954 matches
-
tăiat prin locul pe care, cândva, fusese un codru vechi și stufos. Un credincios cu dare de mână pusese să se sape lângă stejarul a cărui vechime se măsura cu veacurile o fântână cu cumpănă pentru odihna și ostoirea setei drumeților obosiți. Pe ghizduri creștinul pusese să se bată icoane ce, după trecerea câtorva anotimpuri, Își scorojiseră și-și pierduseră culorile și contururile, iar oamenii se Închinau la ele, neștiind pe cine sau ce Înfățișa fiecare, dar fiind Încredințați că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dispărut dintre ei poate fi observată și cu ochiul liber. Arată ca niște copii care tocmai au terminat școala și se pregătesc să meargă acasă, gândi căpitanul. Umbra zâmbetului ce îi răsări pentru o clipă pe buze era cea a drumețului care își îndeamnă picioarele trudite atunci când descoperă pe neașteptate, după o curbă, capătul unui drum îndelungat la care a purces. Până acum neam încadrat bine în program în ciuda pesimismului lui Darius. Mai avem doar un ultim hop dar ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
folosindu-se de un băț. Când a putea să ajungă ea la chilia bătrânului? E o cale atât de lungă!” Îndată după plecarea bătrânei, am început să mă pregătesc de drum... Întâi mi-am pus în desagă cele trebuincioase unui drumeț. Apoi m-am apucat să revăd notițele făcute după acea minunată culegere de “Documente privitoare la istoria orașului Iași”. Într-un carnețel aveam notate câteva nelămuriri și întrebări pe care am să i le adresez bătrânului. Noaptea târziu, am căzut
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că privirea mea întrebătoare îl face să-mi spună: --Nu te-am oprit să te jefuiesc, boierule. Să ne așezăm la umbra acestui stejar și să povestim - mi-a vorbit, punându-și durda alături. --Parcă te-aș cunoaște de undeva, drumețule - mi-am dat eu cu părerea, stăpânit de oarecare teamă încă. --S-ar putea să ai dreptate, boierule. Ba cred chiar că am mai hălăduit noi împreună prin multe locuri... --Spune-mi de unde să te iau, că atâtea gânduri am în minte
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lui Shang-guan sunt aruncate umbre. Își simte propriul sfârșit. Își închipuie râsul Doamnei Mao, în vreme ce recită niște versuri din secolul al treisprezecelea. Brusc, Fetele care culeg flori au dispărut din raza privirii. Să vizitez locurile nu mă trage ața, Așa drumeț fără țintă cum sunt. Mă duc zorit spre toate priveliștile Dar durerea îmi răpește plăcerea pe care-o pot găsi în asta. Anul trecut Rândunelele au zburat departe, la linia orizontului. Cine pe pământ știe în a cui casă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui Cupidon i-a străpuns pieptarul de lăstari și a rănit-o adânc. Dovadă stau poate aceste fructe sângerând spre coacere. Și sufletul meu bolnav de tristețe dă fuga s-o ajungă și s-o aștepte la margine de orizont, drumeț cu aripi neînvinse. Ar vrea s-audă și el simfonia iubirii în culori și arome, căci se spune că fiecare suflet are sunetul lui. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
griji, ca de atâtea ori. Doar zmeiele frumos-colorate, înălțate aici de ea, mă mai pot face să zâmbesc din nou fără frică. Și doar frământările ei dulci îmi înverzesc sufletul ca primăvara iarba pe câmpii, căci mă simt ca un drumeț cu aripi neînvinse, călătoare, ca păsările când se întorc la cuiburi, nerăbdătoare, acasă. Doar mama, cu parfumul ei de grație și mister, misterul vieții sufletești, adânc, mă poate liniști. Doar în privirea ochilor ei blânzi ca marea, valul îmi poate
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
în inima ei, încât nisipul aproape că se transformase în piatră, sergentul Malik observa fără interes cum oamenii săi înlăturau cu lopata nisipul recentelor dune ce amenințau să înghită cel mai îndepărtat dintre puțuri, până ce binoclul său dădu peste solitarul drumeț ce-și făcuse apariția călare pe un mehari alb și care înainta fără grabă, croindu-și drum în direcția postului. Se întrebă ce face un targuí pe coclaurile acelea, căci trecuseră șase ani de când nu mai veneau la puțurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din nou și zgomotul motoarelor se pierdu în depărtare privi în jurul său, se orientă, cu toate că pe întinsul podiș nu exista nici o formă de relief care să-i servească drept reper, și porni la drum fără grabă, cu aerul liniștit al drumețului ce străbate o pajiște într-un amurg blând, admirând peisajul, fiecare tufiș, fiecare piatră, fiecare pasăre și fiecare șarpe alunecos. Avea apă, o pușcă bună și muniții; aceasta era lumea sa, inima deșertului pe care-l iubea, și avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
