994 matches
-
tem să nu te murdărească cuvintele mele; mă tem ca nu cumva îngustimea cuvintelor mele să nu șifoneze nobila cuprindere a gândurilor și a simțămintelor tale. Mă tem că în modestia ta, nu dorești nici „post mortem” să vorbească cineva elogios despre tine. Și totuși, dacă Sfintele Evanghelii vorbesc foarte puțin despre Maica Domnului, Biserica lui Hristos a dezvăluit lumii întregi viața și virtuțile sale, i-a dat cinstea cuvenită, iar omenirea conștientă o cinstește ca Născătoare de Dumnezeu, de două mii
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mai sus „pus-au în capul scaunului pe Dumitrașcu vodă”. A fost masă mare, cu bucate alese, cu vestitul vin de Cotnari și multă veselie. Moreau de Brasey, prezent și el la festin, îl descrie pe domnul Moldovei cu cuvinte elogioase: „Este un prinț de o statură mijlocie, foarte bine proporționat, chipeș și cu înfățișarea cea mai plăcută pe care am văzut-o eu vreodată. Era afabil, prevenitor, atent, iar în convorbire era blând, politicos și nestingherit, vorbind foarte bine latinește
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
naturalist și etnograf austriac, care în mai-iunie 1835, la invitația Societății Medico-Naturaliste din Iași, a efectuat o spectaculoasă explorare a satelor din Moldova. Printre numeroasele târguri și orașe vizitate au fost Hușii și Fălciu. * Amintirilor, mai mult sau mai puțin elogioase, notate de călători străini, călugări misionari, militari sau diplomați, care au străbătut ținutul hușean, le putem adauga câteva gânduri ale călătorilor români din Epoca Modernă. În monografia dedicată lui Ion Vodă cel Cumplit (1572-1574), învingător în 1574, în luptele cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mărturie vie a altor vremi, reprezintă pentru Ibrăileanu și acest lucru îl simțeam și noi firul unei neîntrerupte tradiții care lega prezentul cu trecutul îndepărtat" (vezi Comemorarea "Junimii" la Iași, în mai 1936, 1937 p. 48). O bună nuvelă (apreciată elogios și de Ibrăileanu), Ciubucul logofătului Manole Buhuș, apare sub semnătura lui Gane în Viața românească, nr. 4. Apare la Iași, pentru prima dată în volum, traducerea integrală a Infernului, realizată de Gane, pe care Ibrăileanu o considera "o contribuție prețioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
protest neviolent, dar semnificativ și greu de tolerat, ce a constituit, dacă vrem, modul lor de rezistență specific. În ceea ce mă privește, cunoscând îndeaproape experiență nefastă a unui coetaneu (este vorba de Ion Ruset, un poet de mare talent, apreciat elogios, printre alții de Ana Blandiana, Ion Roșu sau Mircea Ciobanu), care, așteptând înfrigurat mai bine de un deceniu, rezultatele concursului de debut la Editura Eminescu, și trezindu-se pe piață într-un volum de debut colectiv, cu un grupaj complet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Colegiul "Mihai Eminescu") și în revista "Ateneu". Tot un fel de debut au fost și vreo două-trei apariții în revista "Amfiteatru" al cărei departament de poezie era în răspunderea Constanței Buzea, dar și aceea din "Familia" cu o prezentare foarte elogioasă a Anei Blandiana. Sunt "nouăzecist" pentru că începuturile mele literare au legătură și cu cenaclul Universitas al lui Mircea Martin și cu întâlnirile literare organizate prin țară de Laurențiu Ulici. Sunt însă și elemente care mă despart de nouăzecism. Oricum, așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
particular clasele a IV-a și a V-a . Publică încă din școală versuri în ziarele craiovene „Alarma” (1883) și „Clopotul” (1883-1884). Remarcat de Al. Macedonski, își începe în 1884 colaborarea la „Literatorul” și scoate un prim volum, Poezii (1885), elogios prefațat de Macedonski. În 1886 vine în București, locuiește la Macedonski și este redactor la „Revista literară”. Câștigă atât de puțin, încât trebuie să se întoarcă în Craiova. Mereu în așteptarea unei definitive stabiliri în București, D. își trimite colaborările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
Ion Bratu, Sisifus, Tantalus, Silex, Aegratus, O.G. Yosik, Styx, Pygmalion ș.a. Prima carte, Poezii, îi apare în 1905. Volumul a avut un mare ecou în epocă și a fost încununat cu Premiul „Năsturel- Herescu” al Academiei Române, în urma raportului foarte elogios al lui Titu Maiorescu. A continuat cu volumele de versuri Ne cheamă pământul (1909), Din umbra zidurilor (1913), Cântece fără țară (1916), ultimul, Din larg (1939), fiind publicat postum. A semnat și piesele de teatru Domnul notar (1914) și Meșterul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
