964 matches
-
înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda, Florența Albu a fost de la prima ei carte o evocatoare a acestui spațiu, reînviat însă nu prin descripții exterioare, etnografice, ci prin încorporarea în viziunea poetică a unor mituri și simboluri specifice. Elegiacă, dar fără despletiri patetice, fără hohotiri, poezia ei transmite, ca sentiment fundamental, îndurerarea în fața distrugerii lumii vechi țărănești, proces care îi apare, ca și lui Marin Preda, drept fără întoarcere. De aici disperarea, revoltele, sfâșierile. Orașul, în schimb, va cons
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și te transpui într-o glumă. Prin aceste trăsături mă înrudesc cu ei, în special cu Bellow, dar admirația mea se îndreaptă spre ceilalți de care ți-am vorbit. A.R. Și acum, o ultimă întrebare. Se vorbește mult și elegiac despre o criză a literaturii, criză care ar porni din două surse: prima constă în faptul că scriitorii de azi nu ar mai atinge cotele valorice ale celor din trecut, iar a doua pornește de la constatarea că televiziunea, In ternetul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
teamă, dar senzația aceea, de a percepe pe cineva nevăzut în preajmă, îmi plăcea; se petrecea la fel când zăream vipere verzui pe lângă altarul lui Hercule Curinul. Mă întrebam cum este când te mușcă o viperă. Calea Lactee Într-un cântec elegiac rostit de Aia, păstorul tânăr face o călătorie pe Calea Lactee, dezbrăcându-se complet de spaimele caducității lui. Mă simt umilit pentru frica mea meschină de moarte, pe care nu pot s-o exorcizez, oricât încerc să mă prefac. Casa mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ranchiuna lui Ovidiu cel „istoric” („în vis am vrut să dau foc Romei. Orașul întreg cu cele șapte coline semăna cu o lavă încinsă ... Aerul era îmbibat cu un miros de putreziciune și de sex”), precum și nodul din gâtul poetului elegiac copleșit de nostalgie („Simt o mireasmă îmbălsămată: sunt flori de glicină. Aia a adus o rămurică de la crâng. Parfumul ăsta îmi aduce aminte de grădina mea de la Roma...”). Nu mai puțin emoționante sunt amintirile legate de Sulmona acoperită de ninsoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
1989. Insurgenții duși în dealul Copoului pe Triumfului 6 , la securitate în beciuri și anchetați zeci de ore , (n.n. beciuri , nu o cameră la parter FĂRĂ CLANȚE LA INTERIOR de unde răcnetele celui torturat ar fi răzbătut în voie până la teiul elegiac Aferim ! Să revenim la pag.140 Iată ce spune un alt reporter : Peste două zile a fost luat de la servici , (Casian Maria Spiridon) dus la securitate , interogat , pus să dea declarații și probe grafologice pentru a ști dacă el a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
într-o continuă căutare a purității și a liniștii spirituale. În Alb pelerin, „poetul timid al lirei tandre” cântă în manieră vag simbolistă trecerea domoală a vieții. Cel de-al doilea volum, Efebul din lumină (1979), cuprinde o lirică meditativă, elegiacă, organizată după un principiu muzical, poetul încercând să devină un fel de glas firesc „precum pământul / care rostește frunzei”. Cu Limuzina de ceață (1982) se intră într-o altă etapă de creație: o poezie discursivă, nu totdeauna convingătoare, își face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287304_a_288633]
-
Contemporanul”, „Fakty” (Torun - Polonia), „Journal des poètes” (Belgia) ș.a. Culegerea de poezii Sunetul visării (1978) a fost distinsă cu Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova. Poet al expresiei elegante, cu o sensibilitate neoromantică, R. scrie versuri suave închinate iubirii, în tonalitate elegiacă, cu frecvente nostalgii de toamnă, transpuse adesea în ritmuri tradiționale. O constantă ar fi aspectul calofil și grațios al poemelor, prezent încă din Plânsul oglinzilor. Motivul liric fundamental al cărții este neliniștea în fața timpului, care nu e durată calculabilă, ci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289388_a_290717]
-
fân/ în aer umed ofilit/ copacul strânge prunci la sân/ și îi sufocă liniștit”. În Case de piatră (1997) și în Poarta raiului - The Heaven’s Gate (2000) S. revine la formula inițială a simplității - lirică de factură meditativă, vag elegiacă, ulterior naiv-religioasă -, realizată însă cu mijloace datate. SCRIERI: Cineva mai tânăr, București, 1978; Înfriguratul fierbinte, Craiova, 1980; Cartea de pământ, f.l., 1992; Tu să-mi spui de unde vii și ce poezii mai știi, Râmnicu Vâlcea, 1993; Ridică-te, negură!. Fereastra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289674_a_291003]
-
