1,425 matches
-
flori veștejite, gândurile noastre de dușmănie, de ură, de invidie, de gelozie, faptele noastre rele etc. Înainte să plecăm îl ajutăm pe gardian să curețe grădina de toate buruienile și uscăturile și astfel ne curățăm inima de supărări, amărăciuni, de dușmănie, de ură și invidie. Plantăm în loc flori minunate și copaci înverziți, sădim în inima noastră stări de iubire, de iertare și compasiune. La final, ne luăm rămas bun de la gardian și îi promitem și ne promitem să nu mai lasăm
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
fizic sub forma unor de evenimente, circumstanțe ce ne îngrădesc posibilitățile de manifestare armonioasă în viitor, ne aduc ghinion și dezechilibre. Starea generală ce se manifestă pe Terra, aceea de frică față de siguranța zilei de maine, a competiției acerbe, a dușmăniei și invidiei, a neprețuirii virtuților, a denigrării aproapelui pentru profit etc. Acestea sunt în primul rând semințele plantate de secole de strămășii noștri la care și noi contribuim din plin în zilele noastre. 3. CĂLĂTORI ASTRALI ȘI VINDECĂTORI Știința a
Călătoria în afara corpului fizic by Mihai Moisoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/508_a_774]
-
În clipa aceea, Îmi era imposibil să Înțeleg altceva decât că același tip care se culca cu Gwyneth Paltrow nu doar că mă văzuse goală, dar avusese parte și de lenjerie de ciclu, picioare neepilate și un păr crescut În dușmănie pe lângă bikini. Nu s-a Întâmplat nimic, am bâiguit eu, Întrebându-mă cât de repede aș putea să-mi fac bagajele, să-mi schimb numele și să mă mut În Buthan. —Siiigur. Zâmbi lasciv. Nu, pe bune. Recunosc, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
au fost pe locul întâi și pe linia întâi în închisori, în luptele din munți, în minele de plumb, pe câmpul de luptă al tranșeelor și au dat cele mai multe jertfe întru păstrarea credinței strămoșești. De aceea considerăm că aversiunea și dușmănia împotriva Mișcării Legionare, împinsă până la crimă și ucidere în masă, precum cea a desfrânatului asasin Carol al II-lea, a nefericitului Ion Antonescu, condamnarea la moarte a tineretului și trimiterea pe front în așa zise batalioane de reabilitare, batalioanele morții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de diversionist? Ceilalți polițiști din cazul homo îl antipatizează și par să creadă că e cam băgăreț. „Cât timp sunt aici” se auzi ca un ecou, iar „cherchez la femme” ca un tunet. Mal știa că Dudley era informat despre dușmănia dintre el și Meeks. — Ești la fel de subtil ca un mărfar, locotenente. Și care e povestea cu tine și Upshaw? Dudley hohoti. Meeks spuse: — Mike Breuning mi l-a turnat și el pe puști. M-a sunat azi-noapte târziu și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
al meu din liceu, cât și eu, eram într-o situație asemănătoare: insuficient pe întîiul, insuficient pe al doilea, și vreo două trei notări cu "rău" pe al treilea! Aceste note proaste se datorau în bună parte neștiinței noastre, însă dușmănia cea mare a profesorului ne-o atrăseseră șotiile nenumărate pe care i le făcuserăm în decurs de un an de zile, spre marea satisfacție a clasei și spre ușurarea sufletului nostru. Ah, dar cu toate acestea, ce plin de amărăciune
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de cântec, să nu cobiți! Tocmai p-ăsta v-ați găsit și voi să-l cîntați? Dar, oricum, n-am mai apucat să-l terminăm, pentru că, deși nu ne apropiam de nici o gară, trenul și-a scrâșnit deodată roțile cu dușmănie și s-a oprit brusc, în mijlocul unei câmpii, aruncîndu-ne pe unii într-alții, ca pe niște mingii enorme, întocmai unui gigantic prestidigitator cu capricii umoristice și cu puteri nebănuite... Cineva trăsese semnalul de alarmă! Cine, însă, nu se știa și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
acele aureole care la unii sunt abia o dungă subțire, la alții o a doua formă. In acest bloc de materie și de imaterialitate, de substanță spirituală a mulțimei omenești, se fac de la un nimb la altul schimburi și atingeri, dușmănii sau acorduri care preced și determină ciocnirile concrete. In unele zile privilegiate, Mini, printr-o sforțare, zărea, în lumina mare în care plutim, desenîndu-se acele forme nimbate. Unele erau asemeni unor imagini pe jumătate suprapuse, cu o dublă aureolă de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
