668 matches
-
către nimeni, vrem să profităm de prezent, dar nu ne oprim din a trăi pentru viitor, cel apropiat sau cel îndepărtat. Iar aceste paradoxuri ne agită. Pacea interioară nu este sinonimă cu calmul plat- absolut și nici cu un confort dulceag. Liniștea interioară poate fi obținută într-o anumită tensiune, într-un anumit disconfort rezultat din abordarea diferită a unor situații dificile și contradictorii de viață, iar pentru a ajunge la o anumită pace interioară și pentru a stinge tensiunile interne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
scăldat în nu știu ce pârâu de țară, cum scria Ion Creangă. Pe cine mai interesează cât sunt de frumoase frunzele primăvara, sau cât este de trist atunci când plouă și bate vântul, cum scria George Bacovia. Cine mai scrie acum despre sunetul dulceag al vântului șuierând printre copaci sau de susurul apei curgând printre pietrele modelate de timp. S-au dus timpurile când natura era o poezie fantastică, acompaniată de muzica sufletelor poeților și scriitorilor trecuți. Acum omenirea este interesată și citește ceea ce
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Dar ne mâhnești c-o față prea tristă; hai, curînd! Nu sta pe punte, coabe cu pântecul flămînd! Noi ți-am adus năutul dorit, și sumedenii De roșcove uscate și tăvi cu mirodenii. - Coboară, iscusite bărbat, și ia din plin. Dulceagul glas al pașii muri prin seară lin. Cum nici un stâlp ori sfoară nu tremura pe punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Mie îmi era egal, mă uitam la fata aceea, mi se luminaseră ochii de fericire, o iubeam nebunește și îi spuneam în gând : „Vai, ce te mai iubesc !“. Domnul Sima ne-a turnat ceaiul cu gust de izmă și miros dulceag, în fine, n-am să-l descriu, am să spun doar că noi patru ne-am așezat pe scaune - erau patru scaune în cameră -, iar tânărul acela cu sâni ca de femeie, despre care am aflat mai apoi că se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
violență asupra persoanelor vârstnice, produse de propriii copii sau de nepoți ai victimelor. 14. Am bătut la ușă, nu mi-a răspuns nimeni. Am intrat. În încăperea de jos era atâta liniște, încât îmi auzeam respirația. În aer plutea mireasma dulceagă a florilor domnului Sima, de mult veștejite. Praful părăsirii se așternuse pretutindeni, pușca aia se afla la locul ei, prinsă în perete, m-am gândit o clipă s-o iau, dar am renunțat, nu-mi trebuia. Am urcat scara. Lumina
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
naosul bisericii o puteai zări și pe doamna Angela Ulmeanu îngenuncheată în fața unei icoane, unde plângea rugându-se, fără să mai țină cont de orogliul și mândria sa. în momentul în care preotul ajutat de nași așeză cununile mirilor, fumul dulceag de tămâie se amestecă cu razele viorii care pătrundeau prin vitralii, divizând parcă tainic clipa contopirii celor două suflete. Când nașii își purtau finii în fața icoanelor sărutându-le doamna Angela Ulmeanu își privi fiul printre lacrimi amare, văzând în el
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
că și anul viitor va fi același carnaval, că În jurul lui erau nenumărate fete frumoase și tinere, numai el era singur. — De ce sentimentul zădărniciei? Am mai tras pe nas un rând de cocaină. Aveam impresia că o bucată de unt dulceag mi se scurgea pe gâtul umezit din greu cu bere. Simțeam efectul prafului răspândindu-se În tot corpul, răzbătându-mi până la extremitățile mâinilor și picioarelor. Cu cât erau mai multe fete frumoase, cu atât avea mai multe speranțe, nu? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
clar flăcările focului, și în aceeași clipă am încremenit recunoscând locul. Eram în fața colibei unde îi văzusem pe îmblînzitori și pe care o căutasem în zadar. Mă izbea un miros îngrozitor pe care nu-l puteam defini. Era un miros dulceag și grețos în același timp. Te făcea să vomiți. Știți cum miroase lemnul de santal? Ei bine, imaginați-vă acest miros dulceag amestecat cu miros de baltă stătută. Ceva de-ți venea să-ți verși mațele. Apropiindu-ne, eram mirat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o căutasem în zadar. Mă izbea un miros îngrozitor pe care nu-l puteam defini. Era un miros dulceag și grețos în același timp. Te făcea să vomiți. Știți cum miroase lemnul de santal? Ei bine, imaginați-vă acest miros dulceag amestecat cu miros de baltă stătută. Ceva de-ți venea să-ți verși