741 matches
-
E întotdeauna asociat luminii aurul, soarele urcînd pe cer, strălucirea privirii și verticalului spada, sceptrul, arborele secular, muntele sacru. De asemenea, motivul conspirației malefice va fi pus întotdeauna în relație cu o simbolistică a murdăriei: cel care complotează trăiește în duhori întunecate; asimilat animalelor scîrboase, se tîrăște și se furișează; vîscos sau tentacular, răspîndește otrava și infecția... Iată deci o ultimă trăsătură specifică a povestirii mitice: aceasta își transcrie și își transmite mesajul îtitr-un cod pe care suntem îndreptățiți să-1 considerăm
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Ier 48,10), îndurând foamea precum câinii (cf. Ps 58,15). Aceștia sunt adevărata sare a pământului (Mt 5,13), cei care dau mâncării gustul plăcut al mântuirii; ei conservă alimentele ferindu-le de mirosul neplăcut al viermilor și de duhoarea viciilor. Ei sunt ca lumina lumii (Mt 5,14), iluminând pe mulți spre cunoașterea adevărului, înflăcărând și aprinzând pe mulți de fervoarea castității. 17. Acest Ordin al desăvârșirii, a cărui curte interioară are o așa mare întindere, nu este potrivit
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pornim-acceptai eu. Tot atunci am simțit cum mă desprind de corp și încep să levitez către înălțimile cerului plin cu puzderiile de stele. Intrasem într-o întunecime neagră ca smoala, străbătută de flăcări imense cu tentă de roșu închis, cu duhoare de sulf și catran, care făcea aerul irespirabil. Puzderia de diavolime, ocupată cu caznele celor ajunși aici, nu ne acorda nici-o atenție, continuându-și nestingheriți atrocitățile. Din adâncurile universului, curgeau ca un fluviu, miliarde de luminițe ca semințele nefertile luate
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
seamă burta, iar a avea inimă era o desemnare eufemistică a sindromului diareic. De altminteri, puțini din cei anchetați menționează diareea incoercibilă, atât de caracteristică pentru evoluția bolii. Un informator din județul Suceava arată totuși că pe oamenii înecați de "duhoarea" (termen care, probabil, echivalează cu "miasma") holerei îi găsesc "vărsătura, treapădul, cârceii, și mor", treapădul fiind un sinonim al diareei. Poate că trecerea sub tăcere a manifestărilor mai puțin "cuviincioase" ale bolii se datorește și unui anumit sentiment de pudoare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
animalelor. Ca și cum în credințele populare s-ar fi făcut o distincție netă între epidemii și epizootii... Informatorul sucevean citat descria holera ca pe o "babă foarte scârboasă, care, când trece prin sate și târguri, lasă în urmă un fel de duhoare foarte puturoasă, de care oamenii, neputîndu-se feri de asemenea putoare, se îneacă... și mor". De la alții aflăm însă că holera nu este neapărat o babă, căci poate să ia chipul unei fete negre despletite, care-i pălmuiește pe oameni și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
degetelor. După multe zile, la multă vreme după ce mă aduseseră aici, pierdusem socoteala zilelor și a ceasurilor, dar nu azvârliseră pumnul de grăunțe de vreo zece ori și îmi scurmasem o gaură pentru nevoi pe care degeaba o tot astupam, duhoarea de vizuină plutea în aer, da, multă vreme după ce mă aduseseră aici, ușa s-a dat în lături și i-am văzut intrând. Unul s-a îndreptat către ungherul în care mă ghemuisem. Simțeam pe obraz arsura sării, trăgeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
clișee ale zilei. Plaja perfect plană, cerul albicios. Femeile țâșnind, jeturi sticloase, la fiecare pas. Râsete, mingi, copii, iluzia eliberării. „M-a acceptat din curiozitate. Eram o apariție bizară, demnă de cercetat. Apelul găsea ecou ? Prietenia, ca remediu contra monotoniei ?“ Duhoarea care a tot fiert și umflat burta de hipopotam a zilei îl trage, îl înlănțuie. „M-a acceptat, m-a acceptat, până la un punct. Până la un punct, apoi paranteză...“ Se-aud, undeva, aproape, lovituri limpezi. Ritmul unei copite de argint
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și slugile mele mă privesc ca pe un străin, în ochii lor sunt un necunoscut. 16. Chem pe robul meu, și nu răspunde; Îl rog cu gura mea, și nu răspunde. 17. Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele, și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele. 18. Pînă și copiii mă disprețuiesc dacă mă scol, ei mă ocărăsc. 19. Aceia în care mă încredeam, aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea. 20. Oasele mi se țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
