703 matches
-
încăpere purta un număr de metal și o ditamai cheia în ușă, oferind un interior de living-room, dominat de două ferestre orientate spre lărgimea Bărăganului, aranjate cu prețiozitatea vicioasă a unei nimfomane înveterate. Cerșetorul din vagonul-restaurant (în fine, Vladimir se dumiri de unde îl cunoștea salvatorul-taximetrist) trecu prin holul tăcut, pustiu și luminat discret, pe lângă tejgheaua de stejar de la recepție, unde nu se arăta nimeni, îl ajută să urce pe scara de marmură colorată, conducându-l, ca un obișnuit al casei, direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
le reasculta acum într-o limbă latină cu accent modificat: Gaudeamus igitur Iuvenes dum zumus... Când sesiză cum foștii studenți din salonul de onoare rosteau sempre sint in flores, în alt fel (zempre zind in flores!) depistarea pronunției germane îl dumiri și pe el, și pe Nae Calaican: Ăștia sunt nemți, zise Vladimir. Nae îl privi cu duioasă admirație, catalogându-l iarăși: Măi Vla-dimire, tu știi și toa-ca din cer, măi. Priviră curioși la deplasarea prin restaurant a unora dintre musafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să le dau textele, să le revadă, să le corecteze. Cum rareori făceam în libertate. Mă băgasem la mijloc. Înmuiam publicul. Și erau povești care îmi mai și plăceau. Cum furaseră, cum iubiseră, cum tâlhăriseră, cum mă păcăleau. M-am dumirit dintr-o combinație a vorbelor directoarei de pe Rahova cu cele ale comandanților de meseviști - am înlemnit. Am vrut să abandonez. Nu era simplu, dădeam toate „cadourile“ pușcăriașilor, de fapt, drepturile lor de autor, și eram liber. Până la urmă puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
îmi zădărnicește dorința. Nu-mi dau seama ce anume. Gândurile încep să mi se învălmășească și îmi este foarte greu să le astâmpăr. În urma mea simt călcătură de om vlăguit. Pași târșiți. Încerc să-mi întorc privirea pentru a mă dumiri despre ce este vorba, dar nu știu de ce amân mereu acest lucru. Mă zbat între dorința de a afla cine îmi calcă pe urme și renunțare. Îmi adun totuși voința și întorc fața. Descopăr că nu e altcineva decât o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am așezat pe raft și s-a auzit glasul grijuliului bătrân: „ Apoi nu așa ne-a fost vorba, fiule. Să treci peste înscrisuri domnești de seamă? Asta nu-i de laudă.” Unde am greșit, sfințite părinte? Rogu-te să mă dumirești. „Citește ce a hotărât Radul voievod la 1 februarie 7125 (1617) și ai să vezi ce însemnătate a avut aceasta pentru tagma preoțească din acele vremuri.” Așa am să fac, sfinția ta - am răspuns eu, ca și cum nu aș fi vorbit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
De ce ai amintit de acest domn, părinte? „Citește cu luare aminte suretul de pe uricul lui Gașpar Grațiani din 12 aprilie 7128 (1620), tradus de „Pisah Grigoraș sin Vasile uricariul de pe sârbie românește, let 7235 (1727), februarie 28.” și te vei dumiri.” Așa am să fac, părinte. Când am sfârșit de citit, bătrânul m-a întrebat cu grabă: „Spune-mi, te rog: ai găsit ceva deosebit în acest act?” Da, părinte. „Ce anume?” Gașpar Grațiani voievod a întărit stăpânirea unor sate dăruite
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mănăstiri care se numește Sfânta Vineri, în târgul Iași, zidită de răposatul Nestor Ureche vel vornic, și altei mănăstiri, din jos de Galata, zidită de Melentie Balica hatman,...” „Nu-i prea limpede ce spune vodă. Poate încerci tu să mă dumirești ce-i cu cele două mănăstiri.” Să încerc, sfințite părinte. Voi apela la ce mi-a rămas în cap din niște hârțoage la fel de vechi ca acestea pe care le avem în față. „Atunci, dă-i drumul!” Mănăstirea Sfânta Vineri a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ca pentru el: „A existat totuși un voievod care a încercat să pună ordine în viața monahală. Știi care-i acela?” Nu știu, părinte. „Fă bine și citește cartea lui Antioh Cantemir din 30 iulie 1700 (7208) și te-i dumiri.” Am dat la iveală hrisovul cu pricina, în care am găsit înscris: „Noi Antioh Constantin (Cantemir) voievod, ...Dat-am cartea domniei mele... sfinției sale părintelui Savin arhiepiscopul, mitropolitul Sucevei,... ca să aibă voie și putere...a merge...pe la toate sfintele mănăstiri,...