mațele. Apropiindu-ne, eram mirat că nu vedeam pe nimeni în jurul focului. Locul părea pustiu. La ușa colibei, cei doi îmblînzitori m-au părăsit dispărând undeva în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vei aerisi, va pătrunde smogul. Asculți; privește sânii Caravellei, încerci substituirea. Mângâi părul încremenit de prea mult fixativ. Pe buze, simți unsoarea rujului, nările inspiră un parfum provenit dintr-un radical folosit la fabricarea gazelor de luptă; e adormitor, iritant, dulceag, periculos. Într-o consonanță malignă, radioul anunță un accident feroviar în emisfera sudică; în cea nordică a avut loc o lovitură de palat; cobori cu palmele spre șolduri; undeva, se întâlnesc șaptezeci de șefi de stat pentru a hotărî asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
întinde niște liane tăioase. - Ți-am adus un cotor! Ia uite cum îl mănânc! Patru rădăcini solzoase planează înspre asfințit. Sunt ferugienii, bonții, asalii și pitușii care vin la întrunirea nocturnă a Zonei, găzduită de pământul Katal. Un vânt aspru dulceag îmi trece printre perii gâtului lung, prea lung parcă... Cad într-o letargie călduț-rozalie, legănat de niște lațe ușor înțepătoare. Este altfel și bine! Tot la umbră, niște saioloți acrișori crănțăne ca niște sâmburi mari. Deodată, dintr-un tunel empireumatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
într-un alt zbor. Jos, trecătorii își țineau ziarul sau mâinile deasupra capului, apărându-se de găinațul care cădea din cer ca o grindină și se amesteca, pe asfalt, cu frunzele ude căzute din copaci, împrăștiind în jur un miros dulceag și apăsător de care cu toții se grăbeau să scape cât mai repede. Ai venit ca vântul spre intersecție dinspre capătul străzii. Aproape că reușiseși să scapi nevătămată, iar bărbatul de la volan aproape că reușise să te evite. Dar pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dea seama ce se întâmplă cu mine. Dar mamei tale, Angela, nu i-au plăcut niciodată persoanele slabe, iar eu din păcate știam, o alesesem tocmai pentru asta. Îi mângâiam picioarele și n-o simțeam fremătând. Nu simțeam decât dâra dulceagă a cremei ei de plajă. O iubeam, dar nu mai eram în stare să-i atrag atenția. O iubeam și deviam în periferia aceea, între oasele celeilate femei. Ea nu mă dezamăgea, nu avea amintiri lipite de carne. Mă culcam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
răspuns că stocul de securitate era epuizat și că se începuse fabricarea altuia. În acest timp, și din toate cartierele mărginașe, primăvara sosea în piețe. Mii de trandafiri se vestejeau în coșurile vânzătorilor de-a lungul trotuarelor și mirosul lor dulceag plutea în tot orașul. Aparent, nimic nu se schimbase. Tramvaiele erau tot pline la orele de vârf, goale și murdare în timpul zilei. Tarrou îl observa pe bătrânel și bătrânelul scuipa pisicile. Grand venea acasă în fiecare seară să-și vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
plictiseală inconștientă. Aproape toți ne plictisim inconștient. Plictisul reprezintă fondul vieții și plictisul e cel care-a inventat distracțiile, romanele și dragostea. Din ceața vieții picură o dulce plictiseală, o licoare acrișor-dulceagă. Toate întâmplările astea cotidiene, nesemnificative; toate conversațiile astea dulcege cu care ucidem timpul și lungim viața, ce sunt dacă nu un plictis excesiv de dulce? O, Eugenia, Eugenia mea, floare a plictisului meu vital și inconștient, însoțește-mă în visele mele, visează în mine și cu mine!“ Și adormi. V
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
aromelor. Doar asupra lor. Cu ochii complet închiși, uit de tot restul și-mi concentrez întreaga atenție asupra gurii mele. Și nu simt decât lichidul cald și sărat de pe limba mea. Sare. Asta e una dintre arome. Și un iz dulceag... și... mai există încă o aromă de care devin conștientă în clipa în care sosul îmi alunecă pe gât... E ca și cum în fața mea ar apărea pe rând mai multe culori. Întâi cele aprinse, care-ți sar în ochi, apoi cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