încărca vacile și caii în camioane și-i vor duce la grajduri. Nu-i lasă să pască decât vara, în perioada în care e deschisă cafeneaua cea mică pentru turiști. E, nu sunt chiar turiști, le-aș zice mai degrabă drumeți și nu sunt mai mult de douăzeci pe zi. Ia ascultă, n-ai vrea să bei ceva? — Grozavă idee! Câinele ne-a condus la cafenea. Era o căsuță albă cu o terasă mică, iar de streașină atârna o firmă ștearsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
un dar de la un paj. Aici, În stânga, jos, un gentilom ieșea dintr-un puț, agățându-se de un scripete fixat, cu niște vergele absurde, Într-un punct din interiorul turnului, printr-o fereastră circulară. În centru, un cavaler și un drumeț, În dreapta un pelerin Îngenuncheat, care se sprijinea pe o ancoră mare, ca pe un toiag. În partea dreaptă, aproape În fața turnului, un pisc, o stâncă de pe care se arunca un personaj cu spadă, iar În partea opusă, În perspectivă, Araratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
amintesc atunci de Bhowanipore, și parcă un val cald mi se urcă în gâtlej. Grăbesc pasul. Nu mă opresc decât la o dugheană ca să-mi cumpăr țigări. "Scissors", singurele pe care le găsesc. Ardea o lampă de acetilenă, și câțiva drumeți se odihneau fumând huka, cu pufăituri lungi, potolite. M-au privit toți cu mirare, și unul a ieșit chiar în șosea, să mă vadă cum pornesc mai departe, singur, în întunerecul dinainte. Nu știu până la ce ceas am mers și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a pătrunde în sufletul meu, de a-mi cunoaște prezentul, de a-mi ghici trecutul. I-am răspuns scurt și aspru că nu știu ce ara să fac, dar deocamdată am să rămân aici, pentru că acesta e un bungalow puțin cercetat de drumeți, și îmi priește de minune aerul pădurilor de pini... A doua zi am plecat în zori, după obiceiul meu. Am ocolit muntele, mi-am luat baia sub stâncă, am mâncat turtele cu miere și m-am întors noaptea. Paznicul îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de parcă unul dintre demonii lui John Robert i-ar fi asaltat sub forma unui animal uriaș, care țâșnea din frunziș. Ceva mare și greu și extrem de agitat veni rostogolindu-se și alunecând pe povârniș și ateriză în iarba de la picioarele drumeților. Un moment mai târziu, acest ceva se dovedi a fi Tom. McCaffrey și Emmanuel Scarlett-Taylor, încă încleștați într-o trântă care începuse la capătul de sus al pantei. Se ridicară râzând, continuând să se țină încleștați și apoi, devenind conștienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spectatori, săriră în lături, lăsându-le drumul liber. — Hello, spuse preotul, ridicând mâna, în timp ce-și continua plimbarea cu Rozanov, și trecând printre cei doi bărbați, care se retrăseseră de o parte și de alta. Bună ziua, părinte. Cei doi drumeți auziră în urma lor o izbucnire de chicoteli și de fou rire. — Ăsta-i un om fericit, spuse părintele Bernard. Fericit pentru că e inocent, inocent pentru că e fericit. — Cine e? — Tom McCaffrey, cel cu plete, nu l-ați recunoscut? Celălalt nu știu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e ascultată, din moment ce făuritorul de petale îi dă înapoi inimă-soare, / inimă-stea, transformată în amforă albastră / frântă pe cruce, încât, după un lung periplu, în care se umple de măreția Creației, el însuși parte conștientă a ei, care se oferă celorlalți drumeți ca apă și se răstignește pe cruce, văzând în actul crucificării marele privilegiul (Ce mare privilegiu! / Să prind un loc, / pe Cruce, / în dreapta Ta!), în ultimul poem, cel care dă titlul cărții, eul să se simtă descătușat, iar strigătul său
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
-n cap și, ca să ajungi la mine la ora asta, ai mers soldățește... Ca orice ființă deprinsă să asculte poruncile “stăpânilor” - cum sigur mă socoate și pe mine - s-a întins pe canapea, învelindu-se cu pledul... Experiența mea de drumeț “înrăit” mi-a dat dreptate. După câteva minute, Sevastița dormea dusă... Când soarele se afla cam la două suliți pe cer, s-a trezit. ― Îracan di mini, conașule, da’ eu am dormit, nu șagî - a vorbit Sevastița, frecându-se la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
