1,048 matches
-
chiar despre asta-i vorba când pomenesc de prieteni și de rude. Vedeți dumneavoastră, mi s-a povestit cândva despre un om al cărui prieten fusese băgat la închisoare, iar el se culca în fiecare seară de-a dreptul pe dușumea, nevrând să se bucure de o bunăstare de care nu avea parte cel pe care-l iubea. Cine, dragă domnule, cine se va culca pe dușumea pentru noi? Dacă sunt în stare să fac asta? Aș vrea să fiu, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
băgat la închisoare, iar el se culca în fiecare seară de-a dreptul pe dușumea, nevrând să se bucure de o bunăstare de care nu avea parte cel pe care-l iubea. Cine, dragă domnule, cine se va culca pe dușumea pentru noi? Dacă sunt în stare să fac asta? Aș vrea să fiu, voi fi în stare. Da, vom fi cu toții în stare într-o zi, și atunci vom fi mântuiți. Dar nu-i ușor, căci prietenia e uitucă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o adevărată năvală. Poate ne aduc vestea cea bună. Toată lumea va fi mântuită, nu numai cei aleși, bogățiile și durerile vor fi împărțite între toți, iar dumneavoastră, de pildă, cu începere de azi, vă veți culca în fiecare noapte pe dușumea pentru mine. Am devenit liric, nu găsiți? Hai, recunoașteți că ați înmărmuri dacă un car s-ar coborî din cer, răpindu-vă, sau dacă zăpada ar lua dintr-o dată foc. Nu credeți să se întâmple? Nici eu. Dar trebuie, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
la tine, la oraș" " Dacă era acolo, aș mai fi venit eu aici?" La câteva minute după ce-a pătruns în casă, Leana a ieșit, țipând, pe prispă. Oamenii care i-au sărit în ajutor au putut vedea jos, pe dușumeaua unei camere, zăcând, cadavrul moașei. Începuse, deja, să răspândească un miros greu, pătrunzător. Ea, care-i vindecase pe toți, prelungindu-le viețile, fusese sortită să moară ca un câine... Îmi revine în minte una din injecții, pe care mi-a
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
în apartamentul său polomar, eleganța, care aici era și mai mare. Era oarecum influențată de cerințele zborului în spațiu. Canapelele, mesele, precum și scaunele erau zidite în perete; totul era fixat de podea. Și, sub covorul de sub picioare se simțea rezistența dușumelei metalice de dedesubt. Fu surprins că băiatul părea să fie singur. Nu se vedeau servitori, nu se zăreau nici mama lui, nici gărzile. Existau câteva uși închise, dar nu se auzea nici un zgomot din camerele care se presupuneau că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
se simțeau mai mult acasă. David trebuie să fi fost printre ei, în grupul acela, dar nu mi-l amintesc. Nu-mi reamintesc nici una dintre fețele din ziua aceea. Cred că am privit mai ales spre pantofii mei și la dușumea și mi-am ridicat ochii doar cînd a trebuit s-o fac. "Capul sus!" a strigat bărbatul cu jachetă încheiată pînă sus. Unul cîte unul, ne-a făcut să ne așezăm într-o albie, după care ne-a explicat primele
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
și arunca umbre înalte în cele patru colțuri ale camerei. Schneiderhahn și-a turnat un gin, dintr-o ploscă rotundă de ceramică. Pe un umeraș agățat de ușa dulapului atîrna enorma haină de iarnă, cu gulerul ei de blană, pe dușumea de-a lungul pereților erau cărți, instrumente de scris și grămezi de ziare. Pînă atunci presupusesem că afacerea în care era antrenat era legată de import și export, de lumea finanțelor la scară mare pentru care calculele pe care eu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pline cu fluide călduțe, la straturile de țesuturi granulare și fibroase din interiorul capului. Ceea ce simțeai ca gust, mîngîiere, vis și gînd putea fi vizualizat ca o masă inteligent articulată de gunoi. Ieși repede din ceainărie încercînd să vadă numai dușumeaua pe care mergea. Acasă rămase în bucătărie după cină, punînd farfurii prin dulapuri uneori, dar stînd mai cu seamă nemișcat, cu gura deschisă și înspăimîntat. Domnul Thaw intră în încăpere și zise nerăbdător: — Nu ai terminat încă? Ești aici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe câmpiile inteligente. * Tribunalul din Bentong (Malaezia) a fost nevoit să-și întrerupă timp de câteva zile activitatea datorită unei invazii de omizi care au ocupat literalmente întreaga clădire, cățărându-se pe pereți, pe tavane, pe uși, pe ferestre, năpădind dușumelele și întregul mobilier. Au trebuit câteva zile până când milioanele de omizi să poată fi evacuate. 