2,118 matches
-
curte în castelul contelui de Gloucester. Intra Edmund și Curan, din părți diferite) EDMUND: Zeii cu tine, Curan. CURAN: Și cu tine, șir. Am fost la tatăl domniei-tale și i-am dat de știre că ducele de Cornwall și Regan, ducesa lui, vor fi aici la dînsul astă-seară. EDMUND: Cum așa? CURAN: Nu știu. Ai auzit ce vești umblă, vreau să spun, ce se șoptește, pentru că nu-s decît vorbe spuse la ureche. EDMUND: Eu? Nu; rogu-te, care sînt? CURAN
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Nero is and angler în the lake of darkness. Pray, innocent, and beware the foul fiend. FOOL: Prithee, Nuncle, tell me whether a madman be a gentleman or a yeoman. LEAR: A king, a king. CORNWALL: Vino cu mine la ducesa. EDMUND: Conținutul acestei scrisori dacă-i sigur, aveți în mînă o gravă problemă de stat. CORNWALL: Adevărată sau falsă, te-a făcut conte de Gloucester. Vezi unde-i tatăl tău, că eu să și pun mîna pe el. EDMUND (Aparte
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mieii și se mânjesc cu sângele lor; victimele sunt urmărite până în mormânt. Richard este bestia (the beast), bestia feroce, neîndurătoare, criminalul a cărui minte sângeroasă (the bloody mind), nu visează decât măceluri și masacre. Firea lui însetată de sânge, mărturisește ducesa de York, se trădase încă din anii copilăriei și se făcuse tot mai aprigă odată cu trecerea timpului. Să ne amintim că în ultima scenă a piesei, cea a morții lui Richard, Richmond va anunța triumfător: „The bloody dog is dead
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
asemenea unor statui mute sau unor pietre însuflețite (breathing - „care respiră”), s-au uitat unii la alții cu niște priviri fixe și palizi la față ca moartea”. Oare nu fiindcă, într-un anume fel, o aveau înaintea ochilor pe Gorgo? Ducesa, mama lui Richard, nu se înșelase atunci când, evocându-i nașterea, își blestemase pântecul, „lăcaș al morții” („the bed of death”): în loc să aducă pe lume o viață, adusese „o năpârcă ai cărei ochi ucid” („a cockatrice whose unavoided eye is murderous
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
admirație; aia; aparent; aparență; ASTS; atitudine; avocată; babă; bărbat; birou; de la bloc; blondă; BMW; bogat; bogată; bună; capră; care?; cartof; cățel; cineva; cinste; civilizat; coniță; consul; copil; curtezană; decan; dedicată; delicată; delicatețe; demnă; demnitate; deștept; destinsă; Diana; dichisită; distincție; dragă; ducesă; dumneata; dumneavoastră; educată; eu; exemplu; fă; o femeie căsătorită; fericită; fese; ființă; fină; floare; formalitate; fructe; geantă; inteligență; interbelic; invers; isteață; îndrăgostită; îngrijit; înțelepciune; învățare; la; lux; madame; manichiură; manierată; mare; mătușă; mică; ministru; minunată; mister; modestă; morală; nene; nenea
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
merge (11); ciocolată (10); acasă (10); dorul (9); putere (8); transport (8); amar (7); departe (7); poate (7); povară (7); conducător (6); ia (6); împărat (6); plăcut (6); pleca (6); în spate (6); trimite (6); a pleca (5); drum (5); ducesă (5); greutăți (5); poartă (5); ajutor (4); car (4); casă (4); conte (4); furnică (4); lua (4); mașină (4); mult (4); timp (4); transporta (4); veste (4); a purta (3); acru (3); cărăuș (3); duce (3); gust (3); miere (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
de mare în acțiune; pentru o piesă de Shakespeare este de-a dreptul uimitor cât de mult text au. Alexa Visarion ne-a demonstrat acest lucru prin mijloace foarte incitante. Cum ar fi, uneori, prezența celor trei regine și a ducesei de York, mama lui Gloucester, ca un cor antic, amintindu-ne afinitățile piesei cu Troienele lui Euripide. Femeile sunt victimele istoriei. Desigur acesta este un truism, însă în spectacolul lui Visarion el ne-a apărut ca un adevăr mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ochi ștrengar, nu a ezitat să-l numească "Pariziana". Preocupat de clasificarea "speciilor sociale", Balzac a făcut tipologia unei societăți, creând serii de personaje, înrudite în primul rând prin apartenența la acelasi mediu social: există în La Comédie humaine seria duceselor și marchizelor Diane de Maufrigneuse, Antoinette de Langeais, Léontine de Sérizy, marchiza d'Espard, contesa de Restaud, prințesa de Blamont-Cahuvry, baronesa de Nucingen, vicontesa de Beauséant ș.a. Femeia plictisita de viață casnica și care caută refugiu într-o altă dragoste
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
devine "un animal cu sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale, Balzac demască perfidia și decăderea femeii. Balzac a descoperit pluralitatea ființelor moderne 137. Tipul femeii balzaciene este unul complex, conceput multidimensional
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
