2,465 matches
-
ce-l îndrăgesc și eu... Când doinele mă-ngână tot mai tragic Cu gândul dus, mereu gândesc la tine Copaci întregi rămas-au făr de ramuri Și pier în cer, izvoare cristaline... De dragul tău, iubit copil al Muzei Tot mai duios, îmi cântă lira-un cânt Despre-un băiet și floarea lui albastră Un geniu trist, al poeziei sfânt... Iar lira mea, cât am să fiu, cânta-va De lacul tău, de codrii și de tei S-or scurge ani și
DE DRAGUL TĂU, IUBITE EMINESCU. POEZIE DE SANDU CĂTINEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363792_a_365121]
-
eu te smulg sa nu rămână plânsă... Te-aș mirosi prelung în palma mea și te-aș privi intens să-ți simt chemarea din intime sepale și din adâncul inflorescenței atât de fragedă ce-ți dă culoarea... Te-aș așeza duios în vas cu apa vieții ca lungă viață tu să ai să-mi dai parfum să-ți simt savoarea și toată dragostea să-mi dai... Te-aș săruta cu drag în blânda rază a asfințitului de soare și-n lungul
DE DRAGOSTE, DIN DRAGOSTE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363808_a_365137]
-
de jar. Dany, la rugămintea ei, începea să cânte cu vocea sa, încă în formare. Învățase balade de la femeile bătrâne din sat. De fapt, Ana credea că prietenul ei ciocolatiu o moștenește pe bunica maternă, care avea o voce plăcută, duioasă când începea să cânte pe la clăci doine sau balade vechi. Pe Bibicu îl plăcea, chiar dacă era țigan și mereu murdar, pentru că îi simțea strălucirea din ochi când o privea. Parcă i se lumina fața. Nu înțelegea ea atunci ce se
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
Acolo, pe ramura unui pin, am zărit o pasăre măiastră. Frumoasa pasăre purta în cioc o ramură veșnic verde, împodobită cu flori roșii. Zburând ușor spre mine, pasărea mi-a pus în mână acea delicată ramură cu flori, cântându-mi duios astfel: - Oferă această veșnic vie ramură cu flori celei mai gingașe și mai romantice fete pe care o vei întâlni în calea ta!... - Negreșit, așa voi face!... Am plecat din nou la drum. În lunga mea călătorie am traversat în
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
cu turme de oi sau cirezi de vaci, marea cu ambarcații pitorești, chibuțnici care ce se destind cântând, oameni în sărbătoare... Nici un subiect desprins din cotidian nu este ocolit, arta să atinge toate aspectele existenței. Care nu sunt tratate dulceag, duios, pașunist, ci viguros, dinamic, uneori cu încărcătură simbolică într-o realitate... modernă. Această explică impactul public al lucrărilor lui Hâim Savitzky, drumul lor către „consumatorul" de frumos, afinitatea cu gusturile acestuia, fără a face concesii. Picturile lui reflectă cu robustețe
DECANUL DE VÂRSTĂ AL PICTORILOR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363900_a_365229]
-
ești copilărie cu pădurea ta cu tot?'' Poetul își aduce aminte și de satul natal Ipotești, unde l-au încântat: ,,Povești și doine,ghicitori, eresuri Ce fruntea-mi de copil o-nseninară Abia-nțelese, pline de-nțelesuri.'' Dacă Mihai Eminescu evocă duios propria copilărie în spațiul său poetic de neegalat, dacă Ion Creangă ne zugrăvește copilul săteanului obișnuit, în universul său asemeni unui ,,clopot vast, în care omul nu se poate sufoca, dar nici rătăci'', după cum observa criticul Pompiliu Constantinescu, fiind în
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
vieții. Stau pe malul Jiului Și-ascult șoapta vântului. Prin frunziș de rămurele S-aude tril de păsărele, Iar prin apa râului, Zăresc chipul dorului, Îngândurat și întristat Că de mult a fost uitat. Și-mi aduc aminte bine De duioasele suspine Și privesc către apus Anii de liceu s-au dus... Cum din ape de izvoare Se adapă căprioare Iar din depărtata zare Sosesc păsări călătoare Tot așa pe filmul vieții Îmi revăd anii tinereții Și în zori și-n
STAU PE MALUL JIULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364070_a_365399]
-
aduce pe cei săraci - la suferință și exasperare încă și mai bine - să-i aduci pe cei în suferință - la rușinoasă moarte - în temnița datornicilor perpetui ai vieții - și deci a condamnaților la sinuciderea din bezne apoi - să le pui (duios și prevenitor...) cadavrele - sub anathemă astfel - zi de zi și ceas de ceas - se desăvârșește - cu nobilă generozitate - creștinismul pe acțiuni astfel și numai astfel - patronii intreprinderii mondiale - „S.C. HRISTOS S.A.” - vor prospera - glorios - în numele milei smereniei și iubirii cât-mai-departelui
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
