1,466 matches
-
Acasă > Poeme > Duioșie > NU AM SĂ ÎNȚELEG! Autor: Ellen Ada Publicat în: Ediția nr. 2190 din 29 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu am să înțeleg cum de-ai uitat Cât mai iubit,ce ne-a legat Te întorci în viața mea și
NU AM SA ÎNȚELEG! de ELLEN ADA în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369629_a_370958]
-
ești toată un fior de amor, că ești talazul meu în viață peste care se coboară dimineața și seara, un început fără sfârșit, o nemărginită plăcere și un cântec de dor. Îți privesc irisurile albastre în care mă pierd cu duioșie, iar părul tău bălai îmi alintă fața, cu degetele de lut îmi potolești zbuciumul vieții și mă împletești cu măiestrie după făptura ta. Ești un templu în fața căruia mă închin, ești rază de soare pe al meu orizont întunecat, iar
DRAGOSTE NEMĂRGINITĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368115_a_369444]
-
tocmai pe acest tărâm al repulsiilor, al rasismului, Philbert Schirach avea să cunoască pasiunea, dragostea care se cocea la flacăra inimii deschizând noi orizonturi în sufletul său de îndrăgostit, remodelând un spirit de piatră, rigiditatea și ticăloșia în brațele unei duioșii zămislite din iubire.” Secvențele de autoreferențialitate pe care Aurora Cristea le introduce în roman, cu privire la cartea sa de debut „Povestea Danei” nu fac altceva decât să întregească acțiunea, după metoda Poveștii în poveste, frecventă în proza actuală. De neconceput, temutul
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > ÎNTÂLNIREA Autor: Mihai Lupu Publicat în: Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017 Toate Articolele Autorului ...Și omul de zăpadă, în ziua, s-a topit; Acuma plâng în soare și țurțurii la casa, Minuscule izvoare au cursul șerpuit, Și-n
INTALNIREA de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362574_a_363903]
-
dintr-un capriciu al dezvoltării repertoriului său cu alte piese sublime, ci pentru că între cei doi artiștii chiar există un spirit care, deși intangibil în identitatea fiecăruia, plăzmuiește nu o despărțire, ci apropierea și fascinația. Cei doi cântăreți au asemănate duioșia din glas, melodicitatea cântecelor, rostirea textelor, într-o claritate care nu se atinge de cuvânt. Timbralitatea, vibrația melodică a interpretării, atât a lui Fuego, cât și a Sofiei Rotaru, lasă foarte curate și clare cuvintele, dar le înveșmântează în lirism
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
nici să cucerească, nici să păstreze un bărbat.Când îl cunoscuse pe Emanuel, nu se gândise la o poveste de iubire, și, deși ar fi vrut să trăiască această iluzie cu voluptate discretă, neconsumată de propriile sale contradicții interioare, cu duioșie și fără angoasele obișnuite, Bernardina simțise că ei nu sunt coautori la efemer și temporalitate, ci că trăiau aceea vibrașie ănaltă care aprindea sângele, izbea închipuirea, trezea sufletul și mișca printr-o forță miraculoasă, întreg Universul. Ce urmase apoi apoi
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
unei mărci a candorii, lumina ce se furișase pe chipurile celor doi adolescenți în irizări, răsăritul soarelui văzut ca o desfacer de aripi, dar și apusul ce li se înfățișase ca o desfacer în comete.Își dori cu înverșunare acea duioșie a sufletelor, dar și o anumită facultate de rezonanță care atingea în dăruire punctul cel mai înalt al sensibilității lor, dar și convergenșe ideatice. Nu existau frontiere în accepția lor spirituală, ci doar prăbușiri pe dinăuntru, pentru ca apoi să renască
ROMANUL ,,BERNARDINA de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362719_a_364048]
-
alb strălucitor. Era altfel, diferit chiar și de mama lor, și parcă cu fiecare zi devenea tot mai frumos și misterios. Într-una din zile,băiețelul s-a apropiat de ea și parcă nu se mai sătura privind-o cu duioșie și tandrețe, dorind neapărat să comunice cu ea într-un fel anume : - Cine ești tu și de unde vii ?, o întrebă el. - Eu sunt o rață din partea locului, răspunse ea ferindu-și privirea. - Ba nu !, nu ești o rață. - Ba da
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Privea cu duioșie la cheile fetei, care rămăseseră atârnate în cuier. Își spunea mereu că trebuie să i le trimită sau să i le ducă personal; totuși, nu se ivise prilejul încă. Renée nu le luase; se-ncărcase și-așa cu prea multe
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
