542 matches
-
de-a pururi. Iar lumile se-ntorc, se dezvelesc aievea./ Aliluia!". În cele din urmă, cîntul poetului se cufunda în Marea Albă, "marea cu ochi nesfîrșiți, care îl face să cuprindă om și făcut". Ea semnifică o întoarcere la starea edenica, prin contopirea lui homo faber și a lui homo religiosus în "omul total": "Dublă sete de transcendent și de cunoaștere științifică împing pe acest om atît spre cucerirea universului cît și spre apropierea de înțelepciunea dumnezeiasca". Înnoita viziune a pămîntului
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
din Observator consacrat dlui Pleșu.* În Cetatea literară (nr. 1), dl. Miron Scorobete consacră un amplu comentariu Sacralității în poezia eminesciană. Dacă titlul cărții d-sale, din care comentariul este un fragment, ni se pare foarte potrivit cu spiritul eminescian, Dacia edenică, ideea de sacru, religios ori chiar mistic la Eminescu e o simplă modă. Din păcate, ca toate modele, supărătoare prin lipsă de temei. Părțile proaste ale veștilor bune și invers Aproape totdeauna veștile bune au în România și o parte
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14321_a_15646]
-
adunările secrete organizate pentru cultivarea vechilor ceremoniale. Conducătorii Iordachi guvernează grupuri numeroase de oameni (până la 4.000 de persoane), iar drepturile lor sunt recunoscute de constituția comunei. [modificare] Geografie Tupilați.PNG Regiunea de deal a Tupilați este alcătuită din terenuri edenice acoperite de mangrove. Numeroase pârâuri se varsă aici.În largul pârâului se află numeroase insule, dintre care cea mai mare este Zauadunga. Zona lagunelor de pe țărm are o lățime de aproximativ 40 de kilometri după care urmează o regiune de
Tupilați, Vaslui () [Corola-website/Science/301918_a_303247]
-
ulterioară a satului este lipsită de evenimente dramatice, spectaculoase. Dar tocmai această petrecere ternă, liniștită și prosperă a vieții pe Valea Bună de-a lungul anilor a cristalizat impresia pregnantă a locuitorilor și a trecătorilor că Dobridorul este un spațiu edenic anistoric, etern chiar. Dobridorenii își cultivau pașnic pamântul, extrem de roditor, singuri sau ajutați de dijmași. S-a constituit o comunitate semiînchisă autarhică și mândră de țărani care nutreau credința că sunt de stirpe înaltă și că nu trebuie să se
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
a demistifica, stabilind (ca orice artist autentic) relații noi între fenomene sau între om și lumea înconjurătoare, răsturând, dacă e cazul, înțelesuri vechi, propunând în locu-le altele inedite, și umplând cu eul său omniprezent spațiile Universului.» (MarP, 245). Paradoxul purității edenicului cuplu este conjugat în versuri grațios-tensionate și de mare originalitate: "La-nceputul lumii noastre delirante, / Când pământul se ținea de soare încă, / Sau cu-o mare și cu-o Africă adâncă, / Oh, doi tineri au ieșit frumos din plante. // Ea
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
cerca, mi-i ținea, cine cui ce-i pasa. Toate aceste procedee confera poeziei o naturalețe a exprimării și o limpezime a ideilor care produc aproape spontan adeziunea cititorului. Poziția adverbului „totuși” îl smulge din reveria provocată de contemplarea tabloului edenic și-l aruncă în zonele incerte ale îndoielii filozofice. Eminescu a mizat aici pe o capcană a sintaxei limbii române. Propozitia „Totuși este trist în lume” pare să închidă într-o concluzie, sensul întregului tablou anterior. În realitate, deschide un
Floare albastră () [Corola-website/Science/306556_a_307885]
-
câștigau această atribuție mâncând merele fermecate ale Idunnei. Aceste mere le ofereau tinerețe veșnică, dar nu îi făceau invincibili. Lumea morților nu era unitară pentru nordici așa cum era la daci sau la celți. Exista un tărâm în ceruri, un loc edenic pentru cei care mureau vitejește în lupte, de aceea nordicii urmăreau să aibă o moarte eroică. Acest loc se numea Valhalla, iar morții erau escortați până aici de walkirii. Un alt tărâm era condus de zeița Hel, se numea Helheim
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
populară, adică de la acea situație unică a Banatului de a conserva însemnele aulice ale unui limbaj pierdut. Știi ce era cu acel limbaj, pentru că nu sunt mulți care înțeleg lucrurile astea, era un limbaj paradisiac, un limbaj al începuturilor noastre edenice, însemnele pure ale comunicării nemijlocite cu Dumnezeu. De aici firul strălucitor, acea disponibilitate de a capte în materie lumina ingenuă și necreată, de aici infinitele câmpuri de aur în care nu se vede nimic din afară, în care nu se
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
de cântare, ci și «piatra în rugăciune» („statuile“), «a humei despuiare» („arta ceramică“), natura întreagă, «unda logodită sub cer», adică toată creația dumnezeiască. Poezia trebuie să fie «cântec încăpător», atoatecuprinzător, ca «foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare», ori ca imnul edenic al îngerilor din clipa în care Dumnezeu a făurit pe Eva din coasta bărbătească a lui Adam. "Poezia pură" în accepțiunea barbiană se vrea "holo-cântec", ori "cântare a Genezei", a întregului cosmos. În "Operele imperfecte" (1979), Nichita Stănescu a publicat
