994 matches
-
text preponderent descriptiv, cu observații pe linia lui G. Călinescu) este extraestetic: prețuirea pe care i-o acordă prietenul Geo Bogza, elogiile din epocă ale lui Tudor Arghezi și G. Ciprian și, nu în ultimul rînd, traducerea franceză și comentariile elogioase ale unor Eugéne Ionesco și Raymond Queneau... Argumentele de autoritate internă și externă (de genul „dacă au spus-o oameni serioși, e musai să o spun la rîndul meu”) funcționează neabătut. Altminteri, în opinia autorului, meritul lui Urmuz e acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
relativ scurta lor dereglare caricaturală în științe, arte și sentiment. De aici pînă la eroii mecanomorfi ai lui Urmuz nu a mai fost decît un pas, poate nici atît” (p. 192). Urmuz și poeții postbelici Despre Urmuz s-au pronunțat elogios nu puțini poeți, în special aceia care își simțeau afinități structurale cu el. Într-un foileton publicat în 1968 în Luceafărul („Patimile după Hurmuz”), reluat în volumul Teoria sferelor de influență (Editura Eminescu, 1969), Marin Sorescu glosează entuziast pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În floare. Iar calitatea care mă făcea s-o Îndrăgesc ca pe nepoatele mele Iulia și Alexandra din Los Angeles (pe care le știu doar din fotografii) era educația ei aleasă, de-a dreptul princiară, fiind deosebit de respectuoasă. Aprecierea aceasta elogioasă devine cu atât mai semnificativă cu cât am În vedere faptul extrem de grav că adolescentele și adolescenții din anii aceștia postdecembriști nu știu, sau, mai bine zis, nu vor să știe ce este politețea, fiind tot mai nerespectuoși, chiar prea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Goga”. Conferențiază despre teatrul blagian și publică În revista „Transilvania” (numărul din decembrie 1942) și În „Dacia rediviva”, suplimentul revistei bucureștene „Vremea” (numerele din lunile ianuarie și februarie 1943), lungul eseu literar filosofic „Marginalii la teatrul lui Lucian Blaga”, apreciat elogios de marele poet, dramaturg și filosof din Lancrăm. Strălucita conferință „Două perspective În epica nouă: Marcel Proust și James Joyce” din 31 ianuarie 1946, Îi inspiră rectorului Iuliu Hațieganu această apologie: „Dragă Hossule, Îți lipsește o barbă mare, albă și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prilejuri, superioritatea sexului frumos și În bunătate. În anii ’50, Petre Hossu Începe să scrie o sinteză epică a societății românești din secolul al XX lea, un roman monumental, intitulat „Martorii”. Culege, În 1956, când citește câteva episoade, numai aprecieri elogioase din partea unor intelectuali prestigioși ca Ioanichie Olteanu, Ion Lungu, D.D. Roșca și Henri Jaquier. Din păcate, romanul rămâne neterminat. Dintre cele câteva episoade finisate va fi publicată postum capodopera „Povestea Pioanei”, prin bunele oficii ale vrednicului fiu Andrei Iustin. Tot
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ea beneficiază de o excelentă și amplă prefață, semnată de Doamna Doina Jela, o bună cunoscătoare a literaturii de detenție. Precizăm, de asemenea, că unii dintre confrații de patimi penitenciare ai lui George Sarry, Îl prezintă pe acesta În chip elogios, ca pe un camarad demn, altruist și temerar, ca bun creștin și iubitor de țară natală (România), ca pe un caracter integru. Multe dintre paginile cărții sunt deosebit de impresionante, precum cele În care sunt descrise cruntele torturi de la securitatea din
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
patriotică, morală și caracterială mult mai numeroși cititori decât cei care au avut șansa de a poseda, prin cumpărare, câte un exemplar al acestei opere excepționale, care, din nefericire, n-a putut apărea decât În tiraj insuficient. Ca aprecierile noastre elogioase să nu rămână neargumentate, mai bine zis neadevărate, le vom ilustra prin reproducerea povestirii „Moaștele Sfintei Parascheva” și a câtorva fragmente felurite. „Tot În perioada foametei din 1946-1947, satul nostru a avut cinstea deosebită să primească În sânul Bisericii Sfântul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
acum, la 77 de ani. Eu activam ca profesor de limbă și de literatură română la Liceul de Informatică din acel oraș și am luat parte la acea Întâlnire, ținută În sala mare a Teatrului Tineretului. Prezentându-i cât mai elogios pe cei doi redactori de la Radio Europa Liberă, Liiceanu, fără să roșească și, ignorând regula care prevede acordarea cinstei de eponim unor personalități numai după decesele acestora, rosti cu emfază cele ce urmează: „Regret că Încă nu există, cel puțin
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Aprilie 1998 (În ziua a treia de Paști), vede lumina tiparului, la editura Dimândarea Părintească, după 6 ani de tribulații, pricinuite de directoarea securistă a editurii Albatros, a doua sa carte, „Mărturisirea unui neînvins”, volum primit, de asemenea, cu aprecieri elogioase de criticii literari și publiciștii Hristu Cândroveanu, Răzvan Codrescu, Constantin Cucu, Alexandru Firescu, Alexandru Mihalcea, Nicoleta Moraru, Dumitru Perceli, Zahu Pană, Luiza Rădulescu, Eugen Simion, Gheorghe Stănescu, Lucian Strochi și Gherasim Rusu Togan. Credem că-i de ajuns să-i
