1,931 matches
-
dă zilei zorii, și ouă-n cuiburi pui, cu ciripitu-n sine și primul roi de-albine, iar mierea-ți dulce cu care ne-ai atins, ne-a osândit pe noi poeții, să căutăm în valuri, în vis și-n dune de nisip, în fulgi de nea, în fulgi de îngeri, în asfințit... pân‟ la asfințit.
Cărări ce vin… ce pleacă…. In: Cărări ce vin... ce pleacă... : poezie strecurată pentru tine / by Ilie Radu Ignătescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/490_a_734]
-
amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de nisip. Soarele foarte coborât îmi usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins îmi arde tălpile. Fug în neștire. Hămăit îngrozitor de câini. îmi schimb mereu direcția, părându-mi-se că mă apropii de ei. Mă împiedic și cad. Mă târăsc extenuat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din nou. Lătratul câinilor crește în intensitate. Mă întorc și fug în direcție opusă. Sudoarea îmi curge șiroaie pe trup. E roșie. Nu e sudoare. Cercul câinilor se strânge. Îi aud din ce în ce mai aproape. Nu-i văd. Mi-i închipui pe după dune. Trupuri constelive și alungite, capete mari cât bostanul, gura băloasă, priviri turbate și tăioase ca cioburile de sticlă. Alerg. Cad. Mă târăsc. Mi-e frică. Mă ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
treziseră devreme. Își luară micul dejun aproape în tăcere, nu ridicară nici o obiecție la declarația lui Craig privind prizoniera și, în cele din urmă, se împrăștiară. Unii merseră să-i schimbe pe cei care stătuseră de pază în timpul nopții pe dunele ce se înălțau peste întinderile neregulate de nisip. Doar unul sau doi păreau cu adevărat ocupați. Atmosfera era încordată, plină de nervozitate. Pe când închideau ușa celei de-a treia magazii, Anrella spuse încruntându-se: - Mă așteptasem ca ei să obiecteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
amplificând insolitul și farmecul trist al fotografiei. A patra casetă conținea un carnețel învelit în hârtie albastră decolorată, pe care scria: JURNAL DE VISE. Bătrânul îl deschise la întâmplare și citi: "Visul al 37-lea Deșert. Cât văd cu ochii dune de nisip. Soarele foarte coborât îmi usucă trupul și gâtlejul. Nisipul încins îmi arde tălpile. Fug în neștire. Hămăit îngrozitor de câini. îmi schimb mereu direcția, părându-mi-se că mă apropii de ei. Mă împiedic și cad. Mă târăsc extenuat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din nou. Lătratul câinilor crește în intensitate. Mă întorc și fug în direcție opusă. Sudoarea îmi curge șiroaie pe trup. E roșie. Nu e sudoare. Cercul câinilor se strânge. Îi aud din ce în ce mai aproape. Nu-i văd. Mi-i închipui pe după dune. Trupuri constelive și alungite, capete mari cât bostanul, gura băloasă, priviri turbate și tăioase ca cioburile de sticlă. Alerg. Cad. Mă târăsc. Mi-e frică. Mă ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
voință se îndreaptă spre confortul nostalgiei. Imaginarul se exprimă eseistic, nu analitic, deoarece eseisticul corespunde structurii profunde, experienței culturale a autorului. Ibrăileanu nu și-a trădat în Adela figura spiritului creator. Este el însuși în toată contradictoria lui complexitate. Ion DUNĂ, Opera lui Ibrăileanu, Editura Minerva, București, 1989, p. 39-75. Ibrăileanu și-a asigurat o supremă și nicicând dezmințită actualitate ca prozator, prin romanul Adela (1933), o capodoperă a literaturii române, care contrazice și în același timp omologhează, sub un anumit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
l arătase pe primul. Sammler poate nu l-ar fi observat niciodată, ar fi luat poate cadavrul drept pur și simplu un sac militar verzui, Îndesat, aruncat din camion pe nisipul alb. Trase de pe drum, cufundate În nisip, naufragiate pe dune, multe ardeau - toate aceste vehicule, transportoarele de trupe, tancurile, camioanele, mașinile ușoare făcute una cu pământul, roți eliberate, scăpate; și Împânzind zona În jurul acestor mașini, morții. Erau În jur poziții săpate, amplasamente, tranșee și În ele de asemenea, se aflau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi pictor” - Ed. Nomina “ Virtualia” - Iași - antologii de poezie - Cenaclu Virtualia Expoziții de pictură - Atelier 35 - Oradea Expoziții personale pictură - Munchen </biography> Descântec și ș(o)apte și-o cană cu lapte Ieși iarnă și-nsămânțează-mi stelele, scutură-ți duna, Dochie, să cadă ninsoarea cum din frunza de păpădie curge laptele, luniți pomi, mărgelele, colotoriți-mi răcoarea și, dacă Dumnezeu o să împungă pe cer cu acul sferele, să-mi sune toate lin și-n nins, în aromiri argintate, să mi se-aștearn-alela
