1,905 matches
-
în revista "Bilete de papagal" (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică, "Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo". Volumul de debut e un volum de versuri și se numește "Elegii pentru ființe mici". Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat " Nu !", premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru „scriitori tineri needitați”. Desprindem deja o formulă a absurdului, cartea producând uimire
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
Civil"” (cunoscut și ca „"Nesupunerea Civilă"”). În mai 1849 eseul a fost publicat de către Elizabeth Peabody în „"Aesthetic Papers"”. La Walden Pond a schițat „"A Week on the Concord and Merrimack Rivers"” („"O săptămână pe râurile Concord și Merrimack"”), o elegie dedicată fratelui său, în care era descrisă călătoria lor din 1839 în White Mountains. Thoreau nu a găsit însă un editor pentru lucrarea sa, și, la insistențele lui Emerson, a fost de acord să suporte cheltuielile publicării. A încheiat un
Henry David Thoreau () [Corola-website/Science/308092_a_309421]
-
Sava” din București, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunoștință cu Ion Heliade Rădulescu. Îi uimește pe toți prin talentul său poetic. Un timp va locui acasă la Heliade, care-i va publica prima poezie, "", în "Curierul Românesc", urmată de elegia "". O vreme a fost ofițer, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri ( și ) este întemnițat. A ocupat funcții mărunte. În 1848 e redactor al ziarului "Poporul suveran". În ultimii 25 de ani de viață a fost marcat de alienare mintală
Grigore Alexandrescu () [Corola-website/Science/297553_a_298882]
-
Simetrii», 1970; «Euritmii», 1972), Mircea Ciobanu («Imnuri pentru nesomnul cuvintelor», 1966), Eugen Dorcescu («Pax magna», 1972; «Desen în galben», 1978; «Arhitectură visului», 1982; «Culegătorul de alge», 1985; «Epistole», 1990; «Cronică», 1993; «Exodul», 2001; Omul de cenușă",antologie de autor, 2002; "Elegii", 2003; "Biblice", 2003; "Moartea tatălui", 2005; "În Piața Centrală", 2007; "Omul din oglindă", antologie de autor, 2008; "Abyssus abyssum invocat", 2009; "drumul spre tenerife" - "el camino hacia tenerife", 2009 - 2010; ”Elegiile de la Bad Hofgastein”, 2010; ”Poemas del viejo - Poemele bătrânului
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
Exodul», 2001; Omul de cenușă",antologie de autor, 2002; "Elegii", 2003; "Biblice", 2003; "Moartea tatălui", 2005; "În Piața Centrală", 2007; "Omul din oglindă", antologie de autor, 2008; "Abyssus abyssum invocat", 2009; "drumul spre tenerife" - "el camino hacia tenerife", 2009 - 2010; ”Elegiile de la Bad Hofgastein”, 2010; ”Poemas del viejo - Poemele bătrânului”, 2012; Las elegías de Bad Hofgastein", 2013), Ilarie Hinoveanu («Cocorul din unghi», 1967) s. a.