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
Zoria", și invers, "Zoria" devine limb pentru "Cosmia;" „cartografierea“ primului „spațiu” relevă: Într-o cronică de întâmpinare, publicată în 27 septembrie 1980, în revista bucureșteană "Luceafărul" (anul XXIII, nr. 39 / 961), criticul Paul Dugneanu evidențiază: Primul teritoriu imaginar simbolizează natura edenică, aflată în starea de puritate originară, caracterizată prin lumină și strălucire, iar cel de-al doilea, natura erotizată, pătrunsă de taina creației, pregătindu-se să celebreze nunta elementelor: Constantin M. Popa, referindu-se tot la "Zoria", într-o cronică literară
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
crânguri, / Când cu ea m-am prins tovarăș ! / O poveste încântată / Care azi e-ntunecată... / De-unde ești revino iarăși, / Să fim singuri !» Este varianta definitivă, din 1 octombrie 1879, ivita după aproape un an de la „trăirea“ ei „dintâi“ în cadrul edenic din Câmpul Cerbului. Căci nu este text eminescian de sub pecetea tematica a "Naturii și Erosului", unde să nu se încerce "reeditarea perechii primordiale din raiul de dinaintea căderii în păcat, prin cuplul „protagonist“, El („poetul“) - Ea („iubita“)". Se pare ca Elenă
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
o logică a absurdului ca și „Căldură mare” a lui Caragiale. Lumea familiară se desparte în două sublumi paralele, delimitate de o frontieră invizibilă : dincoace, căldura înăbușitoare, caragialiană, mirosul de asfalt topit, strada pustie, casele cu obloanele trase; dincolo, grădina edenică, mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite între degete, căsuța ascunsă între tufe mari de liliac și de boz. Pătrunderea profesorului Gavrilescu în grădina țigăncilor este rezultatul unei întâmplări accidentale (uitarea servietei), adică se datorează hazardului, și reprezintă o ieșire
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
important", și explică în parte importanța familiei. Eugene V. Gallagher a comentat: "Analiza Căderii din principiul divind stabilește scena pentru misiunea Rev. Moon, care în ultimele zile aduce o revelație care oferă omenirii șansa de a reveni la o stare edenică. Relatarea din Principiul Divin oferă Unificaționiștilor un context global pentru a înțelege suferința umană.
Biserica Unificării () [Corola-website/Science/318176_a_319505]
-
important", și explică în parte importanța familiei. Eugene V. Gallagher a comentat: "Analiza Căderii din principiul divind stabilește scena pentru misiunea Rev. Moon, care în ultimele zile aduce o revelație care oferă omenirii șansa de a reveni la o stare edenică. Relatarea din Principiul Divin oferă Unificaționiștilor un context global pentru a înțelege suferința umană.
Sun Myung Moon () [Corola-website/Science/315461_a_316790]
-
în satul de argint - versuri pentru copii, București 1981 Marile vacante, Cluj Napoca 1984 Imperiul unei singurătăți - versuri, București 1987 Scrisori din Isihia - versuri, Cluj Napoca 1987 Valahia în Cartea Genezei - studiu, Cluj Napoca 1996 Norul de martori - eseu religios, Cluj Napoca 2003 Dacia edenica - studiu interdisciplinar, Cluj Napoca 2006 Libelulă albastră Poveștile Dianei și ale Marei Codul lui Buonarroti - român ezoterico-digital Alexandru Piru, Poezia, ÎI;<br> Petru Poanta, Radiografii, I, 1978;<br> Ț. Popescu, Cărți cu ieșire la mare, 1980;<br> V. Știrbu, în Scinteia
Miron Scorobete () [Corola-website/Science/322250_a_323579]
-
temele: Isus ne învață și Isus ne hrănește. În naos se află coloanele, brâul interior și ornamentele în stucatură fină. În stânga, fată, se află o mare pictură în ulei, imagine clasică: Isus pe Cruce. În dreapta, un mare basorelief reprezentând grupul edenic cu Maica Domnului (Ajutorul creștinilor - Auxilium christianorum). Pe pereții laterali, de fiecare parte câte 7, în basorelief, se află 14 imagini reprezentând suferințele lui Isus Cristos pe Calea Crucii (Via Crucis). În sărbătoarea Paștelui a anului 2000 s-a binecuvântat
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
nu există iarnă geroasă, nici vară arșițoasă, nici toamnă marcată de vestejire, ci doar primăvară eternă. În schimb, grădină cosmică narata de Șei Shōnagon este supusă tuturor anotimpurilor din care este decelata frumusețea (și, uneori, urâțenia). Principalii arbori ai grădinii edenice nipone sunt, în viziunea autoarei, cireșul și prunul; în schimb, chiparosul este nonparadisiac, același chiparos care, în simbolistică biblică și creștină, este un arbore eminamente paradisiac! Maeștrii iconari (pictori) occidentali din Evul Mediu creștin au înfățișat floră paradisului detaliat, multiplu
Epifania doamnei Sei Shōnagon by Ruxandra Cesereanu () [Corola-website/Journalistic/5247_a_6572]