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o să plouă peste uitări Fata Morgana soarele își răsfiră degetele peste deșertul roșu beduinii dansează pe câmpul semănat cu ariditate și tigve de toreadori uciși acum șapte veacuri de tauri fantastici și tristeți un concert de Bach se aude printre dune îmi scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte coboară pe pleoapele mele deșertul mă cheamă la cina de pe țărmul mării o mare de foc pe care plutesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
terasă și mă uit la cer... Mă opresc aici. Poate scriem cartea anul acesta. Sau măcar o începem. Te îmbrățișez cu drag, Mircea On 25 Oct. 99 at 12:05, Mircea Miclea wrote: Azi m-am plimbat cu bicicleta printre dunele de la malul mării. Am găsit un trandafir mov, mare, superb. Ți-l trimit. M On 26 Oct. 99 at 14:32, Mircea Miclea wrote: Mircea: Istoria Oare de ce să scriem despre noi, Mihaela? Îți zic eu că nu merită. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
horror. I-am înțeles și eu și i-am retras simbolic de unde îi trimisesem. Țin minte o feministă americană, foarte supărată că mă dădeam cu parfum și cu pudră. Acum, fiindcă îmi dă mâna, uneori îmi place să miros a Dune, să apăs pe vaporiseurul cu design Daly buzele lui May West. - Uite ce-i, drăguță, pe când voi vă revoltați cu Betty Friedan pe Feminine Mystique, eu nici nu știam că există Fiji, nu știam alt detergent decât Dero sau săpun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mine? Da’ cini o știut cî vremea s-a face așă di câineascî?” În timp ce își punea aceste întrebări, se gândea cum să scape de troienele pe care le aveau în față. Și-a adus aminte cum au scăpat de niște dune de zăpadă cât malul în vremea războiului. Se pornise un viscol atât de puternic încât omătul se clădise în unele locuri ca niște adevărate ziduri! Și, cum au plecat de pe vechea poziție mai mult pe fugă, nu au apucat să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Îndepărtase de acel loc. Dar o asemenea Împrejurare nu se putea repeta. Dușmanii lui știau, de acum, că nu trebuie să se apropie și nici nu trebuie să se Încreadă În ceea ce văd. Cei o sută de Cuceritori văzuseră doar dunele Înalte ale unui deșert, deși locul acela era cu totul altceva. Cei care vor veni nu vor mai repeta greșeala. Avea să fie o luptă a inteligenței și a măștilor. O luptă pentru care Ștefănel era pregătit. Privi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de o lovitură lungă de sabie. Altora le lipsea brațul În Întregime. Altele erau decapitate. În unele locuri, nisipul mirosea a praf de pușcă. Șeful tribului Bordjighin se ridică și privi tăcut În jurul lui. Toamna era caldă. Deșertul Își unduia dunele În depărtare, asemeni valurilor unei mări transformate În nisip. Locul În care se aflau era un defileu, pe jumătate stâncos, pe jumătate nisipos. El era un punct firesc al traseului care scurta ocolurile Drumului Mătăsii, ieșind mai aproape de granița cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un golf ferit de valurile venite din larg. Mai ceruse ca, În drumul ei, fregata să avertizeze pescarii aflați În larg că trebuie să revină la țărm În cel mai scurt timp. Rămas singur cu Alexandru, Îi trimisese În spatele unor dune de nisip, unde valurile unei nebănuite furtuni n-ar fi putut să-l ajungă. Din depărtare, marinarul de cart din vârful catargului le semnalizase că o flotă imensă se apropie de gurile Dunării. Apoi, pe malul mării se așternuse liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mării se așternuse liniștea. Acea liniște alcătuită din murmurul valurilor alunecând molcom la țărm. Acea liniște În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei. Nu rezistă tentației de a privi ce face fratele său. Se Întoarse pe culmea dunei de nisip și privi. Ștefănel era cu spatele la el. Stătea nemișcat. Adierea caldă a