surpat. Este o excelentă predică la parastasul comunismului, un osuar cu articulațiile intrate în putrefacție, un inventar acid al limbajului ce încearcă să peticească o manta făcută ferfeniță. Totul la modul ironic și macabru. Mult timp după lectură se simte duhoarea pestilențială a cadavrului ce deposedase lumea de dreptul la viață în sensul ei major. Deduc un travaliu mai vechi/acumulat în timp. Așa ceva nu se poate scrie în două luni după revoluție. Există aici o tezaurizare de expresii, etichetări, denumiri
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93054]
-
că am trecut testul și că de luni dimineață trebuie să mă prezint la slujbă, ce slujbă, ce birou, ce salariu, o să-ți povestesc mai târziu, acum sânt foarte preocupat să găsesc o ieșire pe scări, pentru că în lift, cu duhoarea asta nu mai rezist nici măcar cele trei sau patru etaje, sau câte or mai fi rămas până sus, la parter. Deci, ce-mi place cuvântu ăsta DECI, deci îl abandonez pe puturel în lift și o tai cu siguranța disperatului
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe mine rătăcind prin subsolul, bănuiesc secret, al clădirii în care abia mă angajasem, eu, care veneam din Est în timpul războiului rece, ce mai, spion, mă și vedeam explicând bâlbâit, eu din greșeală am ajuns aici, m-am intimidat din cauza duhorii și am apăsat aiurea, vă rog să mă scuzați, nu o să mar fac, vă promit orice, numai să nu mă dați afară înainte de a începe, din slujba pe care abia am primit-o. Ajung cu chiu, cu vai din nou
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mă bucur, apăs parter mă relaxez pentru că nu am început cu un alt interviu, primul meu loc serios de muncă șiiiii... paralizez. Ușile se deschid la "minus trei" și cine crezi că intră în lift? Ai ghicit! I Putrezitulputuros, sconcsulpișat, duhoarea împuțită, mortăciu neastricată, borîturaambulantă, hottulcăcat, exact de ce am fugit... Ce pula mea, e umbra mea ăsta de nu mai scap de el. Cu viteza luminii judec. Dacă nu mor încă trei etaje, vom ieși împreună din lift în lobby-ul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
că atât de rușine mi-a fost de el, încît nici n-am avut curaj să-ți recunosc ție că am borât atunci când am susținut mai sus că am leșinat. Nu, domnule, am mințit, atât de tare m-a plesnit duhoarea dintre picioarele lui pe când încercam să-l țin ridicat să deschidem dracului trapa aia, încît nu am mai putut să mă abțin și am dat la rațe jumătate pe el, jumătate pe mine. Acum liftul putea și din cauza mea, și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
dat la rațe jumătate pe el, jumătate pe mine. Acum liftul putea și din cauza mea, și lui nu i-a păsat deloc de asta, nu a făcut fițele pe c le-am făcut eu când am dat cu nasul de duhoarea lui. De fapt cauza asta am și acceptat bucata aia de pâine de la el, în primul rând că mi-a fost jenă să-l refuz și în al doilea rând, ți-am mai spus cred, că eram de câteva ore
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
creștetului capului) și, în lumina galbenă ca urina, în odaia strâmtă și nesfârșit de înaltă, cu pereți de culoarea cadavrelor, am văzut-o pe mama spălând rufe în chiuvetă, în miez de noapte. Udă fleașcă, înfășurată în spumă și-n duhoarea săpunului de rufe verzui, cu sânii goi și părul ud încîlcit peste spatele lung și slab, cu omoplații ascuțiți, era ca o statuie de o mărime neomenească, umplând cu totul 18 singura odaie luminată din univers. Da, Bucureștiul meu o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
schimbătoare puncte de perspectivă, ca pe monitorul unui computer, îl colora în jocuri de ape și franje de interferență ("parcă ești un păun, cu Bucureștiul înfoiat în spatele tău", scriam), îl boțeam și-l împănam cu mică, diorit, ametist, hematit și duhoare de 21 crabi putrezi și alge ("Bucureștiul e-o stridie cu restaurantul Perla în ea", scriam), îl tăvăleam prin mit și halucinație, prin analogii și paralogisme, prin surrealism și Art Nouveau și pop și op, și imaginam geneza unui formidabil
