937 matches
-
oameni din oraș (apropo, nu pricep deloc sensul verbului ăstuia a ridica, folosit aici, cum adică ridicați, ridicați în aer cum ridici o găleată de apă de la fântână și apoi puși frumușel jos, pe pământ?!...). Iar oamenii care pleacă cu duba, de regulă, nu se mai întorc niciodată acasă. Repet, la început, mai ales, nu pricepeam nici în ruptul capului cum vine asta... Ei, dacă am stat și am numărat cu atenție, iată, au ieșit la numărătoare, totuși, destule mașini. Cert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
care-l depusese. Această apreciere, că numele e nepotrivit, a constituit supremul argument prin care familia noastră a fost inclusă pe lista cu deportați. *** În noaptea următoare, Fanache, însoțit de câțiva gealați, a descins acasă la noi. În stradă aștepta duba neagră cu motorul pornit. Tata dormea. Au spart ușa. Au năvălit peste el, au aprins lumina. -Unde sunt nevastă-ta și copiii? a urlat la el Fanache cu brutalitate. -Lipsesc din oraș, sunt la țară, a explicat tata și instinctiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
știe aici, lângă ea, viu și nevătămat. Seara, fratele meu a luat trenul spre București, orașul viselor sale de mărire, orașul gloriei sale viitoare. *** În noaptea care a urmat după plecarea lui Vlad, și-a făcut iarăși apariția pe stradă duba aceea neagră. A frânat în fața porții noastre. Au coborât doi tipi îmbrăcați în negru și au luat-o pe mama: le-a fost ușor, parcă ar fi ridicat un sac cu frunze uscate, mama era firavă, slăbise de când o încolțiseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
hoți! Era un arbore genealogic care m-a uluit, dar totodată mi-a trezit un simțământ de admirație... În a douăsprezecea zi de ședere la Prefectură am fost chemat afară și, împreună cu alți câțiva arestați din alte camere, transportat cu duba la Văcărești. Am privit orașul prin coada dubei: dinaintea mea, străzile îngrozite fugeau înapoi! Aici, la Văcărești, curiozității mele față de planul existențial i s-a adăugat și unul, ca să zic așa, de ordin științific sau estetic: mânăstirea! Fusesem mutat de la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
uluit, dar totodată mi-a trezit un simțământ de admirație... În a douăsprezecea zi de ședere la Prefectură am fost chemat afară și, împreună cu alți câțiva arestați din alte camere, transportat cu duba la Văcărești. Am privit orașul prin coada dubei: dinaintea mea, străzile îngrozite fugeau înapoi! Aici, la Văcărești, curiozității mele față de planul existențial i s-a adăugat și unul, ca să zic așa, de ordin științific sau estetic: mânăstirea! Fusesem mutat de la Prefectură pentru a fi internat la spitalul de la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
unde mai funcționam ca profesor, și, în drum spre București, ne-am oprit, după cum fusese planificat, să mâncăm și să bem „ceva”. Acest „ceva” s-a prelungit până spre zece seara, când, în sfârșit, ne-am urcat în mașină - o dubă pentru depanare, din acelea folosite de electricieni, cu bănci laterale - și am pornit-o. Acolo, în acea mașină în mers, cufundată în întuneric, am aflat - ghemuit pe un colț de bancă - vestea cea tristă. Cine mi-a spus-o? Parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Am izbucnit în plâns și am ținut-o așa o bună bucată de vreme, în ciuda faptului că ceilalți încearcă să mă liniștească. Un plâns exagerat, de om beat, desigur. Și totuși lacrimile pe care le-am vărsat atunci, în acea dubă ce gonea spre București, pe un întuneric fulgerat din când în când de luminile de pe șosea, erau sincere. Tudor Vianu a fost omul, din literatura română, la care am ținut cel mai mult. Peste noapte mi-a fost foarte rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și m-au legat strâns cu o sfoară pe care o aveau ei, pentru ca să nu văd ce se întâmplă cu mine și unde mă duc. M-au dus la sediul securității din Roman unde m-au ținut câteva ceasuri în duba securității, ca pe la ora 5 după amiază să mă lase într-o celulă a securității din Bacău. În celulă era un miros insuportabil deoarece în aceeași încăpere era și un wc turcesc necurățat. În prealabil mi-au luat ochelarii, m-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
