620 matches
-
ca un răspuns la discursul reprezentanților instituțiilor de microfinanțare ce insistau că „cei mai săraci dintre săraci sunt clienții, că orice împrumut este de unul de succes, dar și că fenomenul de empowerment generat produce în mod rapid o societate egalitară” (Moore, Hulme, 2006). Dilema cu care s-a confruntat Grameen Bank este specifică instituțiilor de microfinanțare în ansamblu: cum pot să-și asigure sustenabilitatea financiară fără a se îndepărta de categoriile cele mai sărace sau vulnerabile? Și cum pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
principiilor de clasificare. Ea contribuie, la rândul ei, la producerea structurilor sociale (ca dispozitivele de calificare a elevilor). Și lumea școlară se construiește, în parte, pe negarea economiei, refulând efectele economice (orientări/selecție și producere de filiere), elaborând un discurs egalitar (egalitatea șanselor) și o ideologie meritocratică (Bourdieu și Passeron, 1970). Universul școlar se consideră o lume autonomă devotată cultului savanților, artiștilor, producătorilor "geniali", operelor universale. Această sociologie a cunoașterii este deci inseparabilă de o sociologie a recunoașterii și a necunoașterii
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
față de Occident. Da, afirmarea prin efortul individual, semn de normalizare -, dar în ce sistem de repere? De unde să vină recunoașterea care ar putea procura satisfacția? "Îmbogățiți-vă" să fi devenit deviza acestei societăți perturbate, ieșită dintr-un comunism devenit retorică egalitară? O imagine posibilă: aceea a unui om cu bolovani legați de picioare, care îl împiedică să alerge, dar având aripi care i-ar permite să-și ia zborul spre cele mai înalte culmi ale speranței. La acest context de tensiune
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
o ținută cu adevărat ascetică e denunțată că ar intenționa să acapareze industrii întregi și să le ducă, nu se știe cum, în străinătate. Manifestanții pro-FSN scandează energic Noi nu ne vindem țara!, demonizând reforma economică și privatizarea, coroborând tema egalitară cu cea naționalistă Jos străinii! și cu violența denunțării dușmanilor poporului Jos cu fiii de chiaburi și de legionari! Fără moșieri! Trebuie să recunoaștem însă că această contestare dirijată a legitimității opoziției își găsește un ecou masiv în habitus-ul
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
nu a mai putut rezista în fața ostentației acaparatoare a PSD, a guvernului Năstase și a clientelei acestora. Chiar și în aceste condiții, Iliescu personal a izbutit să-și salveze imaginea de președinte sărac al celor săraci, atât prin reiterarea temelor egalitare, cât și prin faptul că, fără ca opinia populară să o intuiască exact, obiectivul său esențial a rămas în tot acest timp exclusiv puterea politică, ceea ce se traduce într-un soi de asceză indiferentă la cele lumești, dar care instrumentalizează căpătuiala
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
aceste societăți oricare individ capabil fizic trebuia să participe la căutarea hranei. Rareori exista un surplus de hrană așa că nimeni nu era în măsură să acumuleze ceva avere. Datorită acestui lucru, societățile de vânători și culegători sunt în mod esențial egalitare. În mod firesc, singurele statusuri pe care le găsim sunt acelea bazate pe sex și vârstă. Bărbații de obicei vânau, pescuiau și confecționau sau reparau armele. Femeile adunau fructe și ouă, confecționau haine și pregăteau hrana. Copiii preluau din sarcinile
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
uneori ca disfuncționale sau instabile. Spre exemplu, s-au făcut eforturi pentru a lega delincvența juvenilă de lipsa modelului de rol al tatălui în familie. În țările moderne există un proces al trecerii de la un pattern patriarhal primar la unul egalitar în care nici bărbații nici femeile nu domină sau se controlează în mod necesar unul pe altul. Această transformare este rezultatul schimbării rolurilor sexelor în funcționarea familiei. Ceva mai târziu vom discuta schimbările care s-au produs în relațiile dintre
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
este specifică, cu nuanțările de rigoare, și pentru alte țări aflate în stadii diverse de dezvoltare. România este un bun exemplu. La noi continuă să se manifeste o tendință de nivelare a sărăciei a marii majorități a populației, iar "iluzia egalitară" întreține perpetua frustrare a tuturor. Până acum reforma învățământului face excluderi în special în rândul absolvenților clasei a VIII-a și a XII-a, în rândul absolvenților și elevilor de la sate și din mediile defavorizate în condițiile creșterii șomajului. Lupta
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
