886 matches
-
ca vitele și dobitoacele ce pasc pe câmp, ci să fim pregătiți de nădejdea ce o avem în noi”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariile sau Tâlcuirea Epistolei întâi către Corinteni, omilia III, p. 29) ,, Îi vom putea răpune pe elini și astfel ne vom putea lupta cu dânșii, iar mai înainte de vorbe să-i uimim cu viața. Aceasta este lupta cea mare, acesta este silogismul cel necontrazis, vreau să zic dovada prin fapte. Oricât de multe am filosofa noi prin
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mai puternic și mai strălucit decât orice trâmbiță. Purtarea deci și viața curată este mai puternică decât limba celor mai străluciți ritori. Când eu spun, de pildă, că nu trebuie a dușmăni pe altul și uneltesc mii de rele împotriva elinului, cum voi putea să-l atrag prin vorbe, când prin fapte eu l-am depărtat? Deci numai prin purtarea și viața noastră vom putea să-i vânăm și să clădim Biserica lui Hristos prin sufletele lor; această bogăție dar să
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mulți covârșesc poruncile lui prin prisosința filosofiei lor? Ce trebuia să facă viei sale, și n-a făcut? (Is., 5, 4). Dară, zici tu, pentru ce nu ne-a insuflat în chip firesc cunoașterea și virtutea? Deci cine zice acestea, elinul sau creștinul? Amândoi o zic, însă nu pentru aceleași lucruri, ci unul se ceartă pentru cunoaștere, iar celălalt pentru viață. Așadar, noi vom vorbi mai întâi către creștin, căci nu atât îmi este vorba de mădularele dinafară, pe cât de ale
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
această cunoaștere, sau mai bine zicând, nu atât cunoașterea, pe cât însăși fapta. Dar pentru ce atunci ar trebui ca să primești răsplata, dacă totul ar fi al lui Dumnezeu? Căci, spune-mi, rogu-te, oare Dumnezeu te pedepsește la fel cu elinul, păcătuind? Nicidecum, căci tu ai cu tine libertatea izvorâtă din cunoaștere. Dar ce? Dacă ți-ar spune cineva acum că și tu, și elinul vă veți învrednici acelorași bunătăți pentru cunoaștere, oare nu te ai neliniști? Eu cred că da
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
fi al lui Dumnezeu? Căci, spune-mi, rogu-te, oare Dumnezeu te pedepsește la fel cu elinul, păcătuind? Nicidecum, căci tu ai cu tine libertatea izvorâtă din cunoaștere. Dar ce? Dacă ți-ar spune cineva acum că și tu, și elinul vă veți învrednici acelorași bunătăți pentru cunoaștere, oare nu te ai neliniști? Eu cred că da, căci ai zice că elinul, putând afla cunoașterea prin sine, n-a voit totuși să o afle. Și dacă și el ar zice că
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ai cu tine libertatea izvorâtă din cunoaștere. Dar ce? Dacă ți-ar spune cineva acum că și tu, și elinul vă veți învrednici acelorași bunătăți pentru cunoaștere, oare nu te ai neliniști? Eu cred că da, căci ai zice că elinul, putând afla cunoașterea prin sine, n-a voit totuși să o afle. Și dacă și el ar zice că Dumnezeu trebuia să insufle în noi cunoașterea în chip firesc, oare nu ai râde și nu ai spune Dar pentru ce
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
12, p. 440) „... ereticul este cu adevărat viclean și are inima stricată și aplecată spre necredință în toate privințele. Căci iată, fiind respinși în toate și arătați goliți de orice înțelegere, nu se rușinează, ci ca fiara numită de miturile eline hidră, după ce sunt uciși șerpii dinainte, naște alți șerpi, întrecându-se cu ucigătorul lor prin nașterea altora, așa și dușmanii și urâtorii lui Dumnezeu, plângând sufletește pe ruinele argu mentelor ce le-au folosit, născocesc alte și alte argumente prostești
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Gândiți-vă la aceasta, cugetați la aceasta!” (Sf. Atanasie cel Mare, Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie, XC, în PSB, vol. 16, p. 243) „Oare nu se cuvine să se asemene scrierile ereticilor lipsiți de evlavie și speculația înșelătoare a dogmelor elinilor cu mărăcinii din munți și de pe ogoare? Căci ce folos au sufletele oamenilor din acelea, sau mai bine zis ce vătămare nu aduc ele celor ce voiesc să le primească în minte? Deci așa cum mărăcinele e numai hrană focului și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
invariabile, în vreme ce legile sociale nu descriu fapte, ci doar trasează direcții pentru conduita acceptată în societate. Pentru pesimismul istoric al lui Platon, un pesimism de tip hesiodic, legea dezvoltării istorice consta în faptul că orice schimbare înseamnă un declin. Filosoful elin prefera posibilitatea existenței unei istorii statice, caz în care stadiul dezvoltării sociale a umanității s-ar fi oprit la "vârsta de aur". De aceea, proiectul său utopic avea în vedere stoparea oricărei schimbări; am arătat însă, pe urmele lui Popper
