550 matches
-
ce nu pot fi schimbate. Românii, la locul de muncă, încercau să identifice persoana care raporta securității, iar aceasta era ținută la o respectuoasă distanță și adeseori se bucura de prietenie și apreciere din partea colegilor (Müller, 2009). Suspiciunea năștea manifestările duplicitare ca mijloace defensive. 1. Sistemul de protecție a copiilor din România și-a diversificat și „umanizat”serviciile în acord cu noile reglementări în protecția copilului. Cu toate acestea, numărul copiilor beneficiari a rămas aproape la fel, în ciuda prevederilor legii copilului
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
laborator, concluziile difer] iar]și mai mult în teorie decât în practic]. Din punctul de vedere al lui Regan, ideea drepturile animalelor este una, în mod categoric, aboliționist]... Acest lucru este valabil și atunci când animalele sunt folosite în experimente triviale, duplicitare, lipsite de necesitate sau sens, dar și atunci când studiile realizate conțin promisiuni reale ale unor beneficii pentru om... Cel mai bun lucru pe care îl putem face atunci când este vorba despre folosirea animalelor în științ] este s] nu le folosim
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de produsele indigeste ale realismului socialist. Mai rămăseseră, dincolo de hotare, să mențină un prestigiu neafectat, un Victor Brauner și, mult mai încoace, un Horia Damian. În țară, începuseră să prevaleze profitorii graselor stipendii ale propagandei, șmecherii, adulatorii și imnografii. Sindromul duplicitar a marcat importante figuri ale noii generații, determinînd astfel abdicarea cvasigenerală de la menirea artei. Dacă aservirea cohortei de simbriași ai puterii, nume obscure dar și disponibili notorii ca Bălașa, Piliuță, Șetran, Mărginean, nu mai mira pe nimeni, coruperea unor pictori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
complicat și mai complexat decît înaintemergătorul lui, avînd în vedere duplicitatea proletar om de lume, preferată de personajul de joasă extracție. Urmașul lor, în linie directă, actualul prezident de republică, constrîns de cu totul alte conjuncturi, recurge la aceleași soluții duplicitare, dar care, prin surplus de șiretenie, depășesc de departe primitivismul celorlalți doi. Nerenunțînd (cum s-ar putea!) la vizitele de lucru pe magistralele socialismului, acesta trebuie să împace cumva ținuta mediului proletar în care se implică și ștaiful globtroterului pe la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vizitele de lucru pe magistralele socialismului, acesta trebuie să împace cumva ținuta mediului proletar în care se implică și ștaiful globtroterului pe la cancelariile lumii. Oricum, se poate face o socoteală simplă: prezidenții de republică, trei pînă acum, s-au mișcat duplicitar, una din fețele lui Ianus, severă și proletar-emblematică spre mase, cealaltă, șmecher-destinsă, spre rest. Ultimei înfățișări îi corespunde pălăriuța cu boruri mici, mici, nu ca cele burgheze, făloase, pălăriuța ștabului din mașina neagră antiglonț, dar și a șoferului. A șoferului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de o limbă comună". De urmărit, în momentul ăsta incendiat de nenorocirea americană, trișeria dizgrațios-interesată a administrației criptocomuniste. Divulgînd strategia pasului mărunt și vătuit al pifanului cu petliță roșie (DEX: petliță, s.f., din rus.). Dacă vrei să-i afli tîlcul duplicitar, închide televizorul și ieși în Hală: vei descoperi acolo cum se face cu ochiul. Nu polifonia prezidențial-primministerială, cu difuzoare către un Occident agresat, dar ritos asigurat de adeziuni... de facto, ci bolboroseala resentimentară a tarabagiilor și clienților lor împotriva lumii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
căpcăunului; oricum încăpățînat și discreționar. Evident, nu i se poate pretinde manieratului Adrian Cioroianu, în riscanta sa calitate de moderator, să fie ireverențios cu invitații, deși unii dintre aceștia, ca cel recent, meritînd cu prisosință penalizarea, dar jovialitatea sa indicibil duplicitară în fața unui fost mandarin al comunismului autohton ni s-a părut, orice s-ar spune, deplasată. Cînd ne gîndim cam cît de "joviali" au fost, la rîndul lor, primitivii torționari ai dejism-ceaușismului, trimițînd la moarte o întreagă elită a țării
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai târziu, și protestant), care ar fi putut reuși în politicile de asimilare teritorială și etnică. În rest, printr-o intersecție permanentă și agilă a răspunsurilor la solicitări venite din direcții diferite, prin ceea ce a fost numit uneori și "politică duplicitară", au reușit să mențină, aproape permanent, un statut ambiguu de pseudo-vasalitate sau de semi-independență, care permitea obținerea "neatârnării" pe perioade mai lungi sau mai scurte, în funcție de conjuncturile istorice locale, regionale și europene. Nedevenind însă provincie amenințată să-și piardă autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ființei" cunoașterii. De aici o anume ambivalență poate o duplicitate a filosofiei: aceasta își întoarce demersul către tipul de cunoaștere pe care îl reprezintă, chiar