9,499 matches
-
n-a fost întâmplătoare”. Raționamentul are în centru misterul kenozei divine. În esență, scrie Borges (alias Runeberg), prin trădarea lui, Iuda se dovedește un adevărat ucenic al lui Isus. Trădarea, cel mai josnic act pe care-l poate comite cineva, echivalează cu o kenoză asumată. Așa cum Isus, Dumnezeu, s-a trădat pe Sine, adică S-a smerit până la ultima limită, făcându-se om, creatură, tot așa Iuda se smerește, se împuținează pe sine făcându-se trădător. „Ordinea inferioară este o oglindă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de viață izvorât din lăuntrul inefabil al lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel prin care Dumnezeu lucrează în lume, săvârșește minunile „de zi cu zi”. Așa cum se va vedea mai încolo, Duhul Sfânt făcătorul de minuni (semeia, dynameis) poate fi echivalat metaforic, în sens puternic, cu „degetul lui Dumnezeu” (Luca). Duhul Sfânt este „degetul lui Dumnezeu” prin care lumea se vindecă, se sfințește, se mântuiește. Marcu Isus intră în sinagogă, unde găsește un om cu mâna uscată. Provocat, El răspunde aporetic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
divinității înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților, transformarea Templului în prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci însă când aceștia își îngăduie să echivaleze minunile lui Dumnezeu cu lucrările lui Beelzebul, ei ating apogeul răului, transgresează limita limitei limitei peste care, odată trecut, nu te mai poți întoarce. Dispare posibilitatea convertirii. b) Interpretarea proprie lui Atanasie Axiomele de pornire susțin paradoxul extraordinar al „insului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
li se cuvine. Un suflet, spune extraordinar Augustin, trimițând și la preceptele filozofiei stoice, nu poate fi judecat și osândit până în ultima clipă a vieții. Pentru că oricând există o șansă de convertire, așadar o șansă de mântuire. Păcatul împotriva Duhului echivalează, în această optică tolerant-realistă, cu încremenirea în refuz, cu încăpățânarea de a nega harul și bunătatea lui Dumnezeu. Last but not least, logion-ul nostru merită citit în paralel cu alte pasaje „tari” din Noul Testament, care se referă la aceeași chestiune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda îi atrage atenția că, în comparație cu torturile pe care le îndură zilnic în fundul iadului, cele de la suprafață echivalează cu un concediu de odihnă. și, într-adevăr, Iuda se află în micul lui concediu săptămânal, care începe sâmbătă seara și se termină duminică seara. Prin urmare, ziua Domnului e sărbătorită și în iad! Grație intervenției generoase a lui Brendan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
la originea unui întreg gen literar, ilustrat și în cultura română, printre altele, de Istoria ieroglifică a lui Cantemir. 4Ezdra Tradiția rabinică îl consideră pe Ezdra „al doilea Moise”. Într-adevăr, se poate spune că întoarcerea din exil (458 î.Hr.) echivalează cu o a doua naștere a lui Israel: un alt Templu se construiește în locul celui ridicat de Solomon; în urma unui decret al Marii Adunări, bărbații căsătoriți cu femei neevreice trebuie să se despartă (adică să ia totul de la capăt, lepădându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după remarca lui Vielhauer, deosebirea dintre cele două vârste apare net în Daniel 7: vârsta de acum este întruchipată de fiarele urcând din străfundul mării, în timp ce vârsta viitoare se arată sub chipul omului coborând imperial din cer. Instaurarea noii vârste echivalează cu o nouă creație. Nimic nu supraviețuiește în condițiile dinainte: drepții se bucură din plin de condițiile pământului transfigurat, devin locuitori ai Ierusalimului ceresc; păcătoșii populează grotele extramundane; îngerii rebeli sunt închiși în temnițe pe vecie. Noua lume are o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pozitive se pot întinde și asupra ortodoxiei, dacă aceasta va ști să discearnă cu maturitate, evitând, pe de o parte, imitația pavloviană (care ar duce la dramele trăite deja de Occident), iar pe de altă parte, hipercriticismul infantil (care ar echivala, în ultimă instanță, cu baterea pasului pe loc). Dincolo de teza principală a textului, îmi propun să schițez, pentru cititorul mai puțin familiarizat, o scurtă istorie a „disidenței teologice” în catolicism din anii ’40-’50. E foarte sugestiv faptul că, odată cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a lungul secolelor. Nuanțele încep chiar de la evangheliști. Marcu îl prezintă detașat, fără nici o ranchiună, neacordându-i, de altfel, mare importanță. Matei adaugă episodul căinței și al sinuciderii. În fine, Luca, dar mai ales Ioan, care-l detestă fanatic, îl echivalează pe Iuda cu diavolul. Câteva întrebări trebuie ridicate aici și trebuie să spun că ele merită o adâncă reflecție. În primul rând, de