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
emisiune cu Iosif Sava - împlinise 70 de ani - un surâs foarte înalt îi flutura tot timpul pe buze. Știa că inima lui obosise și 13 că mai avea puțin de bătut. Dar el murise de atâtea ori cu eroii lumii eline, încât propria lui moarte era oarecum străjuită și împrumuta ceva din măreția morții acestora. Mă uitam la el cum vorbea. Se săltase în șa, privea dincolo și ne comunica, fără să mai întoarcă spre noi capul, ceea ce noi nu văzuserăm
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o emisiune cu Iosif Sava - împlinise 70 de ani - un surâs foarte înalt îi flutura tot timpul pe buze. Știa că inima lui obosise și că mai avea puțin de bătut. Dar el murise de atâtea ori cu eroii lumii eline, încât propria lui moarte era oarecum străjuită și împrumuta ceva din măreția morții acestora. Mă uitam la el cum vorbea. Se săltase în șa, privea dincolo și ne comunica, fără să mai întoarcă spre noi capul, ceea ce noi nu văzuserăm
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dat fiind că Sfântul Evanghelist Ioan întrebuințează termenul logos într-un scop bine determinat, nici un teolog obiectivnu va putea să afirme că prin aceasta s-ar fi atins cât de puțin puritatea vestirii evanghelice, lăsând să se strecoare vreo influență elină.Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan nu face decât să pună în slujba propovăduirii această importantă numire, păstrând cu sfințenie în-treagă și fără nici o știrbire originalitatea Revelației.Abia mai târziu, prin erezii, s-a încercat ca odată cu noțiunea de logos, sau
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
importantă numire, păstrând cu sfințenie în-treagă și fără nici o știrbire originalitatea Revelației.Abia mai târziu, prin erezii, s-a încercat ca odată cu noțiunea de logos, sau și cu alte categorii filozofice, să se introducă în creștinism și ceva din spiritul elin. În acest caz, noțiunea de logos nu caută săfie numai slujitoare, ci și să stăpânească gândirea creștină, prin aceeacă unor eretici - și arienii sunt printre aceștia - li s-a părut că princategorii filosofice pot să meargă mai adânc și mai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ca și galii cu celții, germanii cu alemanii, tracii cu fracii și cu vlahii - o bază comună în epoca preindoeuropeană, când coagularea etnolingvistică era precară și caducă. Inițial spațiul numit ulterior grecesc se numea Ellas, ados, iar Ellan, anos, însemna „elin, grec”, dar și „străin, barbar”; la Plinius Alani, orum erau „popor în Sarmatia europeană”, ulterior Alanicus este supranume pentru învingătorul alanilor (Justinian). Ellada a fost acceptată cu greu ca nume al întregii Grecii, inclusiv al țărmului asiatic. La baza acestui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
denumeau pe vecinii lor nemijlociți. Tot aceștia mai sunt numiți perși, parți, pelasgi, peucini, traci, fraci, flaci etc., toate nume cu bază primară comună, exprimând ideea de „alții, cei de acolo, cei care nu sunt cu noi, străinii, separații”, adică elinii, ilirii, alanii etc. Grecii și romanii pronunțau skythes, Skythia. În Cronica universală, datată ca traducere septembrie 1620, Mihail Moxa, care a compilat surse bizantine și slave, folosește forma șchei, recunoscută ca variantă pentru slavi și sclavi(ni), care la rândul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Justinian a dat Antilor și Sclavinilor locurile din preajma podului lui Traian „cu tocmeala ca ei să stea împotriva Hunilor, care adesea pradă în împărăția Romanilor” (HVR, p. 317 urm.). În Enciclop. rom. a lui Diaconovich, sub numele de anți „scriitorii elini și latini ai secolului IX amintesc un popor slav, care locuia între Nipru și Don”. Sunt de menționat și uzii, populație considerată turcică, din secolele XI XII. Pentru sensul de „legare, unire” și pentru existența lui n se poate vedea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
după forma limbii celei eline, din care scotea învățăturile, a preface limba sa: aceasta o făceau mai des cu întoarcerea cărților de pre grecește pre latinește. Se vede după limba latină cea gramaticească cum toată e învăscută cu firea limbii eline”. Maior respinge ideea de „latină stricată”, promovată de unii, pentru starea actuală a limbii române. În concepția sa, cele două limbi latine, cea a poporului și cea gramaticească, se opun prin trăsăturile „firesc/nefiresc”. Limba latină gramaticească, „care până azi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
