1,250 matches
-
ochii săi decât cea latino-americană, pentru că în prezent locuitorul acestui ținut să înțeleagă că realitatea lor este dialectica și că este greșit și inutil să se nege condiția de latino-american, ca și pe cea de origine europeană. "Poate că aceasta dualitate îi conferă argentinianului această neliniște, aceasta preocupare pentru destinul patriei, dar și atâta bogăție spirituală, complexitate a minții, atâta subtilitate și posibilitate istorică."112 Tangoul este cel care reflectă cel mai bine această fractură existențiala a locuitorului din Río de La
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pericolului de a fi anihilat, fiind pe cale "a atinge limitele ultime ale existenței sale". Prin urmare, literatura care-l descrie, care-l investighează, nu poate fi decât o literatura a situațiilor excepționale, dure în majoritatea cazurilor. Literatura serioasă reprezintă descrierea dualității tragicomice ce caracterizează ființă umană, acea tragicomedie ce provine din dublă să condiție de demon și înger. Grotesca, dar patetica dualitate care-l face să vorbească despre eternitate, când știm cu toții, amintește Sábato, că vom trăi până în jur de 70
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-l investighează, nu poate fi decât o literatura a situațiilor excepționale, dure în majoritatea cazurilor. Literatura serioasă reprezintă descrierea dualității tragicomice ce caracterizează ființă umană, acea tragicomedie ce provine din dublă să condiție de demon și înger. Grotesca, dar patetica dualitate care-l face să vorbească despre eternitate, când știm cu toții, amintește Sábato, că vom trăi până în jur de 70 de ani. Stupida, dar eroica dualitate care-l determina pe om să se preocupe de absolut și de ideile pure, cănd
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acea tragicomedie ce provine din dublă să condiție de demon și înger. Grotesca, dar patetica dualitate care-l face să vorbească despre eternitate, când știm cu toții, amintește Sábato, că vom trăi până în jur de 70 de ani. Stupida, dar eroica dualitate care-l determina pe om să se preocupe de absolut și de ideile pure, cănd știe prea bine că, în final, "nu va fi altceva decât un biet hoit mâncat de viermi"115. Pentru Sábato, marea literatura este, fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Florescu spune: "Adolescent întârziat până aproape de varsta patriarhilor, Cioran și-a repetat la nesfârșit chipul, inițial fixat pe coordonatele limită și în culori de doliu, ca în metaforă mitică a șarpelui ouroboros, crescând din sine, hrănindu-se cu sine"42, dualitate ce nu surprinde la Cioran și pe care o manifestă și în relațiile cu ceilalți intelectuali români din exil, așa cum scrie și Virgil Ierunca în Subiect și predicat 43. Ion Vartic 44 relatează: "Tipicul întâlnirilor cu Cioran era, altădată, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fiindcă aspiră la veșnicie și trebuie să moară, fiindcă tânjesc după perfecțiune și sunt imperfecți, fiindcă năzuiesc spre puritate și sunt coruptibili. "De aceea scriu ficțiuni. Un zeu nu are nevoie să scrie ficțiuni. Existența e tragică din pricina acestei esențiale dualități. Omul ar fi putut fi fericit că viețuitoare fără conștiința morții sau că spirit pur, nu ca om."106 BIBLIOGRAFIE OPERELE LUI ERNESTO SÁBATO Antes del fin, Seix Barral, Barcelona, 2002. Abaddón El Exterminador, Seix Barral, Barcelona, 2003. Abaddón El
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sexuale cu tatăl său. Crepusculul este văzut ca un proces psihic sau ca un moment din viața asociat tristeții, melancoliei, sau a ceva care se apropie de sfârșit. Este un moment intermediar, care s-ar putea asocia la Sábato cu dualitatea rațiune-intuiție, sau cu măsura dreapta, sau cu apocalipsa civilizației, cea anunțată de îngerul exterminator, Abaddón. Și Cioran avea o obsesie pentru crepuscule, în care vedea începutul sfârșitului: "când oamenii nu mai cred în ei înșiși", când apare înțelepciunea și începi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
exprimată prin trecerea de la înlănțuirea karmică la starea de iluminare: „Faptele [mele] nu se prind de mine, nu doresc fructul faptei; cel care mă cunoaște așa nu este înlănțuit de faptele [lui]. [...] Mulțumit cu ce-i aduce întâmplarea, trecut dincolo de dualitate, lipsit de simțăminte egoiste, același în reușită și nereușită, chiar făptuind, nu este legat. Pentru cel desprins de legături, eliberat, cu mintea fixată în Cunoaștere, care făptuiește pentru a sacrifica, fapta se șterge în întregime. Brahman este aducerea ofrandei; Brahman
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
înnoire continuă (și imprevizibilă) a manifestărilor. Frica va face însă ca între noi și Unu să se interpună, în locul prezenței pure, mulțimea legăturilor „impure“ dintre părți, în concatenări artificiale și fragmentare, care decupează subiectiv realul din interiorul crizei exprimate prin dualitatea subiect-obiect. Memoria este cea care va prelua „controlul“ viziunii noastre despre Unu și multiplu, prin pervertirea în reprezen tări a sinelui, a lumii și a legăturii cu Unul. Tot prin inter mediul memoriei se vor instaura și continuitatea aparentă la
