1,129 matches
-
locale este interpretată de mulți analiști și ca simptom al retragerii statului (Held, D., et al., 2004 266-271), produsă mai degrabă datorită constrângerilor financiare decât în mod voluntar. Ceea ce pare să se contureze este, potrivit lui G. Banner, un fel de "dualism cooperativ", caracteristic modelului anglo-american, care acordă din ce în ce mai puțină importanță caracterului tradițional ierarhic și promovează perspectiva unui dialog susținut între guvernarea centrală și cea locală în ceea ce privește inovațiile în sectorul public și implementarea acestora. Această depășire a atribuțiilor de administrație publică și
by Ţăranu Adela-Mihaela [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
indivizi, o avem în raport cu legile universului? Un punct de vedere mai coerent este formulat de W.J.T. Mitchell, care consideră că tehnică de realizare estetică pe care o utilizează Blake îl determină pe artist să ajungă la dialectica pornind de la dualism. Opozițiile sunt detectabile chiar la un nivel estetic concret: opera de artă blakeană (un produs "compozit", în expresia lui Hagstrum și a lui Frye) este un amestec subtil de text și de ilustrație. Mitchell vorbește chiar despre o dialectica vizual-verbală
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
studiului lui Mitchell este că "stilul pictural al lui Blake, întocmai formei sale poetice și formei totale a artei sale compozite, este organizat că o interacțiune dramatică dialectica între elemente contrare" (1978, p. 74). Interpretarea pe care o oferă Abrams dualismului blakean indică formarea unei paradigme apocaliptice, a unui "mod de gândire în care toate procesele, fie ele istorice, logice sau empirice, sunt atribuite unei dinamici generate de opoziții polare" (1984, p. 346). Abrams nu omite să adauge că, în interiorul acestei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Paley concede că Blake "a avut o afinitate temperamentala pentru gnosticism" (2003, p. 7), propensitate care devine mai vizibilă pe masura ce artistul își extinde și rafinează sistemul mitologic din primele cărți. Am văzut că întreaga Weltanschauung gnostica pe care se bazează dualismul blakean este una organică, însă nu este mai puțin adevărat că aceasta se servește de numeroase tratate religioase sau pilde morale. În Annotations to Lavater's Aphorisms on Mân, Blake face apologia unei ființe umane schizoide, în care principiul binelui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
ale metafizicii sale: neputându-le grupa sub auspicii unitare, el trebuie să se mulțumească, de fapt, cu "diferite tipuri de contrarii, unele dintre ele fiind ușor de armonizat, altele, mai greu sau chiar deloc" (1981, p. 181). Cuvântul final în privința dualismului blakean este oferit, finalmente, de un contemporan al lui Blake însuși. Metodă contemplativa de a percepe realitatea pe care o propune filosoful german Schleiermacher (independent, firește, de artistul englez) este calea cea mai simplă pentru cititorul român de a pătrunde
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
depăși aceste dificultăți. Augustin a citit din Părinții greci mai ales într-o epocă mai tîrzie. „Cărțile Platonicilor”, cum le-a numit Augustin, i-au furnizat unele explicații fundamentale, în special cea legată de existența unui singur Dumnezeu (care depășea dualismul maniheist) și de logosul său, supremă înțelepciune și raționalitate; Augustin a observat apoi în Confesiuni că această doctrină putea fi găsită și în Evanghelia după Ioan, dar aceasta nu însemna că neoplatonicii puteau să se ridice la nivelul Evangheliei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care o numesc „fundament” (Contra epistulam Manichei quam vocant fundamenti), avînd ca subiect o scrisoare atribuită lui Mani care conținea o serie de teze considerate „fundamentale” de adepții săi; Natura binelui (De natura boni), unde se condamnă din nou orice dualism. Bibliografie. Ediții: CChr.Lat 46, 1969 (A. Mutzenbecher; între alte scrieri și De catechizandis rudibus: J. Bauer); BA 11, 1949 (De catechizandis rudibus; De doctrina Christiana: G. Combès etc.); 11/1, 1991 (De catechizandis rudibus: G. Madec); CSEL 25, 1
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o tradiție a polemicii teologice a episcopatului alexandrin. Epistola sărbătorească nr. 12 din 424 conține argumentări cristologice privitoare la consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl. Comentariul la Ioan, bogat, așa cum am spus, în dezvoltări doctrinale în bună parte polemice, atacă, pe lîngă dualismul cristologic, și arianismul, reproducînd chiar citate din texte ariene (cf. I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte care nu sînt bine precizate
