655 matches
-
al ecologismului politic, după cum vom evidenția în continuare. Implicațiile argumentelor ecologiste asupra structurilor politice globale sunt considerabile. O'Riordan (1981) prezintă o tipologie utilă a pozițiilor care reies din perspectiva de tip "limitele creșterii" asupra sustenabilității, pe care o adoptă ecologiștii (1981: 303-7; Dobson 1990:82-3). În primul rând, statul-națiune este deopotrivă și prea mic, și prea mare pentru a putea aborda cu succes chestiunea sustenabilității, și este nevoie de noi structuri regionale și globale (alături de descentralizarea în stat) pentru a
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că țările bogate trebuiau să practice trierea la scară globală "să închidă ușa după ele". Acest argument, în mare o versiune ecologică a propunerilor idealiste de creare a unui guvern mondial (vezi Capitolul 2 al cărții), a fost respins de ecologiștii politici. Cea de-a treia poziție este similară cu precedenta, prin aceea că sugerează că autoritarismul ar putea fi necesar, dar respinge ideea de extindere a acestuia la scară globală. Viziunea este aici la scară mică, implicând comunități strâns unite
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
sugerează că autoritarismul ar putea fi necesar, dar respinge ideea de extindere a acestuia la scară globală. Viziunea este aici la scară mică, implicând comunități strâns unite, conduse după principii ierarhice, conservatoare, care să fie auto-suficiente în utilizarea resurselor (The Ecologist 1972; Heilbroner 1974). O convingere comună a celor două poziții este că libertatea și egoismul au cauzat criza ecologică, și că aceste tendințe trebuie să fie înfrânate pentru a produce societăți sustenabile. Poziția finală pe care o evidențiază O'Riordan
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
libertatea și egoismul au cauzat criza ecologică, și că aceste tendințe trebuie să fie înfrânate pentru a produce societăți sustenabile. Poziția finală pe care o evidențiază O'Riordan este denumită de acesta "soluția anarhistă". Aceasta a devenit poziția adoptată de ecologiști ca fiind cea mai bună interpretare a implicațiilor limitelor creșterii. Mulți o consideră un principiu în sine al ecologismului (de exemplu, descentralizarea este unul dintre cele patru principii ale ecologismului în programul "verzilor" germani (Programme of the German Green Party
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ecologismului (de exemplu, descentralizarea este unul dintre cele patru principii ale ecologismului în programul "verzilor" germani (Programme of the German Green Party 1983). Termenul "anarhist" este folosit într-un sens moale, în această tipologie. El se referă la faptul că ecologiștii au în vedere rețele globale de mici comunități independente. Această poziție poate fi asociată de exemplu cu E. F. Schumacher (1976) sau cu bioregionaliști precum Kirkpatrick Sale (1980). (Bioregionaliștii susțin că societățile ecologice ar trebui să fie organizate după formele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pe ele însele, sunt privite ca având orientări internaționaliste. Ele nu sunt izolate de alte comunități, dar sunt percepute din multe puncte de vedere ca părți ale unor rețele de obligații, schimburi culturale și așa mai departe. De multe ori, ecologiștii obiectează împotriva statului din motive anarhiste. De exemplu, Spretnak și Capra (1984) sugerează că trăsăturile identificate de Weber ca fiind centrale pentru statalitate sunt problematice din punctul de vedere al ecologiștilor (1984: 177). Bookchin (1980) oferă argumente similare, afirmând că
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
schimburi culturale și așa mai departe. De multe ori, ecologiștii obiectează împotriva statului din motive anarhiste. De exemplu, Spretnak și Capra (1984) sugerează că trăsăturile identificate de Weber ca fiind centrale pentru statalitate sunt problematice din punctul de vedere al ecologiștilor (1984: 177). Bookchin (1980) oferă argumente similare, afirmând că statul este instituția ierarhică supremă care consolidează toate celelalte instituții ierarhice. Carter (1993) susține că statul face parte din dinamica societății moderne, care este cauza actualei crize ecologice. El evidențiază o
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
determină aparița unor tehnologii "dure", "neprietenoase", dăunătoare grav mediului, a căror productivitate susține forțele coercitive (naționaliste și militariste) care constituie puterea statului" (Carter 1993: 45; vezi și Wall 1994). Așadar, statul nu este numai dispensabil din punctul de vedere al ecologiștilor, ci chiar indezirabil. Oricum, fie că se aderă sau nu la interpretarea anarhistă, impulsul descentralizării este cea mai importantă temă adusă de ecologism în Relațiile Internaționale. Unul dintre cele mai cunoscute sloganuri politice ecologiste este "gândește global, acționează local". Pe lângă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mai ușor să se răspundă rapid, înainte ca problemele să devină grave. Dryzek sugerează că este mai probabil ca aceste societăți să dezvolte o ontologie socială care să submineze modalitățile pur instrumentale de abordare a naturii, identificate în general de ecologiști (și de alții) ca fiind cauza problemelor mediului (1987: 219; vezi și The Ecologist 1993 pentru discuții aprofundate pe subiecte similare). Autorii ce au tratat tema "ecologiei globale" susțin și ei acest argument al teoriei politice ecologiste în favoarea descentralizării puterii
