1,471 matches
-
la Institutul particular condus de Ferdinand Piloty și Iacob Melher. Interesul pentru pictura de gen și portret l-a determinat să ia lecții de la Richard de Lauchert, artist renumit în vreme. Dacă scenele de gen erau dominate de sentimentalism și duioșie, ceea ce le făcea atractive pentru un anumit public, în schimb s-a dovedit un adevărat maestru al portretului. Revenit în țară, pune bazele învățământului superior de artă, prin înființarea Școlii de Arte Frumoase (26 octombrie 1860). Totodată, alături de Gheorghe Asachi
Gheorghe Panaiteanu-Bardasare () [Corola-website/Science/321591_a_322920]
-
de un lirism remarcabil. Criticul considera că "Țara de dincolo de negură" e „un cântec de la început și până la sfârșit, un cântec când triumfal, când melancolic”. El compară scrierea sadoveniană cu creațiile lui Eminescu și Hogaș. Scriitorul spiritualizează materia, prezentând cu duioșie legătura dintre om și natură și condiționarea lor reciprocă care ajunge la o fuziune intimă. Natura dobândește astfel dimensiuni eroice și fantastice, fiind locul unde se petrec atâtea întâmplări ireale și misterioase, accesibile doar celor care nu și-au pierdut
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
și-a exprimat dezamăgirea cauzată de faptul că voievodul aflat pe soclu nu seamănă cu Ștefan cel Mare: ""Dar în Iașii înstrăinați în mijlocul marii serbări oficiale, el s-a lăsat furat de gânduri triste, iar pe buzele-i îngălbenite zbura duioșia deznădăjduită a unei doine de plângere și răzbunare"" . Eminescu nu a fost singurul dezamăgit de faptul că statuia nu îl înfățișează pe Ștefan cel Mare. Episcopul Melchisedec Ștefănescu al Romanului a făcut o interpelare în Parlamentul României cerând corectarea mistificării
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
Emia „Mierea sălbatică”, poeme-editura Helicon et Signata „Plângea să nu se nască” poemeeditura Signata „Strugurii întunericului” - poemeeditura Signata „Sărutul cu privirea” poemeeditura Signata „Port și rănile tale” - poemeEditura Cogito „Port și rănile tale” - poeme ediția a doua, revizuită „Rezerva de duioșie” - poemeEd.Viața Arădeană -două ediții „Rezerva de duioșie” - poeme Ed.Viața Arădeană -două ediții „Mic manual de recitări - poeme cu desene de Radu Roșian „Transilvanian poems”, in english by Mariana Zavati Gardner și John Eduard GardnerEd. Aplisoft „Empatia Divina”volum
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
să nu se nască” poemeeditura Signata „Strugurii întunericului” - poemeeditura Signata „Sărutul cu privirea” poemeeditura Signata „Port și rănile tale” - poemeEditura Cogito „Port și rănile tale” - poeme ediția a doua, revizuită „Rezerva de duioșie” - poemeEd.Viața Arădeană -două ediții „Rezerva de duioșie” - poeme Ed.Viața Arădeană -două ediții „Mic manual de recitări - poeme cu desene de Radu Roșian „Transilvanian poems”, in english by Mariana Zavati Gardner și John Eduard GardnerEd. Aplisoft „Empatia Divina”volum de poeme multiligveditura Polidava „Purpura, iarna” - poemeeditura Eubeea
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
natura primordială și eternă (d. Sadoveanu e un peizajist variat, ci un poet care-și înscrie sentimentele în peizaje diverse), ne pun în contact cu un lirism de semnificație cosmică, adevărata esență a geniului sadovenist”. Scriitorul spiritualizează materia, prezentând cu duioșie legătura dintre om și natură și condiționarea lor reciprocă. Natura dobândește astfel dimensiuni eroice și fantastice, fiind locul unde se petrec atâtea întâmplări ireale și misterioase, accesibile doar celor care nu și-au pierdut puritatea sufletească umană. "Țara de dincolo de
