750 matches
-
cu siguranță necredincioși cei ce afirmă: "Allah este Mesia, fiul Mariei"" (Coran, sura 5, 17), profetul Mahomed s-a transformat într-un "amenințător" pentru creștinătatea derivată din elenism, în care vechea interpretare iudeo-creștină a lui Dumnezeu, în lumina noilor interpretări elenistice, nu avea mai deloc posibilitatea de supraviețuire. Nici un iudeo-creștin nu ar fi avut desigur ceva împotriva ideii ca Isus să fi fost fiul lui Dumnezeu în sensul de reprezentant: "Domnul a spus Domnului meu, așază-te la dreapta mea" (Ps
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
te-am născut" (Ps., 2, 7; Fap., 13, 33). Trebuie înțeles după cum este enunțat în Biblie (pentru ziua întronizării regelui); Dumnezeu "naște" pe regele lui Israel. Astfel, modelul islamic ar putea fi interpretat chiar ca o corectare a paradigmei dogmatizării elenistice a lui Cristos. Coranul trimite de fapt la modelul originar iudeo-creștin, precum am arătat recent în ultima mea carte Der Islam (Islamul, 2004). Sarcina mesajului Bisericii ar fi de a traduce conceptele fundamentale ale credinței creștine ce au fost exprimate
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mea Între realul copac și simbolicul arbore cosmic e corectă, atunci prin atitudinile amintite mai Înainte pângărim Însăși esența noastră. Tendința omului de a degrada, subliniez, conștient, e veche. Să ne reamintim de alchimie, ale cărei Începuturi sunt În epoca elenistică; a transforma metalul comun În metal prețios, Înseamnă schimbarea echilibrului cantitativ dintre ele, deci degradarea. Și, revenind la sponsori, oare nu se găsesc sponsori și pentru materializarea ideilor ce emană de la grupul de inițiați ce se Întâlnesc la astfel de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ce poate fi admirat la Petra, exact ca și Tyr și Sidon, cetăți romane. Mentalitatea evreiască întoarce spatele mării, porturilor, contoarelor comerciale de pe coastă (marea fiind considerată a fi sediul răului, un rezervor de monștri gen Leviathan sau Behemot). Cultura elenistică s-a propagat de-a lungul coastelor, dar grecul este privit ca un dușman intim; cetățile, gânditorii, limba însăși s-au lățit ca o pată de ulei înspre interior. Cuvintele sinagogă și sanhedrin vin din greacă. La fel ca termenii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
acest lucru a devenit posibil numai după moartea lui Heraclius (a. 641), ultimul împărat al imperiului roman de răsărit care a mai putut bloca introducerea limbii grecești în administrație, cultură și biserică. După moartea acestui împărat începe perioada Imperiului roman elenistic, care durează până la 1204. Pentru această perioadă, inducând confuzia între etnie și limba greacă de suprastructură administrativă și culturală, Philippide afirmă că populația din localitatea unde s-a redactat un document în limba greacă „trebuie să fi aparținut exclusiv ori
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lipsite de ambiguitățile care intervin în Eleusis Polyphemos, atunci când se face comparația cu textul Odiseei. Stansbury O’Donnell mai consideră că limitele narative ale imaginii uniepisodice încep să fie depășite atunci când artiștii, așa cum arată Weitzmann, dezvoltă în perioada clasică și elenistică metoda ciclică a narațiunii, în care fiecare situație în curs de modificare este concepută ca o imagine în sine, în care artistul creează o serie de compoziții consecutive cu acțiuni centrate distinct și în care imaginea actorilor este reluată pentru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
se transferă la București ca profesor de limba greacă la liceele „Sf. Sava” (până în 1893) și „Matei Basarab”, iar din 1899 funcționează ca profesor de elină și germană la Seminarul Central. Se manifestă activ în publicistică, axându-se pe cultura elenistică. A colaborat cu articole de popularizare a culturii greco-latine, cu versuri și proză la „Universul literar”, „Epoca”, „Revista poporului”, „Apărarea națională”, „Revista idealistă”, „Cronica”, „Secolul”, „Unirea” (Focșani), „Axa”, „Peleșul”, „Albina”, „Școala și Biserica”, „Tribuna liberală”, „Observatorul”, „Dreptatea”. În 1886 îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
2. Obiect. Metodă. Criterii de selecție a faptelor providențiale / 25 1.3. Limite epistemologice Ernest Troeltsch / 28 1.4. Istoricul și credinciosul / 30 1.5. Care este sensul istoriei? / 35 Capitolul 2. Providența divină în istorie / 47 2.1. Concepția elenistică vs. viziunea iudaică cu privire la istorie / 47 2.2. Istoria lui Israel ca teologie a istoriei / 56 2.3. Teologia clasică a istoriei: Sfântul Apostol Pavel, Sfântul Irineu, Fericitul Augustin, Eusebiu de Cezareea / 67 2.4. De la Imago Dei la Imago
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