și atunci când obiectul tematizării sale este altceva decât ea însăși. Poate fi recunoscută această situare "duplicitară" a filosofiei și în reconstrucțiile filosofice propriu-zise, înșiruite în istorie, dar și în referirile metafilosofice, prin care se încearcă delimitarea speciilor de discurs filosofic sau chiar întocmirea unor ierarhii ale acestora, unde apar (sunt prezente) toate speciile rostirii întocmite în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de corectitudine sau de incorectitudine purtat de orice "cunoștință" a noastră, avem nevoie de un instrument, cum este logica, aflăm de la Aristotel; în aceasta aflăm și motivația construcției analiticii și dialecticii (topicii). Așadar, cunoașterea este o unitate scindată, o totalitate duplicitară, un întreg care nu este originar, ci apare ca o sinteză a unor elemente date anterior și separat; judecata este o sinteză, va spune în mai multe rânduri Aristotel, susținând că numai ea dă formă afirmației sau negației, singurele sensuri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fost văzute ca o cruciadă morală Împotriva „comunismului ateu”. Spre sfârșitul Războiului Rece, președintele Regan a descris Uniunea Sovietică ca pe un „Imperiu al răului”. După căderea comunismului, acul busolei noastre morale s-a Întors spre pericolele determinate de regimurile duplicitare și de grupările teroriste. După atacurile din 11 septembrie, președintele George W. Bush a mobilizat poporul american referindu-se la eforturile noastre de a-i găsi pe teroriști ca la o mare cruciadă. Mai târziu, președintele s-a referit la
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
după 1989 a avut loc o redefinire a câmpului sociologic, datorită libertății de exprimare pentru fiecare sociolog. Marele câștig postdecembrist rămâne pluralismul teoretic și metodologic În sociologie, existent și Înainte de 1989, Însă de cele mai multe ori În formă latentă, ocultă sau duplicitară. Însă este de semnalat și o ciudățenie după 1989, și anume dispariția din programele unor facultăți de sociologie a unor discipline: sociologia artei, sociologia muncii, sociologia educației, sociologia vârstelor și a generațiilor. Întrucât marxismul a fost deformat de ideologia marxistă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cât o societate este mai coruptă cu atât este mai săracă și decadentă. Unul dintre motivele pentru care, în România de după 1990, corupția a luat o amploare atât de profundă este acest soi de mimare a gândirii și un fel duplicitar de a fi ("una spunem, alta facem!"). Această amneză românească e rădăcina unor patologii sociale profunde: hoția și corupția. Societatea românească aparține ca model cultural și constitutiv polisului grecesc (antic) care "era ferm bazat pe clanurile tribale, iar acceptarea de către
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
la socialul debiloid al vieții sale, ci însuși capul modern al regelui: reprezentarea despre el, dincolo de evidențe și dincolo de recunoașteri ale unor forme autentice prin care acesta ființează. De ce să dispară reprezentarea lui prin reprezentarea celorlalți? Pentru că în jurul acestui pasiv, duplicitar și nefast principiu occidental de guvernare este tot ceea ce-l înconjoară, precum nenorocirile unei Cutii a Pandorei: "politicile", moduri arogante, sacrosante și intolerante de a fi, transferuri de putere, deposedare de forțe individuale elementare, dar și deposedare de demnități, autorități
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Un fel de joc dogmatic de-a șoarecele și pisica între societate și stat. Duplicitatea în gândire și în acțiune este o "temă" a Orientului, pe care masa intelectuală din Occident nu a înțeles-o. Totuși acest mod de gândire duplicitară, parțial autoapărare față de pervertiri sufletești, morale și asupra spiritului, parțial refuz al sistemului, o întâlnim și la iluștri gânditori germani moderni, central-europeni, destul de distanțați ca mod de a gândi de filosofiile Occidentului. Ceea ce se vede este real doar pentru și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mod coerent și transparent de a percepe realitatea prin și din limbaje. Ele sunt mai mult efecte de analitică a cunoașterii moderne și ale unui mimesis științific prin tradiția de filosofie analitică anglo-saxonă. Putem diviza la infinit cunoașterea la modul duplicitar (A și B pentru un C), dar această "analitică" nu ne va ajuta prea mult pentru înțelegerea funcționalității politice a cunoașterii moderne. Analitica devine toxică, mai ales dacă este însoțită de nihilism, și nu o putem pluraliza în cunoașteri "mai
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
probleme ale vieții politice românești, din perspectiva georgiștilor 6.1. Poziția georgiștilor față de monarhie La începutul existenței sale partidul condus de Gheorghe Brătianu a acceptat Restaurația fără rezerve, sperând că fidelitatea îi va fi răsplătită 647, dar foarte curând politica duplicitară a regelui a determinat modificarea atitudinii georgiștilor față de suveran. Într-o luare de poziție din mai 1932, Gheorghe Brătianu lăsa să se întrevadă dezacordul său față de practica folosită de rege, de a se amesteca direct în actul de guvernare. Șeful
