1,210 matches
-
târg unde se moare”. E îndrăgostit de Uruma, a cărei făptură îi deșteaptă în sânge vuietul pădurii nebune de altădată și tot clocotul sălbăticiei magnifice din alte timpuri. Sănătoasa primitivitate, lumea arhaică, datinile și rânduielile proprii umanității necorupte, originare, sunt elogiate și în Șatra, roman ce urmărește odiseea tragică a unei comunități de țigani în timpul războiului. Rădăcinile sunt amare (I-V, 1958-1959) nu este decât un reportaj patetic, propagandistic, dilatat (redus, în 1969, sub titlul Vântul și ploaia), o frescă superficială
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
Socrate - tatăl pietrar și mama moașă - de care se face caz în dialogul pieirastic 4 Theaitetos sau despre cunoaștere 5. Acesta pare să fi fost scris și citit în Akademia de Platon (în 394-390 î.Hr.) ca un dialog funebru care elogia calitatea de mare învățător, talentul pedagogic al înțeleptului de curând defunct și, totodată, pe „omul desăvârșit” (kalo" kai agato" = „omul frumos și bun”)6. Merită să redăm aici, fie și sumar, esența acestei capodopere antice, precursoare a teoriei curriculumului, atribuită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Anomia care s-a abătut asupra societății după dezmembrarea Imperiului Macedonean reclama acut revenirea la ordine și legalitate; în aceste condiții, revolta juvenilă a acelor hippies avant-la-lettre care erau cinicii și cirenaicii părea stupidă și lipsită de sens. Liniștea sufletească elogiată de stoici, alături de răbdare, de libertatea lăuntrică și de împăcare cu soarta păreau lucrurile cele mai de preț. De aceea morala stoică părea singura salvare și numai eudemologia intelectuală a epicureilor mai părea a avea virtuți similare. De aceea gramaticii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Răsăritul ortodox și Apusul catolic) este produsul mirific al acestei perioade pe nedrept considerată „întunecată”. De fapt, Evul Mediu a fost „luminos” din multe puncte de vedere, inclusiv din cele care vor fi prezentate în continuare. Dar înainte de a le elogia pe acestea, se cuvine să menționăm hiba culturală a Europei, zămislită în acele vremuri de glorie tulbure. Este vorba despre pierderea unității culturale care se obținea prin enkyklios paideia pitagoreică și elenistică. „Creștinarea” celor septem artes liberales s-a realizat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dictonul lui Spinoza „Să nu ridiculizezi, să nu deplângi și nici să nu disprețuiești, ci să te străduiești neîncetat să înțelegi acțiunile umane”. Examinez „dosarul de cadre” al tatălui meu nu pentru a arăta personalitatea lui Ion Chelcea, pentru a elogia - eventual - verticalitatea lui morală sau pentru a-i justifica obediența - atâta cât a fost -, ci pentru a atrage atenția asupra unui tip de document social a cărui valoare pentru reconstituirea istoriei recente, a perioadei comuniste din România nu a fost
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
apropierea sloganului de un limbaj cât mai literar, figurat și parabolizat. Nefast exponent al dogmatismului proletcultist, îl consideră pe Eminescu un tip de intelectual reacționar și nu va ezita să îl declare superior pe D. Th. Neculuță sau să îl elogieze pe Sorin Toma când acesta îl va denigra pe Tudor Arghezi, nici să îl considere pe G. Călinescu „teoretician al formelor descompuse ale artei [...], specifice burgheziei în plină decadență”. Trecut brusc de la avangardism la proletcultism, V. denunță intuiționismul bergsonian și
VITNER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
