1,186 matches
-
care-l numește eliptic, Întrebîndu-se dacă a recurge la el este doar o frondă și o Încercare de subminare a codului retoric anterior sau este deja o Întemeiere a unui nou cod retoric. Observațiile pe care le face asupra stilului eliptic, chiar dacă, În analizele pe care le face, nu amintește În niciun fel de haiku (pe care e posibil să nu-l fi cunoscut), convin Însă de minune și acestei poezii ascetice. O serie de caracterstici ale acestui stil dau la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
de scriere sînt puse În opoziție. Autorii care preferă stilul augmentativ, retorica amplificării, excesul decorativist și, consecutiv, efectele emfatice obținute astfel sînt numiți putter inners, cei care Încarcă textul cu figuri de stil pozitive. Autorii care preferă stilul reductiv, expresia eliptică, suprimarea expresivă, figurile reticenței, diminuarea și atenuarea, asceza stilistică sînt numiți leaverouters, cei care elimină, lasă pe dinafară (sau, altfel vorbind, folosesc figurile reductive). Vorbind de figurile reductive, autoarea amintește pe cele enumerate de retoricile clasice: litota, elipsa, entimemul, reticența
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mai curînd către stilul caracteristic al operelor care reprezintă un protest antiretoric (În sens clasic) și promovează o retorică negativă. Conform evoluției firești a lucrurilor orice asemenea protest nu este decît un ocol către afirmarea unei alte retorici. Iar stilul eliptic se mărturisește astfel și În consecințele sale psihologic-existențiale: fiind alb și neutru, devine neemoțional, reticent, flegmatic. . O observație, derivată din concizia stilului eliptic este aceea că el folosește un limbaj oblic, „care implică un sens neproferat, sensul conotativ” și dezvăluie
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a lucrurilor orice asemenea protest nu este decît un ocol către afirmarea unei alte retorici. Iar stilul eliptic se mărturisește astfel și În consecințele sale psihologic-existențiale: fiind alb și neutru, devine neemoțional, reticent, flegmatic. . O observație, derivată din concizia stilului eliptic este aceea că el folosește un limbaj oblic, „care implică un sens neproferat, sensul conotativ” și dezvăluie mai curînd ascunzînd. Este motivul pentru care, pentru a surprinde feluritele conotații, coeficientul de participare al cititorului este mult mai ridicat. Plecînd de la
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pentru care, pentru a surprinde feluritele conotații, coeficientul de participare al cititorului este mult mai ridicat. Plecînd de la un citat din Veselovski: „Meritul stilului constă În a adăposti maximum de gîndire Într-un mimin de cuvinte”, autoarea constată că „stilul eliptic [...] oferă condițiile optime pentru comunicarea unei gîndiri profunde și marcate de tensiune”, pretinzînd, pentru descoperirea conotațiilor și citirea printre rînduri, o colaborare mult mai intens afectivă din partea cititorului. „Datorită subtextului obligatoriu și a conotațiilor multiple, cantitatea de informație transmisă prin
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
absolută, refuzul emfazei este elevație extremă și concizia e condiția stilistică a sublimului: „... una dintre principalele frumuseți ale unui discurs este... să dea spiritului prilejul de a elabora o gîndire mai cuprinzătoare decît este expresia” (Logica de la Port-Royal) Profunzimea expresiei eliptice rezultă din trăsăturile specifice figurilor de suprimare: ambiguitatea și indeterminarea. Tăcerea, ca extremă a figurilor reductive, poate fi goală sau redundantă, țipătoare și ostentativă, Încăpățînată sau plină de Înțeles, indiciu al interiorizării, absorbție a unor fapte exterioare În zonele intime
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tradus. Dificultatea descifrării - stimulatoare pentru receptor - poate fi Însoțită de oarecare seducție. Sensul tăcerii literare fiind conotativ, el se impune cu mai multă sau mai puțină claritate - numai În context, prin referire la situație.” Ca o firească Încheiere, cu privire la stilul eliptic putem afirma odată cu autoarea: „spunînd mai puțin, poți să spui mai mult”. Prezentarea flegmatică E neîndoielnic că, În peisajul literaturii occidentale, haiku-ul pare totalmente neintegrabil. Plecînd Însă de la analizele Verei Călin, vom constata uimitoare corespondențe stilistice cu opere literare
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a lui Defoe - polemistul - ar echivala cu o inițială ignorare a condiției ironistului, condiție ce obligă la disimulare și reticență studiată.” Și În cazul lui Defoe, și În cel al haiku-ului, este vorba de o concizie, de o exprimare eliptică, de lipsa modulațiilor afective, de evitarea inflexiunilor care să trădeze emoția, de suspiciunea față de literaturizare. Cu un termen englezesc, de understatement - hipoafirmație. Și e greu de stabilit diferența dintre autorul versat, care Își calculează efectele uzînd de procedee Îndelung experimentate