patru bile albe, două bile roșii și una neagră 1 anul universitar 1879-1880 s-au înscris 8 studenți În perioada 1879-1884, perioada în care a urmat cursurile Facultății, a avut ca profesori pe Ioan Caragiani, decanul facultății (limba și literatura elină), Ștefan G. Vârgolici (limba și literatura franceză), Nicolae Quintescu (literatura elină), Constantin Leonardescu (Istoria filosofiei, Etica Logica), N. Ionescu (Istorie medie și modernă), Aron Densușianu (Limba și literatura latină), Andrei Visanti (limba și literatura română), Constantin Dumitrescu-Iași (Psihologie, Pedagogie, Estetică
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
universitar 1879-1880 s-au înscris 8 studenți În perioada 1879-1884, perioada în care a urmat cursurile Facultății, a avut ca profesori pe Ioan Caragiani, decanul facultății (limba și literatura elină), Ștefan G. Vârgolici (limba și literatura franceză), Nicolae Quintescu (literatura elină), Constantin Leonardescu (Istoria filosofiei, Etica Logica), N. Ionescu (Istorie medie și modernă), Aron Densușianu (Limba și literatura latină), Andrei Visanti (limba și literatura română), Constantin Dumitrescu-Iași (Psihologie, Pedagogie, Estetică), Petru Râșcanu (Istoria antică și științele auxiliare). Al. Husar îl caracterizează
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
nici o soluție: mitul face parte integrantă din limbă; îl cunoaștem prin intermediul vorbirii, el ține de discurs".238 Mai mult, mitologia nu trebuie confundată cu literatura, filozofia, folclorul, religia, deși toate aceste sfere spirituale se contaminează reciproc.239 Încă de la originea elină a termenului de mit, confuzia a planat asupra sa. Platon este primul care a decantat cele două semnificații primare ale cuvântului: în primul rând, mitul desemna "orice narație, fie de exteriorizare a gândirii prin voce, prin verbe și "nume"", sens
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din pricina focului cel mare, care, o dată pornit, pârjolise întreg târgul, ba ajunsese și la megieșii târgoveților. Domnitorul Radu Mihnea întărise curțile domnești de pe malul Bahluiului, aducând seimeni, dintre grecii veniți din străvechea Eladă, înconjurându-se și cu boieri de neam elin, veniți, pe meleagurile bogate ale Moldovei, tocmai din Fanarul Stambulului. Cu așa pază, domnul își adusese și familia, slujitorii de taină, încercând ca nimeni să nu ducă dorul Ieșilor. Numai Alexandru Coconul era trimis să slujească în Țara Românească, domnind
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
că Domnul o fi obosit, iar Divan pentru norod l-a ține și spătarul Vasile! Să poftească boierul Iordache! trâmbiță un aprod bătrân, la îndemnul logogătului. Să trăiești întru mulți ani, Măria Ta! rosti lingușitorul grec, descendent al unei familii eline din Macedonia. Ia spune, Iordache, ce durere te mai scoate din crama Cotnarului? întrebă, cu răutate fățișă, Vodă. Măria Ta, am venit să pun o vorbă bună pentru Ilie, copilul meu de suflet. Clucere, am mai amânat zapisul pentru Ilie
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Berna nu înseamnă a cunoaște Elveția, dar a "descoperi" Parisul ar putea însemna a descoperi ceva important din Franța. Imperiul roman a fost, de fapt, imperiul Romei, iar în Grecia, chiar învinsă de Sparta, Atena a continuat să reprezinte spiritul elin. În America, Washingtonul trăiește în umbra New York-ului. Diplomația își are capitala pe malurile Potomacului, dar pragmatismul își are capitala pe East-River... Care e situația în Mexic? Ce reprezintă Ciudad de Mexico din acest punct de vedere? Cele 14 milioane
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lepede puținele haine de pe ea lăsîndu-le să cadă pe moalele covor persan, eu mă Îmbătam la statura ei pe care, mutînd-o acum din Întîia clipă a lumii, o atribuiam artei antice și În momentul acela simții, mutat sub lumina lumii eline, adierea brizelor egee. Rămaserăm În amurgul acela fantastic pînă cînd Înserarea intră În Întuneric. Ne răvășirăm dedîndu-ne nouă Înșine În uitările ființei, căutîndu-ne ca Într-o pierdere disperată și negăsindu-ne; ea Își striga ajutorul În știutele cuvinte de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
o sărut, dar ceva mă opri. Mă felicitai În sine-mi cu regret și merserăm mai departe și deodată se făcu primăvara, vară, totul Înverzi; priveam: părul Îi flutura, pe spate amintind pentru ochii mei pe Demeter venită din antichitatea elină - poate chiar așa era, Îmi spuneam. Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, cîmpii și ani, iar eu mă aflam cutreierînd fără voie Împărății și vîrste ce se deschideau și Închideau Închipuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]