final se spune: “S-au tălmăcit, la școala slovenească, de Evloghi”. ― Poți să-mi spui de cine și când a fost ridicată Mănăstirea La Greci? ― Părinte, rogu-te să asculți ce scriam eu prin anul 2002 în cartea intitulată: “Iași... drumeț în jurul cetății”. ― Mai curios ca acum parcă n-am fost niciodată. Te ascult, dragule. ― La un moment dat în acea carte vorbeam despre șoseaua ce duce la Mănăstirea din Țarină trecând pe la Moara de vânt. Și spuneam: “De aici, calea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
neamul. Deci, în această vizită porneam de la casa părintească pe drumul obișnuit în pantă spre răscrucea de nord a drumurilor, coteam spre stânga, urcând și mai mult prin capul viei tatălui meu, cu un nuc masiv, monumental, ce dădea umbră drumeților și ne dăruia anual și nouă câțiva saci cu nuci, atât de bune pentru traiul nostru zilnic. Urcam și mai mult în pantă drumul sfârtecat de torenți, treceam pe lângă via cea mare a cunoscuților mei până la o fântână cu apă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pământesc, să tragă concluziile care se impun: muncă din partea tuturor, cinste și corectitudine, și, de asemenea, răsplată pe măsură, tuturor, de pretutindeni, și oricând! SINDROMUL TANDREȚII După ce sorbi câteva înghițituri de apă, din orificiul micii fântâni arteziene de pe marginea șoselei, drumețul se așeză pe banca de alături, să se odihnească puțin. Bătea un vântuleț parfumat cu miros de flori de vișin, de pe costișa din spatele băncii pe care sta. Ceva, o hârtie, cât o filă de carte, flutura, asemeni unui steag, alături
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de vișin, de pe costișa din spatele băncii pe care sta. Ceva, o hârtie, cât o filă de carte, flutura, asemeni unui steag, alături, agățată într-o crenguță de prin iarba verde. Cu toate că nu era prea curios din fire, de data aceasta, drumețul, întârzie cu privirea asupra hârtiei, ca un steguleț, pe iarbă. Privea insistent. Se ridică, făcu doi pași, se plecă, smulse mesajul vremii din capătul crenguței, reveni pe bancă, se reașeză și începu să citească: Nu m-a învățat nimeni. M-
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
din sipetul împovărat cu frumuseți, și cu drăgăstoase aduceri aminte, a inimii. O acopăr cu o păturică subțire. Și o las, așa, să i se sedimenteze, aceste clipe, cât mai adânc, și cât mai vindecătoare de sindrom,în întreaga ființă. ’’Drumețul tresare. Trezit, parcă, dintr-un minunat vis; fața i se deschide într-un zâmbet larg, luminos. Își întinde mâinile. Își dezmorțește mușchii și-și trosnește oasele. Rămâne câteva clipe, cu privirea, undeva,în zare, parcă, spre nicăieri. Apoi rostește. Da
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
mai soarbe câteva înghițituri de apă, din minusculul orificiu al fântâniței arteziene, și-și continuă, apoi, călătoria. Vântulețul nu încetează să răspândească miros de flori de vișin. Soarele arde, acum, ceva mai tare decât la sosirea sa aici. Drum bun, drumețule, prin lume,îți urez. El primește urarea, dar nu-mi răspunde. Nici nu are cum. Pentru că, totul, e doar în închipuire. Ca și viața noastră,în general, după ce s-a topit, și a curs, în istoria lumii, tot ce a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
GELLU NAUM (1915-2001) este unul dintre cei mai importanți suprarealiști europeni. A publicat: Drumețul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937), Vasco da Gama (1940), Culoarul somnului (1944), Medium (1945), Critica mizeriei (1945), Teribilul interzis (1945), Spectrul longevității: 122 de cadavre (1946), Castelul orbilor (1946), Éloge de Malombra (1947), Filonul (1952
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la târg de cu noapte, și trecând pe lângă căruța noastră, am auzit strigând: ,,Sculați măi, că uite, calul e sub căruță’’. Când ne uităm noi, sub căruță era câinele, iar calul nicăieri. Ne-am uitat primprejur, am mai întrebat pe drumeț și dacă nu au văzut un cal roib liber și, neprimind răspuns pozitiv, am hotărât să ducem noi căruța la un ogor de-al nostru unde a doua zi urma să vină părinții la secerat de grâu. La hulube a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]