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un mod cu totul diferit de orice alt posibil raport dintre Dumnezeu și ființa umană; de acest „prosôpon propriu (idion)” Dumnezeu se folosește pentru a se coborî pînă la moartea pe cruce. Această soluție e menită să evite acuzația de dualism cristologic pentru că, în Cristos, Dumnezeu nu și-a asumat un prosôpon al altcuiva, ci pe al său, care însă, în același timp, e propriu și umanității sale; nu există aici o ființă divină (Logosul) care se unește cu o ființă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
politica externă a statelor. Astfel, în sfârșit, politologii se mută și în domeniul internațional 1. Profesorul Charles E. Martin a continuat tema dr. Kirk, arătând problema cu care se confruntă mai ales studenții și cercetătorii din cadrul disciplinei relațiilor internaționale, adică dualismul cu care ne confruntăm mișcându-ne între două zone diferite și opuse. Mă refer la spațiul instituțiilor de pace, destinate rezolvării disputelor, și la cel al politicii de putere și al războiului. Totuși, așa trebuie să stea lucrurile. Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
diversitate de contexte de acțiune, sunt produse și reproduse prin interacțiunea acestor actori. În centrul ideii de structurare regăsim dualitatea structuralului, care, În plan logic, derivă din afirmațiile anterioare. Constituirea agenților și constituirea structurală nu sunt două fenomene independente, un dualism. Este vorba mai degrabă de o dualitate. Conform dualității structuralului, proprietățile structurale ale sistemelor sociale sunt, În același timp, mijlocul și rezultatul practicilor pe care le organizează În mod recursiv. Structuralul nu este «exterioră agenților În calitate de urme mnezice și actualizat
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
gîndirea și cuvîntul se întîlnesc, fără finalitatea de a se corecta prin încercare și eroare, ci mai degrabă în intenția de a țese un ansamblu discursiv conform cu ceea ce se încearcă a se demonstra. Cauzalitatea mixtă, antropomorfică, fenomenală, calificată și drept "dualism cauzal", completează stilul gîndirii naturale care tocmai a fost rezumat. Implicația între ideile care compun o RS se fondează fie pe intenția grupului sau a subiectului care vorbește, fie pe contextul și succesiunea de evenimente sau în funcție de vecinătatea dintre categoriile
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
a vorbi despre acest lucru. Dacă un intelectual sau un savant consideră că psihanaliza nu este o știință, poate discuta despre aceasta relaxîndu-și exigențele de rigoare, din cauza lipsurilor pe care i le atribuie. Acest lucru explică aproximările din discursul său (dualism cauzal, redundanță, stereotipie) pe această temă, deși pentru a vorbi despre alte domenii va fi mult mai precis. Mergînd mai în esență, odată cu diversificarea culturilor și a informațiilor (științe, tehnici, religii, ideologii, arte, conținuturi heterogene din mijloacele media) și prin
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
argumentativă a ideologiilor. Acestea din urmă pot tinde spre "deschiderea" spre fenomene necunoscute pentru a le anexa la o "rațiune" de ordin superior. În acest sens, RS trebuie analizate separat, chiar dacă relațiile lor cu ideologia sînt numeroase și importante (analogie, dualism cauzal, prejudecăți...). Reprezentările nu se reduc totuși la forme degradate de cunoaștere prin comparație cu științele, dogmele religioase și discursurile formalizate, argumentative și prescriptive ale ideologiilor de care se delimitează și în care își regăsesc anumite orientări. Trebuie să facem
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cercetate în relație cu nevoia de schimbare a stării de acasă. După 1860, reintră în viața politică, devenind un militant energic care, alături de alții, avea de reprezentat interesele românilor în Dieta din Sibiu și în Parlamentul din Viena. În vremea dualismului austro-ungar, proclamat în 1867, adept al direcției pasiviste, el susține afirmarea cât mai sistematică și completă a individualității naționale românești. Se mută la Sibiu și editează ziarul „Observatoriul” (1878-1885), unde publică mai ales studii istorice și sociologice. Participă, în 1881
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
bărbați, ființe perfecte pentru a locui pe pământ. Unul sparge oul mai înainte de maturație în scopul dominării creației. El duce o parte din coaja oului cu el și de aici imperfecțiunea creației. Creatorul restabilește echilibrul lumii numai sacrificând celălalt geamăn. Dualismul simbolic, oul cosmic și sacrificiul reprezintă structura tematică a acestei cosmogonii. Prin puterea interioară a pământului apare creația și în alte mituri. Similară nașterii sau metamorfozei lumii din stadiul de embrion spre cel de maturitate este creația oamenilor care se