combustibil, stații electrice, rețele de canalizare, conducte de aer, punți suspendate, tuburi de toate grosimile, unele roșii, altele negre, coșuri scuipând în atmosferă fuioare de fum toxic, macarale cu brațe lungi, laboratoare chimice, rafinării de petrol, mirosuri fetide, amare sau dulcege, zgomote stridente de burghie, zumzăit de ferăstraie mecanice, lovituri brutale de ciocane pneumatice, din când în când câte o zonă de tăcere, nimeni nu știe ce se produce acolo. Atunci Cipriano Algor spuse, Nu te teme, ajungem la timp, Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se azvîrle cu recunoștință Într-o ultimă beție artificială. Se Înconjoară singur de golul de care se teme și și-l fixează ca un laț de gît. Cetatea se umple treptat de cadavre Îmbrăcate somptuos ce se descompun În căldura dulceagă sub muzica veselă a flautelor care fac caii să danseze. Statui nu se fac pentru că nimeni nu crede În timp. Nu există Munte. Și nu există zei aici. Singurul zeu este Plăcerea, dar el moare Împreună cu credincioșii săi, amestecîndu-se printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
la ușile înalte dinspre balcon. Primul impuls fu să le deschidă și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele și să se lase cuprinsă de razele, încă firave, ale Soarelui din început de zi. Simțea pornirea, dulceagă ca un alint, să mângâie mușcatelel înfoiate, roșii, să muște voluptos din carnea sângerie a ghețișoarei, întinsă covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
putere la auzul acestei neobișnuite declarații, pompând în trup valuri fierbinți de sânge, ridicându-mi temperatura corpului la valori insuportabil de dureroase, Și tu mè iubești! apropiindu-se de mine, aproape mè atinge cu hainele ei din care emanè efluvii dulcege de coapse încinse, Matei respingând-o, Nu! sèrind în picioare, Nu! împingând-o cu un gest al mâinii fèrè s-o ating, ea rènitè, cèutându-și adèpost, se retrage în colțul cel mai îndepèrtat al compartimentului, ghemuindu-se pe banchetè că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de panglici și funde, de la picioare până în pletele ei nesuferite, vopsită cu rugină caldă, cu șuvițe rebele de aromă roșie, machiată strident cu piatră pe la ochi, cu lichidul ăla din liftul sângelui cu sens unic, exagerat de tatuată cu galben dulceag și cărămiziu molâu, violet pupăcios, maronul sclivisit, verdele palid, pe când copacii ei sunt stripperi, câmpurile obscene așteaptă o țoală de silă, de milă, risipitoareo! Și tornadele de frunze galbene și gunoaie își roteau trunchiurile conice străbătând străzile de la un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
între cele două, deoarece nimeni nu le-a surprins în timpul unei acțiuni specifice, dar aceasta era ușor de dedus. Tu prima, Mari, spuse Marcela ținând ușa larg deschisă într-un chip cavaleresc. Ești o scumpă, Mar, răspunse cu o voce dulceagă Mari. Mulțumesc. Plăcerea-i de partea mea, zise Mar urmând-o pe Mari și închizând ușa în urma lor. Și de partea mea în aceeași măsură, spuse Maritsu cu un zâmbet vag. Salut, Corvium! ziseră amândouă în același timp. Luăm un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înșurubă fiola cu retrovirusul. Întregul aparat avea mărimea unui tub de trabuc. Fixă deasupra un con micuț de plastic, apăsându-l cu degetul mare. — Ia-ți PDA-ul. Și intrară pe ușa batantă, în zona animalelor. Mirosul puternic și ușor dulceag de șobolani le era familiar. Erau acolo cinci sau șase sute de șobolani, toți etichetați frumos, în cuști suprapuse până la înălțimea de de 1,80 metri, de ambele părți ale unui culoar care ducea în centrul camerei. — Ce administrăm astăzi? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în baie niște clame, fire de păr blond, smacuri. I-am făcut o scenăăă... (Pe ecran, în timp ce actrița vorbește, se derulează imagini din ceartă, unghiul filmării o arată pe ea cu smacurile, clamele în mână, strigă - ar trebui o muzică dulceagă, în contrast cu nervii și dinamismul scenei... totul e filmat de Străin, amator.) De-aia nu-ți termini tu proiectele, că ești ocupat acasă. Dacă începi cu reproșurile, s-a terminat, ești liberă să faci tot ce vrei, poți pleca, de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eram copil și Îi simțeam pe oamenii maturi indiferenți la problemele care mă frământau, plângeam . Mă adăposteam Într-un colț și vărsam lacrimi amare. Când bunica mea era tânără și frumoasă scria Într-un caiet gros cu file gălbui poezii dulcege, din cele care erau la modă la vestitul Pension, pe care le compunea cu mult patos liric, dar nu Îndrăznea să le citească nimănui. Târziu de tot, pe când aveam zece ani, caietul a fost descoperit după moartea ei, Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]