629 matches
-
și dogmatică care guvernează legile funcționale ale Bisericii luptătoare, la Predanie, ca singurul îndreptar al Ecclesiei. Valoarea normativă și eternă a canoanelor iese în evidență; ele apar ca un remediu utilizat de Părinții Bisericii pentru tratarea anumitor maladii ale organismului eclezial. Acest tratament decurge din natura permanentă și eternă a Ecclesiei; el este mărturia unei identități neschimbabile a Bisericii, a cărei organizare a fost decisă pe temeiul mărturiei apostolilor și garantate prin prezența Sfântului Duh. A disprețui cu bună știință canoanele
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
am propus prezentarea diacronică și sintetică a unui vast tablou care să surprindă articulațiile unei dezbateri teologice majore în care laicatul creștin reprezentat de o intelectualitate remarcabilă și-a asumat rolul de membru al Bisericii, întrucât participă efectiv la viața eclezială, o trăiește în chip conștient și are, prin urmare, dreptul de a formula o critică, fiind solidar răspunzător sau suferitor la toate neregulile care apar în sânul unei comunități, periclitându-i echilibrul. Între 1572-1585, Papa Grigore al XIII, prin bula
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de cele sfinte, ci și să aibă, în calitate de protectori ai dogmelor și canoanelor, o autoritate mai mare decât cea ierarhică. Existența autorității harismatice, dincolo de contestările venite din partea autorității ierarhice, a trebuit în cele din urmă să fie recunoscută de ierarhia eclezială ( a se vedea situația Sfântului Simeon Noul Teolog care, la două secole după moartea sa, era discutabil pentru ierarhia bisericească, autoritatea sa harismatică fiindu-i cu greu recunoscută, ea provenind din acțiunea nevăzută a Sfântului Duh care lucrează continuu). Nae
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
episcop orgolios și despotic", a căutat să submineze autoritatea Sfântului Apostol Ioan; el a excomunicat creștinii pe care apostolii îi numeau frați, a încercat chiar excomunicarea episcopilor potrivnici, dorind să întrupeze, el singur, Biserica. Iată o dovadă categorică de cezarism eclezial. Dacă Sfântul Apostol Pavel ridică Biserica pe piatra lui Hristos și îi primește în interiorul ei pe vinovații Corintului, Diotref ruinează Biserica, plasându-se pe sine în centrul ei; acoperă de ocări pe Sfântul Ioan Evanghelistul. Dichotomia dintre Diotref și Sfântul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
omului modern există o unică posibilitate: conștientizarea faptului esențial că adevărul neotestamentar, evanghelic este adevărul absolut. Acest adevăr evanghelic nu este decât o parte a adevărului hristologic, cea întoarsă spre ispășire și mântuire. În esența sa tainică, ultimă, creația este eclezială. În viziunea lui Berdiaev, în creația religioasă se clădește "trupul universal teantropic". Revelația perioadei creatoare este tocmai revelația împlinită a Teantropiei, dezvăluirea deplină în viața universală a lui Hristos în unitate cu omenirea. Credința se sprijină pe o viață spirituală
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
6. Prin urmare, mentalitatea modernă a generat apariția principiului autonomiei în perceperea acestor paliere esențiale: Ecclesia și națiune 7. Dacă națiunea lucrează într-un registru propriu, Biserica lucrează în dublu registru: comuniune și comunitate. Pentru a putea înțelege această realitate eclezială, ne propunem să pornim de la sensul Predaniei sau al Tradiției care nu este decât modul de aplicare practică sau de transmitere a lucrării înseși a lui Hristos. De aceea, vom aborda această problemă a Tradiției creștine, din perspectiva hermeneuticii teologice
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
lui Hristos, drept conținut al Revelației. Modul ortodox de transmitere a acestui conținut e cel mai adecvat cu conținutul însuși; este modul ce face acest conținut cât mai eficient. Cu alte cuvinte, acest conținut se cere transmis într-un cadru eclezial, printr-o participare efectivă a credincioșilor, într-un mod viu și practic, prin mărturisire și rugăciune. Într-adevăr, această transmitere nu poate fi numai opera, prin excelență teoretică, a unei autorități bisericești sau a unor teologi. Conținutul și modul de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
despre Biserică, imposibil de adecvat, cu o precizie matematică, cadrului juridic. Cu alte cuvinte, canoanele nu au altă funcție decât aceea de a indica modalitatea în care putem rămâne fideli Bisericii în diverse ipostaze istorice pe care le cunoaște comunitatea eclezială. Dacă catolicii sunt hristocentrici, par excellence, ortodocșii sunt închinători ai Sfintei Treimi; Iisus Hristos este Dumnezeul în Sfânta Treime, creștinismul neavând sens fără Cele Trei Fețe Dumnezeiești. Pornind de la aceste disocieri dintre ortodocși și catolici, Mircea Vulcănescu dezvoltă semnificativ demersul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