se aflau atunci în sala tribunalului nu au putut crede așa ceva. De altfel, metoda aceasta de a-i compromite pe preoți în procesele publice o foloseau aproape de fiecare dată. La scurt timp după terminarea procesului, am fost transportat cu o dubă la închisoarea Jilava de lângă București, unde procurorul mi-a adus la cunoștință după câteva zile condamnarea mea la 20 de ani muncă silnică. Mi s-a părut că era cam prea mult pentru ceea ce făcusem eu, dar eram bucuros că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
m-am pomenit din nou într-o cameră largă de la subsolul securității Uranus, plină cu deținuți aduși de la diferite închisori. După vreo cinci zile fără ca nimeni să mă întrebe ceva, am fost din nou scos afară și transportat cu o dubă într-o rezervă a securității de pe strada Ștefan Furtună (fostă Angelescu), în fostele grajduri ale corpului de gardă ale curții regale, transformate în niște celule mici cu câte două paturi suprapuse, cu geamurile zidite și cu câte un mic beculeț
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
eram culcați pe jos unul lângă altul, neavând nici loc suficient ca să stăm culcați pe spate. Când unul, în timpul nopții se întorcea, toți trebuiau să se întoarcă, din lipsă de spațiu. În primăvara anului 1951 am fost transportați cu vagonul dubă la canalul Dunăre - Marea Neagră. Aici am fost despărțiți, cei cu pedepse mai mici la Poarta Albă, cei cu pedepse mai mari la colonia Peninsula. Munca a fost istovitoare, brigadierii erau dintre deținuții de drept comun, mâncarea foarte slabă, iar atunci când
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la plimbare, iar rața probabil îi pândește din desiș. Trec vulturi. Lopătari. Muete. Pescari. Martin pescarul. Căldura e spăimântătoare. Numai din când în cînd vine o adiere de vânt. La cherhanale, pe când stam în lumina dimineții (îmi aduc aminte), veneau dubele cu pește de pe Dranov, dube românești. Trăgeau 6 ori 8 oameni la lopeți, tăcuți și încordați: aveau în înfățișare ceva măreț și barbar. Istoria lui Ivan Maiorul 15 Ivan Maiorciuc, care, nu se știe din ce pricină, pe la 1856, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
îi pândește din desiș. Trec vulturi. Lopătari. Muete. Pescari. Martin pescarul. Căldura e spăimântătoare. Numai din când în cînd vine o adiere de vânt. La cherhanale, pe când stam în lumina dimineții (îmi aduc aminte), veneau dubele cu pește de pe Dranov, dube românești. Trăgeau 6 ori 8 oameni la lopeți, tăcuți și încordați: aveau în înfățișare ceva măreț și barbar. Istoria lui Ivan Maiorul 15 Ivan Maiorciuc, care, nu se știe din ce pricină, pe la 1856, a venit fugar din Rusia. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
degradare. Școala militară de artilerie a fost desemnată ca loc pentru executarea sentinței. Pe platoul de instrucție a cazarmei de la Copou, toate bateriile școlii au fost adunate și încheiate în careu. Era ora 11 dimineața, într-o duminică. Cu o dubă militară a fost adus generalul Socec, în uniforma lui obișnuită, cu toate gradele și cu sabia. În mijlocul careului, format din elevii școlii, cu săbiile la umăr, după ce i s-a dat onorul și grefierul a citit sentința, un plutonier i-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Iașului. Au fost adunate acolo, pe lîngă școala noastră, și alte unități de diferite arme existente în Iași. Condamnatul se numea Leonte, iar crima lui era de spionaj în favoarea nemților, printre rîndurile tranșeelor noastre de pe front. Adus în mijlocul platoului, cu duba penitenciarului, Leonte avea o înfățișare disperată. După citirea sentinței de către grefier, Leonte, ajutat de un preot spre a se spovedi, a fost condus la un stîlp implantat în pămînt. Striga cît putea de tare "Lume, sînt nevinovat". Plutonul de execuție
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
pe fiecare român a supraviețui cu orice preț. Închisorile și cîmpurile de muncă forțată erau pline. Imensa întindere a stepei Bărăganului nu mai ajungea să adăpostească numărul mare al arestaților, smulși de la casele lor în plină noapte și aruncați în dubele miliției sovieto-comuniste. Îmi amintesc că am citit, la vremea aceea, la Buenos Aires, publicarea dialogului între doi filosofi, asupra cîmpurilor de concentrare din republicile populare, despre care se vorbea mult pe atunci. Le Père Teilhard de Chardin spunea: "Mais, après tout
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
A trebuit să aștept procesul pentru a afla de ce era acuzat. Procesul a avut loc în fața Curții Marțiale, în martie 1959. În dimineața zilei afișate pe lista proceselor, m-am prezentat la intrarea tribunalului, la timp pentru a vedea faimoasa dubă blindată, bine cunoscută și de tristă amintire, în care erau transportați deținuții. L-am văzut pe Vlad coborând, cu capul acoperit de basca pe care i-o trimisesem, și intrând apoi, alături de alți deținuți, pe o intrare specială, fără să