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
că este mai probabil ca aceste societăți să dezvolte o ontologie socială care să submineze modalitățile pur instrumentale de abordare a naturii, identificate în general de ecologiști (și de alții) ca fiind cauza problemelor mediului (1987: 219; vezi și The Ecologist 1993 pentru discuții aprofundate pe subiecte similare). Autorii ce au tratat tema "ecologiei globale" susțin și ei acest argument al teoriei politice ecologiste în favoarea descentralizării puterii. În același timp, ei îl abordează din perspectiva economiei politice: din punctul lor de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
reconceptualizare a modului în care producția economică, distribuția și schimbul modul direct în care societățile umane transformă "natura" sunt integrate în viața politică. Argumentul lor pozitiv este că forma de economie politică cea mai potrivită, din punctul de vedere al ecologiștilor, este "proprietatea comună". Acest argument este dezvoltat de editorii revistei The Ecologist în cartea Whose Common Future ? Reclaiming the Commons (1993). Ideea esențială este că în spațiile comune se desfășoară activitățile cele mai sustenabile la ora actuală. Ele sunt puse
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pășunile colective din Anglia medievală erau supra-exploatate, pentru că fiecare cioban încerca să aducă un număr cât mai mare de oi care să pască pe acest teren; de fapt, aceasta nu este proprietate comună, ci o resursă cu acces liber (The Ecologist 1993:13). Bunurile comune nu sunt "anarhice" în sensul că nu ar fi guvernate de reguli. Sunt spații guvernate strict, deseori după reguli nedefinite oficial, de către comunitățile care depind de ele. Pentru a avea succes, ele depind de egalitatea între
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de anumite norme culturale și sociale dominante de exemplu, prioritatea siguranței proprietății comune în fața acumulării, sau distincția între membri și non-membri (deși nu neapărat într-un sens ostil, sau rigid și care nu s-ar putea schimba cu timpul) (The Ecologist 1993:9). Bunurile comune sunt evident diferite de sistemul proprietății private. Însă ele nu sunt nici spații "publice" în sensul modern al cuvântului. "Public" sugerează accesul liber sub controlul statului, pe când, adesea, bunurile comune nu sunt accesibile tuturor, iar regulile
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
presiunile pentru acumulare și creștere inerente în sistemele piețelor capitaliste. Se presupune deci că bunurile comune generează practici sustenabile, din mai multe motive. Mai întâi, egalitatea în venituri și putere înseamnă că nimeni nu poate uzurpa sau domina sistemul (The Ecologist 1993: 5). În al doilea rând, scara locală la care acționează aceste comunități duce la interdependență între membri, ceea ce facilitează cooperarea. În al treilea rând, aceasta mai înseamnă și că este mai ușor înrădăcinată această cultură a recunoașterii dependenței fiecărui
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
foarte probabil ca anumite comunități democratice la scară mică să producă practici sustenabile în limitele impuse de o planetă finită. Obiecții la argumentele ecologiste în favoarea descentralizării În literatura academică din anii '90 s-a pus deseori sub semnul întrebării atașamentul ecologiștilor față de descentralizare (ex. Goodin 1992; de Geus 1995). În plus, Doherty și de Geus (1995: 4) afirmă că în anii '90 partidele ecologiste au renunțat la unele dintre angajamentele lor ca răspuns la succesul electoral și la nevoia corespunzătoare de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nu ar fi interesați de ceea ce se întâmplă dincolo de hotarele lor. Acest argument are în general un caracter empiric; în societățile umane (istorice și actuale) organizate la scară mică, un asemenea caracter parohial este inevitabil, pe când etica universalistă adoptată de ecologiști a apărut datorită modernității, odată cu statele-națiune, orașele, ș.a.m.d. Nu înseamnă neapărat că acest tip de etică se va menține atunci când societățile moderne cu sensibilități moderne, universaliste, vor încerca să se reorganizeze pe coordonate ecoanarhiste. Indiferent dacă ecologiștii au