ce Jertfa nu se poate realiza fără trădare? Altfel spus, de ce trădarea este necesară mântuirii? Am lansat această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nevoie. Victor se îndreptă din șale, dar nu plecă. Mi-a fost dor de tine, Felicia, îi mărturisi cu glas șoptit, ca să nu-l audă decât ea și simți, în acea clipă, intens, toată greutatea și gravitatea acestei declarații, care echivala cu un adevărat legământ Chiar așa, domnule Einstein?... zâmbi fata, amuzată și flatată. Vorbești serios? Serios! întări Victor, pe un ton cât se poate de firesc. Umbrele serii începuseră să cuprindă salonul de spital și cineva răsuci, cu un țăcănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de cum devine cea a banilor și nu mai este cea a valorilor de uz, această producere se modifică în totalitate: nemaifiind suscitată, definită și limitată de potențialitățile subiectivității, de "necesitățile" sale, ea nu-și mai găsește scopurile în acestea, ceea ce echivalează cu a spune că ea nu mai este în ea însăși înfăptuirea acestor potențialități. Ea încetează din acest moment a fi diferențiată din punct de vedere calitativ pentru a deveni cantitativă, "infinită", precum banii pe care se pune problema a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este actul de a apăsa un buton de comandă. Încă de la începutul erei industriale și ca simplu efect al înlocuirii progresive a "forței de muncă" cu energiile naturale, era posibilă prefigurarea reducerii activității lucrătorilor la o muncă de supraveghere, care echivalează cu atrofia cvasitotalității potențialităților subiective ale individului viu și, astfel, cu o stare de neliniște și nemulțumire crescânde. Or, modificarea care pervertește praxisul subiectiv individual nu implică doar reducerea sa la acte stereotipe și monotone; în paralel cu această îngustare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
numi cel mai adesea metode restrictive, sunt puse în operă atunci când cercetarea se dovedește într-adevăr incapabilă să răspundă în mod adecvat modului în care se înfățișează obiectul. Aici intervine decizia despre care am vorbit, abstracția prin care, renunțând să echivaleze cu deplina concretizare a obiectului și mai întâi cu cea a modului său de înfățișare, o știință, definindu-se în acest fel, își propune ca axiomă metodologică să nu rețină din acest obiect, din "dat", decât ceea ce consideră că are
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în fenomenul empiric și contingența cunoașterii, a oricărei cunoașteri obiective privind viața, cea a deciziei prin care se alege ce anume va fi făcut să corespundă acestei umbre în fenomenul considerat obiectiv, ce anume va fi considerat în acesta ca echivalând cu aceasta, ca semnificant al său, ca reprezentativ a ceea ce este ea într-adevăr. Se pune problema de a construi sistemul echivalențelor ideale ale vieții, de vreme ce empiricul, primul dublu al acesteia, nu intră în sfera scientificității decât odată cu epoché-ul sensibilului
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înfăptuiește distrugerea acestor științe pentru a exhiba posibilitatea fondatoare, adică geneza lor. Aceasta din urmă nu este doar teoretică, ea nu se mărginește doar la a arăta cum se construiește sistemul entităților economice muncă, valoare etc. care se prezintă ca echivalând cu viața și care, pe de altă parte, se pretează în obiectivitate la o determinare matematică ideală. Motivul pentru care are loc o astfel de substituire, construcția fantastică a acestui dublu ireal în care viața nu se "reprezintă" decât pierzându
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
postulate ce s-ar dori unanim recunoscute ca norme minimale pentru ca o procedură de alegere colectivă să fie respectată. În continuare, se caută, printr-un raționament matematic, dacă există reguli ale alegerii colective care respectă fiecare din aceste postulate. Aceasta echivalează cu între-barea dacă normele minimale ce se impun societății sunt compatibile în mod logic, și în ce condiții pot fi astfel? Dintr-o literatură mai bogată pe această temă, reținem două teoreme esențiale, cele ale lui J.K. Arrow și A
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
ca niște actori binevoitori. Numeroase experiențe recente ne arată că responsabilii administrativi și/sau politici pot acționa, pur și simplu, în propriul interes, sau manipula publicul prin diverse grupuri de presiune. A ne mulțumi cu simpla recomandare a învățăturilor economiștilor, echivalează cu ignorarea faptului că relațiile economice se înscriu într-un cadru social și cultural. De asemenea, a defini modul cum trebuie să se conjuge eficiența și echitatea înseamnă a face o alegere socială, mai bine zis, o alegere politică. Spațiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