egală, progresivă, integrală pe câtu va fi cu putință după facultățile fie-căruia și fără nici o plată" (Proclamațiunea Rescularei Naționale de la 1848 în capulŭ căreia s'a aflatŭ Ion Heliade Radulescu, 1881, p. 13). Manifeste sunt revendicările de natură democratică și egalitară solicitate prin ideile de gratuitate, universalitate în ceea ce privește accesul la educație, pentru ambele sexe și indiferent de originea socială. Înăbușirea revoluțiilor pașoptiste din principatele danubiene obstaculează materializarea acestor năzuințe educaționale. Cutremurul politic pașoptist are ca efect suspendarea întregului proces educațional, în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Despre daci" în 1858), dacismul țâșnește în conștiința romantică românească prin Hasdeu. "Fantasmagorico-galvanicul înviitoriu al dacilor" - cognomenul sarcastico-elogiant îi aparține latinistului V.A. Urechia - a dat publicării în 1860 decisivul studiu Perit-au dacii? în care afirmă paradigma duală și egalitară, daco-romană, a formării naționalității românești, "din care nici unul n-a fost predominatoriu" (cf. Babu-Buznea, 1979, p. 97). Această concepție hasdeană elaborată în avamgarda reflecției istoriografice în 1860 și consolidată în Istoria critică a românilor (1875) s-a transmis, ulterior, și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
conținutului informativ și al fondului ideologic, decretul 175 publicat în Monitorul Oficial din 3 august 1948 a venit în răspărul tradiției încetățenite pe durata ultimului secol. Decretul nr. 175 pentru reforma învățământului din 1948 stipulează, încă din articolul I, principiul egalitar și nediscriminator al educației, caracterul "exclusiv de Stat", precum și "unitatea de structură" al acesteia. Ideologizarea învățământului este explicit afirmată în textul de lege, Statul asumându-și misiunea "educării tineretului în spritul (sic!) democrației populare" (art. I, lit. c). Ideea este
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sociale. În plus, ideea națională a destinului istoric al românismului este înlăturată de ideea socială a luptei de clasă fără considerente naționale. Iar principiul motric al istoriei devine din lupta pentru împlinirea idealului național în lupta clasei muncitoare pentru idealul egalitar. "Chestiunea națională" în avangarda teoretică a marxism-leninismului. Istoricul relației dintre teoria marxistă și chestiunea națională este povestea unei acomodări progresive a naționalismului în interiorul cadrelor doctrinare ale marxismului. Începutul a fost, însă, marcat de conștiința deplină a ireconciliabilității principiale dintre comunism
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un complex de superioritate a propriei națiuni față de toate celelalte și afectat de o aroganță naționalistă cu finalități opresiv-belice la adresa altor popoare. Patriotismul adevărat, de sorginte socialistă, în schimb, promovează respectul internațional, spiritul pacifist, fiind în același timp democratic și egalitar întrucât apără egalitatea de drepturi a tuturor națiunilor. Pe scurt, pseudopatriotismul naționalist și fascist trebuie înlăturat și înlocuit cu adevăratul patriotism proletar internaționalist și socialist. Mai mult, patriotismul este cu adevărat socialist doar în măsura în care este și sovietic. Solidaritatea cu Uniunea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de socializare a naționalului. Pe aceleași linii deja trasate, tema independenței este reconceptualizată, pe plan extern, din neatârnare politică a națiunii române în independență economică a statului în fața imperialismului occidental. Pe plan intern, independența îmbracă semantica luptei sociale pentru idealul egalitar, o luptă care va fi condusă, începând cu secolul XX, de Partidul Comunist Român. Componenta monarhică a memoriei naționale, adăugată în secolul naționalist ca urmare a evoluțiilor politice în direcția constituirii monarhiei dinastice, a primit o lovitură de grație. Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să certifice faptul că scriitorii medievali puteau fi și empatici în legătură cu nevoile feminine, le puteau recunoaște deschis meritele, chiar dacă le considerau inferioare și supuse bărbatului prin însuși actul genezei biblice, „operele lor tind mai curând să fie antimisogine decât pro egalitare”777. Se recunoaște, mai ales în prima povestire citată, rolul femeii ca agent moral, cu o voință liberă, dar nu și cu o situație socială egală bărbatului. Cumpătarea este una dintre virtuțile feminine cele mai apreciate în epoca medievală. 778
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ruptură de timp și spațiu: intervalul de sărbătoare este fixat de un calendar tradițional și este limitat la anumite zile care instituie "un sezon al sărbătorilor" (R. Caillois). Locul sărbătorilor sunt prestabilite. Ele sunt spații deschise, care instaurează o comunicare egalitară, fără constrângeri. Aceste spații sunt "deturnate" de la utilizările cotidiene, sunt luate în stăpânire de către participanți."219 "Hotărârea sărbătorilor" face parte organic din viața țăranului român, timpul transformă realitatea i-mediată în spațiu sacru, numărându-se pe momentele sacre ale zilelor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dar foarte organizată? Anarhia ordonată în care trăiesc se potrivește perfect cu caracterul lor: cine trăiește în mijlocul lor își dă seama că ideea de a-i vedea conduși de niște șefi este absurdă." Educația Nuerilor este strictă și cu totul egalitară. Nici un Nuer nu se crede și nu acceptă un superior. Nici stăpîn, nici servitor; nici lingușitori, nici slugarnici. E o lume a insubordonării. Evans-Pritchard a simțit-o pe pielea lui: ceva ce seamănă cu un ordin îi indispune, îi irită