blând cu buze-înfierbântate de dorință și-ți colindam poienile cu flori din care se-mbătau ai mei fiori îndrăgostiți de-ntreaga ta ființă. Îmi amintesc lumina în văpăi ce strălucea atunci în ochii tăi, de glasul cald și plin de duioșie care știa să spună : Te iubesc! atât de simplu, tandru și firesc vibrând de o imensă bucurie. Îmi amintesc și-mi pare-atât de rău că-i amintire tot ce-a fost al tău! Unde v-ați dus ?... Unde v-
ÎMI AMINTESC UNDE V-AŢI DUS ?... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352894_a_354223]
-
CORTUL VEȘNICIEI Să nu lăsăm minciuna să ne cuprindă firea, Și nici păcatul urii să stingă nemurirea. Să dăruim frumosul și binele, mereu, Căci ele ne așteaptă în Rai, la Dumnezeu. Împărtășind iubire vom fi mai iertători. Mai plini de duioșie și mai strălucitori. În cortul veșniciei vor fi odată sus, Numai aceia care iubirii s-au supus. JAR Cuprinde-mă cu-a tale brațe și lasă-mă s-adorm profund Și în căușul palmei tale, obrazul meu să îl ascund
POEME SPONTANE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353026_a_354355]
-
i se refuza tipărirea ediției a treia din Les Fleors du Mal Baudelaire își dezvăluise natura ireversibil divergentă față de sine, mărturisindu-și astfel sfâșierea intimă din care-i răsărise opera: ...în acestă carte atroce mi-am pus toată inima, toată duioșia, întreaga mea religie -travestită- întreaga mea ură... Cine a fost acest copil teribil al noii poezii? Legenda vieții lui i-a acoperit mult timp opera. La 4 februarie 1866 se prăbușește pe podeaua bisericii Saint- Loup din Namur pe care
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > JUMĂTATE DE ÎNTREG Autor: Lăură Isabelle Nicolae Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului JUMĂTATE DE ÎNTREG * Și te-astept sufletul meu pereche, Așa cum noaptea așteaptă răsăritul. Și te-astept jumatea mea de sfera, Să
JUMATATE DE INTREG de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354273_a_355602]
-
care, în timp ce frămîntă în mojar elementele ezoterice, emană dinlăuntrul lui incantații magice, la vibrația cărora materia învață să nu mai uite nimic și orice transformare din intimitatea atomilor și a moleculelor să devină ireversibilă în eternitate. Ea îi spunea cu duioșie că s-a prostit, îl trata ca pe un copil mare, Mancuse o lua în brațe, o săruta pe buzele ei umede de emoție, îi sorbea mirosul de femeie cu fiecare por al trupului lui puternic și iar îi povestea
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
de căldură, de uriașă căldură, m-a cotropit din cap până la picioare, făcând să vibreze fiecare fibră din mine de ceva ce nu conștientizasem până atunci că poate exista, dar era. Am plâns, am plâns de bucurie, de tandrețe, de duioșie. De gingășie. Toate acestea erau în ceea ce tocmai se revărsase în mine cu o plinătate de neînchipuit. Totul în jurul meu s-a schimbat de atunci. Iar legătura dintre noi este totală. Așa învățăm... graiul acestor ființe superbe care ne sunt
CERCUL INTERIOR de DOR DANAELA în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354498_a_355827]
-
de joi, 23 ianuarie, 1936. Acum, la mai bine de șaisprezece decenii de când copilul de atunci, episcopul de mai târziu, vedea lumina vieții, cu emoție în suflet cităm din Testamentul său moral, al cărui crez rămâne actual și înălțător: „Cu duioșie mă despart de Biserică. Ea mi-a dat tăria morală să-mi port crucea prin valurile furtunoase ale vieții mele zbuciumate. Mă rog de urmașul meu în scaunul episcopesc și de întru Hristos iubiții frați preoți să mă cuprindă în
OPTZECI DE ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ (1852 – 1936)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1848 din 22 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354485_a_355814]
-
îndemnă să-i spună: - Te-ai gândit, Karl, la viitorul tău? La viitorul nostru? Surprins de conținutul neașteptat de direct al acestei întrebări, Karl se opri o clipă din mers, luă mâinile ei într-ale sale apoi, privind-o cu duioșie în ochii, îi zise: - Alice! Tu realizezi cât de importantă este întrebarea pe care mi-ai pus-o? - Aștept cu nerăbdare răspunsul tău, Karl... - Alice! Mă supui la cea mai mare emoție! Ce aș putea să-mi doresc mai mult
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