nerăsuflate. Și i-a mai turnat unul...Și el l-a băut. Ea turna...el bea...ea suspina...el gâlgâia...ea sughița...Uite-așa se împăcară, dovedindu-și reciproc cât de mult se iubesc. După fiecare pahar, Gigi îi șoptea duios:mă, fato...nici nu știi cât de mult te iubesc eu pe tine... Silvica se înseninase și îi turna mereu ca să asculte șoapte de iubire. Era iarăși veselă și fericită. Gândea că are un bărbat puternic și frumos la care
FRAGMENT 2 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362754_a_364083]
-
Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului În bob de rouă soarele zâmbește Pe florile înmiresmate, Un fluture cu aripi colorate A lăsat zborul și se odihnește. Un curcubeu se leagănă în zare, Duios o râmdunică ciripește, Iar un castan se pregătește Pentru a florilor ninsoare! Se scaldă într-un zâmbet efemer. Pădurile, livezile și lacul, A dat în floare astăzi liliacul, E-o primăvară plină de mister Rămâi, te rog de fiecare dată
MISTER de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362818_a_364147]
-
și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i reanimeze sufletul ce paralizase. Deznădejdea Mariei îl readuse la realitate și se ridică în genunchi, strângându-și la piept copila, smulsă ca prin miracol din ghearele morții, legănând-o duios. - E vie! șopti el cu un fir de voce. Hai să mergem acasă! Cristian îl prinse de un braț și Maria de celălalt, ajutându-l să se ridice cu povara-i prețioasă, pe care nu voia să o lase dintre
DILEME 23 de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362886_a_364215]
-
aude straniu în liniștea pădurii, acompaniat parcă de jocul copitelor prin frunze. După câteva minute o pâclă ca un nor acoperă strălucirea lunii. De la poalele munților din apropiere răzbate un cântec melodios. Bărbatul strunește calul și ascultă câteva secunde. Glasul duios continuă să cânte ademenitor. Printre tufișuri astrul nopții își revarsă din nou razele. La scurt timp călărețul ajunge într-o poieniță, unde, în mijlocul său, plutește într-un vals ademenitor o fecioară (PRINȚESA) cu părul auriu revărsat în valuri peste umerii
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
catifelat pe după gât și-și lipește sânii fragezi de pieptul său puternic. Câteva secunde se privesc în ochi. PALOȘ: (o împinge ușor) Nu mă ademenești cu vicleșugurile tale! Dispari de bună voie, fantasmă nocturnă, altfel te spintec cu paloșul! PRINȚESA: (duioasă) N-o vei face! Ești un tânăr plin de iubire! Știu cât ești de viteaz! Brațul tău nu obosește niciodată! În iureșul luptelor cu cât te bați mai înverșunat, cu atât puterea ta crește de zeci de ori! PALOȘ: (surprins
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
-i rog să ia hotărâri numai împreună privind averea rămasă. Dacă fratelui meu Ștefan Francois Tănase îi va face plăcere vreun obiect indiferent de valoarea lui, rog pe sora mea și soțul meu să i-l dăruiască spre caldă și duioasa amintire " Nepoților mei celor trei copiii ai fratelui meu și celor trei copii ai surorii mele le las toată dragostea mea de mamă. Pe băieții fratelui meu și sorei mele precum și pesotul Stefaniei îi implor cu cuvânt de moarte să
CENTENAR.MARIA TĂNASE, UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE SI TALENTATE ROMÂNCE,PASĂREA MĂIASTRĂ A CÂNTECULUI ROMÂNESC de MIHAI MARIN în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363239_a_364568]
-
a eruditei poete de origine română, stabilită în Irlanda, Dorina Șișu Ploieșteanu, prin acea subtilă intuiție a rătăcirii, dar mai ales a nevoii convertirii acesteia în regăsire. Prin consecvența împărtășirii, aparenta simplitate a inspiratei abordări, liniștea cauzală a versului său duios, poezia Ileanei Vest se dovedește a fi o pată de culoare în spectrul liricii contemporane. Cu certitudine, această nouă apariție literară va avea priza necesară la public, însă nu orice fel de public, a celui îndrăgostit... de dragoste, în speță
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
mele gânduri S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaus...Să dorm, Să dorm pe veci” Adesea cânta cântece triste, maicile îi ascultau glasul ei duios și o compătimeau. Din ce în ce mai mult avea vedenii, în Poiana Tigăncii i-ă venit rău, strigând în ajutor calugărițele de prinprejur. Maicile au găsit-o căzută în iarbă, aproape în neștire. Dusă în chilioara ei de maica Frevonia, obsesiile n-o
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet plesnește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii în valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude - „simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma lor