noastre. Capitolul 2 Providența divină în istorie "Dragii mei, nu uitați niciodată, când auziți lăudându-se progresul Luminilor, că cel mai reușit truc al diavolului este să vă facă să credeți că el nu există!" (Baudelaire, 1864) 2.1. Concepția elenistică vs. viziunea iudaică cu privire la istorie Vechile civilizații aveau o conștiință a timpului, după cum atestă calendarele lunare folosite de egipteni, dar nu în sensul continuității acestuia, ci ca un ciclu cosmic continuu, în care natura se regenerează anual odată cu divinitatea. Pentru
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
caracter veșnic în Biserică, s-a încorporat chiar în urzeala ei, în calitate de categorie veșnică a existenței creștine [...]. Este vorba de antichitatea creștină, de elenismul dogmatic, de cel al liturghiei, al icoanei. În liturghie se află pecetluit pentru totdeauna acest stil elenistic al pietății misterelor, atât de mult încât într-un anumit sens nu se poate pătrunde ritmul mistagogiei liturgice fără a trece printr-un gen de reelenizare mistică"5. În istoria creștină există o constantă interacțiune între principiile ebraice și cele
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
el, Hristosul credinței este același cu Iisus cel răstignit și înviat din morți. Doctrina creștină trebuie să se refere la evenimentele care l-au avut ca protagonist pe Hristos, și nu la concepte abstracte ca naturile acestuia, rămășițe ale influenței elenistice asupra Sfinților Părinți. Evangheliile servesc la cunoașterea omului Iisus și pot fi socotite credibile chiar și-n privința nașterii din Fecioară, contestată de Pannenberg. Totuși, afirmă el, cunoașterea deplină a lui Hristos de către discipolii săi, a avut loc abia după
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
neo eneolitică (reconstituire didacticăă; „Locuința-sanctuar” din epoca Cucuteni de la Mărgineni-„Cetățuie” (reconstituirea și detaliu din interior Aspecte din expozițiile permanente ale secției de istorie-arheologie: „Moara” cucuteniană de la Poduri (reconstituire;Epoca bronzului; Hallstatt; Sabia de bronz descoperită la Marvila (Hallstattă; Importuri elenistice și romane din epoca clasică a civilizației geto dace Aspecte din expozițiile permanente ale secției de istorie-arheologie: Sanctuarul geto-dac de la Brad; Macheta dava-ei de la Brad; Obiecte de podoabă și harnașament din tumulul nr. 5 de la Răcătău; Reconstituirea didactică a unei
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
scris-citit, de aritmetică și de muzică, durata procesului de învățământ fiind de 5 până la 7 ani. După vârsta de 14 ani, în tabla de materii școlare a elevului, educația fizică deținea locul precumpănitor. Elevii scriau pe tăblițe cerate (în epoca elenistică foloseau foile de papirus) texte literare și elemente de aritmetică, limitate la cele patru operații (tabla înmulțirii era cunoscută încă din timpul lui Pitagora). În cadrul programei școlare, locul principal îl dețineau poeții Solon, Hesiod și Homer, deoarece aceștia puteau influența
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de a-i conduce pe ceilalți. Toate aceste forme de învățământ erau rezervate doar băieților, fetele beneficiind de o educație minimală, exclusiv în familie, unde se învățau deprinderile activităților casnice, de tors și de țesut. Abia mai târziu, în perioada elenistică, femeia va putea accede la instrucție și cultură. În epoca clasică, orice femeie care ar fi urmărit să-și înfiripe o educație culturală și artistică ar fi fost bănuită că este de o moralitate îndoielnică. În civilizația greco-romană s-a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
studia până la vârsta de 16-17 ani, obiectele de studiu fiind greaca, logica, astronomia, gramatica și retorica. După această pregătire generală, tinerii se îndreptau spre o anumită carieră, de obicei militară sau politică. Odată cu cucerirea Greciei (146 î. Hr.), cultura greacă și elenistică începe să-și facă tot mai simțită prezența în spiritul culturii romane. De aici înainte vor fi organizate școli de oratori, primele dintre acestea își au începuturile în jurul anului 90 î. Hr., în care tinerii intrau de la vârsta de 17 ani
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
valențe politice. În anul 333 î. H., în bătălia de la Issos, Alexandru cel Mare înfrânge armatele lui Darius. Cipru recunoaște autoritatea lui Alexandru Macedon și îl sprijină în lupta contra fenicienilor. După moartea lui Alexandru, insula trece sub dominația Egiptului elenistic a dinastiei Ptolomeilor. Capitala Ciprului se mută de la Salamina la Pafos. Pentru insulă începe Perioada elenistică de aproape trei secole Între anii 58-38 î. H. Cipru devine provincie romană. După numai opt ani, insula este anexată de Imperiul Roman pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
lui Darius. Cipru recunoaște autoritatea lui Alexandru Macedon și îl sprijină în lupta contra fenicienilor. După moartea lui Alexandru, insula trece sub dominația Egiptului elenistic a dinastiei Ptolomeilor. Capitala Ciprului se mută de la Salamina la Pafos. Pentru insulă începe Perioada elenistică de aproape trei secole Între anii 58-38 î. H. Cipru devine provincie romană. După numai opt ani, insula este anexată de Imperiul Roman pentru următoarele patru secole, Ciprul având totuși un statut de provincie, de sine stătătoare. În anii 45-46