pregătire teologică. Prezența teologului George Racoveanu și a revistei sale în peisajul interbelic erau salutare în măsura în care Biserica Ortodoxă era supusă unor provocări dintre cele mai diverse: de la duhul modernității care încerca să se infiltreze, prin vocea unor chiriarhi, în structura eclezială, până la dialogul ecleziologic care căpăta un contur din ce în ce mai pregnant, Ortodoxia fiind chemată să dea un răspuns convingător. Ca parte importantă a acestui dialog se profila posibilitatea convocării unui Sinod Ecumenic (al optulea pentru Biserica Ortodoxă), mai ales în contextul tentativelor
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
prevăd asocierea unuia mai tânăr la păstorie. Dar de retragere sau demitere, nici vorbă"2. Episcopatul nu reprezintă un drept, ci o îndatorire, una dintre cele mai grele. Retragerea ar echivala cu o dezertare, ceea ce este de neconceput în lumea eclezială. Arhiereul învestit cu această sarcină dificilă a episcopatului trebuie să o ducă până la capăt împotriva tuturor atacurilor și adversităților. Mai mult, episcopatul nu constituie împlinirea unor satisfacții personale, ci asumarea unei jertfe "pentru gloria Bisericii"3. O scurtă trecere în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
societate ca trup mistic al lui Hristos, ci exclusiv ca o instituție, printre atâtea altele, iar soteriologia religioasă este înlocuită de false soteriologii care se diluează în multitudinea de scopuri sociale. Apare un clivaj între conștiința de sine a corpului eclezial și perceperea acestuia din exterior. În plan ecleziologic Biserica se definește în această etapă prin "confesiune", termen care reunește identitatea fiecărui individ credincios în parte cu instituția care îl reprezintă în pluralismul religiilor recunoscute de statul modern în virtutea drepturilor omului
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
chiar acea vocație către slăbire despre care vorbește filosofia heideggeriană"12. Secularizarea nu ar fi, așadar, îndreptată împotriva creștinismului, ci ar fi o abordare mai relaxată față de regulile de viață propovăduite de Biserică și chiar față de principiul conform căruia autoritatea eclezială poate să stabilească adevărul adevărat. Pentru Vattimo, creștinii contemporani se simt aproape de Iisus nu în disciplina și dogmatica Bisericii oficiale, ci în adevărul care se oferă în istorie și se certifică în dialogul cu contextul cultural al vremii. Credința este
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
sărbători. Folosindu-se de ritualul iudaic, Mântuitorul a instituit Jertfa Legii celei Noi, Împlinită apoi prin moartea, Învierea și Înălțarea Sa. Astfel, Mântuitorul a investit ritualul cu valențe noi, prin aceasta Întregul canon euharistic devenind expresia integrală a unei conștiințe ecleziale vii, În care cultul legii vechi este receptat și folosit În contextul nou, al realității Împărăției lui Dumnezeu, prezente de acum În lume. Birkhat hamazon, „formă” a anaforalei liturgice de astăzi După A. Baumstark, Liturghia este un dat Într-o
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mihail Iustin Mitrea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92309]
-
de individual, nu de Universalul spre care, în fond, conduce. Poate părea și mai grav că, odată cu statuarea laică a libertății religioase, Adevărul ultim nu mai are un unic chip instituțional, general acceptat, asigurat și, cîteodată, impus de autoritatea instituției ecleziale. Aici stă riscul cel al relativismului , dar și un posibil avantaj spiritual al libertății moderne. Căci ea lasă să transpară nu doar prin discursul teologic sau filozofic, ci în viața comunitară și de fiecare zi, în mentalitatea comună faptul că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
cît mai ales o tipologie a modelelor spirituale. Cît despre modernitate, ea s-a născut dintr-o tendință de delimitare a domeniilor (cel uman de cel divin, știința naturii de teologie, puterea temporală de autoritatea spirituală, sfera laică de sfera eclezială) pentru a statua în cele din urmă separarea sau măcar distanța dintre religie și politică, dintre natură și cultură, dintre credință și cunoaștere rațională, dintre public și privat. Un model binar disjunctiv e mereu la lucru în felul cum clasificăm
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
creștin are o sensibilitate deosebită ; el are o lungă experiență teologală și teologică a uniunii fără confuzie, a discernerii fără separare, a conjuncției incomensurabilelor. I-ar rămîne așadar să aplice acest model asupra realului imediat, asupra actualității. Deocamdată însă discursul eclezial curent se mulțumește să insiste declarativ pe o moștenire spirituală vertiginoasă și totodată pe participarea ortodoxiei la modernitate, dar înaintează șovăitor spre articularea efectivă a celor două teme. Efortul de articulare e cu atît mai lent cu cît (mai) nimic
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
teologie de exercițiu, ba mai mult, o teologie care fierbe în toate direcțiile 1, Ioan I. Ică îl numește pe alexandrin contemporanul nostru. în el, vede figura de vîrf a unei epoci care se încheie odată cu acapararea magisteriului de către ierarhia eclezială și cu instaurarea unui model de credință monopolist, girat de puterea politică atunci cînd creștinismul devine religia oficială a Imperiului Roman tîrziu. în Origen, vede în același timp un tip de teolog care redevine exemplar odată cu apariția modernității. într-adevăr
