1,462 matches
-
1901. "Ioan Nenițescu", semnat Trubadur, I, nr. 48, 26 februarie 1901. "Plăcerea de a ucide", semnat Trubadur, I, nr. 51, 1 martie 1901. "O indiscrețiune a d-lui Iorga", semnat Caton, III, nr. 47 (622), 1 martie 1902. Dorobanțul, 1902 "Dușmăniile liberale", semnat St. Petică, II, 27, 1902. "Sfârșitul carierei d-lui Sturza", semnat St. Petică, I, nr. 9, 28 februarie 1902. "Versuri noi, "semnat St. Petică, I, nr. 11, 2 martie 1902. Economia națională "Morfologia socială", XXVI, nr. 8, 9
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
și internarea într-o casă de nebuni a călugărului care a înscenat așa-zisul omor ritual. De-a lungul timpului au existat pogromuri împotriva evreilor acuzați de omor ritual, în special la Galați, inițiativa având-o negustorii greci, care, pe lângă dușmănia religioasă, doreau să-și înlăture concurenții din domeniul comerțului. Evreii erau concentrați în Principatul Moldovei în jurul orașelor, unde desfășurau activități de comerț și se ocupau cu meșteșuguri diverse. Numărul lor a crescut, ajungând să constituie un procent foarte mare din
Evreii din Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/318667_a_319996]
-
a venit noaptea și casa nu mai este pe Pământ ci pe o rocă zburătoare din spațiu. În conformitate cu instrucțiunile, casa nu se va reîntoarce pe Pământ decât atunci cânt jocul va fi terminat. În timpul poveștii, frații trebuie să renunțe la dușmăniile pe care le au pentru a putea termina jocul. Danny și Walter încearcă să o anunțe de această situație și pe Lisa, care este în pat, dar ea crede că a venit noaptea deja și nu-i crede. Când îi
Zathura (film) () [Corola-website/Science/326163_a_327492]
-
656 a dus la distrugerea totală a Epidaurumului. Slavii, inclusiv croați și sârbi, s-au așezat de-a lungul coastei în secolul al VII-lea. Slavii și-au numit așezarea "Dubrovnik". Populația romanizată autohtonă și slavii alogeni au păstrat o dușmănie permanentă, deși cele două așezări se unificaseră în secolul al XII-lea. Canalul care împărțea orașul a fost astupat formând strada principală de astăzi ("") care a devenit centrul orașului. Astfel, "Dubrovnik" a devenit denumirea croată pentru orașul unificat. Există teorii
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
însă nu au venit de nicăieri. Siracuza, unde domnea tiranul Gelon, era ea însăși amenințată de un atac din partea cartaginezilor, la instigația perșilor. La Atena, construcția corăbiilor necesare luptelor navale se desfășoară acum din plin iar Temistocle, uitând de vechile dușmănii politice, admite ca Aristide și Xanthippos să fie rechemați și numiți în posturi de conducere militară. Pe când Xerxes se mai afla încă în regiunea Hellespontului, unele cetăți din Tesalia au trimis un mesaj comandamentului suprem aliat cerând ca să trimită ajutoare
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
pierderi grele de ambele părți. Victoria nu este clar de partea cui s-a situat însă din istoria ulterioară este vizibil că Samos s-a orientat mai mult înspre bazinul estic al Mediteranei în defavoarea vestului. Herodot face referințe la o dușmănie cronică între Aigina și Samos. Cum știm de asemenea că Samos a fost sistematic rival al Miletului, cetate ioniană foarte apropiată geografic. Samos avea câteva colonii în Cilicia, printre care „Sarpedon, Anemurium, și, între ele, Celenderis și Nagidos”, probabil pe
Samos () [Corola-website/Science/297368_a_298697]
-
Începe o luptă riscantă cu cenzura comunistă, dar de la film la film acumulează autoritate. Le scoate anevoios, dar au calitatea de a nu părea atacate de politrucii vremii, ambiționând spre o imagine nefalsificată a realității și plătind pentru asta cu dușmănia de stat, perioade din ce în ce mai lungi de nelucru, precaritate materială, greutăți în aprobarea altor scenarii, etc. Nu numai debutul, dar filme ca "Vânătoarea de Vulpi", "Croaziera", "Iacob", înseamnă războaie istovitoare cu satrapii ideologiei. Nu are decât perspectiva șomajului și a îndepărtării
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
atmosfera de suspiciune nu se risipi, iar Hiyoshi îl întrebă pe Shichinai de ce. — Mereu întrebi ce se vede și cu ochiul liber! Seniorul Saito Dosan și fiul său, Yoshitatsu, se dușmănesc de ani de zile. Shichinai nu părea surprins de dușmănia dintre două facțiuni ale unei singure familii. Hiyoshi era tentat să se îndoiască de inteligența lui Shichinai. Nu s-ar fi putut spune că lipseau, chiar și în acele timpuri străvechi, exemplele de tați și fii din clasa războinică luând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rostite în urechile unui cal. Ba chiar, în asemenea momente, putea fi dezarmant de fermecător. Inima lui era ca o floare prinsă de un arac din bambus, așteptând în liniște să treacă furtuna. N-avea să se lase tulburat de dușmănie, și nici slugarnic nu era. — Maimuță, vezi că e un grajd gol acolo. Poți aștepta înăuntru, unde vederea ta n-o să jignească pe nimeni, îi spuse Nohachiro și plecă să-și vadă de treburi. La căderea serii, mirosul de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
