1,310 matches
-
și de infamie. Drept contrapondere, se propune, firesc, panegiricul. Patetic în tot ce întreprinde (și în culpabilizări, și în entuziasme), reașezând valorile într-o lume care nu mai este a istoriei, ci a povestirii, cronicarul face din eroul exemplar o efigie impusă viitorimii. Pilduitor este nu Șerban Cantacuzino (singurul din neam ce atinsese până atunci suprema poziție ierarhică), ci tatăl acestuia, postelnicul Constantin Cantacuzino, căruia îi sunt elogiate bunătatea, înțelepciunea, prudența, generozitatea, abilitatea și priceperea politică, patriotismul. Durerea pricinuită de dispariția
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
București, 1978; Omul de zăpadă, București, 1978; Flori din cuvinte, București, 1980; Septentrion, București, 1980; Versuri, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1982; Oameni de aer, București, 1983; Mișcarea de revoluție, Cluj-Napoca, 1985; Ritualuri, București, 1987; Versuri, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1989; Efigii, București, 1989; Zodiac, 1987. Miniaturi, București, 1991; Septentrion, pref. D. Micu, București, 1994; În povești cu Ion Creangă, București, 1994; Andrei Mureșanu în răsăririle magicului, Cluj-Napoca, 1996; Gutui japonez, Iași, 1996; Seară cu versuri în lectura autorilor, București, 1997; Expo
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
istorie cu o documentare minuțioasă, dintre care se remarcă lucrarea Contribuții la cunoașterea lui Tudor Vladimirescu (1942). SCRIERI: Izvoare limpezi, Craiova, 1923; Cuiburi în soare, Craiova, 1926; Hermanosa din Corint. Povestea unei hetaire, București, 1927; Grădina lui Teocrit, București, 1928; Efigii latine, București, 1941; Petrache Poenaru și neamurile sale, București, 1944; Cuiburi în soare, introd. Ion Trăistaru și Ion Pătrașcu, Craiova, 1974. Traduceri: Cântarea Cântărilor, București, 1925; Gunnar Heiberg, Balconul, introd. trad., București, 1925; Fausto Martini, Teatru, București, 1925; Paula Yakobi
ROMANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289309_a_290638]
-
Yourcenar. Interviurile și convorbirile adunate în volumele Lumea de mâine, Orizonturi spirituale și Lumea de azi, subtile anchete psihologice, își află motivația profundă în fascinația pe care o exercită asupra autorului „personalitățile accentuate”, în sentimentul reconfortant al participării la conturarea efigiei spirituale a unei epoci. Autorul lor e un umanist cu apetituri enciclopedice și nostalgii transdisciplinare. SCRIERI: Proces, București, 1935; Thanatos, București, 1936; ed. pref. Constantin Bălăceanu-Stolnici, București, 2000; Oameni în ceață, Craiova, 1937; Études sur la littérature roumaine contemporaine, Paris
BIBERI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
Mimesis, and Play (1982) inaugurează seria în care jocul este un concept-cheie al sistemului de repere considerat de S. relevant pentru devenirea discursului intelectual european (științific, filosofic, artistic). Îi urmează două cărți plasate programatic sub semnul lui Dionysos - a cărui efigie țintuiește simbolic dimensiuni esențiale ale reflexiei și creativității: Dionysus Reborn. Play and the Aesthetic Dimension in Modern Philosophical and Scientific Discourse (1989), God of Many Names. Play, Poetry, and Power in Hellenic Thought from Homer to Aristotle (1991). Chiar din
SPARIOSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
în ramele totalitarismului. Cel puțin excepționalul final din Bate și ți se va deschide, minus ultimul paragraf - parcă anume adăugat de cenzură, „salvând” personajul de la ceea ce, din toate punctele de vedere, era o moarte sigură -, poate fi citit ca o efigie a vieții ca moarte, definind intelectualul în ceaușism. Cei trei bărbați din aceste cărți - Octavian Șteflea, Pavel Mamina și Iuliu Brendea - sunt tot atâtea figuri ale destinației existențiale inconsistente, pseudonime ale neputinței, adevărate „monografii ale singurătății”, cum li s-a