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
într-o celulă zisă „de transport“. În ea, l-am văzut pe unchiul meu, Georgel Mavrocordat, și tot acolo l-am cunoscut pe Nicu Steinhardt, de care am rămas foarte legat. De acolo, am fost duși la gară, în niște dube blindate, apoi urcați într-un vagon-dubă de tren, unde am fost băgați în niște celule mici, cam cinci-șase într-o celulă de două persoane. Plutonierii ne împingeau cât puteau și închideau ușa peste noi. Stăteam ca sardelele, în picioare, în
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
Rucsacul era greu, căci aveam în el un palton pe care Sanda mi-l trimisese la Malmaison odată, când ni s-a dat voie să primim haine de iarnă. Abia mă mișcam. Dar a trecut o mașină, un fel de dubă a fabricii de cauciucuri de la Jilava. Am făcut un semn discret și mașina s-a oprit și m-am urcat în față, lângă șofer. M-a întrebat ceva cu jumătate de voce, se vedea că i era frică, dar că
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
lui Popa și Țurcanu din Gherla, în decembrie 1951, la etajul III s-au schimbat gardienii, iar camerele în care aveau loc demascările au fost transformate în camere de carantină ori ateliere. Primele conflicte deschise între agresori au apărut în duba care îi transporta. Bărgăoanu, deși a fost transportat împreună cu Țurcanu și Popa la Jilava pentru anchete, s-a întors la Gherla și le-a povestit lui Zbranca, Bogos, Juberian și Mărtinuș (cu toții rămași în închisoare) că Țurcanu i-a avertizat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de Belmondo cel din A bout de souffle, firește) ; unde nu stă bine e la partea cu sexul. E ciudat de frigid... Bun, am înțeles că totul trece în limbaj, în înjurătură, iar după aia în tandrețe (momentele post-înghețată, în dubă, sunt foarte dulci...), dar între ele nu e nimic. Nu-mi dau seama dacă e o chestie de generație (gen ne enervăm prin bancuri, o punem și p-ormă stăm ca broaștele la vivisecție... poate ni se mai spune un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
murdară difuzată de mass-media noastră. Generalul Emil Macri, fost șef al Direcției a II a Contrainformații Economice, care a făcut parte din același comandament, a fost condamnat la mulți ani de temniță, a fost "plimbat" de mai multe ori cu duba pentru deținuți, de la București la Timișoara și invers în lunile iulie-august, deși era bolnav și nu avea voie să se deplaseze. În București a fost dus de la un spital la altul, pentru a putea fi anchetat de șeful comisiei senatoriale
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dus de la un spital la altul, pentru a putea fi anchetat de șeful comisiei senatoriale, Sergiu Nicolăescu, pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, până l-au ucis. Se bănuiește însă, că generalul ar fi fost gazat. Țeava de eșapament a dubei ar fi fost montată în mod intenționat cu capătul de evacuare în interiorul dubei în care era transportat generalul. Nu se știe cine ar fi dat acest ordin, însă omul trebuia exterminat, pentru a nu mai declara ceea ce au făcut colegii
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
comisiei senatoriale, Sergiu Nicolăescu, pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, până l-au ucis. Se bănuiește însă, că generalul ar fi fost gazat. Țeava de eșapament a dubei ar fi fost montată în mod intenționat cu capătul de evacuare în interiorul dubei în care era transportat generalul. Nu se știe cine ar fi dat acest ordin, însă omul trebuia exterminat, pentru a nu mai declara ceea ce au făcut colegii lui de la MAN la Timișoara, care avansaseră în funcții. De asemenea cei din
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
participase cu un grup de ofițeri la evenimentele de la Timișoara ce era condus de generalul Emil Macri, șeful Direcției a II-a contrainformații economice din DSS. Acesta a fost ucis, cu bunăvoința procuraturii militare,care lau transportat mereu cu o dubă de la București la Timișoara și invers, pe timpul verii din anul 1990 și ajutat de Sergiu Nicolaescu, care conducea comisia de anchetă din cadrul Parlamentului, tracasându-l dintr-un loc în altul pentru al ancheta, în timp ce ofițerul era bolnav, aproape în comă
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]