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în spațiul public. Da, dacă socotim că societatea și modelul de univers în care trăim ar trebui să alcătuiască un dispozitiv de comunicare cu cerul, să asigure în primul rînd condiții, suport, algoritmi, tehnici, îndemnuri pentru practicarea raportului personal și eclezial cu transcendența. Nu, dacă socotim că, pentru acest raport, orice dispozitiv sociocultural rămîne, oricît de prețios, numai un auxiliar și că a-l monumentaliza ca pe un absolut ar însemna pînă la urmă să confunzi ascensiunea cu ascensorul, să consideri
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
modul de prezență al transcendenței în societățile actuale poate sugera ceva din condiția ei polară. Pe scena noastră publică, absolutul divin nu mai e asociat cu puterea, fie că e vorba de puterea politică sau de puterea normativă a instituției ecleziale, exercitată asupra întregii societăți. Suveranitatea divinului nu mai poate avea pentru noi sensul inexact, desigur, dar devenit comun, de putere care domină corpul social și viața comunitară. Nu atributul puterii este cel prin care se manifestă transcendența în societățile noastre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sociale ale Bisericii ruse (2000) se declară năruirea sistemului de valori spirituale, dat fiind că cea mai mare parte a societății care admite principiul libertății de conștiință și-a pierdut dorința de mîntuire. Pentru concepția oficială așadar, deosebirea dintre corpul eclezial și corpul social nu are încă destulă relevanță, credința continuă să fie gîndită mai degrabă în manieră sociomorfică. Bisericile est-europene încearcă să-și recucerească, măcar formal, dreptul de supraveghere asupra întregii societăți, pe care laicizarea l-a erodat și de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
sens cu îndrăzneala și cu libertatea date de întîlnirea intimă cu Cel dorit. Unii au atins limita doctrinei profesate de Biserică și au rafinat-o astfel, alții au trecut dincolo de ea, rafinînd-o din afară. Dar, asumați sau îndepărtați de instituția eclezială, ei își duceau totuși existența într-un cadru religios general împărtășit, care orienta și aspectele profane ale vieții, și atitudinea față de spectacolul lumii. Puteau risca o interpretare personală, îndrăzneață, novatoare a mesajului creștin și a sensului pe care el îl
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
loc pe fondul unei culturi religioase bine instalate în societatea mare, cunoscută de toată lumea, gestionată și supravegheată de Biserică. Astăzi lucrurile nu mai stau așa. Desigur, Biserica păstrează adevărurile de credință și interpretările tradiției, cele mărturisite și trăite de comunitatea eclezială. Dar, pe de o parte, acest depozit nu mai radiază ca de la sine înțeles în societate, unde cultura religioasă scade accelerat. Pe de altă parte, căutătorul spiritual are și alte surse de informație și formare pe lîngă vocea oficială a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și Grigore I. Ghica a aderat la catolicism în 1667, la Viena). A studiat în Franța, pământul străbunilor lui dinspre mamă, dar vacanțele le petrecea în România la Bozieni. În 1903 a făcut votul de a nu accepta nici o demnitate eclezială, pentru a avea numai autoritate morală. În 1904 V. Ghika se afla la Roma și a contribuit la urgentarea formalităților de construire a bisericii Unite din strada Polonă. La Salonic (1904-1906) a întâlnit-o pe Sora Pucci, împreună cu care a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Renașterii și a Reformei marcând o ruptură de interpretarea tradițională, specifică epocii Părinților și scriitorilor bisericești. Apariția tiparului, discuțiile filologice purtate în jurul variantelor manuscrise, traducerea Cărții în limbile vernaculare conduc la democratizarea textului și, implicit, la scoaterea Bibliei din spațiul eclezial care o valoriza ca obiect-simbol și obligând exegeza la interpretări "liturgice". Sfânta Scriptură intră într-un nou ciclu al interpretării sale, iese din sfera sacralității scrisului, nu mai este atât Sacra Scriptura ci, introdusă în mecanismul rotativ al tiparului, devine
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
Percussina. În al doilea document Battista di Buoninsegna, care acționează în numele patronilor Machiavelli, a oferit aceeași biserică varului sau, Totto. Rezultatul celor două zile de negocieri familiale a fost ca, în schimbul contractului de închiriere gratuită a castelului, Totto devenea rector [eclezial] la biserică de lângă casa fratelui său. S-a decis ca Totto să devină preot de țară. Pentru Totto această a reprezentat o turnură semnificativă și dezamăgitoare. Planurile sale inițiale de carieră nu implicau preoția. Mai tânăr decât Niccolò cu șase
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]