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de ecologiști a apărut datorită modernității, odată cu statele-națiune, orașele, ș.a.m.d. Nu înseamnă neapărat că acest tip de etică se va menține atunci când societățile moderne cu sensibilități moderne, universaliste, vor încerca să se reorganizeze pe coordonate ecoanarhiste. Indiferent dacă ecologiștii au sau nu un răspuns pertinent, această obiecție împotriva poziției anti-statiste este foarte ciudată. Obiecția conform căreia comunitățile mici ar fi prea parohiale poate fi la fel de bine îndreptată și împortiva statelor suverane. Practica suveranității este cea care face ca statele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și împortiva statelor suverane. Practica suveranității este cea care face ca statele să fie preocupate mai întâi de ele însele, și să evite sentimentul că ar avea obligații fundamentale față de restul lumii. Iar tipul de comunitate pe care îl concep ecologiștii este comunitatea post-suverană. Confederații de comunități mici ar putea fi organizate în așa fel încât să se poată lua în calcul efectele unor decizii asupra altor comunități. Chiar dacă această idee este respinsă ca fiind prea naivă, ceea ce se pierde din
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
nu poate garanta că aceste comunități se vor preocupa de efectele pe care le au asupra altor comunități. Rezolvarea acestei probleme este o chestiune de cultură politică, și nu de structură politică. O a doua obiecție este că, întrucât pledoaria ecologiștilor în favoarea descentralizării implică în mod clar o respingere explicită a sistemului contemporan de state suverane, este subminată pretenția acestora de a avea o relevanță globală. Criticii argumentează că micile comunități descentralizate vor avea prea puține șanse să dezvolte mecanisme eficiente
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ecologiste în privința localizării și a naturii autorității politice (Goodin 1992:167). Dacă statul este subiectul principal al discuției, atunci numai acolo unde vor exista puteri depline de sancționare vom putea vorbi cu adevărat despre ceva asemănător unui stat. În timp ce majoritatea ecologiștilor resping ideea unor autorități politice globale, nu există niciun motiv pentru care ei să fie împotriva unor instituții care să se ocupe cu coordonarea informației între comunități, iar aceste argumente sunt întărite de accentul pus în dezbaterile din anii '90
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
consideră necesară "chiar" și în cazul Altruistului (ex. Chayes și Chayes 1993). Aceasta subminează argumentul său potrivit căruia sunt necesare instituții cu autoritate efectivă dincolo de nivelul local. Mai departe, această problemă a coordonării nu este una în raport cu care doar poziția ecologiștilor să fie vulnerabilă. Toate tipurile de organizare politică, inclusiv cea actuală, necesită o anumită formă de coodonare a acțiunilor între unitățile politice, pentru a putea răspunde la problemele de mediu transfrontaliere. Bineînțeles că ecologiștii pledează pentru un sistem în care
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este una în raport cu care doar poziția ecologiștilor să fie vulnerabilă. Toate tipurile de organizare politică, inclusiv cea actuală, necesită o anumită formă de coodonare a acțiunilor între unitățile politice, pentru a putea răspunde la problemele de mediu transfrontaliere. Bineînțeles că ecologiștii pledează pentru un sistem în care puterea să fie cât mai descentralizată, așa că pot fi considerați deosebit de vulnerabili la acest aspect. Însă, dacă Goodin nu a reușit să demonstreze că ecologiștii trebuie să imagineze ceva mai mult decât instituții de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
putea răspunde la problemele de mediu transfrontaliere. Bineînțeles că ecologiștii pledează pentru un sistem în care puterea să fie cât mai descentralizată, așa că pot fi considerați deosebit de vulnerabili la acest aspect. Însă, dacă Goodin nu a reușit să demonstreze că ecologiștii trebuie să imagineze ceva mai mult decât instituții de coordonare a informației, atunci propunerile acestora au totuși avantajul că descentralizarea radicală face mai practicabilă administrarea ecologică la fața locului, folosind multe dintre argumentele expuse anterior de Dryzek. O politică globală
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
este într-o oarecare măsură diferită. În loc să susțină că încercările ecologismului de a abandona suveranitatea și de a descentraliza puterea ar duce la o insuficientă capacitate de coordonare, în literatura recentă pe tema ecologismului în Relațiile Internaționale apare ideea că ecologiștii rămân prea atașați față de modelul politicii suverane. Kuehls (1996), Dalby (1998) și Stewart (1997), iar dintr-un punct de vedere teoretic diferit și Wapner (1996), avansează toți același argument. Dalby susține, fiind de acord cu criticile ecologiste la adresa "gestiunii ecologice
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
administrare și anume, descentralizarea politică și controlul local, deseori enunțate ca alternativă politică în teoria ecologistă să rămână în mare parte supusă aceluiași imaginar politic limitat, al analogiei cu sistemul intern (1998:13)". Critica adusă de Dalby este aceea că ecologiștii rămân fideli unui model politic suveranist, "analogia cu sistemul intern". Într-un context teoretic diferit, și Wapner aduce același tip de critică în expunerea sa privind "politica civică mondială" (1996); la fel și critica lui Kuehls la adresa lui Bookchin (1996: în
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]