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
tatăl său, ctitor, după tradiție, al lăcașului. Probabil că Doamna Chiajna - arăta Carmen Laura Dumitrescu, op. cit., p. 60 - este cea care a pretins ca fiicele ei, absente la Snagov, să apară aici și să-și înalțe ruga în niște particulare efigii feminine. Zugravul le-a pictat în pronaos pe Doamna Stana, soția lui Petru cel Tânăr, și pe surorile lui - Stanca, Voica și Maria 273. Vorbind despre fiicele Chiajnei, Iorga spune: „Ea avu și mai multe fete: una din ele, Maria
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trimis un tablou al frumoasei și instruitei domnițe. Portretele Mariei și Ruxandrei au arătat, poate, la fel cu cele două chipuri brodate pe catifea - al Doamnei Tudosca și al fiului ei Ioan - prin folosirea unor cartoane realizate de pictori cărora efigiile poloneze de tip „sarmatic”, bogate, somputoase, tinzând către monumental le erau familiare. Broderiile care ne oferă portrete de femei - epitafuri, epitrahile, dvere -, piese bogate și dăruite lăcașurilor de cult, dovedesc existența unor meșteri abilitați în realizarea cartoanelor utilizate. Doamna Marina
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
alte multe chipuri de domni și de boieri cu soțiile lor demonstrează ușurința cu care artiștii români se descurcau atunci când trebuiau să figureze monumentalul, un monumental al ceremonialului (deci al convenției), da și al personajelor ce trebuie să respecte regulile efigiilor. Mai puțin numeroase și mai ascultătoare față de convenții, lucrările în metal - ferecături de carte, cele mai multe -, aparținând unor meșteri autohtoni ori venind de peste munți, pot fi convocate pentru a face o colecție de portrete de femei. Ferecătura de la Mănăstirea Tismana datează
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și adversarilor („audiatur et altera pars”), celui ce a redactat Letopisețul Bălenilor, scriitor stimabil, atât de priceput în destructurarea și destrămarea afirmațiilor mustind de siguranță ale apărătorilor „Postelniceștilor”. El susține că această întreprindere judiciară, menită să elimine orice pată de pe efigia bătrânului postelnic, a fost o înscenare (interpretare ce distruge orice prezență a „judecății drepte”) instrumentată cu ajutorul unor „dovezi” calpe. Faimoasele „răvășale”, scrisorile pe care Constantin Cantacuzino stolnicul le procurase de la fostul voievod Grigore I Ghica, evocate de Stoica Ludescu ca
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
arestarea și condamnarea tatălui, iar în plan general instaurarea regimului comunist, cu consecințele lui dezastruoase asupra unei cariere de scriitor, adică de om prin definiție liber. Operație pe cord deschis (2002) e un jurnal presărat cu evocări ale unor personalități: „efigiile” lui Tudor Vianu, G. Călinescu, Vladimir Streinu, Dinu Pillat. S. este în primul rând un asemenea evocator, cu darul portretisticii și al refacerii unei atmosfere, fie privind familia, anii de liceu și facultate, fie lecturile de la Biblioteca Academiei ori atmosfera
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
lucrarea Fântână la Târgu Mureș, iar ca grafician semnează ilustrație de carte) și literatură, Ș. debutează în 1967, cu versuri, la „Cronica”, fiind prezent apoi și în „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, iar editorial în 1968 cu placheta Strigi. Ca traducător, publică Efigii în abanos. Din lirica neagră francofonă (1978, în colaborare cu Mircea Traian Biju; Premiul Asociației Scriitorilor din Târgu Mureș) și (prin intermediar francez) din proza finlandeză, Hiltu și Ragnar. Copiii oamenilor de Frans Eemil Sillanpää (1982). În 1984 se exilează
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