martori, se făcea ilegalist și profita de unele beneficii, ca acum, tot felul de scutiri de impozite, taxe pentru transport și multe alte înlesniri. Tot în acest volum am îndrăznit să le dedic o poezie și un mesaj de apreciere elogioasă și eroilor căzuți în Primul și în Cel Deal II-lea Război Mondial, eroi care au căzut la datorie pentru apărarea națiunii române,a întregirii țării, a readucerii unor teritorii ocupate de vecinii noștri pe nedrept, după ce datorită unor conjucturi
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
vizitatori. Pe pereți - postere cu EURO 2000, în special jucători portughezi: Luis Figo, Vitor Baia, Ruis Costa, Juao Pinto ș.a. Când află că sunt român, bărbatul care mi-a adus berea se așază la masă și începe să-mi vorbească elogios despre Hagi. Eu îi răspund cu superlative la adresa lui Figo, care poate deveni, în opinia mea, jucătorul campionatului. Antonio, așa s-a recomandat, mă ascultă cu atenție, măgulit de vorbele mele, dar păstrând în privire o undă de îndoială. „Cum credeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
numeroase (nu În beci, cum au stat la „Muzeul Fălticenilor”), am fost fotografiat, intervievat etc. La Centenarul „N. Gane” nu eu am fost cel nemulțumit. Putea lipsi din „Anuar” la pag. 89, când se scrie despre mine În mod foarte elogios, cuvințelul „a fost un alt dascăl”. De ce alt? (Se poate interpreta urât). Nemulțumirea mea cea mai mare e, că nu se pomenește nimic de „Prietenii Culturii” , ca și când acele conferințe amintite la pag. 97 ar fi fost „susținute de numeroși dascăli
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
urce trei. Cînd ajung la combinat, telefonez la garaj să vi se trimită autobuze. Ca orice minune, gestul fostului director general a fost comentat trei zile în combinat. Probabil atunci am aflat și eu; mi-a rămas în auz tonul elogios al celui care mi l-a povestit. Praf în ochi! îmi amintesc că am exclamat eu. Iei trei în mașină o dată și așteaptă în stație sute zi de zi. Cîte ședințe de lucru, în colectiv cu cei de la "comunale", s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu lucrarea La Prisee de Cordres et Sebille. La vârsta de 24 de ani i se încredințează cu titlul de profesor suplinitor catedra de istorie a limbii și literaturii române de la Universitatea din București. După numeroase intervenții și în urma raportului elogios prezentat senatului universitar și colegiului Facultății de filozofie și litere de către Ioan Bogdan, este numit în 1901 profesor titular prin decretul regal cu nr. 732 / 21 februarie. În același an, în iunie, această catedră se împarte în două: catedra de
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Densusianu ca membru activ în locul lui Delavrancea, care murise. Fu ales în unanimitate de voturi și salutat de I. Bogdan, socotindu-i alegerea „de mare folos” . Ovid Densusianu rămâne suparat pe colaboratorii „Literatorului” din timpul ocupației nemțești, care adresează articole elogioase lui Mackensen. Începe o politică ascuțită între „Literatorul” și „Viața nouă" care se încheie odată cu dispariția „Literatorului". La l mai 1919 este numit în Comisiunea istorică a României, împreună cu I. Bogdan, D. Onciu, B. Russo și I.Nistor. În octombrie
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
ruso-română sunt referitoare la momentul 1711 și la consecințele sale, ca și la raporturile literare bilaterale. în tomul XX (1947) al revistei Studii și cercetări istorice observăm un regres în privința orientărilor menționate mai sus. Unica excepție o constituie micul, dar elogiosul articol al lui Paul Mihail despre „Ideologia social-politică a lui P.D. Kiselef”. Remarcăm și continuarea colaborării cu ARLUS (donații reciproce, colaborare științifică cu Institutul de Studii Româno-Sovietice, studierea sintezelor de istoria românilor apărute în limba rusă - proiect de studiu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a istoriei. Pe lângă contribuțiile teoretice ale marxiștilor M. Roller, P. Constantinescu-Iași, A. Oțetea, Constantin Ionescu-Gulian, Miron Constantinescu, Vasile Liveanu etc., se înregistrează un mare apetit marxist la A. Sacerdoțeanu, reputat specialist în științele auxiliare ale istoriei. Acesta îl recenzează extrem de elogios pe G. Plehanov, Concepția materialistă a istoriei, București, 1946, 36 p., făcându-i apoi o excelentă propagandă în rândul cercetătorilor și studenților prin abundente citate în discursul ținut la Școala de Arhivistică la 5 noiembrie 1947 cu ocazia deschiderii anului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
reeditat parțial sinteza sa de Istoria Românilor, 2 vol. (1974 și 1977), realiz`nd și un compendiu (`n colaborare cu fiul său, Dinu) intitulat Istoria Românilor. Din cele mai vechi timpuri și p`nă astăzi, București, 1971, `n care prezintă elogios și dezvoltat era comunistă și „epoca de aur” `n special. De același păcat suferă volumul fiului său, Dinu C. Giurescu, Istoria ilustrată a românilor, București, 1981. Feluritele traduceri ale sintezei, realizate tot `n România, dovedesc caracterul oficial și propagandistic al