15. Tot cam pe atunci am locuit, temporar, într-un sat pe malul Someșului, eram cumplit de bolnav, mă târam pe ulițe sprijinindu-mă de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fetei atât de înspăimântat. - Uite ce e, vreau să lămuresc bine lucrurile. Înțeleg că aici putem vorbi fără nici un pericol cu condiția să nu te ating și nici să nu mă apropii de dumneata. Așa e? Fata încuviință din cap. - Dușumeaua, pereții, toate mobilele - de fapt întregul magazin - sunt făcute din materiale rău-conducătoare de energie. McAllister avu senzația că merge pe o funie întinsă deasupra unei prăpăstii fără fund. - S-o luăm de la început, zise el. De unde ai știut dumneata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
lui, căzu peste el o plasă care-l înfășură din cap până-n picioare. Se strânse brusc și îl înălță la aproape un metru de la podea. Hedrock nu făcu nici un efort de a se elibera. Era destulă lumină pentru a vedea dușumeaua de sub el și poziția nedemnă în care se afla nu-l tulbura câtuși de puțin. Avu răgaz pentru câteva gânduri. Și Harj Martin începuse să fie mai prudent în privința musafirilor nepoftiți. Asta dovedea ceva. Ce anume, avea să afle mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
bărbat voinic, dar cu un aer somnolent - , holbându-se la revolverul acela strălucitor, magic. - Am aici o citație a Tribunalului... pentru azi după-amiază. O primești? - Firește. - Deci vei veni? - Am să-mi trimit avocatul, spuse Fara. Lasă hârtia acolo, pe dușumea. Comunică-le că am primit-o. Omul de la magazinul de arme îi spusese: Nu lua în bătaie de joc nici o măsură legală a autorităților imperiale, dar nici să nu te supui vreuneia dintre ele". Jor ieși, aparent ușurat. Mai trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de cupru ale unei nopți înstelate. Nu văzuse ceva mai neașteptat și de aceea se îndrăgosti de covor ca de o lume văzută printr-o fereastră. Curând, i-a devenit nelipsit ca odihna și apa, iar când îl pusese pe dușumea visase că zboară cu el precum Solomon, lăsându-și Tabrizul la poalele munților. Dar, când se mutase la Teheran, zborul spre cerul roșu al zorilor devenise tulburător și nu-i mai plăcea. Ghazal nu știa nimic despre călătoriile lui, fiindcă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
despre care nu se vorbea, fiindcă norocul și ghinionul în a șaptea zi se opreau și zeii se odihniseră. Shahla își dorise de mică să fie doctoriță, dar era născută în Teheranul de sud, într-o casă fără covoare sau dușumele. Deși acum cartierul Abdel Azim era plin de blocuri muncitorești și de moschei lângă care era și câte o cantină a săracilor, vecinii din curțile de pe strada ei nu mâncau prea des carne și dormeau câte cinci într-o încăpere
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
adevăr, am găsit. Vom colecta puțină salivă de la domnul Panaitescu. Vă asigur că la analiză pe cioburile de sticlă se va descoperi otrava. Paharul i-a căzut din mână și s-a spart. Nimic mai firesc. Patul e înalt, iar dușumeaua, goală. Valerica Scurtu se cutremură. Ieși din cameră gata să leșine. Bătrâna își admira opera. ― Cred că n-am omis nimic. Se întoarse spre ceilalți: Mi-aș îngădui acum, evident, dacă-mi permiteți, să-mi exprim câteva păreri. Grigore Popa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de fapt Zoe, dar părea o chestie pe atunci să ai doi de k și un y la nume. Tot prima ninsoare... Ajunseseră pe jos până la lacuri. O adevărată expediție. Băuseră apoi țuică fiartă într-o cârciumă cu rumeguș pe dușumea, din căni ciobite de lut. Se priveau în ochi și râdeau. Îi stătea bine baticul roșu petrecut pe după gât și legat la ceafă. O modă lansată, în anii aceia, de Michele Morgan. Prin geamul scund se vedea câmpul, ici-colo, risipite
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
calmase, dar umerii încă îi tremurau. ― Ce presimțire mai ai? ― Hm, poate că nu-i presimțire. Ceva ciudat, oricum... Melania Lupu strânse din pleoape și-și duse ostentativ mâinile mici la urechi. Grigore Popa continuă netulburat, cu ochii înfipți în dușumea. ― Al dracului de ciudat! Tot timpul aud niște pași. Uite, chiar și acum... Se plimbă în sus și în jos. Iar în sus și iar în jos. S-a întîmplat și altă dată... Cu ani în urmă. Mă trezeam noaptea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