incessant concubinage du luxe et de la misère, du vice et de l'honnêteté, du désir réprimé et de la tentation renaissante, qui rend cette ville l'héritière de Ninive, de Babylone et de la Rome impériale". Până și retrasă într-o mănăstire, ducesa de Langeais rămâne Pariziana în toate pornirile 138. Michel Butor delimitează la Balzac, pe de o parte, femei stabilizatoare, virtuoase și măritate, pe de altă parte, femei perturbatoare, fascinante, irezistibile. Numărul femeilor virtuoase, după Balzac, este egal cu cel al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
OPERA MAGNA (ediții bilingve) • Amphitryon, Kleist • Album de versuri, Mallarmé • Bucolica. Georgica, Vergilius • Cărțile Profetice, William Blake • Eneida, Vergilius • Hyperion, Hölderlin • Poeți latini postclasici, *** • Poezie. Dramă, Allan Edgar Poe • Regele Lear, Shakespeare • Sonete, Dante • Femeia omorîtă cu blîndețea, Thomas Heywood • Ducesa de Amalfi, John Webster Colecția DIDACTICA. CURSUS • Britain. Past and Present, Remus Bejan • Dramatic Poetry (vol. I), Sorin Pârvu • Economie generală, Tiberiu Brăilean • Eléments de phonétique française, Anca-Maria Rusu • Everyday Topics, Gheorghe Stan • Geografia mediului, Irina Ungureanu • Introduction to Linguistics
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
colecția Opera Magna a Institutului European din Iași au apărut, practic simultan, traducerile românești la două piese iacobite, aparținînd celor mai interesanți dramaturgi englezi din epocă, John Webster și, respectiv, Thomas Heywood. Scrierile în cauză sînt The Duchess of Malfi/Ducesa de Amalfi (Webster) și A Woman Killed With Kindness/ Femeia omorîtă cu blîndețea (Heywood). Versiunile vin dinspre anglistul bucureștean George Volceanov, deja cunoscut traducător și interpret al clasicilor britanici (și, în primul rînd, al lui Shakespeare), și fac tandem cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
perioadei elizabetane -, "exilîndu-l", treptat, către alte spații geografice, cum ar fi Italia și, ulterior, Balcanii), în familia Ducilor de Calabria (Ferdinand și fratele lui, Cardinalul). Aceștia sînt preocupați de păstrarea intactă a statutului de văduvă de către (altfel) tînăra lor soră, Ducesa de Amalfi, nu neaparat din rațiuni morale (deși amîndoi le proclamă insistent, în discursuri pompoase, pline de sugestii analitice pentru criticii feminiști de astăzi), ci pecuniare (nu doresc ca averea semnificativă a ducesei să intre sub controlul cuiva din afara clanului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de văduvă de către (altfel) tînăra lor soră, Ducesa de Amalfi, nu neaparat din rațiuni morale (deși amîndoi le proclamă insistent, în discursuri pompoase, pline de sugestii analitice pentru criticii feminiști de astăzi), ci pecuniare (nu doresc ca averea semnificativă a ducesei să intre sub controlul cuiva din afara clanului). Psihanaliștii pot bănui aici și o oarecare patologie erotică, grefată pe ideea unui incest sublimat (în special, în cazul lui Ferdinand, obsedat pînă la isterie de persoana sorei ca atare), dar ea se
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de marii ticăloși shakespearieni (Ferdinand spune chiar, ca și Iago în debutul revanșei sale împotriva lui Othello, cînd anunță disimularea proprii-lor sentimente pentru a deveni "ceea ce nu este", că "voi învăța să par ce nu sînt"). Mai întîi, îi pregătesc Ducesei un flagrant (ca dovezile greșitului mariaj să nu poată fi tăgăduite), iar, ulterior, o despart de Antonio și copii, întemni-țînd-o. În captivitate, pedeapsa nu ia sfîrșit, trecînd prin faze psihice absolut neașteptate (în contextul mai degrabă necomplicat al psiholgiilor literare
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să nu poată fi tăgăduite), iar, ulterior, o despart de Antonio și copii, întemni-țînd-o. În captivitate, pedeapsa nu ia sfîrșit, trecînd prin faze psihice absolut neașteptate (în contextul mai degrabă necomplicat al psiholgiilor literare iacobite). Sînt înscenate ucideri ale familiei ducesei (cu păpuși de ceară), se orga-nizeză spectacole delirante, cu circari nebuni, angajați numai pentru a crea haos în castel, în sfîrșit, se practică un șir lung de amenințări cu moartea care, treptat, împing victima către indiferență totală. Într-un tîrziu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
focalizarea de caracter) și vrea să răzbune nedreapta moarte. Îi ucide pe cei doi frați (fiind însă, la rîndul lui, rănit mortal de Ferdinand), după ce, anterior, într-un moment de confuzie, omorîse și pe Antonio, soțul secret și neconsolat al Ducesei de Amalfi. Supraviețuiește doar fiul cel mare al cuplului (o aluzie pasageră din text acreditează existența și a unui al patrulea băiat al Ducesei, mai mare, din prima căsătorie Dumitru Dorobăț acordă atenție acestui misterios personaj în prefață, pe linia