mării Îi răvășea pletele castanii. Își ridicase, Încet, foarte Încet, brațele. Apoi le coborâ și le Împinse, la fel de Încet, Înainte. Părea un fel de dans, un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nopți. Vântul scăzu până se prefăcu În șoaptă. Întunericul se risipi, până se prefăcu În zi. Marea se liniști, până se prefăcu În deșert. Atât putea simți Alexandru. Gustul aspru, de nisip, al deșertului. Se prăbușise, fără vlagă, În nisipul dunei de la malul Mării Negre. Simțea nevoia să doarmă. Ceea ce văzuse Îl secase de puteri. Își lipise spatele de nisip și rămăsese cu ochii ațintiți asupra cerului, care devenea din nou senin. Timpul trecea peste el, dar nu despărțit În secunde, minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iar roțile antetrenului aruncă un nor de praf roșiatic. Cămila sa îi aruncă o privire lipsită de bunăvoință și mergând pe lângă ea este atent să se ferească de picioarele ei. Împreună se târâsc pe pantele line făcute de vânt pe dune, coborând apoi fiecare într-o cascadă de nisip până la glezne. În fața lui, înaintează cu greutate un șir lung de cămile, legate una de alta, ale căror pulpe se mișcă de o parte și de alta, cu o mișcare exagerată obscen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu pași rătăcind nicăieri caut urme de tot și nimic îmbrățișând dâre de fum... sub umbre de aripi înghețate îmi adăpostesc privirea orbită de scânteile altei ierni când nu înghețau cuvinte pe buze și-n inimi nu viscoleau despărțiri... escaladez dune albe scormonind după culori optimiste ce le aș fi vrut ascunse în ochii tainu găsesc decât oaze de verde-melancoliefată morgana a gândurilor mele atârnate de cer ... împart cerul în anotimpuriprin înserări ascunse-n tăcere iubesc ninsorile anotimpului de-acum... Poveste
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
FEBRUARIE Alb Nevåzutul se încrețea dinspre orizont Valuri de spumå apropiindu-se în stop-cadruri regizate de umbrele îmbråțișate gri desenând coapse mângâiate de priviri sau gânduri vânturate peste dunele håituite de ger Albinele pufoase cårau din cer cu osârdie nectar alb și înghețau în fagurele nesfârșirii de alb
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1597]
-
ÎMPLINIRE Mi-am închis încet ochii încet Am început så te våd printre dunele timpului alergai Orizonturi fluide tremurau sub aripa sufletului Urmele tale îmi adunam în privire så le pot atinge cu inima încet cum o geanå de soare peste obrazul tåu fericitå ca și-a atins destinul
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1608]
-
suflete... În inimă vibrează neobosit diapazonul.Îmi ung sufletul cu flori de lavandă. Îndemn căpriorul să mă adulmece ca să-i pot privi în oglinda ochiului scene furate din clepsidra agățată în copacul timpului de dincolo... Copacii, aici, au umbra violetă... Duna albă de nisip Când ploile ne umplu sufletele cu picături cristaline de lacrimi, bisericilor li se face frig, sfinții simt umezeală în oasele albite de rugăciune și coboară pe furiș din iconostas, în poveste. Poveștile ne țin întotdeauna de cald
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
O mână caldă străbate prin aripa timpului. Mă ajută să mă ridic. Simt căldura cum îmi răscolește cele mai ascunse interioare și întreb ștergându-mi ochii cu palma stângă: -Doamne, cât timp s-o fi cernut de când am adormit pe duna asta albă de nisip? Vopseaua e în fiecare Ce-i clocotul acesta? Ca un răspuns, Dumnezeu ne adoptă, fii ai unui alt cer din care abia așteaptă flămânzii să se înfrupte. Zi de zi, întrebările cresc și se înmulțesc miraculos
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
clopot spart disperând spiritul ce-și așază în lada de zestre îndoieli întrebări născute din întrebări din întrebări încolțind răspunsuri iscoditoare de noi îndoieli până când pleoapele închideau cortina dinspre o lume spre alta deschizând-o o lume zidită trainic pe dunele fumegoase ale Țigării uitate în scrumieră o lume zvârcolită risipită mijind pâlpâiri în umbrele umbrelor în urmele urmelor amestecate în ceaunul pendulând peste jarul trecutului Ora aceea când peana Țintuită între degete muiată în sângele gândurilor valsează peste foaia albă
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]