Parnasianism () [Corola-website/Science/298290_a_299619]
-
pe Ovidiu cu „"Metamorfozele"” sale și pe Horațiu cu „"Odele"” sale, precum și pe autorii greci pe care îi studiază. Opera poetică a lui Garcilaso de la Vega, compusă din treizeci și opt de sonete, cinci cântece, o odă în lire, două elegii, o epistolă, trei egloge, șapte cuplete castiliane și trei ode latine, a fost publicată prima dată în 1543, ca apendice la „"Opere"” de Juan Boscán. Creația lirică a lui Garcilaso de la Vega, expresia maximă a Renașterii castiliene, a devenit de la
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
ștefan cel Mare și Sfânt și Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni 1890-2010) Corneliu Leu (Studii, metode și ipoteze de filosofie personalistă), Nicolae Georgescu (Scrisul ca o taină), Sorin Cerin ( Poeme de dragoste și Învață să mori), Ion PachiaTatomirescu (Elegii din Era Arheopterix), Nicolae Bălașa (Vămile apocalipsei plus Viața ca iluzie și clipa ca destin), Theodor Răpan (Evanghelia Tăcerii - Solilocvii, Evanghelia inimii - Anotimpuri și Evanghelia cerului Zodii de poet), Luchian C. Deaconu (Craiova 1898-1916), Cornel Rusu (Pelerin în Românitate), Ioan
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_377]
-
Mihai Eminescu și Miron Pompiliu. În 1879 a fost numit director al Institutului „Anastasie Bașotă” din Pomârla, județul Botoșani unde a activat până în 1902, când s-a stins din viață. Samson Bodnărescu a scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii, piesa de teatru în cinci acte „Roman și Viorica sau Voința e puterea vieții” (1864), drama istorică „Ilie Vodă” și tragediile „Rienzi”, (1868, inspirată din opera cu același titlu a scriitorului englez Edward Bulwer-Lytton) și „Lăpușneanu-vodă” (1878-1879), de valoare literară
Samson Bodnărescu () [Corola-website/Science/308807_a_310136]
-
și a trecerii ireversibile a timpului. 7. În volumul de versuri "„Căldura vieții”" (Editura Eminescu București, 1979, 144 p.), structurat în două cicluri- „Străbunii” și „Priveliști și imagini”, se observă o varietate de specii lirice, respectiv sonet, rondel, liedul nostalgic, elegie, sau cântec suav. Multe din versurile cuprinse în acest volum au muzicalitate de romanță, precum se simte în poeziile "„Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă ...”, „Străvechea mea Cetate de pe Jiu”, „Oameni și clepsidre”, „Suave doruri”, „De ce ai
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
și mândrie prima sa experiență cinegetică, autorul nu uită să consemneze cu ironie că i-a pătruns apă rece în cizme. Anotimpurile prilejuiesc autorului realizarea unor meditații grave. Povestirea „ Când a căzut moș Calistru, pe Deleleu” poate fi considerată o elegie pe tema morții. Sfârșitul bătrânului pușcaș Calistru are loc în momentul în care ultima zi de toamnă lasă loc zăpezii și se petrece solemn și firesc în mijlocul naturii, într-un mod asemănător cu acela din „Miorița”. Există mai multe semne
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
celor mai multe sisteme de scriere cunoscute astăzi.Fenicienii au fost cel de-al doilea popor care a adoptat alfabetul , având numai 22 de consoane, dar nici o vocală. Operele culturale au fost păstrate sub forma unor mituri, epopeei, imnuri, cantece de iubire, elegii, rugaciuni, bocete, satire, proverbe, fabule și ghicitori, precum și texte despre educația antică și povestiri și dialoburi ale căror scop era transmiterea cunoașterii de la o generație la alta. Agricultura dezvoltându-se, crea condiții pentru obținerea unui surplus de hrană, mai mult
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
grecești stau cele două opere monumentale ale lui Homer: "Iliada" și "Odiseea". Deși există diferite datări istorice, ele apăruseră deja pe la 800 î.e.n. sau puțin după. În perioada clasică au apărut multe dintre speciile literare occidentale: poezia lirică, oda, pastorala, elegia, epigrama; teatrul de comedie și tragedie; istoriografia, retorica, dialectica filosofică, și tratatul filosofic au apărut toate în această perioadă. Cei mai mari poeți lirici au fost Sappho și Pindar. Dintre sutele de tragedii scrise și jucate în perioada clasică, s-