turme de feți stârciți împerecheați cu vază// împilați încolțiți/ îngrămădiți îngrădiți încovoiați/ (actul e pur și înșirarea)/ scrâșnetul are gustul coclit al neputinței/[...]/ ne credem o stirpe înaltă -/ teama ne vrea întunecați”. SCRIERI: Strigi, București, 1968; Lapidare, București, 1981. Traduceri: Efigii în abanos. Din lirica neagră francofonă, introd. Mircea Traian Biju, București, 1978 (în colaborare cu Mircea Traian Biju); Frans Eemil Silanpää, Hiltu și Ragnar. Copiii oamenilor, introd. George Sbârcea, București, 1982. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Strigi”, GL, 1968, 38; Viorel
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
colaborare cu Mircea Traian Biju); Frans Eemil Silanpää, Hiltu și Ragnar. Copiii oamenilor, introd. George Sbârcea, București, 1982. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Strigi”, GL, 1968, 38; Viorel Știrbu, „Strigi”, TR, 1968, 38; Ion Pop, „Strigi”, ST, 1969, 11; Ion Mușlea, „Efigii în abanos”, ST, 1979, 3; Dan Grigorescu, „Efigii în abanos”, CNT, 1979, 15; Radu Mareș, Veghea și riscul, TR, 1979, 17; Eugen Dorcescu, „Lapidare”, O, 1982, 7; Romul Munteanu, Manierismele creatoare și iluzorii, LCF, 1982, 13; Liviu Antonesei, În jurul lui
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
Hiltu și Ragnar. Copiii oamenilor, introd. George Sbârcea, București, 1982. Repere bibliografice: Dumitru Micu, „Strigi”, GL, 1968, 38; Viorel Știrbu, „Strigi”, TR, 1968, 38; Ion Pop, „Strigi”, ST, 1969, 11; Ion Mușlea, „Efigii în abanos”, ST, 1979, 3; Dan Grigorescu, „Efigii în abanos”, CNT, 1979, 15; Radu Mareș, Veghea și riscul, TR, 1979, 17; Eugen Dorcescu, „Lapidare”, O, 1982, 7; Romul Munteanu, Manierismele creatoare și iluzorii, LCF, 1982, 13; Liviu Antonesei, În jurul lui Ion Barbu, CL, 1982, 6; Popa, Ist. lit.
SEDRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289603_a_290932]
-
în cronica radiofonică a cărții, lui D. Iov și lui Nicolae Coban, tustrei preluând „făclia acelui lirism basarabean pe care l-a aprins cu un sfert de veac în urmă poetul și preotul Alexie Mateevici”. Poemele evocă nostalgic și melancolic efigia Basarabiei peste care „ca un fluviu dragostea mi se revarsă”, Chișinăul academic și boem (un Heidelberg răsăritean), „vadul basarabean” care hotărnicește un tărâm făcut din „pământ și cer, holdă și zare”, „codrii Orheiului” și „freamătul de plopi gemând în aer
SARGEŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
pietrei fundamentale a Castelului Peleș, Doamna Elisabeta compune o poezie care a fost așezată în piatra de temelie a edificiului odată cu actele de întemeiere și cu o colecție de monezi naționale purtând, ca un fel de protest anticipat de autonomie, efigia Domnului căruia îi fusese contestat de Înalta Poartă dreptul de a bate monedă<footnote George Bengescu, Carmen Sylva. Viața Regine Elisabeta, Ed. Porțile Orientului, Iași, 1995, p.39 footnote>. Tot în august 1875 a fost pusă și temelia grajdurilor, iar
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
I, București, 1977; ed. București, 2002; Mihail Sadoveanu. Universul artistic și concepția fundamentală a operei, Cluj-Napoca, 1978; Mișcarea literară, București, 1981; Întoarcerea, București, 1983; Romanul romanului românesc, I-II, București, 1999-2000; Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis, Cluj-Napoca, 2002. Ediții, antologii: Efigiile naturii, București, 1971 (în colaborare cu Petre Stoica); Radu Stanca, Acvariu, pref. edit., Cluj, 1971; V. Voiculescu, Teatru, pref. edit., Cluj, 1972 (în colaborare cu Ion Voiculescu); A.I. Odobescu, Scene istorice, postfața edit., București, 1973; Emil Isac, Poezii, pref. edit
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
continuă linia mâlos-fantastică a narațiunilor de început, T. publică ceea ce critica va considera a fi cartea lui cea mai bună: romanul Coroana Izabelei (1982), o parabolă care ambiționează să înghesuie în strâmtul spațiu rural-imaginar Ursa Mică procesul de ardere în efigie a regimului politic contemporan cu scrierea romanului. Ambițiile sunt strangulate din fașă de incontinența literară a autorului, de altfel Coroana Izabelei fiind transformată după 1989 în trilogie. Marmură neagră (1989) e un roman despre inexistența prețios complicabilă a unui cătun
TUPAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
1968; Dincolo de crizanteme, București, 1969; Suav anapoda, București, 1969; Miradoniz (Copilăria și tinerețea lui Eminescu), București, 1970; Poezii de dragoste, București, 1970; Târgoviște, București, 1970; Toamnă cu iepuri, București, 1970; Atlantis, pref. Nichita Stănescu, București, 1971; Misterul clepsidrei, București, 1971; Efigii, București, 1972; Moartea unui poet, pref. Mihai Gafița, București, 1972; Tanit, București, 1972; Mașinării romantice, București, 1973; Muzeul ploii, București, 1973; Carul cu mere, București, 1974; La lumina zăpezii, București, 1974; Negru Vodă, București, 1974; Războiul de treizeci de ani
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
Din această cauză critica a trecut ușor peste lirica de dragoste din volumele de maturitate, Ochiul fără timp (1969) și Teiul fără somn (1976), relevante pentru fizionomia sa artistică. Într-un ciclu precum Zbor de solstițiu, ce pare a fi efigia vocației sale poetice, sentimentul dragostei este înțeles ca „inevitabila dramă a trecerii noastre cosmice” (A vedea). Se imaginează rostogoliri de pe stâncile munților în „țipete de vulturi spăimântați”, „după un chip oval și-un trup subțire” (Gol). Alteori iubirea e pustiitoare
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
și aceea de îndrumător al culturii și literaturii se configurează cu pregnanță. De o tratare similară se bucură și ceilalți doi oameni de cultură, pe care Z. îi readuce în actualitate deopotrivă prin evocare, analiză și editare. Cartea Vasile Pârvan. Efigia cărturarului (1974; Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române), un portret spiritual relevant mai ales prin acuratețea detaliilor, este urmat de o densă „viață” în stil tradițional, Pe urmele lui Vasile Pârvan (1983), de scrutarea „dilemelor” istoricului (1985) și de repunerea în
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
ca și în cazul lui Ștefan Aug. Doinaș, că s-a ridicat din rândurile nobleței rurale de altădată. Adică din adevărata aristocrație românească. EUGEN SIMION SCRIERI: Mihail Kogălniceanu. 1817-1891. Biobibliografie, București, 1971; A. D. Xenopol. 1847-1920. Biobibliografie, București, 1973; Vasile Pârvan. Efigia cărturarului, Iași, 1974; ed. 2, Iași, 2001; Mihail Kogălniceanu istoric, Iași, 1974; Vasile Pârvan. 1882-1927. Biobibliografie, București, 1975; Junimea. Implicații istoriografice. 1864-1885, Iași, 1976; M. Kogălniceanu, un fondateur de la Roumanie moderne, București, 1978; Hundert Jahre Unabhängigkeit Rumäniens (în colaborare cu
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
parte - nouă tehnică, V. zugrăvește bărăgane învăluite în umbrele înserării (Bărăgan în amurg), șesuri și coline (Dobrogea-n amiază de vară, În cimitirul turcesc din Mangalia), autumnale (Plâns de toamnă, Toamna la baltă, După cules, Făurăria toamnei), marine (Haitele mării, Efigii marine), uneori în tablouri de-a dreptul memorabile, în verde, albastru și aur, precum imaginea Bărăganului topit în azur: „În aur de pojarnic și spumă de scumpie, / Rostogolind apusul la margini de pământ, / Își joacă Bărăganul talazu-i de câmpie / Cu
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
a lua atitudine. Asta însemnă cucerire spirituală! Nu există contact între culturi care să nu aibă asemenea consecințe. Și acesta este și avantajul, dar și primejdia schimburilor între culturi. Pe planul spiritual, tot ce există are un profil absolut: o efigie imperială; sau nu este. Altfel zis, dacă noi existăm într-adevăr nu numai ca o colectivitate biologică, dar și ca o ființă spirituală, nu se poate să nu avem o față a noastră proprie, un chip neasemănat de a răsfrânge
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]