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
punct în care discursul polemic ni se relevă și ca produs al presei în sfera opinabilului, e necesar să-i atașăm o altă dimensiune asupra căreia insistă M. Angenot în cercetarea sa, și anume cea entimematică, prin care non-dicibilul (sau elipticul) este, de fapt, sursa unei tensiuni intelective, ce transformă discursul în sine într-o provocare pentru cititorul pus în postura de a reconstitui coerența unui ansamblu. Din perspectiva enunțării, discursul polemic explicit este de natură performativă, având ca premise enunțuri
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sociologia și politica lor"), iar pamfletarul se autoînsărcinează cu execuția simbolică a adversarilor. Dacă, prin acuza tranșantă, pamfletarul își formulează entimematic, dar direct și punctual rechizitoriul, pe următoarea treaptă a ambiguizării limbajului violent putem plasa analogia descalificantă, tot în calitate de raționament eliptic, dar indirect, de data aceasta, și cu un grad mai mare de generalizare. Și pe acest palier publicistica polemică argheziană este foarte productivă. Mecanismul raționamentului analogic este interesant descris din perspectiva aceluiași Angenot: "În pamflet, valoarea specific polemică a analogiei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Numai imbecilii se interesează de suprafețe..." "Nu-i cam sărac conceptul dumneavoastră?" "Nu sunt filosof, ci artist. Eu lucrez cu senzații și substanțe, domnule." Dialog imposibil, reținut, refulat nu doar de buna-cuviință, ci și de o situație ideală. Cea mai eliptică, mai succintă plastică a zilelor noastre este ferită de acest gen de impertinențe de către o critică de artă care înlătură orice posibil reproș de incomprehensiune din partea unei posterități cîrcotașe printr-o supracomprehensiune instantanee și ferventă. Ea este din principiu inatacabilă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
începutul secolului al XVII-lea, un alt călugăr astrolog, Johannes Kepler, a perfecționat teoria lui Copernic, făcând-o să devină cu mult mai corectă decât cea ptolemeică. În loc să se rotească pe traiectorii circulare, planetele, inclusiv Pământul, se deplasau pe traiectorii eliptice în jurul Soarelui. Acest lucru explica mișcarea planetelor în ceruri cu o incredibilă corectitudine; astronomii nu mai puteau obiecta acum, susținând că sistemul heliocentric era inferior celui geocentric. Modelul lui Kepler era mai simplu decât al lui Ptolemeu și era și
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cifre, atâta vreme cât vorbim de ceva din viața reală, cum ar fi aflarea volumului unui butoi de vin. Iar 1612 a fost un an extraordinar pentru vin. Johannes Kepler - omul care și-a dat seama că planetele se mișcă pe traiectorii eliptice - și-a petrecut acel an privind în butoaie de vin, deoarece aflase că metodele folosite de podgoreni și dogari pentru a le estima mărimea erau extrem de primitive. Pentru a-i ajuta pe negustorii de vinuri, Kepler a spart butoaiele - în
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
faptului că, pornind de la ecuația care definește forța gravitațională, îți puteai da seama ce forme au orbitele planetelor. Oamenii bănuiseră că forța era proporțională cu 1/r2, dar atunci când din ecuațiile diferențiale ale lui Newton a rezultat că orbitele erau eliptice, lumea a început să creadă că el avea dreptate.) În ciuda puternicului impact pe care îl avea analiza matematică, problema-cheie a persistat. Munca lui Newton se baza pe o temelie foarte șubredă - împărțirea lui zero la el însuși. Iar realizările rivalului
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
pictură; totul este puțin distorsionat, însă pare perfect normal pentru ochiul privitorului. Aceasta este proprietatea unui punct aflat la distanță infinit de mare - a unui zero de la infinit. Johannes Kepler, omul care a descoperit că planetele se deplasează pe traiectorii eliptice, a dus această idee - a punctului infinit de îndepărtat - cu un pas mai departe. Elipsele au două centre, sau focare; cu cât elipsa este mai alungită, cu atât mai îndepărtate sunt aceste focare. Și toate elipsele au aceeași proprietate: dacă
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
că noi putem să punem chestiunea științific savanților și psihologilor. În faptele psihice atât de noi și străine și complexe, se manifestă o lege naturală atât de simplă!" (Gruber, 1893, p. 396). Aprofundând analiza, s-a ajuns la explicarea formei eliptice a cromatismelor numerelor. Reproducerea minuțioasă a experiențelor și faptelor este realizată în forma extinsă a lucrării. Aceasta este audiția figurată. Din faptele precedent expuse rezultă că în inconștientul nostru, cel puțin într-o anumită parte, există fapte psihice foarte complexe
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