a ieșeanului se îndreaptă mai mult spre înțelegere și virtute, spre altruism, prietenie și idealul care ține de contemplare, imaginație, morală. Unii au afirmat că romanul Adela al lui Ibrăileanu ar fi ușor desuet prin romantismul său, alții că este elegiac și nostalgic atât cât trebuia să rezulte din partea unui scriitor de "fin de siècle". Emil Codrescu este mereu stăpânit de incertitudini, filozofează, dar e un iremediabil sentimental. Frumoasa Adela cântă la clavecin valsuri de Chopin, după care urmează molcomele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de mai multe ori, la tema privilegiată erosul, purtând cu "orgoliu insignele retoricii tradiționaliste". N-a ocolit nici "stilul trubaduresc" cu trimiteri la truverii francezi ai secolului al XII-lea, pentru ca, în cele din urmă, să se identifice cu "spiritul elegiac al Moldovei". Dar evoluția poetului nu s-a oprit aici, a "atacat" forma modernă a poemului, piatra cea nouă, unică, mișcată, clădită, dărâmată... Se discută și despre orfism, despre puterea simbolului, nu în ultimul rând despre limbajul poetic care extrapolează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în lumea de azi? Să acceptăm totuși un început pe această temă fie și din motivul că putem afla opinia unuia care a sărit mereu în apărarea inteligenței și a rațiunii contra prostiei și a ignoranței. Poetul, cândva "discret și elegiac", pare sau chiar este acum un "torturat" fără preget, obsesia fiindu-i un fel de foc nepotolit ale cărui flăcări încearcă să purifice societatea mereu imperfectă. De ce vi se pare că lumea este mereu imperfectă, domnule Mihai Ursachi? Pentru simplul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sfera poeziei e mai largă decât cea a lirismului. Poezia poate fi și comică, poate fi burlescă, poate fi didactică etc., speciile acestea având exemple notabile în istoria literaturii. Balada chiriașului grăbit e o poemă satirică nu lipsită de accente elegiace. În jurul unui divorț e un foarte vioi scenariu comic (de moravuri). Orice ar crede spiritele austere, aceste poeme burlești și hazlii nu sunt frivole. E. Lovinescu, pe care Topîrceanu l-a atacat infatigabil în versuri pline de vervă și spirit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
reflexii și metafore. De aici o anume tentă filosofică a stilului, dar și un vag fior de senzualitate, cartea amintind pe alocuri de Maitreyi a lui Mircea Eliade. Cu aceeași privire răsfrântă în sine, I. cultivă o poezie a stărilor elegiace, melancolice, izvorâtă dintr-un fond sufletesc traversat de visuri, amintiri, speranțe înăbușite. Trăirile, comunicate deloc plat, ba chiar sugestiv, par să alunece într-un plan ireal, cu un halou și rezonanțe subtile, uneori metafizice. În Mirele de Miazănoapte este proiectat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287584_a_288913]
-
repetiție moldovenească sau Noi și iar noi (1845). A început prin a compune poezii, strânse, o parte, în volumul Scrieri (1840), dar și răspândite prin reviste („Albina românească”, „Curierul românesc”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”). Sunt versificări naive, predominant elegiace, adesea de un patetism teatral. Nici proza (nuvele, meditații), retorică sau lacrimogenă, nu-i mai seducătoare. C. este mai ales un autor dramatic. Într-o lucrare de factură polemică, Teatrul Naționale în Țara Românească (1867), unde schițează o scurtă istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
să alunece în inimile oamenilor și în natura terestră, care devine astfel „cuib de soare” (ca în volumul cu titlu emblematic Soare în muguri, 1985). Starea definitorie a poetei este macedonskiana perihelie. Paralel, evocări învăluite de nostalgie dovedesc că registrul elegiac nu îi este străin. În momentele sale bune G. comunică, în cuvinte simple, sugestia inefabilului și indeterminatului ca în acest poem ungarettian: „Garoafe, / petalele cad ca niște silabe, / pe masă mai tremură / versul neterminat.” Adesea alunecă însă în aglomerări metaforice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
avea nicio grije: totul e bine cumpănit și simplu. Pe aici, acalmie; sper să găsesc pe Pauline gata de plecare și pe Vlad plecat în absența mea. Pentru astăzi, draga mea Mouetta neagră, am scris destul și sunt cam prea elegiacă, ca să pot continua. În astă seară am luat masa la Comino, iar raci, cu Irène, Ina, Alecu, Liana Slăvescu de la Studio 42 (vara Martei Grecianu) și Giurgea Negrilești. La un moment dat, violonistul care cânta singur romanțe anodine a început
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
benigne pe care orașul le adăpostește, iar soția sa călugărită revine la violența care a marcat-o, aceea a spar- gerii farfuriilor de către Lefter, în încercarea de a recupera din cioburi principiul de ordine a unei existențe sfărâmate. Tonul ușor elegiac, meditativ, în prelungirea unei état d’âme creează rama romantică care amplifică elementul anecdotic aducându-l la condiția unui fapt universal. „Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