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în evoluție ontogenetic și filogenetic un pasaj în labirintul unui clopot și trecerea devenită necesitate de a trece într-altul. Când ritualul prezintă un antagonism între generații, el arată dorința copiilor de a-și defini locul activ în contrast cu pasivitatea părinților. Dualismul și antagonismul apare și în mitul oului matrice, mai ales când este vorba de cei doi gemeni. Cel mai interesant aspect al ritualului cosmogenezei este cel legat de sacrificiu în creație, reluat în toate religiile lumii și în societățile ce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
mitică a fiecărui început. De aceea am și insistat asupra genezei. Este locul din care Logosul a adus marele început divin sub forma ritualului. Speculațiile filosofice sau teologice, controversele dintre comunitățile de credincioși se centrează asupra naturii primordiale a realității, dualismului, a procesului de creație și natura timpului și spațiului. Empirică sau abstractă, doctrina creației este aceeași, indiferent de înțelesul cultural. Elementele și temele ordonate arată că de fapt baza de generalizare a unui mit este aceeași pretutindeni 348. În iudaism
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aceasta s-a întâmplat înaintea oricărui alt act creativ, problema care se ridică este cum s-au transmis cunoștințele și înțelegerea rolului Divinului Arhitect al Universului în creație, pentru că timpul și spațiul Său este același cu cele ale creației Sale. Dualismul ivit prin prezența unui creator și creația sa apare în diferitele forme ale Tradiției 349. În iudaism el este mediat prin legământul dintre Yahweh și poporul său, în creștinism prin fiul, Isus Cristos, iar în islamism cuvântul sacru al Coranului
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
plante și cei doi oameni care au perpetuat Tradiția. În zoroastrism dogma prezintă existența unor coautori ai genezei, în mitul gemenilor divini, Ormuzd și Ahriman. Ei reprezintă principiile creației și distrucției în geneză. Într-un anumit sens nu este un dualism ontologic pentru că în primul act creativ Ormuzd limitează timpul, deci puterile lui Ahriman de a distruge 356. Până și în templul masonic și cel rosicrucian există alternanța suprafețelor pardoselii ce reflectă lupta dintre bine și rău, dintre zei și titani
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nici un dubiu că dacă omul dispune de un corp atât de bine conceput și de o inteligență de asemenea dezvoltată uniunea acestora două nu are alt scop decât acela de a sluji conștiința umană și, prin intermediul acesteia, Conștiința cosmică. Conceptul dualismului, demonstrează existența celor două aspecte determinante ale omului 547. În consecință, toate facultățile pe care omul le posedă nu sunt decât rezultatele prezenței în el a unui Dumnezeu care utilizează omenirea pentru atingerea obiectivelor ce El și le-a fixat
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spuse, viața pe pământ are o istorie de construcție, distrugere, putere creatoare și moarte. Pare a fi un haos și totuși seria de evenimente pozitive și negative este un amalgam benefic pentru cultură. Sensul profund al vieții nu este un dualism așa cum este realitatea fizică ci o spirală ascendentă a puterii interioare umane care se dezvoltă în armonie cu cosmicul. Voi rămâneți cu toții, și noi suntem pe punte, și punte-ntre noi s-a ridicat. Nu mai este decât un fir
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
permanentă istorie care se scrie odată cu noi, plină de construcții, distrugeri, dovezi de putere și moarte. Aparent, nimic nu duce nicăieri. Evenimentele destinului aduc beneficii accidentale spiritului acestei lumi sau îl distrug. În realitatea fizică s-ar părea că acest dualism între construcție ți distrugere ne domină, dar sensul puterii dinlăuntrul nostru demonstrează că armonia interioară este timpul la o dimensiune între trecut și viitor, fără odihnă, viață și moarte într-o legătură permanentă cu susrsa cosmică. Această sursă ne conduce
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
spuse, viața pe pământ are o istorie de construcție, distrugere, putere creatoare și moarte. Pare a fi un haos și totuși seria de evenimente pozitive și negative este un amalgam benefic pentru cultură. Sensul profund al vieții nu este un dualism așa cum este realitatea fizică ci o spirală ascendentă a puterii interioare umane care se dezvoltă în armonie cu cosmicul. Considerând că timpul și dimensiunile sale sunt pline de trecut și viitor, de anticipație, anxietate și reîntoarcere fără odihnă, nu putem
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dragoste. Fără moarte nu există viață. Fără viață nu există dragoste și nici artă. Fără artă nu există muzică și poesie. Quintesența pe care ne-o dă hemisfera cerebrală dreaptă rezidă în armonia creației îndrumând creierul stâng, conducând la moaretea dualismului și nașterea duetului. Predominanța hemisferei stângi este asemenea soarelui în eclipsă, vizibil doar prin ochelari speciali. Atunci când abordez subiectul conștiinței umane, trebuie mai întâi să amintesc că această conștiință este una în esență și că numai în manifestarea ei ea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]