și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și de singurătate. În timp ce mie îmi umblau prin minte aceste presupuneri, călugărul mi-a întins un hrisov, dat de Mihai Racoviță voievod la 18 noiembrie 1707 (7216), și m-a atenționat: „ Uite-te pe acest hrisov și ai să te dumirești câte biserici armenești au fost în acel timp în târgul Iașilor.” M-am repezit pur și simplu asupra hrisovului, fiindcă până atunci știam că în Iași a existat doar o singură biserică armenească și doar așa, pe departe, am oblicit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cai și să-i trimită la Scântei și vineri sara negreșit să să afle acolo, ca să vie cu mărie sa pașe păr-aici... Și cu caii să trimită și oameni de la ținut să le poarte de grijă”. După ce m-am dumirit cum stă treaba cu cărțile lui vodă, i-am citit și bătrânului. El mi-a răspuns pașnic: „ Păi așa erau vremurile, dragule: doreai să ai pace, trebuia să pleci capul în fața turcului.” Dacă așa ședeau treburile când un pașă era
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sclavi africani, legați cu lanțuri unul de altul, au fost băgați într-o cală înăbușitoare ca aceasta. — Cum ți-a plăcut călătoria, Gaston? Gaston nu a înțeles ce-a spus Takamori, dar după ce a mai repetat o dată, rar, s-a dumirit. — Da, a fost foarte frumos. Au început să urce scara cu grijă prin beznă, fiind atenți pe unde calcă. Gaston, obișnuit cu scara, a reușit s-o urce cu dexteritatea unei maimuțe, manevrându-și cu dibăcie picioarele lungi. A ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui mare și a strâns-o pe-a lui Ōkuma. — Toți cei care vin la această cafenea sunt mari iubitori ai artei franceze. Gaston n-a înțeles de la bun început ce i s-a spus, dar până la urmă s-a dumirit. Chiar în clipa aceea Takamori și-a îndreptat privirile spre intrare și l-a văzut în ușă pe individul cu jachetă, care încercase să-i vândă lui Gaston fotografiile obscene. Nu era singur, ci împreună cu un bărbat voinic, îmbrăcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pragul casei. Rămăsesem cu ochii pironiți pe el, persecutat de aceeași întrebare: "Ce să caute...?" Mi se părea o farsă. Poate că era numai o asemănare... Aș fi vrut să stau de vorbă cu el, să-l descos, să mă dumiresc. După ce a coborât treptele, l-am ajuns din urmă și i-am ieșit în față. L-am invitat să se întoarcă, să intre în casă. Vroiam să-l confrunt pe furiș cu stampa care-l reprezenta pe călăul Parisului. Atunci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tulbure, păcătoasă și perfidă ca locurile unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi deodată îngrozitor. Parcă i se aplicase o mască terorizată. Au trecut câteva momente până m-am dumirit ce se întîmpla. Unul dintre îmblînzitori, la un semn al șefului probabil, căci acesta urmărea atent scena, deschisese gura sacului cu cobre și de-acolo își înălța încet capul o cobră. Femeia scoase un țipăt înfiorător care se frânse în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
personajelor gândite. Peste iubirile lor nefericite. Peste morțile lor premature. Autor al izbânzii și al fericirii lor, atunci când hotărăști că lucrurile trebuie să se termine cu bine. § Bătrânul vorbește într-o limbă necunoscută. Parcă silabisește. „Este mo!” îți spune. Te dumirești, oarecum: o știe din romanul anterior, Saludos; hotărâseși, acolo, ca o putere ocultă să impună lumii un grai nou. Unic; impropriu unei culturi umanistice. Telegrafic; arid; cazon. Cineva încearcă, acum, să construiască pe textura textelor tale un fel de CRONICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
seama, zise, că l-ai învins pe Discipol? Ea-i mângâie brațul cu degete agile și tremurătoare. - Vino! zise Gosseyn. Se îndreptă spre sala de pilotaj. Când intră, Yanar se apleca atent, deasupra receptorului radiometric. Dintr-o ochitură, Gosseyn se dumiri ce făcea: aștepta noi instrucțiuni. Fără să scoată o vorbă, se apropie și, peste umărul lui Yanar. Întrerupse contactul. Celălalt tresări, apoi se încordă și se întoarse, cu o figură rea. Gosseyn spuse: - Fă-ți bagajele, dacă ai. La prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de grijă, că altfel ce se făceau, mititeii? Află, Dănilă, că le-am dat fiecăruia cât se cuvine din ce-am avut, ba la câțiva le-am adăugat și ceva dobândă pe spinare, că mă amețeau