pînă la capăt potențialitățile visului ? Probabil că nici n-am mai dori să ne întoarcem la realitate, am prefera visul ca alternativă la viață, ne-am droga cu el la nesfîrșit fără niciun fel de ezitare. torționarul are o funcție precisă, el ține de mecanismul intrinsec pe care toate formele de viață și le-au dezvoltat în sensul supraviețuirii. Ceea ce nu înseamnă că torționarul nu își depășește
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acea bandă infinită de asfalt devenită un fel de arteră vitală între coasta Pacificului și un anume punct din deșert unde explodau toate fantasmele și toate visele, centrul reveriei mondiale, capitala planetară a iluziilor, spațiu unde oamenii vin să se drogheze, singuri sau în familie, cu toate focurile de artificii posibile, bălăcindu-se într-un fel de fîntînă arteziană enormă și ascultînd cu urechile larg deschise muzica siderală a banului. Merită, vă spun, să ascultați muzica psihedelică din cazinourile de la Las
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Mă fascinează fieru vopsit alb. Mickey Montenegro - nu vi se pare purcoi dă genial? - ne-a spus să venim să vă deranjăm. Ce baftă pe noi să dăm de matale. Aș vrea să vorbim nițel o șuetă, că-i ca drogu să le tot repeți chestia la grubări, care te hăbăucesc cu Întrebările, și cumnatelor mele, care-s ca opiu. Vă voi face filmu la Întreaga zi de 30 Încă din zori de dimineață. Ieram decât Fromento, Montenegro, Anglada, io și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lăsăm niște nebuni în bolizi periculoși să amenințe viețile copiilor noștri sau să ne protejăm copiii așa cum cuvine, permițând instalarea unor denivelări care să-i facă pe nemernici să reducă viteza? Citizen spune Da Denivelărilor...“. Fran, ai început să te droghezi? Noi nu scriem niciodată asemenea editoriale. Stevie avea dreptate, cu siguranță. Uluită, Fran își dădu seama ce se întâmpla. Hormonii preluau controlul! Nu numai atât, dar ajugeau să scrie în locul ei. Deodată, salvarea vieții copiilor devenise prioritatea ei principală. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că nu e nebun. A început să se zbată. Să strige. Să țipe. Nu mai murmura ca la început. I-am dat o doză și mai mare de hipnotice. Acum e ca un om zdrobit. Privește în gol. Parcă e drogat. De fapt e chiar drogat. De ce mă mir? Nu eu am cerut să i se mărească dozele? A coborât în el ca într-un mormânt. A cedat. Nu se mai luptă. Nu se mai zbate. Nu mai explică nimic. Se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
piciorul, după care simt că mâna ei se lipește de șoldul meu. O las, iar ea insistă. Era frig afară, așa că amândoi aveam haine groase și nimeni n-a văzut că ajunsese cu mâna pe coapsa mea dreaptă. O fi drogată, mi-am spus, în timp ce mă luaseră căldurile și fixam cu privirea geamul din fața mea. Deodată, se întoarce spre mine și îmi pune o întrebare puțin probabilă: — Tu ce crezi că s-ar întâmpla dacă toți oamenii s-ar gândi la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
întrebau, nici el nu povestea nimic. Părul îi crescuse lung și rebel. Era singurul semn de neglijență. Se îmbrăca curat, se bărbierea zilnic. Discuta cu oricine, răspundea la întrebări, dar ca într-o transă, fără chef, de parcă ar fi fost drogat. Arăta și mai sigur pe el, o îndârjire vizibilă îl făcea să pară în permanență încordat. Nu-și dădea seama de asta. „Ce-i cu tine?“, l-a întrebat într-o zi verișoara Ilenei Roman, care studia psihologia. „Te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]