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
fată fără prea multă școală, care descindea dintr-o familie de academician sărăcit. În curând ea va deveni iubita lui - probabil pentru că semăna cu iubita din Roma. În această perioadă publică versurile sale cele mai frumoase și facile, "Römische Elegien" („Elegii romane”), cu care provoacă chiar indignare. Scandalul va culmina cu căsătoria lui cu modesta Christiane Vulpius cu care în decembrie 1789 primește unicul fiu, din cinci, care supraviețuiește, "August von Goethe". În această atmosferă aproape ostilă, intervine prietenia cu Schiller
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
spiritualitate decît înainte. În Karlsbad, bătrânul Goethe face cunoștință cu tînăra de 19 de ani, Ulrike von Levetzow, pe care o cere în căsătorie. Ea însă îl respinge, fapt pentru care Goethe scrie în drum spre casă cu dezamăgire "Marienbader Elegie" („Elegia din Marienbad”). Cu ultimele puteri, reia lucrul la "Faust II". El însuși nu mai scria, doar dicta, în felul acesta Goethe rezolvîndu-și corespondența, dar și mărturisind în discuții lungi problemele sale poetului Johann Peter Eckermann, care scria. În anul
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
decît înainte. În Karlsbad, bătrânul Goethe face cunoștință cu tînăra de 19 de ani, Ulrike von Levetzow, pe care o cere în căsătorie. Ea însă îl respinge, fapt pentru care Goethe scrie în drum spre casă cu dezamăgire "Marienbader Elegie" („Elegia din Marienbad”). Cu ultimele puteri, reia lucrul la "Faust II". El însuși nu mai scria, doar dicta, în felul acesta Goethe rezolvîndu-și corespondența, dar și mărturisind în discuții lungi problemele sale poetului Johann Peter Eckermann, care scria. În anul 1830
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
a mai rămas niciun evreu din Silves până în Mahdia”. Sunt descrise cazuri de martirii in masa a evreilor care refuzau să se convertească la Islam. Abraham Ibn Ezra (1089-1164) care a fugit și el de presecutiile almohazilor, a compus o elegie plângând distrugerea numeroaselor comunități evreiești din întreaga Spanie și Magreb sub dominația almohazilor. Mulți evrei au fugit de pe teritoriile aflate sub conducerea almohazilor către teritoriile creștine, în timp ce alții, precum familia lui Maimonide, au fugit în est, spre teritorii musulmane mai
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
un vag paseism (mascat prin eros) și în orice caz se evita infiltrarea concretului. Toate aceste caractere se opuneau celor care duseseră poezia contemporană într-un impas fals obiectiv, la o degradare a rostirii poetice. Valentin Tașcu-, Patosul interior al elegiei”, revista Tribuna Drept semn al stăpînirii universului său existențial, Emil Dreptate poate duce obiectivarea pînă acolo unde bornele timpului se numesc atemporalitate: Foșnet abia deslușit/ Lumina invadează/ Cer după cer/ Și apune în calendarele pietrelor.(Pe mari coloane), ori veșnicie
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
poeme) ed. Cartea Românească „Aur heraldic”poeme editura Cartea Românească „Soarele de Andezit”poeme-Editura Militară „Omul de zăpadă și omul de cărbune”( poeme pentru copii) Editura Ion Creangă „Amarul mierii”poeme editura Călăuza „Cartea de sub brad” poeme pentru copiiEditura Emia „Elegiile Corvine poemeeditura Emia „Evroze” -editura Emia „Grădinile semantice” poeme, volum aniversar editura Emia „Mierea sălbatică”, poeme-editura Helicon et Signata „Plângea să nu se nască” poemeeditura Signata „Strugurii întunericului” - poemeeditura Signata „Sărutul cu privirea” poemeeditura Signata „Port și rănile tale” - poemeEditura
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_62]
-