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
ambițiile personale ale unora dintre fruntașii georgiști i-au îndepărtat cu timpul pe susținătorii inițiali ai acestei formațiuni politice. Poziția inițială de acceptare a autorității lui Carol al II-lea s-a modificat după alegerile generale din 1933, datorită atitudinii duplicitare a regelui față de partidele politice, dar și datorită rolului conferit de acesta camarilei în viața politică. Poziția anticamarilistă a fost explicit exprimată de Gheorghe Brătianu, atât prin declarațiile făcute în întrunirile cu caracter politic din organizațiile județene ale partidului pe
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
care, după Hipocrat, hotăra dispoziția sufletească a omului"). Autorul cu talent umoristic îmbină tandrețea cu veselia, gravitatea cu surâsul, convertește spiritul în predică jovială, se erijează în moralist bonom care nu sancționează, ca satiricul și nici nu neagă și polemizează duplicitar, ca ironistul, ci acceptă defectele și viciile drept slăbiciuni inofensive alături de veritabile însușiri, privește așadar lumea prin prisma iubirii și a toleranței, reușind, în esență, să amuze fără să rănească. Între definițiile care nu pot fi acuzate de sobrietate didactică
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
printr-o expresivă interogație retorică în studiul lui Liviu Papadima, Caragiale, firește:" Caragiale satiricul, maestru al "realismului critic"; Caragiale precursor al "literaturii absurdului"; Caragiale "textualist", promotor al "deconstrucției" convențiilor literare; Caragiale pe post de "placă turnantă" a literaturii române; Caragiale "duplicitar"; Caragiale "existențialist"; Caragiale "cel negru" al unui univers coșmaresc; Caragiale al "veșnicei reîntoarceri"; Caragiale în calea istoriei celei mari; Caragiale "retro"; Caragiale "glissando"; Caragiale c'est moi; și câte feluri de Caragiale mai sunt, dom'le?" (Liviu Papadima, Caragiale, firește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a celorlalți, „eroi ai răbdării”, abandonați incertitudinii după patruzeci și cinci de ani „de frică, pândă, moarte”, într-o „țară umilită, jignită, chinuită”. Analist sever al propriei incapacități de a acționa fățiș, semnatarul confesiunilor va fi intransigent și cu atmosfera duplicitară a epocii, trecând personaje și evenimente prin filtrul unui observator, care în această tainică arhivă nu face compromisuri. Tenta jurnalului este precumpănitor politică, surprinzând sentimentele generale de „veghe și spaimă”, de inerție și dezamăgire caracteristice perioadei, iar valoarea de cronică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
social” din 1893, patetica expunere a crezului democratic și naționalist e așezată în rama, literară, a unei scrisori de sinucigaș, în care informațiile autoreferențiale incomplete, generând o aură de mister, alternează cu relatarea unor întâmplări cu personaje apăsat antitetice: meschini, duplicitari studenți, intelectuali și politicieni români, pe de o parte, generoși poporaniști englezi și ruși, pe de alta. Inserții confesive și scrutări meticuloase ale propriei interiorități apar și în pledoariile pro domo ale omului politic - Spovedanie pentru oameni cinstiți (1908), Pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
deprinderea de a oferi sensul printre rânduri. A lăsa cititorului bucuria de a citi printre rânduri este specialitatea autorilor sub comunism. Fiecare vorbă avea dublu sens (cel puțin) și funcționa ca atare, transmitea un mesaj cu cod, iar cariera ei duplicitară dura până ce era descoperită și interzisă de cenzori. Cuvinte ca biserică, înger, Dumnezeu, preot au fost încetul cu încetul date deoparte. Lista este cu mult mai lungă. Niciun scriitor occidental nu-și putea închipui cum se comunica în interiorul sistemului. "Șopârlele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
produs o inflație a morbidului social, de vreme ce a inclus În formula psihiatriei un termen nou, un termen necunoscut, greu de definit, dar ubiquitar și cotidian. De fapt, orice psihiatru cu o minimă experiență practică se confruntă cu acest personaj lunecos, duplicitar, victimă și vinovat În aceeași măsură și falsificator nu doar pe planul relațiilor sociale, dar și pe acela al nosolografiei căreia Îi imprimă, insidios, o amprentă particulară. „Omul de tip nou” nu este o utopie. El este o realitate a
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
apărarea ei; valorile, indivizii pînă și faptele! aveau importanță atîta vreme cît contribuiau la atingerea țelului fundamental: apărarea națiunii și garantarea intereselor naționale. Acestea aveau pentru Eminescu o semnificație atît de covîrșitoare încît trebuiau protejate cu prețul apelării la metode duplicitare și al sacrificării integrității sau a calității de om a oricui. Așadar, interesul național este cel care trebuie să fie elementul decisiv în luarea oricărei hotărîri politice, culturale sau educative. Astfel, în ochii lui Eminescu, ceea ce numea el "liberalismul american
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]