în stagiunea 1952-1953, publicată în 1953), satiră anticapitalistă vizând corupția, venalitatea și imoralitatea demnitarilor din epoca lui Carol al II-lea. Combinație stângace de teatru de bulevard și de „veștejire” vehementă a racilelor societății interbelice, Afaceriștii a fost promovată și elogiată în epocă, dovedindu-și ulterior perisabilitatea. Albăstrelele (editată în 1955) este o „localizare după o schiță de I. Gorelov”. Alte piese ale lui Ș. au ilustrat formula reconstituirii istorice dramatizate, încercând - cu rezultate tot modeste - resuscitarea pilduitoare a unor momente
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
emblematic, conceptualizant, nu a ieșit „din mantaua lui Nicolae Labiș”, cum zice P., ci din alte modele. Bine scrise, cu observații fine, sunt capitolele despre poezia lui Nichita Stănescu și Leonid Dimov, favorabil e și acela despre Marin Sorescu. Criticul elogiază proza lui Fănuș Neagu și are îndreptățirea să o facă, dar este reticent cu Ștefan Bănulescu, iarăși nejustificat, deoarece Bănulescu este, în genul prozei mitice, unul dintre scriitorii contemporani cei mai dotați. Ar fi fost oportună o mai mare importanță
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
energie artistică” pe care P. îl obține „prin atitudinea neobișnuită” în modul de a privi lucrurile, printr-o „inspirație neobișnuit de fecundă” (Dem. I. Theodorescu). O dramă istorică în versuri, Vulturul (scrisă împreună cu Scarlat Froda și publicată în periodice), care elogiază figura și faptele lui Mihai Viteazul, a fost jucată în 1917 la Teatrul Național din Iași, cu C. Nottara în rolul principal. După ce a tradus biografia Cicerone de Lamartine (1941, cu ample adnotări), Balada închisorii din Reading de Oscar Wilde
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
conștientă că o resurecție a omului nu este posibilă decât prin artă. O rubrică permanentă, „Cronică”, e susținută de N. T. (Nae Tarabă), semnătură sub care scrie Nae Antonescu. El îi comemorează pe Pavel Dan și pe Duiliu Zamfirescu, îl elogiază pe C. Daicoviciu, iar pe Zaharia Stancu îl consideră lipsit de conștiință estetică: „are talent, scrie frumos, dar își bate joc de artă”. Texte programatice mai dă Călin Popovici, de asemenea asupra „confuziei”, intervenția având unele accente antiestetizante. Gh. Bulgăr
PRIETENII ARTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289022_a_290351]
-
filmul Iancu Jianu. Publică în „Premiera ilustrată” (1928-1929) o serie de articole (despre Stanislavski, Hermann Sudermann, Georg Kaiser, Franz Wedekind, Karl Sternheim, August Strindberg, despre estetica dramei expresioniste etc.), în care își afirmă adeziunea la curentul expresionist, pe care îl elogiază și îl explică teoretic. Mai colaborează la „Adevărul”, „Azi”, „Ecoul”, „Rampa”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a., folosind și pseudonimele Ion Negrea, Ion Noapte, I. Nopteanu, Vladimir Spătaru și Ric-Rac (în colaborare cu N. Stroe și N. Vlădoianu). Din 1929 lucrează ca
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
prinși în șuvoiul patimei”, cât și prin recursul la sugestiile psihanalizei. Ca document, aduce o imagine sugestivă a lumii tineretului „occidentalizat” al Bucureștilor anilor ’30, tineret noctambul, care practică amorul liber și se bucură cu voluptate de confortul modern, „exotic”. Elogiat de G. Călinescu și de Perpessicius, Mâl a fost judecat cu asprime de E. Lovinescu („...viața de culise, de zonă inferioară, e zugrăvită în scene filmate, inexperimentate, deși cu intenții moderniste și de pigmentare sexuală”). Alt roman, Paradis uitat (1937
RACACIUNI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
filonul vigurosului talent epic al lui Mihail Sadoveanu. Surprinzător pentru un critic care nu gusta poezia lui Al. Macedonski și nici curentele de avangardă, în timp ce se entuziasma citind versurile Mariei Cunțan, este modul în care analizează poezia lui D. Anghel, elogiind-o chiar pentru elementele ei simboliste. Marele merit al lui P. rămâne acela de a-l fi descoperit pe Lucian Blaga și de a-i fi patronat debutul în „Glasul Bucovinei”, unde apar Gorunul, Eu nu strivesc corola de minuni