care a fost inserată o antologie poetică dintre cele mai diverse. "Dorotea" a fost publicată în 1632 și probabil că nu este o coincidență că primul poem se intitulează „"A mis soledades voy"” („"La singurătățile mele mă duc"”). În penultima elegie, cea mai apreciată, „"Pobre barquilla mía"” („"Săracă bărcuță a mea"”) îl are drept interlocutoare pe fragila bărcuță. Lope a denumit această operă „"acțiune în proză"”, iar modelul ei este romanul „"La Celestina"”, de Fernando de Rojas. În ea este evocată
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
1934); • Cvintet pentru coarde și pian, opus 27 (1938); Suită în trio pentru flaut, clarinet și fagot, opus 28 (1939); Suită în trio pentru oboi, clarinet și fagot, opus 34 (1944); Două piese pentru cvartet de coarde, opus 68 (1952), elegie și dans; • Cvintet nr. 7 pentru suflători, opus 77 (1955); • Cvintet nr. 2 pentru suflători, opus 79 (1956); • Cvintet pentru pian, 2 viori, violă și violoncel, opus 80 (1956); • Octet pentru suflători, opus 90 (1959), flaut, oboi, 2 clarinete, 2
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
80 din secolul al XIX-lea, ideile sale deveniseră deja doctrina unitariana. La începutul anului 1842, băiatul cel mare al lui Emerson, Waldo, a murit de scarlatina. Emerson și-a exprimat durerea în două din operele sale principale : poemul „"Threnody"” („"Elegie"”) și eseul „"Experience"”. În același an, William James s-a născut, iar Emerson a fost de acord să-i devină nas. Emerson și-a câștigat existența că un conferențiar popular în New England și în zonele rurale din sud. În
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
nu s-a eliberat complet de influențele preislamice, astfel încât "qașīda" a reapărut în secolul X în contextul neoclasicismului dominant. Deși păstra monorima, pasajul introductiv, numit "nasīb", era mai restrâns și făcea vagă referire la iubita absentă, iar "madḥ"-ul sau elegia se caracteriza, în general, prin hiperbolă. Ecourile neoclasicilor arabi precum al-Mutanabbī s-au propagat până în al-Andalus, unde poeți precum Ibn Hănī al-Andalusī (-970) sau Ibn Darrăğ al-Qașțallī le-au călcat pe urme. În zorii secolului XI, căderea califatului de la Cordoba
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
Ibn Zaydūn (1003-1070). Dacă Ibn Šuhayd s-a consacrat jonglării cu diferitele genuri de poezie modernă (erotică, bahică), compunând cele mai faimoase versuri cu ocazia despărțirii sale de Ibn Ḥazm, Ibn Zaydūn s-a remarcat prin crearea unui tip de elegie care viza dragostea, tinerețea sau locurile pierdute. Mai mult, el a devenit celebru prin dragostea pentru prințesa Wallada, dar și pentru cultivarea unei forme populare de cânt în araba dialectală - "zağal", care coexista cu alte creații cantabile - "mawăl"-ul și
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
fiului său, al-Mu‘tamid (-1095), care s-a dedicat poemelor de dragoste. Cucerirea Sevillei de către dinastia almoravidă a adus exilul lui al-Mu‘tamid în Africa în atenția unor poeți precum Ibn al-Labbăna (-1113) din Denia, care a creat o deosebită elegie pe această temă. Cât despre estul Andaluziei, acesta a fost acaparat de una dintre cele mai notabile personalități literare - Ibn Ḫafăğa (1058-1139) din Alzira, care, datorită afinității pentru poezia de tip "rawḍiyya", a fost supranumit „poetul grădinar”. Secolul XII a
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
faimos reprezentant a fost filozoful și teologul Ibn al-‘Arabī (1165-1245). Pe lângă exploatarea "qașīdei" și a "nasīb"-ului elegiac, lui i s-a atribuit și compunerea unui tip de poem de zece versuri, numit "mu‘aššara", care facilita manifestarea mistică. Elegia, de asemenea, a ocupat un loc important, cel mai însemnat reprezentant fiind Ibn al-Abbăr (1199-1260) din Valencia, om politic și istoric. O altă inovație la nivel poetic a fost "muwaššah"-ul, formă de cânt de minim cinci strofe, consacrată în
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]