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
multă finețe și rafinament. Ambele epopei sunt pătrunse de un puternic spirit de umanitate, de eroism și de justiție. Cel mai mare poet indian al tuturor timpurilor a fost Kălidăsa. Cea mai celebră operă a sa a fost Sakuntală. Prin duioșia sentimentelor, prin delicatul simț al naturii și lirismul gingaș, această evocare a iubirii fiicei unui pustnic pentru regele Dushyanta reprezintă una dintre cele mai valoroase opere ale Indiei din acea epocă. O altă capodoperă a literaturii indiene o constituie Panciatantra
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
care a rezultat din relația celor doi. Despre cei doi moștenitori au rămas foarte puține date, Grigorescu cunoscând-o pe Maria în perioada 1883-1885. Cu Maria, artistul a trăit circa optsprezece ani, timp în care ea l-a îngrijit "„... cu duioșie, cu devotament și o țărănească discreție"”. În anul 1907, Gheorghiță era deja flăcău și avea cu adevărat înclinații artistice. El a studiat desenul cu tatăl lui după care a urmat cursurile Școlii Naționale de Artă din București, fiind înscris la
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
Camil Ressu, anunțând prodigiosul exercițiu postbelic al lui Corneliu Baba. „Dialogul” existent în planul apropiat surprinde iarăși constante confirmate de marea carte a înțelepciunii biblice: pe de o parte veghea feminină, marcată de conștiința sacr ificiului asumat și de o duioșie abia reținută (configurând o Evă prozaică, „deghizată” în haine populare); pe de altă parte odihna masculină, văzută ca un scurt intermezzo între truda de „dinainte” și cea de „după” cu care modernul Adam câștigă pâinea familie sale. În cuprinsul acestei
Fred Micoș () [Corola-website/Science/310768_a_312097]
-
acum un epos al formei (lumii) gata constituite. Tudor Zbârnea urmărește această odisee a creației atât din perspectiva martorului fascinat de miracol și copleșit de măreția lui, cât și din aceea a creatorului însuși în al cărui gest se amestecă duioșia și asprimea, iubirea paternă și luciditatea de stăpân. "PAVEL ȘUȘARĂ, Bucuresti, 1998" Carți, cataloage, pliante: Presa: peste o sută de surse la pagina personală http://zbarnea.arta.md/
Tudor Zbârnea () [Corola-website/Science/299993_a_301322]
-
și o altă dimensiune, mai complexă și cumva imprevizibilă ca evoluție, cea a «Capriciilor» lui Goya. De fapt, ceea ce trece drept suprarealism în aceste picturi stă numai fidelitatea capriciului față de destin, adică evoluția capriciului se află acum în stadiul suprarealist. Duioșia formelor cuprinse în capriciu e fantastă, precum la Sabin Bălașa, nu grotesc-realistă, caricaturală aproape, ca la Goya. Blândețea poate că îl va salva pe Florin Preda de la ieșirea, prin evoluția capriciilor sale, din dimensiunea spiritualizată, tradițională și tandră, care îi
Florin Preda-Dochinoiu () [Corola-website/Science/331700_a_333029]
-
sămănătoristă întârziată, cu răgazuri și lungimi de om care are înaintea sa eternitatea, cu sfătoșenie moldoveană, lipsită de nerv și concentrare, cu poezie exterioară a naturii, cu sentimentalism față de toate nimicurile, cu fărâme mici de fapte în cadre mari, cu duioșie continuă și cu umor aproximativ, cu o atmosferă mătăsoasă lipsită de noutate. Toate acestea se scurg în pânza domoală a unei povestiri somnolente și duioase. Alexandru Piru apreciază pe autorul prolific, cu nuvele și romane morale, didactice și naive. Dumitru
Alexandru Lascarov–Moldovanu () [Corola-website/Science/310853_a_312182]
-