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
mutilat devenind de o urâțenie realmente spectaculoasă. Faptul acesta poate fi citit în cheie mitologică. În mod cert, "asemenea creaturilor mitologice, starul se metamorfozează"8. Michael Jackson a stat întreaga viață sub semnul metamorfozei. Poate fi sugestiv definit prin anumite dualități mitologice: frumos și urât, fascinant și îngrozitor, seducător și respingător, cumpătat și desfrânat, sănătos și bolnav, cast și vicios etc. Michael Jackson întrupează idealul a milioane de oameni de pe întreaga planetă. De aceea moartea sa a provocat crize, drame și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Vladimir Jankélévitch i le atribuia ironiei. Textul parodic "prin generozitatea cu care se alătură greșelii pentru a o ridiculiza; o ruinează nu atacând-o frontal, ci indirect, dându-i o mână de ajutor, prefăcându-se a-i fi complice"318. Dualitatea discursului, care prezintă și evaluează deopotrivă faptele, face ca parodia să devină în postmodernism "o ironie la puterea a doua", adică tot o formă de manierism, căci apariția ei e firească în momentul, obiectiv necesar, în care un model textual
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
acțiunii scenice și al modalităților spectacolului. Discursul direct al scriitorului se limitează la didascalii - text nonliterar cu funcții pragmatice care are rol directiv în montarea spectacolului. Creația dramatică este o formă de artă sincretică, având un dublu sistem de semnificare (dualitate semiotică): discursul dramatic (dialogurile și monologurile rostite pe scenă) și limbajele scenice (forme nonverbale, specifice, de semnificare: jocul scenic al actorilor, decorul, recuzita, fundalul sonor, jocul de lumini etc.). 3.3.1. Opera dramatică. Discursul dramatic Opera dramatică însumează textul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
referent ficțio nal universul „povestit“ în replicile personajelor, iar ca referent contextual, „obiectele teatrale“. Elementele spectacolului vizează arta literaturii și arta dramatică, reunind „perechi“ multiple ale instanțelor teatrale, sub regimul unui principiu specific, numit de Anne Ubersfield „principiul dublei enunțări“: - dualitate auctorială (dramaturgul și regizorul sunt emițătorii care își asumă paternitatea spectacolului) - dualitate scripturală: discursul scenic (textul propriuzis) și discursul didascalic - dualitate actorială: actorul este persoana reală, în vreme ce personajul pe care îl interpretează este persoană ficțională; - dualitate semiotică - discursul dramatic este
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
obiectele teatrale“. Elementele spectacolului vizează arta literaturii și arta dramatică, reunind „perechi“ multiple ale instanțelor teatrale, sub regimul unui principiu specific, numit de Anne Ubersfield „principiul dublei enunțări“: - dualitate auctorială (dramaturgul și regizorul sunt emițătorii care își asumă paternitatea spectacolului) - dualitate scripturală: discursul scenic (textul propriuzis) și discursul didascalic - dualitate actorială: actorul este persoana reală, în vreme ce personajul pe care îl interpretează este persoană ficțională; - dualitate semiotică - discursul dramatic este dublat de limbajele scenice, care au, și ele, rol de semnificare. Limbajele
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dramatică, reunind „perechi“ multiple ale instanțelor teatrale, sub regimul unui principiu specific, numit de Anne Ubersfield „principiul dublei enunțări“: - dualitate auctorială (dramaturgul și regizorul sunt emițătorii care își asumă paternitatea spectacolului) - dualitate scripturală: discursul scenic (textul propriuzis) și discursul didascalic - dualitate actorială: actorul este persoana reală, în vreme ce personajul pe care îl interpretează este persoană ficțională; - dualitate semiotică - discursul dramatic este dublat de limbajele scenice, care au, și ele, rol de semnificare. Limbajele scenice au în vedere elemente specifice artei dramatice: jocul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Ubersfield „principiul dublei enunțări“: - dualitate auctorială (dramaturgul și regizorul sunt emițătorii care își asumă paternitatea spectacolului) - dualitate scripturală: discursul scenic (textul propriuzis) și discursul didascalic - dualitate actorială: actorul este persoana reală, în vreme ce personajul pe care îl interpretează este persoană ficțională; - dualitate semiotică - discursul dramatic este dublat de limbajele scenice, care au, și ele, rol de semnificare. Limbajele scenice au în vedere elemente specifice artei dramatice: jocul scenic al actorilor, pantomimă, costume, decor, mobilier, recuzită, efecte sonore, lumini etc. 3.3.2