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
biserică are o arhitectură aparte. În continuare zările se deschid și mai la sud, pe malul stâng al Jiului se află cocheta capitală gorjeană,municipiul Târgu Jiu. Într-o promenadă pe aleile parcului de pe malul Jiului asculți doinele și șoaptele duioase ale apelor sau te oprești fascinat în fața operelor marelui sculptor român, Constantin Brâncuși, „Masa tăcerii”, „Aleea scaunelor” „Poarta sărutului”. Din centru orașului pașii te poartă la statuia marelui pandur, Tudor Vladimirescu. În partea cealaltă a cochetului municipiu gorjean, spre soare
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
ești tu, de nu știai! M-ai ridicat din beznă în sunete de harfă, Mi-ai răscolit trecutul, lăsându-l fără grai. Cuminte-aștept să vină o nouă primăvară, Cu-al ei alai de fluturi și mândrii ghiocei, Să-mi iei, duios, pe umeri, a inimii povară, Și din lumina nopții să-mi împletești cercei... Referință Bibliografică: IUBIRE ȘI DESTIN / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Ardelean : Toate
IUBIRE ȘI DESTIN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363428_a_364757]
-
a oglindit și a lăsat urme în firea mea. Este greu de crescut nouă copii. Mama a izbutit. Amprenta personalității sale am primit-o și o păstrez. Am piese fundamentale în care vorbesc despre părinții mei. Despre mama am cântece duioase. O păstrez în amintire într-o casă împovărată de griji, în mijlocul nostru. Iubea mușcatele. Spunea că înfloreau pentru că ea le surâdea. Și eu, în tumultul capitalei, în care îmi duc existența de câteva zeci de ani, încerc să mă bucur
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
în toamnă Te-am așteptat senin, iubită toamnă, Să îmi prezinți sublimul frumuseții, Cum mi-a adus în pragul tinereții O prea distinsă și dorită doamnă... Tu ai venit, de timp nestăvilită, Triumfătoare, rece, tumultoasă, Ea a plecat cuminte și duioasă, Căci vremea ei, în Timp, nu-i infinită... Sărut ai dat pe frunză și pe floare Prin chihlimbar de rouă-n dimineață, Dar ai lipsit de viață-a lor suflare... Ea a plecat alene pe cărare, Tu ai venit cu
ANOTIMPURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363472_a_364801]
-
nr. 1084 din 19 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ultima bătălie Căutare anxioasă, oase de cal, limita imită inima, înverșunat mergi pe blat. Voi spune DA în ultima clipă, umil treci doar de o milă. Ah, picioarele, aripioarele, fastidios, insidios, duios, osos, os. Printr-un culoar se strecoară și poeții mari. Not yet, niet. Avem și părți blestemate ca niște nestemate. Essai sur le don, Armaghedon. Insuficiență, pace și cadență, cine-o râde și-o vorbi s-o mănânce coaptă. A
ULTIMA BĂTĂLIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363459_a_364788]
-
mă-ndeamnă, Cu drag să-ți mai închin un rând. Eu te iubesc de când mă știu, Din primul ceas al dimineții, Cu tine-alături vreau să fiu Pe drumu-ntortochiat al vieții! . . . Păstrăm atâtea amintiri Și doruri, câte-au fost să fie, Duioasă-ai fost la despărțiri, M-ai inspirat în poezie Și-atunci când bucuria-i mare Și-atunci când greutăți mă frâng, Ești pentru mine alinare, Cu tine râd, cu tine plâng! Uniți în cuget pe vecie, Deși ne căutăm mereu, Tu ești
IZVOR DE DOR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363560_a_364889]
-
șoptită mă cheamă în pridvor Izvorul bucuriei din roua ochilor. Imagini de mătase cu tot ce-a fost odată Cu dragoste le porți pe tâmpla-ți azi brumată. Sfioasă-ți lași amprenta ce-ai presărat prin vremuri, Aceeași ți-e iubirea, duioasă, în refrenuri. Pe-o filă de poveste - cu dor în orice ceas - Un zâmbet s-a topit, o lacrimă a rămas... Paula Diana Handra Referință Bibliografică: Un zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămas / Paula Diana Handra : Confluențe Literare, ISSN
UN ZÂMBET S-A TOPIT, O LACRIM-A RĂMAS de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362297_a_363626]
-
a iubit, Însă mama lui ce-o pizmuiește, În fermece i-a-nvăluit. Pe Lia,fata minunată, În ciocârlie a transformat, Dar ea de dragoste-mbătată, Pe soare-n veci l-a adorat. Și-n vara caldă,la amiază, Zboară spre el cântând duios, El ascultând îi venerează, Al ciocârliei glas frumos. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: O ZI DE VARĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1603, Anul V, 22 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Zidaru : Toate Drepturile Rezervate
O ZI DE VARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362355_a_363684]