umbra orașului. în blocul acela nedeslușit, era cuprins vânătorul amețit de praf de pușcă și prada cu mirosul calci al cărnei răscolite de alice. Un dine hoinar își trecu pe lingă ei umbra scundă. Icniți în asudarea lor trudnică de dușmănie și apropiere, desigur răspândeau în jur acel duh anume pe care, pentru instinctul olfactiv al celorlalte animale, îl va fi având alaiul vînătoarei omenești. Pieriră. Mini se gândea acum la devenirea Haiiipilor, la completa lor dezmembrare, la dărâmarea casei lor
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
descoperit-o An-te-hai, și anume că liderul Academiei Imperiale era inamicul lui Su Shun. Yung Lu e surprins. Mă aștept la un răspuns, la o întrebare, nu primesc nimic. — Su Shun a reușit să pună capăt în mod inteligent unei dușmănii personale, adaug eu. El și-a eliminat rivalul prin mâna împăratului Hsien Feng și a făcut asta în numele dreptății pe care ți-a făcut-o ție. Yung Lu rămâne tăcut. Văzând că aștept, zice: — Iertați-mă, Majestatea Voastră, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe care bătrînul o dorea durabilă. Un cîine lătră a om. Înspăimîntat, intrusul privi spre ușă. Vremea a tras perdeaua și tabloul zugrăvit de Aizic îi apăru în toată plenitudinea bătrînului Goilav. Nutri chiar, pentru fostul persecutat, un sentiment de dușmănie. - Mai departe știi ce s-a întîmplat? îmi povesti Goilav. Au venit timpurile dorite de tînărul Aizic, dar în lupta pentru putere alții s-au dovedit mai tari ca el. Dînsul a emigrat, nu înainte însă de a-mi exmatricula
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a unei săli de clasă. Asfințitul intra prin ferestre, profilînd siluetele din bănci. Pe un teanc de manuale, la catedră, lampa zugrăvea pe perete, uriașe, două umbre: cea spătoasă a directoarei și cea costelivă a lui Costică. Cu toată reciproca dușmănie, în prezidiu cei doi constituiau o alianță de temut. Obișnuit, după ce ajunsesem la propriile mele convingeri, să fiu sincer, dădeam pe față tot ce aveam pe suflet. Nu puteam face asta și la Dobrina, unde mentalitatea colegilor mă arunca într-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mirări: eram ca o butelie de Leyda care, la fiecare contact, își descărca tensiunea. Probabil la asta s-a referit directoarea în consiliu. Tomulescu era prietenos mai ales cu Costică care, deși reținut, manifesta față de dînsul o lipsă totală de dușmănie. Marele secret mi-l destăinui chiar tînărul Tomulescu acasă: obținuse catedra de matematică la Dobrina. Cum mă îndoiam de bunăvoința Anetei Gărgăun, tînărul mă asigură enigmatic: - Se „arinjază”. Bătrînul Tomulescu s-a făcut foc pe feciorul său. - Bre, bre, bre
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un porc sălbatic și legat cruciș în curmeie, pe toloacă păștea un soi de mistreț cu sfîrla nemaipomenit de lungă din care trîmbița o foame neostoită. Sosite de la hoit, cîteva potăi dezveleau, pe colții albi, gingiile negre; ne mîrîiau cu dușmănie. Printre case, zmîrcurile iscate de izvoare ce țîșneau din mușchiul pădurii, sălciile unduioase și corcodușii înlocuiau fagii care, ca niște lumînări, înconjurau poiana. Bătrînul era cioplitor de linguri și coveți. De la gospodarii din vale căpăta pe ele făină ori cîteva
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Îi albise un ochi, iar celălalt era plin de urdori. Șchiopăta, era Îmbrăcat În zdrențe și se sprijinea Într-un arac. M-a recunoscut, mi-a făcut semn să mă duc la el. Era pe la amiază și soarele strălucea cu dușmănie. A scorbolit În căruț și a scos un țoi cu buza ciobită. L-a umplut cu apă și mi l-a Întins. Am băut, i l-am dat Înapoi și am vrut să-mi văd de drum. M-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu se bucura de zbor. Își făcuse socoteala ca, la sfârșit, când ceilalți aveau să plece, să-l roage pe Titel să-l lase să se dea de câteva ori. Soarele se Înălțase către miezul zilei și ardea aproape cu dușmănie. Mulți băieți plecară pe la casele lor, amețiți de gândul că vor Înghiți pui fript cu mujdei și mămăligă. Câțiva rămaseră În dosul umbros al șirei de paie. Odraslă era În mijloc și toți ochii Îl cercetau cu nerăbdare, iar urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dezbinare, pregătită anume pentru oaspetele său, Seniorul Ieyasu. Genemon interveni: — Când privesc situația pe care au descris-o deja colegii mei, nu-i pot găsi decât un singur motiv, care nici măcar nu e un motiv adevărat. În ultimii câțiva ani, dușmănia persistentă a Seniorului Nobunaga l-a făcut să privească ostil tot ceea ce face Seniorul