premieră că "Nemuritorii" este „un excelent hibrid între filmul istoric propriu-zis, genul de capă și spadă și cel de aventuri, cu striațiuni parodice de tipul «Armata lui Brancaleone», al lui Monicelli, împletind cu meșteșug clișeele de succes sigur, o anumită duioșie nostalgică și o solidă interpretare actoricească. Sergiu Nicolaescu, ca regizor, dă frâu liber unei narativități fluide, sprințare chiar, bogată în notații psiho - etno - folclorice, ca și în accente de umorism popular, realizând ceea ce se numește un foarte bun și trainic
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
și nu-și mai manifestase niciodată talentul într-o manieră atât de decisă. Nu știu ce explicație a găsit până la urmă artistul chestiunii cu pricina. Pentru mine însă, sensul acestei întâmplări, pe care el mi-a povestit-o cu emoție și cu duioșie, este cât se poate de limpede: harul său nu a apărut din nimic, nu este un produs de sinteză obținut și cizelat exclusiv în școli sau ateliere, ci o componentă moștenită, un dat autentic al dimensiunii creatoare a personalității sale
Traian Brădean () [Corola-website/Science/313381_a_314710]
-
a dirijorului Nicolae Perescu s-a afirmat repede în fața publicului din zonă, din țară, dar și din Banatul Sârbesc, în turneele efectuate. La baza repertoriului promovat de Achim Nica au stat încă de la început doinele. Suflet impresionabil, de o veselă duioșie, sincer și cinstit din fire, Achim Nica și-a turnat tiparul lumii sale sufletești în cântece interpretate în acel fel rezervat și sfios după cum îi este și firea. Pe parcursul activității înregistrează 8 discuri (primul în 1961) și 4 casete audio-video
Achim Nica () [Corola-website/Science/307693_a_309022]
-
loc de case, Vezi tu c-al morții nevăzut paing I-nvăluie în nevăzute plase? Nu ești sentimental dar uite, sunt Și amintiri amare-ngrozitoare Ce-ți înfioară gândul ca un vânt Și te opresc deodată pe cărare. Și-atunci atâta duioșie simți Privind cum zburdă-n faptul dimineții Acest copil ce râde cu albi dinți, Acest copil ce l-ai întors vieții. Dar doctore, în cuiburi tâlhărești Bancherii pregătesc dezastre care Ar fi mai mari ca tot ce-ți amintești În
Încă o poezie inedită a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5888_a_7213]
-
lor, prezintă unui public expert poezia și mu-zicalitatea formelor. Dintre statui, femei șlefuite de vântul anilor și al suspinelor de îndrăgostiți, este gata să-și ia zborul „Ciocârlia” lui. Picioarele abia ating pământul, feșele aurii se pierd în rotunjimea spatelui, duioșia umerilor care se prelungește înspre cer prin imaginea brațelor, parcă ar sfidă atât legea gravitației cât și limitele pseudomoralitatii ale celor ce cred numai într-o artă banală și școlareasca. Așa cum Ciocârlia zboară spre cer fără margini și celelalte statui
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
chiar și peste ruptura cu Áquilas. Cel mai important, această perioadă a reprezentat sfârșitul Fracțiunii curtenilor. Relația dintre Teresa și Pedro n-a fost niciodată pasională. Cu toate acestea, s-a dezvoltat o legătură bazată pe familie, respect reciproc și duioșie. Împărăteasa a fost o soție cuminte, a sprijinit neclintit pozițiile împăratului și nu s-a interpus cu punctele sale de vedere. A fost tăcută pe tema relațiilor lui cu alte femei. La rândul său, ea a fost tratată cu mare
Teresa a celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/321264_a_322593]
-