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
arcuri, săgeți, ustensile de gătit... Acești indieni nu dețin practic nimic, fără să fie însă săraci. Ideea de sărăcie noțiune relativă, care presupune diferențe mari în sînul lumii respective se dovedește a fi un nonsens dacă o aplicăm unei lumi egalitare. Noi, locuitorii unei lumi dezvoltate, ne întrebăm cum este posibil ca niște oameni să se mulțumească cu atît de puțin, cum de nu caută să-și îmbunătățească traiul (să "progreseze"), cum de nu-și doresc să se dezvolte? Cum de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu fie o comunitate de egali (imposibil să existe șefi); imposibil ca Legea să nu fie sacră, să nu fundamenteze lumea; imposibil să nu vrei să menții statu quo; imposibil să produci și să muncești mai mult decît pentru satisfacerea (egalitară) a nevoilor elementare; imposibil ca nevoile materiale să evolueaze (să nu fie constante și de neschimbat); imposibil să nu fii satisfăcut de condițiile de viață existente. Ipoteza noastră (sprijinită pe lucrările lui Pierre Clastres și Marshall Sahlins) este că aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de cei care îi conduc și îi guvernează (nobili, preoți). Surplusul de muncă și de producție reprezintă datoria pe care societatea o plătește șefilor săi. Această comparație arată un aspect esențial din istoria umanității: pentru ca oamenii să muncească dincolo de satisfacerea egalitară a nevoilor materiale elementare trebuie, într-un fel sau în altul, să fie constrînși să o facă de către alți oameni. Trebuie să se producă "inversarea datoriei". Munca forțată și divizarea societății fac pereche. Primele societăți fac imposibilă divizarea comunității prin
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
op. cit., pp. 10-15; R. M. Punnet, p. 409. 41 V. Duculescu, C. Călinoiu, G. Duculescu, op. cit., p. 342. 42 V. Duculescu, C. Călinoiu, G. Duculescu, op. cit., p. 189. 43 În literatura de specialitate se afirmă că bicameralismul francez nu este egalitar, întrucât Adunarea Națională dispune de prerogative de care Senatul nu dispune (V. Duculescu, op. cit., p. 207); Ph. Ardant, op. cit., p. 412. 44 Prima președinție J.S. Bailly datează din 17 iunie 1789; Adunarea a cunoscut până în prezent 240 de personalități ce
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
ce au reprezentat două fațete reforma populară și reforma princiară caracterizate prin unitate, dar și aspirații diferite. Ideile radicale ale reformei populare au fost promovate de Thomas Müntzer (cca.1490-1525)192, adept al schimbării prin violență pentru instaurarea unei societăți egalitare. Dacă cea dintâi idee va fi sursa războiului țărănesc, cea de-a doua va fi preluată de adepții săi din aripa radicală (anabaptiștii). Reforma adoptată în orașul Münster prin preluarea puterii de către anabaptiști (1533) se va materializa pentru scurt timp
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
patriotism politic, exacerbat de cucerire și îndreptat contra Imperiului. Desigur, este consecința unui secol de acumulări și potențări ale spiritului uman, care în Germania au găsit un teren cât se poate de fecund: Epoca Luminilor 310. Cu siguranță, introducerea ideilor egalitare ale Codului Civil și lupta, chiar slabă, contra feudalității și atotputerniciei Bisericii, raționalizarea administrației, au dat o lovitură mortală societății Vechiului Regim, dând naștere mișcărilor naționale și liberale care vor zgudui Europa în secolul al XIX-lea. Principiul care va
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
atunci toate îmbunătățirile și tot progresul dacă ele se soldează cu însuși existența poporului nostru? Știm bine că, odată intrați pe calea aceasta, orice pas îndărăt e greu, dacă nu cu neputință. Cu toată Constituția liberală, dar mai cu seamă egalitară, suntem mai departe decît oricînd de adevărata libertate, mai departe decît oricînd de aceea facultate a poporului de a-și fixa singur dările în proporție cu puterile lui. Statul nostru centralizat cere, mereu cere, pentru necesități de lux, pentru necesități
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
tuturor celorlalte țări aflate pe aceeași cale, au fost (Schöpflin, 1993): reforma constituțională și a instituțiilor politice, dezvoltarea societății civile, deblocarea mobilității sociale (descurajarea recompensei meritocratice, condamnarea diferențierii sociale ca fiind amorale toți trebuiau să fie egali , impunerea unei societăți egalitare, depășirea problemelor instituționale (ineficiență, birocrație, încredere scăzută în instituții), importanța dimensiunii personale în politică care a dus la un nivel scăzut de respect pentru lege, la fragmentarea partidelor politice și la instabilitatea acestora, obținerea puterii pe căi personale și nu
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]