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și spirituale figurativ - ca în pictură sau în geometrie - și, în același timp, armonios și abstract, precum în muzică. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Sub semnul dualității semantice din titlu, Ion Barbu își structurează viziunea poetică prin însumarea unor simboluri - cu un grad ridicat de ambiguitate și ermetism - prin care se figurează două modele de poeticitate. Astfel, fiecare catren alcătuiește o secvență poetică, evidențiind contrastul dintre poezia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fost Lucian Blaga, cu al său volum publicat în 1919 Poemele luminii. Poezia care deschide volumul este o artă poetică: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. Modernitatea acestei creații este evidentă în construirea viziunii poetice, structurată pe ideea dualității cunoașterii (cunoașterea paradiziacă și cea luciferică). Apelând la un discurs poetic caracterizat prin ambiguitate (trăsătură a poeziei moderniste), poetul corolei de minuni a lumii propune și o viziune inedită asupra artei. Formulată ca un monolog liric, poezia lui Blaga dezvoltă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
oprească înaintarea omenirii pe calea progresului”. Limba de lemn este impulsionată nu de voința locutorului de a exprima o idee personală, ci dimpotrivă, de aceea de a-și etala în mod demonstrativ ortodoxia, conformitatea cu ideologia și, înainte de toate, cu dualitatea maniheistă care articulează: „Două linii, două tendințe istorice apar din ce în ce mai clar în evoluția socială. Una este linia progresului social, a păcii și a creației. Cea de-a doua este linia reacțiunii, a asupririi și a războiului”. Ea are și o
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
relațiile dintre democrații, omogenitatea în sistemul comunist nu a avut acest efect pacificator și chiar nu a împiedicat războiul*, așa cum o arată conflictul chino-sovietic* sau conflictul dintre Vietnam* și Cambodgia khmerilor roșii*. Ultima caracteristică - probabil cea mai importantă - rezidă în dualitatea politicii externe, atât în obiectivele, cât și în mijloacele sale. Obiectivul este creșterea influenței și spațiului comunismului, exportarea acestui sistem politic și social, remodelarea ordinii internaționale pornind de la propriile valori, norme și reguli. Dar, pentru atingerea acestui scop, partide-state și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reguli. Dar, pentru atingerea acestui scop, partide-state și PC de opoziție sunt constrânse să se insereze în sistemul relațiilor internaționale și, prin urmare, să adere cel puțin formal la sistemul de norme și de valori pe care le combat. Acestei dualități a obiectivelor îi corespunde o dualitate a mijloacelor. Insurmontabila dilemă a politicii externe comuniste Obiectivul revoluționar necesită implementarea unor structuri paralele, uneori clandestine, menite să mobilizeze forțele care vor ataca ordinea existentă și vor construi un sistem internațional paralel și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
partide-state și PC de opoziție sunt constrânse să se insereze în sistemul relațiilor internaționale și, prin urmare, să adere cel puțin formal la sistemul de norme și de valori pe care le combat. Acestei dualități a obiectivelor îi corespunde o dualitate a mijloacelor. Insurmontabila dilemă a politicii externe comuniste Obiectivul revoluționar necesită implementarea unor structuri paralele, uneori clandestine, menite să mobilizeze forțele care vor ataca ordinea existentă și vor construi un sistem internațional paralel și concurent, o adevărată contra-societate la scară
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
progresiste - muncitorești sau burgheze -, în scopul educării militanților și a orientării lor, la momentul oportun, spre acțiunea radicală, dacă nu chiar războiul civil*. Această confuzie întreținută de Marx între violența mântuitoare, compromisul ideologic și determinismul istoric explică existența unei puternice dualități între marxiștii revoluționari și marxiștii reformiști din zorii secolului XX. La moartea sa, în 1883, Marx nu mai crede cu adevărat în soluția radicală și le lasă urmașilor grija redefinirii condițiilor și a mijloacelor trecerii la comunism. „Farmecul universal al
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau convenabile și să încercăm să o înțelegem în termeni de flux universal de evenimente și procese, de sisteme de elemente în interacțiune reciprocă. Toate pleacă din Unu, multiplicîndu-se fără să-și piardă esența; toate se întorc către Unu. Toate dualitățile și opozițiile nu sunt disjuncte, ci polare. Aceste adevăruri pot suna straniu față de modul convențional de a gîndi, care e cu totul dualist și ai cărui sclavi am devenit cu toții în acest univers de simțuri și silogisme. Noul mod de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
o valoare ce depășește banul. Mai mult decît prețul contează de multe ori calitatea și alte caracteristici ale bunului. Schimbul determină deci calitatea vieții. Distincția dintre logica cantitativă a schimbului și cea calitativă ține și de sistemul economic. Există o dualitate aici care segmentează piața. Sistemul capitalist obiectivează în termeni monetari orice aspirație individuală și orice valoare. Dar schimbul trebuie analizat și sub dimensiunea sa calitativă. Valoarea poate fi percepută și altfel decît în termeni monetari. Trebuie percepută viața care circulă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]