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
aparținând ionienilor. Săpăturile arheologice din zonă au scos la iveală mărturii importante ale istoriei insulei: un templu fenician închinat zeiței Astarte, zeița fecundității și fertilității la fenicieni (ea este, de fapt Afrodita fenicienilor), ziduri protectoare și băi, case din perioada elenistică timpurie și din perioada romană. Dezvoltarea orașului este atestată, înainte de secolul al VIII-lea, când la Kition se instalase un sediu episcopal. Acest nume a fost păstrat de o localitate aflată la aproximativ 7 kilometri de Larnaka, unde se află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
au amestecat cu localnici și cei aparținând comunităților în exil și au păstrat originea curată. S-a introdus un certificat de origine care urca până la a XV-a generație. Între 332 î. Hr și 63 d. Hr., se încadrează perioada elenistică, în decursul căreia, evreii, în lipsa unui stat propriu s-au autodefinit prin cultură, în contextul luptei dintre iudaism și elenism. Evidențele manifestărilor antisemite sunt reduse în aceasta perioadă, fiind legate de statutul de stăpâni al grecilor. În perioada romană (63
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
culturală. Ei au început să practice prozelitismul (atragerea la iudaism a celorlalți). Impunerea propriului adevăr a declanșat reacții ale autorităților. Astfel, apariția unor comunități de prozeliți în Asia Mică a născut teamă, antipatie și a declanșat măsuri represive. În perioada elenistică, grecii avuseseră statut de stăpâni, iar evreii fuseseră subordonați. În epoca romană, atât grecii cât și evreii erau subordonați romanilor. Deseori în centrele elenistice ale lumii romane s-au ivit neînțelegeri între greci și evrei, pe care romanii au fost
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
de prozeliți în Asia Mică a născut teamă, antipatie și a declanșat măsuri represive. În perioada elenistică, grecii avuseseră statut de stăpâni, iar evreii fuseseră subordonați. În epoca romană, atât grecii cât și evreii erau subordonați romanilor. Deseori în centrele elenistice ale lumii romane s-au ivit neînțelegeri între greci și evrei, pe care romanii au fost solicitați să le soluționeze. Considerând că evreii erau favorizați, grecii și-au manifestat nemulțumirea: în anul 38 d. Hr., la Alexandria s-a desfășurat
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
o apreciere de ordin diferit a celorlalte opere de artă în genere. Originea artei creștine Arta creștină își are originea în primele secole creștine, ea fiind influențată de arta greacă și cea romană. Istoricii de artă vorbesc de o artă elenistică pentru spațiul oriental al Imperiului Roman, și de o artă romană a spațiului occidental al acestuia, dar per ansamblu, domină însă aceeași viziune: idealul de frumusețe fizică, preocuparea pentru proporție și armonie, grație, preocupare care s‑a accentuat tot mai
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
expresive a condus la necesitatea recunoașterii unei distincții, apărând în felul acesta problema unității și a multiplicității artelor, datorită unei tendințe a esteticii moderne de a trasa limite între diversele arte în corespondență cu diferitele tehnici ale creației 1. Perioada elenistică Perioada clasică grecească este considerată punctul culminant al artei anti‑ ce. Imediat după căderea civilizației miceniene care a avut loc în secolul al XII‑lea î.Cr. și odată cu Evul Întunecat care i‑a urmat, în lumea greacă a înce‑ put
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
dogmelor, care, reducându-le la statutul de formule de credință, le ucide potențialul creator. Pentru el, dogmele trebuie urmărite dintr-un unghi filosofic, ca tip de gândire sau ca metodă. Dogma se naște, după Blaga, înaintea creștinismului, în contextul epocii elenistice, o perioadă de eclectism cultural, de amestec de curente spirituale. Filosoful român vede aici o situație de criză, în care sintezele par să devină imposibile, punând rațiunea într-o situație extrem de dificilă. Punțile aruncate peste prăpăstii rămân suspendate, fără a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ci rămânând oarecum în el, în veșnică unitate cu el60. Ceea ce este foarte important e faptul că Philon avansa aceste formule antinomice în mod conștient, ca expresie a unui mister. Prin aceasta, fapta sa se distinge total de sincretismul epocii elenistice. Ea "echivalează cu o invenție spirituală", cu inaugurarea unei noi metode, a unui nou mod de a gândi 61, anunțându-se "ca o soluție creatoare a marii crize eleniste"62. Acesta era actul prin care se năștea dogma, susține Blaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]