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
R. apare sub conducerea unui comitet director compus din Scarlat Preajbă și Enescu-Bughea. Publicația, subintitulată la un moment dat „Revistă pentru învățături și îndemnuri bune”, are, în general, orientare tradiționalistă și religioasă. Sunt frecvente numerele comemorative și jubiliare sau se elogiază personalitățile care au animat și sprijinit periodicul. Așa se întâmplă în 1928, la zece ani de la apariție, când se dă și sumarul pe 1918-1928, apoi în numărul închinat lui G. Tițeica (2/1930, unde semnează și Dan Barbilian), în altele
RASARITUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289137_a_290466]
-
unui clasic, vituperările sale contra simbolismului francez ori a futurismului italian, precum și a „literaturii «Flăcării»” (în speță cea scrisă de Tudor Arghezi, G. Bacovia, Adrian Maniu, F. Aderca, Ion Pillat ș.a.) fiind printre cele mai violente, atitudinea sa fiind însă elogiată de N. Iorga. Mai târziu N. pare să nu mai acorde contemporaneității nici o atenție; ex cathedra, profesorul de literatură latină se va mulțumi să le insufle învățăceilor un adevărat cult mai ales pentru valorile liricii antice - Vergiliu, Teocrit, Horațiu, Ovidiu
NAUM-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288375_a_289704]
-
dezertează de pe frontul antisovietic, trecând în liniile rusești, mai târziu se întoarce în țară, iar după 1944 contribuie la construirea socialismului. În Dudică (1964), Salba de aur (1975) sau în Apele revărsate (1981), romane „țărănești”, abundă scenele cu ședințe interminabile, elogiind colectivizarea și fericirea generală adusă de „viața nouă” la sate. Până și erotismul cade sub incidența ideologicului. Ion Damian, protagonistul din Drum deschis (1960), își face autocritica pentru abaterile sale profesionale și pentru relația platonică cu o profesoară („Sunt vinovat
NEDELCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
așternerea văilor (1974), Poeme (1985), Păsări apocrife (1988) și selecția de autor Roata (1997); participă cu ciclul Ploaia, fluviul și mandolinele la antologia colectivă Poemele Dunării (1998). I s-a decernat, în 1997, Premiul „Steaua Dunării” pentru întreaga activitate culturală. Elogiat la debut de Nichita Stănescu (într-o Planetă pe coperta volumului Roata) pentru „versurile nemachiate” lansate în „ploaia de măști grave sau grotești” din lirica momentului, O. își particularizează prezența prin simplitatea cu care își asumă modul minor al condiției
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
scris românește, declarându-se mult timp total ignoranța cu privire la țară părinteasca - ceea ce a aprins reacții indignate printre compatrioți (Octavian Goga, Ion Vinea, Paul Zarifopol). Se definea că „scriitoare franceză cu mama grecoaica”, iar în discursul de recepție de la Bruxelles a elogiat „nobilă limba franceză”, „edificatoare de națiuni și oameni”, căreia îi datora „toate șansele vieții”. Abia în amurg, cateva gesturi remarcabile dovedesc o recuperare interioară a „renegatei” apartenente românești: vă omagia filoanele latine rămase credincioase în ființă ei de fiica a
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
Din pasiunea conjugată pentru istorie, filologie și literatura propriu-zisă pleacă studiile de istorie literară și culturală ale lui O. A cercetat manuscrise și tipărituri vechi, a scris despre Psaltirea diaconului Coresi, a contribuit la editarea scrierilor lui Dimitrie Cantemir, a elogiat efortul lui Timotei Cipariu de a scoate la lumină texte vechi românești. În Mișcarea literară din Țara Românească în secolul al XVIII-lea reînvie figuri de cărturari demne să stea alături de Samuil Micu, Gh. Șincai și Petru Maior, după cum mai