tactilității cum sunt: senzualitatea discretă a gurii, frăgezimea pielii, moliciunea catifelei și strălucirea părului, sunt demne de marii maeștrii. Tonurile luminoase afișate de cromatica veselă, accentuează prospețimea lucrării în ansamblu. Trăsăturile copilăroase și delicate ale fetiței, sunt realizate genial, cu duioșie și sensibilitate. Accentuarea fațetei decorative a lucrării este făcută prin renunțarea la fondul tradițional cu nuanțe terne de brunuri. Mieß abordează în acest caz o suprafață verde oliv care scoate în evidență, magistral, nuanțele de roșu existente în lucrare. Plasarea
Friedrich Mieß () [Corola-website/Science/311428_a_312757]
-
și în literatura universală, creează impresia / certitudinea că ne aflăm în fața unei impresionante uzine de poezie, a cărei „producție”, potrivit concepției păunesciene despre misiunea poetului / poeziei, înseamnă „armonie în sălbăticie”: Că omenirea-i un ciudat amestec / De violență și de duioșie, / Răget de leu în ou de ciocârlie, / Dar toată lumea trebuie să știe / Că nu-i poetul animal domestic, / Ci armonie în sălbăticie". Poetul trebuie să fie în stare de orice sacrificiu, pentru Patria sa, pentru semenii săi, să-și uimească
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
de la Șoldănești. Portretul nu este semnat și datează, probabil, din anii ’60 ai secolului al XIX-lea. Vornicul Alecu Forăscu este menționat în mai multe opere literare românești, în principal în legătură cu activitatea sa unionistă. El este descris cu respect și duioșie de scriitorul Ion Creangă în povestirea „Ioan Roată și Vodă Cuza” (1882) ca un boier generos, apropiat de țărani și păstrător al tradițiilor strămoșești. "„În Divanul ad-hoc din Moldova erau boieri de toată mâna: și mai mari, și mai mici
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
gurii, Alex e alb la suflet prin puterea de a nu se acri în urma decepțiilor. Culmea e că la Alex Ștefănescu principalul dușman al carierei literare e tocmai candoarea, și anume prin efectele ei colaterale, în număr de patru : 1) duioșia. Alex Ștefănescu nu poate fi grav în sens metafizic, ci patetic moderat, fiind un sentimental de coardă blîndă, un malac bonom încasînd trădări tocmai de la ființe pe care le socotea definitiv apropiate. Duioșia îl face incapabil de cruzimi menite a
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
ei colaterale, în număr de patru : 1) duioșia. Alex Ștefănescu nu poate fi grav în sens metafizic, ci patetic moderat, fiind un sentimental de coardă blîndă, un malac bonom încasînd trădări tocmai de la ființe pe care le socotea definitiv apropiate. Duioșia îl face incapabil de cruzimi menite a-i pune brutal la punct pe cei care i-au înșelat așteptările; 2) generozitatea, care de fapt e o formă de filotimie întoarsă către ceilalți, din cauza căreia criticul dă credit unor autori care
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
a trăi. Ni s-a dat să ne naștem a doua oară și șansa nu trebuie ratată. Ni s-a dat privilegiul de a ne naște încă o dată și trebuie să ne pregătim să-l întâmpinăm cu cea mai mare duioșie pe acest al doilea nou-născut. Crede-mă că este un privilegiu. Nu este un privilegiu ca tu, cu o biografie mediocră, anonim ca cei mai mulți, de serie, lipsit de destin, previzibil, finit ca potențialitate fizică și sufletească, odată intrat în purgatoriul
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
eu. Nu, tot timpul cel care era a fost el. Dar a tăcut tot timpul. Fidel ca un cal. Venise momentul ca trufașul călăreț să-și poarte calul în spinare. Sosise momentul respectului și al iubirii. Cu cea mai mare duioșie, mi-am botezat corpul: l am numit Calu. De multe ori am fost surprinși pe alei, vorbind unul cu altul. Calule, cum îți mai merge astăzi? Și oamenii ne priveau șocați. Cum poate un om să se adreseze propriului corp
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]