mea i-ar putea fi chiar fatal, el care a ținut la mine o viață întreagă... Karl, văzând atâtă bună credință la acest copil de treabă al doctorului, își stinse pe loc oprobiul față de doctor, și-i răspunse ei, cu duioșie: - Alice, admir echilibrul spiritului tău, dorința ta de perfecțiune. Ai mare dreptate să nu răsplătești cu nerecunoștință sentimentele unui tată, care ține la tine mai mult ca la el însuși. Admir că vrei să creezi doar armonie în jurul tău, atâta
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
nu m-ai strigat pe la ferestre de gând, ci pur și simplu ai intrat dând tonul mângâierilor celeste... La masa mea de scris te-ai așezat și-ai desenat pe foaia unei clipe doi crini albaștri-mbrățișați în dor... Din duioșie mi-au crescut aripe și am zburat spre ceru-ți... Încă zbor și-mi bucur anotimpul de-ntâmplare, iubirea mea cu raiul despletit în zâmbet și-n privire cu mult soare și-aș vrea ca să rămâi la nesfârșit... Referință Bibliografică
POEM DUIOS de AURA POPA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353816_a_355145]
-
a rugăciunii” în lumina foarte slabă a candelelor, în norii de tămâie și acordurile muzicii de orgă ce răsunau „ca o lungă harpă cerească”. Aici vede mormintele arhitecților bisericii: Brunellesco și Giotto și icoana Sfintei Cecilia care-l impresionează prin duioșia, puritatea și melancolia îngerească. Din cauza căldurii prea mari de afară împreună cu prietenul său intră într-o cafenea, ceea ce constituie un bun prilej de a ne prezenta starea tipic italienească de „dolce far niente”, un fel de moleșeală și somnolență poetică
IMAGINEA ITALIEI IN OPERA LUI VASILE ALECSANDRI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353858_a_355187]
-
vrajit al viorii.Tu doar încerci să ajungi la perfecțiunea lui. Tunetul urii întunericului și poftei de putere iți dă târcoale. Nu le permite să-ți distrugă templul sfânt! Nu-l vei putea reconstrui. Urmează raza jucăușă a soarelui, căldura, duioșia dar și pasiunea lui eruptivă. El îți alimentează iubirea fierbinte a stelei ce te călăuzește și stă la fereastra dinspre oceanul anilor tăi, îmbogățind mediul in care trăiești. Împletește-ți INIMA-TRUPUL-SPIRITUL-GÂNDUL, cele patru elemente ale vieții! Nu lăsa umbrele nocive
TEMPLUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354068_a_355397]
-
vioi și dolofani, se hârjoneau și ronțăiau oase, iar ea era plină de grijă față de ei, însă lipsită de agresivitate față de cei din jur așa cum se întâmplă cel mai adesea cu mamele copiilor umani. Sunt sigur că am lăcrimat de duioșie. Aveam acum și alte motive ca scriu acel eseu despre un câine care depășea în condiția comportamentală mulți oameni. Pentru documentare, îi vizitam aproape zilnic... Dar, într-o miercuri, soția m-a rugat să-i cumpăr niște costiță ca să gătească
BOBIŢĂ, UN COMPLOTIST CU GHINION de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353110_a_354439]
-
argint în păr! Simțirea lor e adânc sentimentală. O simțire a celeilalte ființe: ființa din interior! Unul dintre artiștii glăsuitori ai muzicii folclorice românești de peste șase decenii, statornic și iubitor al cântecului, hărăzește românilor nespusă fericire, tot atât de mare ca și duioșia și frumusețea vocii sale. Este făptuitorul unei cărări de lumină în muzica pur folclorică românească, Benone Sinulescu, artistul care se leagă adânc și inseparabil de ceea ce iubește, împletind rădăcinile cântecelor sale cu rădăcinile întrupării neamului; este artistul care n-a
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
în același timp, izbucnind simultan în râs. - Mie mi-a plăcut, recunosc! a răspuns Eugen. - Și mie mi-a plăcut și recunosc cu plăcere, a replicat Iuliana, intrând în jocul început copilărește. - Repetăm jocul? Dorești? întrebă el, privind-o cu duioșie și dorință nedisimulată. Iuliana nu a răspuns. A închis ochii, a făcut un pas către el și a întins brațele. El a prins-o ușor de mâini, i le-a petrecut pe după gâtul său și a îmbrățișat-o strâns, căutându
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]
-
pe ea, dar puțin. Plângea mocnit și... m-a trimis în copilărie... M-am revăzut... Aveam vreo doi-trei ani... Am crescut și... m-am revăzut și atunci... M-am văzut crescând sub ..., sub aripa ei... protectoare, povesti Iustin cu toată duioșia de care era în stare. Putem vorbi, așa..., ca între bărbați...? - Cu siguranță! Voi păstra secretul și voi încerca să vă înțeleg... - Vă cred... Mulțumesc! ... Aș sta puțin mai ridicat..., dacă este posibil... - Imediat! rosti Eugen cu hotărâre. Te voi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352584_a_353913]