simulării afectului. Apoi retrage minciuna romantică lăsându-ne în fața unei dileme : ce s-a întâmplat cu Lefter, cu acest mic funcționar ? Acest narator ne refuză accesul la metafizică, împiedică istorioara sa să devină un exemplum, blochează accesul la lirism și elegiac, și ne oferă un non-sens, o farsă. Sunt aici premizele literaturii moderne acolo unde sensul dis- pare pentru a face loc nonsensului sau absurdului. Omul nou al secolului care vine nu îi va mai fi rușine de non-sens, ci îl
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
alimentează cu imprudență și versatilitate iubita unuia dintre ei, Tin- cuța. Cei doi ajung la reproșuri transformate rapid în imprecații, violența de limbaj evoluând vertiginos spre violența fizică, punctul culminat al scenei. Climaxul este însă amânat în beneficiul unui discurs elegiac de factură romantică, discurs care atât ca tonalitate, cât și ca tema- tică este similar celui utilizat de prozator în Două loturi. Fragmentul merită redat integral pentru caracterul său instructiv menit a sublinia o serie de distincții fondatoare la Caragiale
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o numește „Sfânta Bășcălie”. Titlul filmului rezonează cu cel al romanului lui Ernest Hemingway, Pentru cine bat clopotele (1940) după care Sam Wood a realizat în 1943 o „dramă romantică” cu Gary Cooper și Ingrid Bergman în rolurile principale. Sensul elegiac, romanțios persistă în urechea connaisseur-ului, sens care este deturnat radical de răspunsul pe care unul dintre personaje îl dă întrebării retorice, „adânci” : „Astăzi - când bolta cerească vibrează de clopote de avertizare ames- tecate cu cele de pomenire ale morților și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și, în paralel, amintirea satului natal tradițional și resuscitarea valorilor lui agresate de rostogolirea precipitată și brutală a istoriei; declin biologic (de unde elegia senectuții), declin sufletesc și înstrăinare a identității ancestrale (o ușoară notă subversivă nu lipsește). În pofida unor accente elegiace, dominante rămân însă, pe de o parte, solaritatea contagioasă atât la nivelul notației pasteliste, cât și la cel simbolic, al transgresării materiei, iar pe de alta, capacitatea de a privi lumea printr-un ochean care o face miraculoasă. De altfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
mele (1967), Gorun adânc (1972), Spadă și corolă (1977). Poezia lui se caracterizează prin tonul reflexiv, prin viziunea echilibrată de tip clasic și prin expresia clară, simplă. Linia melodică și curgerea gravă a rostirii nu sunt tulburate de stridențe, inflexiunile elegiace se mențin cu discrete nuanțări în mai toate versurile, nutrite de nostalgia ținutului natal. După 1960 poetul atrage atenția mai cu seamă ca un bun tehnician al versului. În 1987 publică un volum memorialistic, Aproape de ei, unde evocă importante figuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288706_a_290035]
-
este Înduioșător prin simplitatea absconsă a teluricului ce emană din absurditatea răsturnărilor ambigui ale nonconformismului modern, irizat penetrațiilor angoaselor metafizice. Lexicul erotic, necrozat atît de sentimentele senile cît și de un stress de origine cvasilunară impune prin absența oricărei tensiuni elegiace, absență ce determină epistemologia contrariilor>>”. Aproape fără rezerve și puși În fața acestei avalanșe de prețiozități lingvistice, tindem să dăm notă de trecere cu toate cele patru picioare personale interdicției impuse de cenzor. c.z. De unde ați scos-o și p
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
al Școlii Formale Ruse, semnat de Iurii Nikolaevici Tînianov, Boris Viktorovici Tomașevski sau Osip Maksimovici Brik. A fost de asemeni identificată paleta de genuri reprezentată de trăsături pertinente intratextuale, gamă generică ce se întinde de la autobiografie, trecând prin pauza descriptivă elegiacă și basm, până la romanul polițist. În discuția despre identificarea genericității în text a fost reținută distincția genericitate auctorială/genericitate lectorială, preluată de la Jean-Marie Schaeffer. Exegeza dedicată paginilor de memorie a toposului românesc, a inclus în analiză instrumente teoretice aparținând domeniului
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
ale vremii. Poezia pare să fie segmentul ce rezistă în parte. Începuturile stau sub semnul lui Serghei Esenin, căruia îi sunt închinate și câteva poeme, versurile din primele volume, Tăceri pentru apă vie și Mătănii de zăpadă (1943), purtând amprenta elegiacă, nostalgică a poetui rus („Azi a fost ucis mânzul cel șchiop/ - martor n-a fost decât un plop -/ i-ai înfipt custura până în prăsea/ și fiecare strop de sânge scânteia” ș.a.m.d.). Sunt mărturisite afinități și cu Rainer Maria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]