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
o revistă care se cheamă „Barbu Nemțeanu” (1920, 1922). N. a utilizat și pseudonimele B. Askenazi, Cireșeanu, Ion Crângu, Ion Corbu, Vasile Crângu, Barbu Exoticu, Germanicus Galitiensis, Tedesco, Luca Zimbru. Primul volum al lui N., Poezii alese (1910), a fost elogiat de Mihail Dragomirescu, însă nu a avut un ecou deosebit în epocă, de vreme ce în afara unor nuanțe de ironie vioaie, se înscria în minoratul sentimental posteminescian. De fapt, personalitatea poetului dobândește un anumit contur, nu foarte decis, abia în ultima plachetă
NEMŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288420_a_289749]
-
Teodor Boșca (debut în numărul 9/1940). Proza este semnată de D. Șeptilici, Gh. Dragoș, Radu Boureanu. Valentin Strava scrie despre Ion Moldoveanu, A. Șioldea închină un necrolog lui O. Goga, în timp ce Cincinat Pavelescu îi dedică o poezie, Ovidiu Papadima elogiază munca lui Sextil Pușcariu și se ia un interviu lui Victor Papilian. În domeniul artei, N.V. are în vedere activitatea pictorilor N. Brana (care ilustrează cu gravurile lui copertele revistei) și Aurel Popp. Revista încearcă să închege o mișcare literară
NORD VESTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288474_a_289803]
-
și pragmatica unui „curtean” baroc: smerenie, vizionarism, orgoliu, voința de a fi „propriul tău ideolog”, grija de a-ți construi o imagine. Autorul Manualului... este un zoon politikon, un ideolog al propriei personalități, amintind de Baltasar Gracián prin aceea că elogiază bunul-simț, discreția, decența, distincția și generozitatea. P. se vrea și un Zarathustra, conștient de propria valoare, un învingător cu „sistem”, care vrea să se impună, să domine și să cucerească, dar un Zarathustra al iubirii, un războinic al binelui, un
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
amintiri. E totul numai zvon” (Să povestesc). Cu volumul Hanibal (1972) poetul se adâncește tot mai mult într-un trecut ce se identifică în cele din urmă cu legenda, cu istoria (Orfeu, Nestor, Arhimede). Meditația sa caută acum alegoria generalizatoare, elogiind rațiunea împotriva forței, spiritul împotriva absurdului, în poezii concentrate și semnificative pentru existența cetății sau pentru temele eterne. Subintitulate și „parabole civice”, poemele sunt totuși minate de un anume scepticism al vârstei, de o oboseală, de o nostalgie dureroasă a
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
1909 și 15 noiembrie 1938; de la numărul 264/1930 este editat sub titlul „Mișcarea Moldovei”. Fondator și director politic: G.G. Mârzescu. M. își propune să fie „un ziar de propagare a reformelor liberale, bazate pe ideea ridicării culturale și economice”, elogiind mai ales politica dusă de Gh. I. Brătianu. Rubrica permanentă dedicată culturii este „Mișcarea literară și artistică” („Carnet literar și artistic”), cu informații despre ultimele apariții editoriale, expoziții, spectacole de teatru și concerte. În primii ani, multe articole au caracter
MISCAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288184_a_289513]
-
târgușorului de provincie, încercarea de a-și păstra identitatea și în același timp dorința de a se adapta și a se integra. Și aici autorul evocă, utilizând informații din presa vremii, diverse momente ale toleranței și intoleranței față de evrei. Sunt elogiate nume importante ale culturii și vieții publice românești (M. Kogălniceanu, I.L. Caragiale, Al. Macedonski, C. Rădulescu-Motru, Tudor Arghezi, Gala Galaction, N. Tonitza, G. Călinescu ș.a.), care s-au aflat de partea celor prigoniți. Atracția pentru senzațional sau pentru întâmplări care
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]