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o sută de milioane de dolari reprezintă o risipă nemăsurată a banilor contribuabililor”. Un singur lucru nu realiza el: continuarea lucrării reprezenta o pierdere mult mai mare. Încăpățânarea poate fi așadar un mare pericol. De aceea, să vorbești În termeni elogioși de „forța voinței” este ambiguu. Prefer să vorbesc despre o folosire corectă sau greșită, inteligentă sau prostească a voinței. 10 Întâlnim din nou cunoștințe mai vechi. Eșecurile voinței provin Întotdeauna din preluarea nepotrivită a puterii. Modulele cognitive sau afective, rutina
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui analist, alta e o „rugă”, iar sub titlul Pagini nouă și cu un semnificativ moto din poemul Stihuri este înseilată o seamă de „note” ce constituie una dintre primele prezentări integral elogioase referitoare la universul poetic arghezian, așa cum se contura el după 1910. Tonul uneori ditirambic poate șoca, dar intuițiile pe care le reflectă acest patetic „cult” arghezian, într-un moment de confuzie a criteriilor de evaluare estetică, nu pot fi trecute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
altă piesă, Greșala sau Procurorul tiranului, rămasă în manuscris, comentată favorabil de Petru Comarnescu în „Universul literar”. În 1946, publică, în „Caiet de poezie”, supliment al „Revistei Fundațiilor Regale”, un ciclu de șapte poeme. Poemele sunt însoțite de o prezentare elogioasă făcută de Tudor Arghezi: „Asemăn poema Cetitorule cu o perlă care crește în straturi concentrice; dar cu cât se adaugă cuvinte mai depărtate în timp de cele care au tradus emoția generatoare, cu atât este mai puțin poemă. Ai gusta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
linguistica (ibid., p. 42). 3.2. De la noematologia lui Hașdeu la skeologia lui Coșeriu 3.2.0. După ce a fost publicată (în 1968), monografia scrisă de Cicerone Poghirc, B.P. Hașdeu. Lingvist și filolog, a fost caracterizată, în general, în termeni elogioși. Notă discordanta au făcut însă două recenzii (apărute în 1969)15 ce-l aveau că autor pe Iorgu Iordan, care (și cu alte ocazii, de altfel) a încercat să minimalizeze mai toate meritele lui Hașdeu referitoare la lingvistică. Iritat de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ales, la propunerea lui Mihail Sadoveanu, membru al Academiei Române, rostind în mai 1940 discursul de recepție Lauda țăranului român. După romanul Jar (1934), publică ultima sa operă epică amplă, Gorila (I-II, 1938). Cartea, îndelung așteptată, nu mai cunoaște primirea elogioasă a scrierilor precedente. De o recepție critică mai favorabilă se va bucura romanul Amândoi (1940). Comunicarea Centenarul nuvelei românești îi dă lui R. prilejul să protesteze public, într-o ședință a Academiei (1941), împotriva Dictatului de la Viena. În timpul războiului, sub
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
temperamentale îl trimit spre Camil Petrescu (în opera acestuia vede, indiferent de genul literar, „măști” ale aceluiași suflet), în timp ce, cu o admirație contrariată, ușor iritată, se îndreaptă spre romanele Hortensiei Papadat-Bengescu, pe care le apreciază însă subiectiv și nejudicios. Scrie elogios, fără rezerve, despre importanța romanelor lui Liviu Rebreanu (considerat un prozator de nivel european, care „depășește orice fel de naționalitate literară”), dar și despre opera lui M. Sadoveanu, în care intuiește dimensiunile mitice (scriitorul ar „înainta înapoi”, mișcare specifică proiecției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
organizat, împreună cu Acad. R. Miron, Colocviul Româno-Japonez de geometrie Finsler, ținut la Iași și Brașov în 1984. Volumul de meorialistică a județului Argeș, intitulat “Oameni și fapte”, vol. XOV, 2007, de I.M. Dinu îi închină profesorului Ioan Ghinea patru pagini elogioase, așezându-l în rândul personalităților remarcabile din Argeșul milenar. Acum nu cu mult timp în urmă (26.X.22010) l-am condus pe ultimul drum pe profesorul Ioan Ghinea. Îl regretă familia, prietenii, colegii dar va rămâne vie în inimile
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
22 iunie 1970, a luat cuvântul Ionescu Dumitru, inspector șef al Inspectoratului Județean de Securitate, care arată care sunt categoriile de probleme în munca cu tinerii: activitatea mistico-religioasă (mai ales în rândul "sectelor" neoprotestante), corespondențe cu postul Europa Liberă, referiri elogioase la adresa mișcării "hippy" în revista Institutului Politehnic (de către "studentul Blumănfeld"), scandalurile de la cafeneaua de la Casa Tineretului, rămânerea în cămine a studenților exmatriculați 62. La final, Miu Dobrescu a propus ca să se organizeze reuniuni săptămânale în licee, pentru că tinerii vor să
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]