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
după ce, anterior, într-un moment de confuzie, omorîse și pe Antonio, soțul secret și neconsolat al Ducesei de Amalfi. Supraviețuiește doar fiul cel mare al cuplului (o aluzie pasageră din text acreditează existența și a unui al patrulea băiat al Ducesei, mai mare, din prima căsătorie Dumitru Dorobăț acordă atenție acestui misterios personaj în prefață, pe linia lui William Archer -, dar, cumva în nesincronizare exegetică, George Volceanov contestă validitatea eroului, într-o notă finală, considerîndu-l "o scăpare a autorului și o
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și strică, din nefericire, perfecțiunea obiectuală a celor două artefacturi culturale. Bibliografie Thomas Heywood. Femeia omorîtă cu blîndețea. Tra-ducere și note de George Volceanov. Prefață și tabel cronologic de Dumitru Dorobăț. Colecția Opera Magna, Institutul European, Iași, 2005. John Webster. Ducesa de Amalfi. Traducere și note de George Volceanov. Tabel cronologic și studiu introductiv de Dumitru Dorobăț. Colecția Opera Magna, Institutul European, Iași, 2005. Răzbunare și disimulare Romanticul american Edgar Allan Poe a ajuns celebru, mai ales post mortem, pentru povestirile
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
neașteptat și strălucit roman de debut, La nuit du Vojd (Noaptea lui Vojd, Paris, Jean-Claude Lattès, 2010 / Iași, Junimea, 2012), roman pentru care, de altfel, a fost recompensat cu un premiu respectat de cunoscători, Prix Edmée de La Rochefoucauld. Purtînd numele ducesei care a fost ani de zile președinta juriului premiului Femina, acesta a fost creat în 2000 și este decernat anual unui scriitor pentru primul său roman. Nou sosit în peisajul literelor pariziene, Hervé Bel a zgîlțîit puternic conștiințele bien pensantes
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
două piese, The White Devil (1612) și The Duchess of Malfi (1614), ambele cuprinzând, embrionar, teme tipice ale goticului macabru. Dacă prima nu evadează, totuși, din orizontul mentalitar al deja cunoscutelor revenge tragedies, ultima conține atâtea scene terifiante (incluzând uciderea ducesei cu ajutorul unei Biblii otrăvite și o serie de înjunghieri succesive), încât violența pusă în scenă de autor nu poate fi nici întâmplătoare, nici gratuită. Este semnificativ însă faptul că aceste insule de teroare nu vor reapărea, cu modificările de rigoare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în care marii seniori din Moldova sunt chemați în fața judecătorilor din Lvov - cel mai cunoscut exemplu este cel din anul 1445, când magistrații polonezi au judecat „pricina” dintre „nobilul polon Mihail de Buczacz și domnul Moldovei Ilie, împreună cu soția sa <<ducesa>>, fiica ducelui Andrei de Kiev” -, cât și din statutul lor de „privilegiați”, de „parte egală” cu puterea voievodală în cadrul diferitelor documente cu caracter internațional, inclusiv în tratatul comercial din 6 octombrie 1408 - „certificatul de naștere” al Bacăului. Din contra, în
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
facă un singur gest, atît se simțea de descurajat în fața acestei îndoite porniri de trăncăneală și de indiferență. Neobosita călăuză îi zicea înainte: Alături de el, femeia asta în genunchi care plînge e soția lui, Diane de Poitiers, contesă de Brézé, ducesă de Valentinois, născută în 1499, moartă în 1566; iar în stînga, cea cu un copil în brațe, e Sfînta Fecioară. Acum întoarceți-vă în partea asta: iată mormintele celor doi d'Amboise. Amîndoi au fost cardinali și arhiepiscopi de Rouen
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
punând temelie statului. Dar iată, trâmbiți zvonesc, gărzile de arnăuți dau onorul, alaiul intră în cetate, scânteind în razele soarelui de amiază. E larmă și multă veselie la palat, la reședința cu aer bizantin, primiți sunt oaspeții dragi prinți și ducese. Sună în tumult eterul carpatin și clopotele bat sus în turla înaltă a bisericii domnești. Blazonul mușatin de aur, aplicat pe zidurile cetății, semeț și plin de măreție stă capul de zimbru. S-au spulberat acele timpuri și veni în
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cu barbă, despre care știam că fusese conte... Un scriitor e un scriitor, nu conte... Forța de creație nu stă în titluri, Victor Hugo n-a fost nici duce, nici marchiz. Jean Valjean nu e prinț, iar Cozeta nu e ducesă... Prințesa Maria avea moșii, nu-și smulgea dinții din gura și nu-și tăia părul ca să poată trimite bani mizerabilului Thenardier. Nici un Javert nu stătea în spatele grasului. Bezuhov, care venea și el la Borodino ca un tâmpit și îi încurca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]