evalueze situația. Acest gen de adaptare era aproape instinctiv, dar îndărătul ei se afla acea putere de sintetizare a experienței care recunoștea importanța posibilă a fiecărei faze din circumstanțele lui imediate. Într-un fel, trebuia să ia el inițiativa. Vedea dușumeaua, pereții, panoul din dreapta lui ― și se opri cu o ironie amară. Inițial, prin manevre secrete, convinsese Societatea Meteor să-și instaleze birourile aproape de acoperișul Hotelului Royal Ganela pentru că i se păruse că sediul secret al orașului imperial ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
micșoreze după dorință repartiția inițială, pentru a fi folosită cînd trebuiau străbătute materiale dense. Inelul, unul dintre cele două (celălalt avea altă destinație) era arma folosită de Hedrock cînd ajungea la ziduri. Mai întîi un salt ușor, urmat, cînd atingea dușumeaua cu picioarele, de apăsarea pe dispozitivul de activare a inelului, apoi slobozirea acestuia, urmată de o aterizare foarte blîndă pe o pardoseală care ceda sub tălpile lui ca un strat gros de noroi. Lucrul era foarte simplu pentru niște mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
chipuri care semănau cu "noi doi". Am înaintat în lumina rece și feerică până la masa de răchită acoperită cu o pânză galbenă. Bătrânul nu mi-a întins mâna. Mi-a făcut semn să mă așed pe celălalt fotoliu, fixat în dușumea, încît nu putea fi nici apropiat, nici depărtat. ― Ei, zise el, așteptând în mod vădit ca eu să încep conversația. Dar mie mi se încleștase gura. Nu știam ce să spun. Tăceam și mă uitam la omul din fața mea. Era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sfârșitul paginii. Apoi desenă un revolver și o cutiuță pe care scrise cu litere de tipar CAMERA DE GAZAT. Mâzgăli cu creionul în zigzag foaia de hârtie și intitula rezultatul APOCALIPSA. Când sfârși de decorat pagina, o aruncă jos, pe dușumea, unde erau împrăștiate multe altele. Fusese o dimineață foarte productivă, își zise el. Nu mai realizase atât de mult de câteva săptămâni. Privind la zecile de coli Big Chief care formau un covor de tulpane indiene în jurul patului, Ignatius se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
scenă. Darlene e una dintr-alea de-ți prăpădește investițiile dac-o scapi din ochi. Ușa capitonată se deschise cu zgomot și în bar intră un băiat, cu cizme de dansator flamenco, ale căror vârfuri de metal zgâriau în mers dușumeaua. — A, era și timpul, îi spuse Lana. — Ai angajat alt cioroi? Băiatul privi spre Jones printre cârlionții bine unși cu briantină. Ce s-a-ntâmplat cu ultimu’? A dat ortu’ popii? — Drăguțule, spuse blând Lana. Băiatul deschise o geantă lucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
data emisiunii: singura monedă de argint de un dolar ce se găsea printre ofrande. Brățara zornăia, chemând credincioșii spre altar, dar singurul care mai era în templu fusese excomunicat din cauza obârșiei sale și continua să măture. O ofrandă căzu pe dușumea, chiar argintul și Lana îngenunche s-o recupereze. — Hei, mangosito! strigă Jones, violând sanctitatea ritului. Îți pică bine, bre, profitu-ncasat de la orfani! — N-ai văzut unde s-a dus? întrebă ea. Ajută-mă să-l găsesc, Jones. Jones puse pămătuful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Levy? întrebă Ignatius de jos, de pe podea. Nu putea să-l vadă din cauza șirului de dulapuri în care se păstrau dosarele. Braah! Am dorit mult să-l întâlnesc. Scuturând-o de pe el pe domnișoara Trixie care se prăbuși pe dușumea, Ignatius se ridică greoi în picioare și văzu un bărbat de vârstă mijlocie, îmbrăcat sport, ținând mâna pe clanța ușii biroului ca să o poată lua din loc la fel de repede precum sosise. — Bună ziua, spuse domnul Levy degajat. Un nou angajat, Gonzalez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stiloului său de doi dolari. Plec în fabrică să vorbesc cu șeful de echipă. Fii cu ochii în patru la lucrurile de aici. Prin lucruri, Ignatius își imagină că domnul Gonzalez se referea la domnișoara Trixie, care sforăia tare pe dușumea, în fața dulapului cu registre. — Seguro, spuse Ignatius și zâmbi. Puțină spaniolă în cinstea nobilei dumitale origini. De îndată ce șeful de birou ieși pe ușă, Ignatius introduse o coală de hârtie cu antetul firmei Levy în mașina de scris înaltă și neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]