al unor industrii altădată intens consumatoare de mînă de lucru. Or, aceste activități erau concentrate în anumite regiuni, aflate astăzi în dificultate. S-ar putea, bineînțeles, reduce în mod voluntar productivitatea, pentru a salva locurile de muncă, dar aceasta ar echivala cu angajarea unui proces ascetic, de "tip albanez", care comportă constrîngerile indicate pentru creșterea zero. Există deci o "tiranie a cererii", la care participăm cu toții, mai mult sau mai puțin. De fiecare dată cînd substituim cu cumpărarea unui serviciu (călătorie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
invocînd gradualismul ca alternativă socială. Proprietatea este al doilea pilon al viziunii conservatoare: mai mult decît oricare alt element, aceasta este semnul distinctiv al situării în cetate și în istorie. Deposedarea de proprietate, fie și în ipostaza legală a exproprierii, echivalează cu abolirea ordinii naturale a lucrurilor. În cazul conservatorilor români, cărămida proprietății funciare este nucleul fără de care nu se poate vorbi de o dezvoltare organică a societății. Opoziția față de ingineria socială preconizată de Ťprogresiștiť traduce, punctual, o opțiune fundamentală, niciodată
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
de uniformizarea gîndirii, ceea ce este izbitor în cazul culturii televizate e proliferarea fără granițe a ecranelor. Și nu e vorba numai de numărul lor în creștere, ci de locul unde sunt amplasate: peste tot. Se produce astfel o invazie care echivalează cu o poluare vizuală. Oriunde te duci, ești înconjurat de monitoare. "Este epoca ecranului global. Ecranul de oriunde și oricînd, din magazine și aeroporturi, restaurante și baruri, metrou, automobile și avioane; ecranul de toate mărimile, ecran plat, ecran în aer
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
fabulos, dedublarea, transferul de personalitate nu sunt doar mimate, ci și trăite la mare cotă, autentice“. Nu ne facem iluzia că autoarea și-a reprimat complet partipriurile, că și-a extirpat preferințele, că și-a anulat refuzurile, ceea ce ar fi echivalat cu o sterilizare morală. E de apreciat totuși tăria de-a nu le fi dat (prea) pe față în defavoarea perspectivei integrale, cu adevărat „riguros tranșată și traficată pe piața“ specialiștilor, în pofida unui „anume amuzament“, doar „ponderat“, căci își dă seama
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
lui Correia este o luptă cu sine însuși, cu propriul corp aproape inert, din care obține totuși surprinzătoare efecte coreografice. Romulus Neagu declară în film că, pentru acest om chinuit de handicap, însăși mișcarea, oricât de spasmodică și de incontrolabilă, echivalează cu reușita unui mare balerin. Iar Isabel Gomes demonstrează intuiții demne de o adevărată dansatoare, deși înaintea acestui experiment nici măcar nu fusese vreodată la discotecă... Partea sonoră a proiectului e și ea la înălțime: violoncelistul Ulrich Mitzlaff (produs al ,școlii
Amplificarea câmpului coregrafic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7876_a_9201]
-
în instituțiile publice din România, mă refer la Guvern, instanțe, autorități locale, cred că este situația cea mai rea pe care am văzut-o eu”, a declarat prim-ministrul. Opțiunea murării ÎCCJ în Palatul Justiției nu este una viabilă pentru că echivalează cu mutarea Curții de Apel, mai apreciază Ponta. Ar fi de preferat construirea unui nou sediu, a propus șeful Guvernului. Costurile nu ar fi foarte mari, explică premierul, Guvernul acordând sume mari pentru clădirile instanțelor și parchetelor răspândite în întreg
Ponta vrea să mute ÎCCJ în casă nouă: Condiții de-a dreptul rușinoase by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78797_a_80122]
-
spațiu geografic uitat sau ignorat. Este vorba despre spațiul cultural al unor țări precum Ungaria, Cehoslovacia, Serbia și parțial România, care până în 1918 aparțineau imperiului austro-ungar. Chiar dacă nu se poate vorbi despre un spațiu lingvistic unitar, destrămarea acelui imperiu multinațional echivalează în opinia lui Magris cu prăbușirea unui spațiu cultural fecund, ascuns ulterior în spatele cortinei de fier. Descrierea acestui spațiu, resuscitarea operelor unor scriitori sau a unor memorabile creații artistice din fostul imperiu habsburgic au stat la baza reînvierii ideii de
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
declanșarea unui proces, ruperea bulgărelui din vârful dealului: dacă nu se urmează metodic rostogolirea sa în gândul comun, putem asista la adevărate catastrofe teoretice. Una dintre ele, poate cea mai de temut, este această punere în paranteze a operei care echivalează cu scoaterea ei din atenția și interesul public. Putem avea de-a face cu o "deconstrucție" furibundă - ca reacție la cele mai bune intenții culturale și științifice care s-au manifestat în ultimul secol în cultura noastră. Altfel, dacă ne
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]