recunoștință - și îl pătrundea până în măduva oaselor. Vă mulțumesc foarte mult. Deși Kahei nu spusese cu cuvinte ceea ce avea în gând, Hiyoshi înțelesese deja. „Agerimea lui îi năucește pe oamenii din jur,” cugetă Kahei. „E firesc să nască invidii și dușmănie.” Cu un zâmbet amar, îl întrebă: — Pentru ce îmi mulțumești? — Pentru că mă lăsați să plec. — Ai dreptate. Dar, Maimuță... Da, stăpâne? Dacă nu-ți ascunzi inteligența asta a ta, n-ai să reușești niciodată. — Știu. Dacă știi, de ce ai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că, dacă trebuia să-și facă griji pentru propriii săi copii și nepoți și-ar fi putut neglija îndatoririle, trăia singur. Îl crescuse pe Nobunaga ca pe copilul lui dar, în ultima vreme, acesta îl tratase cu răceală și aparentă dușmănie. Nakatsukasa îi chestionase pe câțiva dintre slujitorii lui Nobunaga despre incidentul de pe terenul de călărie. De-atunci, părea tot timpul stânjenit. Goroza, după ce provocase nemulțumirea lui Nobunaga, încetase să se mai ducă la castel și-și vedea de ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
îl atinseseră și pe Koroku. Subvenția plătită clanului Hachisuka cât timp Dosan era în viață încetase, după ce clanul Oda blocase toate drumurile din Owari spre Mino. Însă chiar și așa, Koroku n-avea de gând să dea uitării loialitatea. Dimpotrivă, dușmănia față de Oda i se intensifica și, în ultimii ani, îi ajutase în secret pe fugarii din tabăra lui Nobunaga și fusese unul dintre principalii instigatori ai frământărilor de pe domeniul Oda. — L-am adus, anunță servitorul, de la portița de lemn. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
perioadă aveau nevoie de timp pentru a fi reîncărcate cu pulberea și glonțul. Astfel, între rafale, zgomotul detunăturilor înceta pentru o vreme. Generalii din Kai considerau acea perioadă o fereastră de care trebuia să profite; astfel, nimeni nu privea cu dușmănie „scutul morții”. Nobunaga, însă, ținuse seama de acest punct deosebit de slab și concepuse tactici noi, pentru armele cele noi. În acest caz, își împărțise cei trei mii de pușcași în trei grupe. După ce primii o mie de oameni trăgeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
când mi-a citit mustrarea? — A părut să-și spună: „Înțeleg”. — Atâta tot? — Și pe urmă, a spus ceva în sensul că se va odihni o vreme. — E îndrăzneț și devine încrezut. În expresia lui Nobunaga nu se citea o dușmănie reală față de Hideyoshi, cu toate că îl cenzurase verbal. Totuși, când Katsuie și ceilalți generali din campania de la miazănoapte se întoarseră în sfârșit, Nobunaga se supără de-a binelea. În primul rând, chiar dacă lui Hideyoshi i se ordonase să rămână în arest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Dacă nu se întâmpla asta, s-ar fi putut să nu sosească niciodată ziua în care să-l dobor pe acest trădător ingrat. De astă dată, va trebui să curățim Fukushima de toți oamenii care au loialități împărțite. Descărcându-și dușmănia atât de greu de controlat, Katsuyori bombănea de unul singur, în timp ce calul îl purta pe drum. Dar vocile indignate care-l însoțeau - glasuri ale nemulțumirii față de trădarea lui Kiso - erau puține. Katsuyori era la fel de încrezător ca de obicei. Când rupsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dezbinare, pregătită anume pentru oaspetele său, Seniorul Ieyasu. Genemon interveni: — Când privesc situația pe care au descris-o deja colegii mei, nu-i pot găsi decât un singur motiv, care nici măcar nu e un motiv adevărat. În ultimii câțiva ani, dușmănia persistentă a Seniorului Nobunaga l-a făcut să privească ostil tot ceea ce face Seniorul Mitsuhide. Antipatia lui a devenit în sfârșit francă și nedisimulată, ajungându-se până la situația de față. Cei trei tăcură. Era un munte întreg de incidente pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aerul răcoros se simțea dens aproape ca apa. Cu un moment în urmă, din capelă se auzise zgomotul palmelor plesnite în rugăciune. Se părea că Mitsuhide și generalii lui se rugaseră zeilor. Mitsuhide se convinsese că nu acționa numai în virtutea dușmăniei și a revoltei sale față de Nobunaga. Teama de a nu sfârșit