chimice"66 să-i asigure fiului un post de subșef de birou în Nirvana. Elocventă pentru farsa îndeletnicirilor sale culturale și pentru parodia rolului de educator este concisa prezentare a ritualului cotidian: "Acest om demn, unsuros și de formă aproape eliptică, [...] este silit să mestece, mai toată ziua, celuloid brut, pe care îl dă afară, fărâmițit și insalivat, asupra unicului său copil"67. Încifrarea presupune aici atât ilustrarea metaforică a lipsei de interes sau de chemare pentru studiu, sugerate prin "sila
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
masă, om bandajat, clopoțel și sticlă spartă. Emil Constantinescu pare cam nervos. În ce-l privește pe contracandidatul cîștigător, să remarcăm că are costume mai frumoase decît Emil și că, după mai multe Încercări, a izbutit să formuleze un enunț eliptic: „Izolați România În Europa”. De unde se vede că pentru domnul Iliescu România e un fel de sîrmă. Prin care poate trece ceva tehnic, electricitatea, de exemplu, apa nu, sau prin care poate să nu treacă nimic. „În filmul sovietic Othelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînt oameni cu diplomă, cu două-trei doctorate, și-și cîștigă Într-adevăr existența de pe urma muncii cu gîndirea, pe brînci, fiind În același timp bogați și demni de urmat În timp ce scuipă semințe de floarea-soarelui pe marmora din baie și trag vînturi eliptice. Pare o contradicție. Nu-i. Golding: „Bogăția este o caracteristică sexuală secundară, la fel ca talentul sau geniul”. Prin urmare, oamenii bogați sînt talentați sau geniali, una la mînă. Doi, tot acolo: au o foarte dezvoltată caracteristică sexuală, care chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le făcuseră mărturisiri complete. Art era cu plesnitul, dar folosea mai mult amenințarea decît actul În sine. Preston Exley rareori lovea pe cineva - pentru el așa ceva era o victorie a infractorului asupra polițistului și o sursă de dezordine. Citeau răspunsuri eliptice și Îl obligau să ghicească Întrebările. I-au oferit un rezumat al experiențelor penalemai des Întîlnite, ca să-l pună În mișcare. I-au arătat că slăbiciunile oamenilor se manifestă la nivele acceptabile, pe care oamenii din jur le trec cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
dispuse chiar deasupra ușilor liftului. La etajul al doilea ființa, numai pentru angajați, o sală de sport gratuită ultimul răcnet, cu un circuit complet Nautilus, cu cel puțin o sută de aparate de urcat scări, benzi de alergare și biciclete eliptice. Vestiarele erau dotate cu saună, căzi de baie cu vibromasaj și personal auxiliar alcătuit din femei Îmbrăcate În uniforme de cameriste, și exista chiar un salon de cosmetică, unde puteai beneficia de manichiură, pedichiură și tratament cosmetic În regim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mă aștepta afară și mă gratulau, cam morocănoși, cu un da sau un nu, iar unii voiau chiar o descriere detaliată a dulapului pe care Îl căutam. Dacă recunoșteau că au de vânzare ceva care să se potrivească descrierii mele eliptice, continuam imediat cu un prompt: „A fost cumva pe aici Miranda Priestly În ultima vreme?“ Dacă până atunci Își Închipuiau că sunt nebună, În acel moment păreau cel puțin gata să-și sune agenții de pază. Câțiva dintre ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
rugăciuni - cu toții zburând În cerc deasupra pistei și așteptând instrucțiuni suplimentare de la turnul de control. Dacă femeile nu le-ar asigura o aterizare În siguranță, atunci lumea s-ar prăbuși, nu-i așa? 12.27: Porumbelul a făcut două ouă. Eliptice din profil, sunt șocant de albe, cu o ușoară nuanță de bleu. Se pare că mama și tatăl fac cu schimbul la clocit. Privindu-i, Îmi amintesc de felul În care eu și Rich veghem copiii În schimburi când unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu împărtășim această analiză (secțiunea a patra a capitolului de față). În contrast, Panayotis Soldatos nu le denumește confederații, ci chiar protopartide. Pe de o parte, ele nu sînt "partide politice europene" deoarece profilul lor de partid este restrîns și eliptic. Pe de alta, Soldatos specifică o serie de șapte elemente care permit o mai bună definirea protopartidelor: "programele lor europene rămîn foarte generoase; relațiile cu alegătorii au un caracter discontinuu, mai degrabă ocazional, desfășurîndu-se mai ales cu ocazia alegerii directe
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
Am ignorat protestele lui Jolene și am sunat, de la masă, la biroul lui Zach. Voiam să aflu ce culoare i-ar plăcea mamei lui. Bună, la telefon secretariatul, veni răspunsul. Era secretara lui Zach, Mary Alice. Tipa vorbește în lătrături eliptice, la modă în cercul secretarelor cool de pe ambele coaste ale Americii. (Deși i-a apărut fotografia în revista Paper de peste trei ori, Mary Alice este vădit nefericită. Se îmbracă întotdeauna în rochii diforme, în haine belgiene avangardiste care ar întrista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]