Mitsuhide. Antipatia lui a devenit, în sfârșit, francă și nedisimulată, ajungându-se până la situația de față. Cei trei tăcură. Mai erau multe incidente pe care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aerul răcoros se simțea dens aproape ca apa. Cu un moment în urmă, din capelă se auzise zgomotul palmelor plesnite în rugăciune. Se părea că Mitsuhide și generalii lui se rugaseră zeilor. Mitsuhide se convinsese că nu acționa numai în virtutea dușmăniei și a revoltei sale față de Nobunaga. Teama de a nu sfârși ca seniorii clanurilor Araki sau Sakuma îl ajutase să justifice totul ca pe o măsură de legitimă apărare; era ca un animal încolțit, forțat să atace primul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrecea pe aceea a foștilor conducători, adusese buddhismul în genunchi. Azvârlise asupra clerului o ploaie de săbii și foc din iad, dar el însuși știa mai bine decât oricare altul că, oriunde s-ar fi dus, nu erau șanse ca dușmănia contra lui să se risipească. Pe de altă parte, le permisese misionarilor să construiască o biserică, le recunoscuse public munca și, din când în când, în invitase chiar și la banchete. Călugării buddhiști cârteau, întrebând pe cine îi considera Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de împăcat, încât se îndoia chiar și el. Era conștient chiar și de o dorință de a râde. „Deci, am alunecat și eu în sus.“ Chiar și când își imagină chelia lucitoare a lui Mitsuhide, nu simți nici un strop de dușmănie. Și el era om și făcuse ceea ce făcuse din furie, presupunea Nobunaga. Propria lui neglijență era cea mai mare gafă pe care o făcuse și-i părea rău că mânia lui Mitsuhide se transformase în nimic mai mult decât violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dimineață, la Mitsuhide, sunau ca o judecată a cerului. Pentru Mitsuhide, Castelul Sakamoto păstra amintirea evenimentelor recente: umilirea lui de către Nobunaga; plecarea din Azuchi, furios; șederea la Sakamoto, unde stătuse la răspântia îndoielii. Acum, nu mai încăpea nici o îndoială, nici o dușmănie. În același timp, își pierduse orice putere de cercetare de sine. Își abandonase adevărata inteligență în schimbul titlului gol de conducător al națiunii. În noaptea zilei a noua, Mitsuhide încă nu avea idee unde se găsea Hideyoshi, dar atitudinile seniorilor locali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai avea pe nimeni în care să se încreadă. Acum, însă, dintr-o dată, era mișcat de scrisoarea lui Hideyoshi, iar emoțiile pe care le nutrise față de rivalul său se răsturnară complet, într-o clipă. Reflectă, cu franchețe, la faptul că dușmănia lor se bazase, în întregime, pe propria lui suspiciune și timiditate. Așadar, Katsuie își reconsideră poziția. — Acum, când marele nostru senior nu mai e, Hideyoshi va fi omul căruia trebuie să-i acordăm încrederea. În noaptea aceea, conversă cordial cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să merite încrederea de care se bucurau, fiind în stare de orice nemernicie, mijloacele nu se lăsau așteptate și erau folosite. Am fost nevoit, firește, să lucrez cu asemenea oameni-neoameni, uneori să-i înfrunt, dar să simt și oarba lor dușmănie, dintre atâția potrivnici, memoria și atenția mea mi-l păstrează pe un oarecare. Era fiul unor oameni foști gospodari, respectați de consăteni până la acea vreme, cu ceva carte - patru clase primare - dar cu o totală deformare sufletească și de caracter
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
conține 666 de sentințe și judecăți de valoare asupra unor probleme deosebite - toate filtrate lapidar în mintea, inima și sufletul unui om și pedagog desăvârșit, așa cum se prezintă Vasile Fetescu. Astfel, tratează sintetic despre educație, cultură, învățare, personalitate, caracter, prietenie, dușmănie, politețe, bogăție, sărăcie, singurătate, bine, rău, dreptate, adevăr, familie, căsătorie, copii etc. În finalul volumului, un surprinzător și consistent dialog în două părți, din care se observă pregnant personalitatea de om al școlii și al cetății, care-și analizează activitatea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
acum, că mama se întorsese, s-ar fi zis că fata își putea considera toate rugăciunile împlinite. Dar din nou nu. Imediat după reîntâlnire urmase un scurt val de bucurie, după care însă începuseră să iasă la suprafață resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate în bosumflări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]