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pentru că eram îndrăgostit de o colegă despre care aflasem din întîmplare că stătea pe strada Periș. Am căutat strada pe o hartă și am găsit-o prin preajma acelor locuri, așa că le băteam cu asinuitate, înghițind zilnic praful străzilor nepavate și duhoarea de gaz de la un centru de butelii. Când mă-ntorceam spre casă, dezolat că nici de acea dată nu găsisem casa iubitei mele imaginare (aveam să aflu mai târziu că ea stătea, de fapt, pe Perișani, în Drumul Taberei, și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bolnav, parcă strivit, căscând din când în când din bot. I-am dat bună ziua domnului cu buticul și am urcat pe scări, căci liftul era iarăși defect. M-am întrebat din nou dacă nu cumva visez: ororile scrijelite pe pereți. Duhoarea de ciorbă și de tocană. Ghenele supurînde. Gospodinele deschizând ușa și urmărindu-te înfricoșate. Ajung în fine sus, la opt, descui și lumina bibliotecii mele iradiază din capul holului. Las plasele la bucătărie și intru în living. Mă trântesc pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mea. Căci apar Monștrii. Nici ei nu știu cine sânt și de ce putere sânt însuflețiți. N-au instinct de conservare. Păsări de foc, diavoli estropiați, zombies, mumii, vârcolaci, legiuni de inomabile nevertebrate se azvârl înainte, scuipă sfere de flacără, te năpădesc cu duhori sulfuroase. îi extermin cu zecile, eliberând limbi de jad din magicul caduceu, alunec rapid prin ținutul melancoliei, cu cîte-un copăcel închircit pe alocuri, mă feresc de văpăile dureroase ale celor care-mi vor sângele. Când sânt atins, viața îmi scade
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la adevărații Arnoteni, noblețea decăzută a acestora prăbușindu-se în țigănia cea mai frustă: o văgăună (a sufletului) unde se joacă în orăcăieli de danci conțină, unde pe cuptor zac puradele în păsărică goală, unde totul te face să simți duhoarea irespirabilă de țuică, slin și urină. Violența și obtuzitatea scenei îngustează câmpul de conștiință al privitorului, făcîndu-l 259 să se identifice cu primul și (zic eu) cel mai memorabil personaj al filmului: mitocanul. Pampon devine, într-adevăr, un epileptoid, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de șiruri drepte de căsuțe de lemn, nu prea arătoase, însă curate și mai încăpătoare decât bordeiele. Aici se auzeau lovituri de ciocane, gemete de fierăstraie, scrâșnet de sticlă sau de piatră frecată și se amesteca mireasma lemnului proaspăt cu duhoarea pieilor crude, a vopselelor, a cleiului fiert. Mai departe, toate aceste străduțe locuite de meșteșugari se adunau într-un maidan plin de gunoaie după care se auzeau tot felul de strigăte amestecate într-o larmă cumplită. Dincolo de maidan era piața
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
D.S. Robertson și Lennox, terminat. — Înțeles BR. Terminat. Tragem pe aleea din fața unei case mari. E un Escort vechi parcat pe stradă. Pare cam rablagit pentru Ravvy Dykes. O vacă bătrână co privire pierdută ne deschide ușa. Simt umpic de duhoare cum vine dinspre ea. Bătrânețea te face să puți, barosan sau șmecheraș, nu contează. Mă apucă dârdâiala În hol, nu-i prea cald aici. Io casă mare și greu de-ncălzit șadulmec miros de bani vechi. Locui burdușit de antichități, amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
către stația de autobuz, simțind un amestec bizar de disperare și libertate, dându-mi seama că e abia zece și douăzeci a.m. și deja am luat decizia să ies la o băută În seara asta. Încă am stomacul deranjat, iar duhoarea trupurilor din autobuz mi se pare copleșitoare. Prea mulți șmenari. N-ar putea avea un autobuz care să meargă din Colington până-n centrul orașului fără să treacă prin Oxgangs? Când cobor, un vagabond Întinde spre mine o mână murdară Încrezătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
sun pe micul meu prieten funcționar public Bladesay și-i zic să ne Întâlnim mai târziu la Lojă. Apoi o tai la Crawford’s la un rulou cu ou. Afară e ca curu de ger, deși frigul nu poate anihila duhoarea Înțepătoare care vine dinspre pantalonii mei. Trebuie să-i dau la curățat. Îmi deschid paltonul și Îl fâlfâi să văd dacă putoarea e constant acră așa cum Îmi imaginez, dar Îmi ajunge la nas doar În valuri aleatoare ca o boare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dacă toates așa. Graffiti-ul de azi: KAREN FULTON ȘI-O TRAGE ÎN CUR. Nu recunosc scrisul. Hai scumpo... Bruce e aici. E noaptea ta cea mare... asta e... haide... Îmi scot afară pula țeapănă și solzoasă. Se degajă puțină duhoare când Își face apariția vârful, palpitând, jupuit și roșu, străpungând prepuțul ăla decolorat. Coaiele mele de rahat mă mănâncă atât de tare... uau... haide scumpo... labagiu ăla de doctor și cremele lui de căcat... Nu te gândi la asta ... uau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]