ca seniorii clanurilor Araki sau Sakuma îl ajutase să justifice totul ca pe o măsură de legitimă apărare; era ca un animal încolțit, forțat să atace primul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întrecea pe aceea a foștilor conducători, doborâse buddhismul în genunchi. Azvârlise asupra clerului o ploaie de spade și foc din iad, dar el însuși știa mai bine decât oricare altul că, oriunde s-ar fi dus, nu erau șanse ca dușmănia contra lui să se risipească. Pe de altă parte, le permisese misionarilor să construiască o biserică, le recunoscuse public munca și, din când în când, în invitase chiar și la banchete. Călugării buddhiști vociferau, întrebând pe cine îi considera Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de împăcat, încât se îndoia chiar și el. Era conștient chiar și de o dorință de a râde. „Deci, am alunecat și eu în sus.” Chiar și când își imagină chelia lucitoare a lui Mitsuhide, nu simți nici un strop de dușmănie. Și el era om și făcuse ceea ce făcuse din furie, presupunea Nobunaga. Propria lui neglijență fusese o gafă unică în viață și-i părea rău că mânia lui Mitsuhide se transformase în nimic mai mult decât violență prostească. „Ah, Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Mitsuhide păreau a o judecată a cerului. Pentru Mitsuhide, Castelul Sakamoto păstra amintiri vii ale evenimentelor recente: umilirea lui de către Nobunaga; plecarea din Azuchi, furios; șederea la Sakamoto, unde stătuse la răspântia îndoielii. Acum, nu mai încăpea nici o îndoială, nici o dușmănie. În același timp, își pierduse orice putere de autoanaliză. Își abandonase adevărata inteligență în schimbul titlului gol de conducător al națiunii. În noaptea zilei a noua, Mitsuhide încă nu avea idee unde se găsea Hideyoshi, dar atitudinile seniorilor locali îl nelinișteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
avea pe nimeni căruia să-i acorde încrederea lui. Acum, însă, era dintr-o dată mișcat de scrisoarea lui Hideyoshi, iar emoțiile pe care le nutrise față de rivalul său se răsturnară complet, într-o clipă. Reflectă cu franchețe la faptul că dușmănia lor se bazase în întregime pe propriile lui suspiciuni și timiditate. Prin urmare, Katsuie regândi situația. — Acum, când marele nostru senior nu mai e, Hideyoshi va fi omul căruia să-i acordăm încrederea. În noaptea aceea, conversă cordial cu Hidekatsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se uite un lucru. Tratatul de Berlin însemnează într-adevăr o înțelegere între toate puterile cele mari, dar acea înțelegere e numai formală. Sub forma netedă a articolelor așezate pe o hârtie care nici se supăra nici bănuiește fierb totuși dușmăniile și esclusivitatea intereselor; din cutele păcii, decretate în mod formal și solemn, se scutură insurgenții din Bosnia, liga albaneză, nemulțămirile din Rumelia, revolta lazilor, rezistența Porții contra cererilor grecești, iar pentru noi: concediarea cu nepusă în masă a colonelului Fălcoianu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cu un cuvânt Camera dîndu-și aerul de Convent național, iar comitetul ei luîndu-și rolul și puterile unui Comitet de Salut Public. Astfel statul român devine în mâna așa-numiților liberali o unealtă pentru ca indivizi obscuri să-și realizeze urele și dușmăniile, să-și sature lăcomia, pentru a da vânt în sus nulităților, iar, spre a scăpa de urmările legiuite a unor asemenea turpitudini, tot guvernul, de la ministru până la copist, se ascund îndărătul unei majorități care ca mâni ți se va părea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
românul n-are de înregistrat în decursul unor lungi veacuri nici o răscoală religioasă, nici o persecuție în contra vreunei naționalități. Ceea ce cere numai azi, ca și în veacurile trecute, este ca și limba lui să fie respectată în același chip și singura dușmănie pe care-o are românul este cea în contra elementelor cari nu supun silei numai trupul, ci și sufletul. Și există asemenea elemente cotropitoare înlăuntrul granițelor cărora a-ți vorbi limba se consideră ca un păcat, a o scrie sau a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
unele ferestre a primit semne Încurajatoare, eu nu pot să spun acest lucru. Eu nu am văzut nici o fereastră deschisă prin comunele prin care am trecut, de la care să se facă semne. Toate erau Închise. Ori de frică, ori din dușmănie, dar lumea nu ieșea să ne facă semne Încurajatoare. El spune că au aruncat cu mâncare, că i-au dat lapte... Eu nu am văzut așa ceva. El a trecut printr-o zonă românească, Însă acum era o populație persecutată. Sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]