de cap. M-oi dumiri eu și cu tine când te-i întoarce, că acuma văd că nu-i chip să-ți dau de capăt. Cată numai de umblă cu grijă, dacă ți-ai pus în minte să scoți boii vânzători, și vezi să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să ne mai ajungem și noi din capete. DĂNILĂ: Costea îți zice? COSTEA: D-apoi cum? Costea Conovăț, întocmai. DĂNILĂ: Și de ce ții pe lângă casă atâta sodom de capre? COSTEA: Cum de ce? Ca să am folos. DĂNILĂ: Ce folos poți avea? Dumirește-mă și pe mine. COSTEA: Păi, ascultă aici: laptele de capră este știut că-i cel mai prima din lume. Și iei pe el parale frumoase; asta-i una la mănă! Primăvara, de la fiecare capră dobândesc cel puțin câte doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vara anului 1672, iar sfințirea s-a făcut de către Patriarhul Dosithei al Ierusalimului pe data de 29 iunie 1672, la sărbătoarea Sfinții Apostoli Petru și Pavel, care a devenit hramul mănăstirii. Pelerinul care a ajuns în Iași și nu era dumirit ce-i acolo pe deal, la Cetățuia, acum știe, că modelul arhitectural după care s-au inspirat meșterii constructori ai edificiului a fost Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași, dar fără decorația exterioară. Ei au reușit să creeze o biserică cu
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
atâââât de răăăăuuu pentru tine. L-am adus pe acupuncturistul nostru special pentru tine, când am auzit. Să ne îmbrățișăm toate! Dintr-odată, toată lumea începu să o întrebe pe Julie de ce mă compătimesc atâta fetele Vandy, și până să mă dumiresc, toate invitatele s-au apucat să mă îmbrățișeze în grup. Julie mă conduse la o pernă izolată. —Ține-te departe de acupuncturistul gemenelor, mă sfătui ea. Dumnezeule, de ce trebuie să fie ele atât de drăguțe? Mi se face pielea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
atât de mult cu o persoană imposibilă. Am dat din cap. Nu puteam vorbi pentru că aburii de la chimicale erau foarte puternici. Știi de ce-ai acceptat să stai atâta timp cu un ticălos? Am clătinat din cap. Încă nu mă dumirisem de ce m-am lăsat atrasă de cineva care, după cum mi-am dat seama ulterior, s-a purtat groaznic cu mine. —Relație disfuncțională clasică. Te bat la cap până simți că nu ești bună de nimic fără ei. Nimeni nu pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ruși”. Singura amintire vie despre momentul morții primului șef de stat din viața mea a rămas teribila durere de picioare, fiindcă a trebuit să fac de gardă la portretul îndoliat al Tovarășului. Venirea lui Ceaușescu drept succesor nu m-a dumirit mai mult. Ceea ce-mi reține vaga memorie a acelor timpuri este că în primii doi-trei ani lumea se bucura că n-o ia spre ruși și că e tânăr. Doar mama și prietenele ei îl înjurau pentru un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
poate aveți chestia aia cu prostata, mergeți la pâine fără probleme. Spuneți că v-am recomandat eu și doamna Alisa vă primește. - Nu, n-am nevoie... E un tic al meu, așa, de când eram activ. Îmi plăcea nestarea. - Aha... se dumiri meseriașul. Și cum vă ziceam, când atunci cu colectivizarea. Era un lent major, unu Goncea, povestea tata. Goncea ăsta, care e generalul de-acuma. Venise cu echipa, cu plotoanele de milițieni, să-i lămurească să se-nscrie de bună voie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fost cu chesti de-astea, cu șoptitul, cu filatul, asta era datoria de servici mă gândesc io, că la diplomație nu se poate, dacă e cu străini. Trebuia să torni, să raportezi, să informezi, să iasă treaba bună, așa mă dumiresc io. Dar era meserie brava. Toată lumea a muncit, a făcut ceva. Că era sarcină, că era târșă, dar tot făcea ceva. Nu vedeți și dumneavoastră? A rămas ceva și de la dictatură. Altfel, de nu rămânea, ce să mai fi furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai eram... - Dar uite ce-a ieșit, zâmbi Emilian. - Vreau să te întreb doar atât, continuă popa, ca și cum nu l-ar fi auzit. De ce-ai făcut ticăloșia aia? Am văzut acuma două luni dosarul la București și m-am dumirit de unde mi s-a tras. Am plătit să văd cine m-a băgat la pușcărie, atunci când a fost teroarea aia, după toate câte au fost cu minerii în șap’șapte. M-au aprobat să citesc tot dosarul. Am plătit de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]