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ce gingași sunt, exclamă doamna Bordaz aplecînd-se deasupra unuia dintre trandafirii mei urcători (un Cezanne, creație destul de recentă). reacția doamnei Bordaz îmi făcu mare plăcere. Cu atît mai mult cu cît în creierul ei dădură buzna concomitent și alte cuvinte elogioase pe care eu le auzeam chiar dacă nu erau pronunțate. Ceea ce o tulbura în primul rînd pe doamna Bordaz era parfumul trandafirilor mei, un parfum persistent și pronunțat. — alții nu miros așa de frumos, susură doamna Bordaz. Bineînțeles că nu. majoritatea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
le vâre, cu forța, prin buzunare, 296 DANIEL BĂNULESCU tranșe babane din Fondul lui literar. Sau ca și cum chiar și ultimii dintre ei ar fi păstrat, în buletine, împăturite și smulse din manualul de literatură de clasa a XII-a, comentarii elogioase închinate operei lor. Ori întreaga lor operă, probabil, ar fi putut fi lesne tipărită pe un bilet de tramvai. (D-aia încă nici nu le-o publica). Pe amărâții aceștia nu-i citeau nici măcar mămicile lor. (Ăsta era și secretul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a exercitat ea asupra universității. Psihologia lui Le Bon, în schimb, a pătruns în lumea politico-militară, dar a făcut și o incursiune în gîndirea socialistă prin intermediul lui Sorel. Acesta din urmă nu numai că-i cunoaște cărțile și publică recenzii elogioase în marginea lor, dar nici măcar nu-și cumpănește admirația pentru psiholog. Comparîndu-l cu Ribot și Janet, Sorel nu ezită să scrie: Nimeni nu poate contesta că, în acest moment, Gustave Le Bon este cel mai mare psiholog al Franței" (Le
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe plan național și internațional vizând "întărirea solidarității de clasă" cu Republica Populară Democrată Coreeană; sprijinirea ei pe plan internațional (la O.N.U. și în alte organizații și organisme); acordarea de ajutoare economice și financiare; prezentarea numai pozitiv și elogios a situației interne nord-coreene indiferent care era realitatea, în contrast cu "situația catastrofală" din Coreea de Sud; elogierea "superiorității" sistemului socialist etc. Cu toate acestea, autoritățile din România și din celelalte țări socialiste nu puteau să nu recunoască sau, cel puțin, să vadă realitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
lirice, alimentată de același „delir imaginativ”, abia zăgăzuit În tiparele (ce-și Îngăduie destule libertăți prozodice) ale unei versificații mai „clasice”, dominată de ritmica alexandrinului. Nici această minimă ordonare formală - nu era nouă În opera sa: Colomba (poem recenzat, altminteri, elogios de către Stephan Roll-Gheorghe Dinu, la vremea apariției) o Încercase Încă În 1927 și, În fond, noile versuri ar putea fi considerate chiar ca o reluare - atît la nivel tematic, cît și la cel al tehnicii scriiturii - a acelei suite de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
întrucît luând informații am dovedit că colonelul Pomponescu și-a mai dat o dată viața scăpând de la moarte pe soția maiorului din cavalerie Sachelane, fapt însemnat în raportul nr. 172/19... " etc. Colonelul făcea în broșura lui o caracterizare morală, totdeauna elogioasă, membrilor mai însemnați ai familiei, la paragraful soției sale găsind de cuviință a cita și o poezie dedicată acesteia de "răposata noastră artistă română A. Ciupagea Mateescu": Știi de ce ești mai frumoasă Decât toate la un loc? Ai blîndeță îngerească
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
portretul din tinereța autorului, expus sus, ignora pe bătrânul de pe scaun, și când acesta începu să tușească zgomotos și să-și sufle nasul cu o lipsă senilă de discreție, glasuri sîsîiră: - Sst! Liniște! La ieșirea lui Pomponescu, care vorbise foarte elogios despre sărbătorit (îi plăceau aceste gesturi publice de G. Călinescu generozitate), bătrânul, voind să se apropie de el, fu împiedicat de un comisar, care, făcând drum lui Pomponescu, strigă servil: - Faceți loc, să treacă domnul ministru! Alții din sală împinseră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
joacă de minune rolul care i s-a dat: nu se poate imagina un element mai perfect în sistemul economic colonial. Niciun incident, nicio tendință de revoltă sau de opoziție. Rapoartele întocmite în urma vizitelor diferiților administratori nu găsesc suficiente cuvinte elogioase pentru a sublinia buna dispoziție, ascultarea, sârguința în muncă, amabilitatea și respectul față de omul alb sau de reprezentanții lui. Șeful e ascultat, iar ținutul Mbeti e considerat drept cel mai ușor de administrat și cel mai... productiv: în contextul acestei
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
bine și rău. În literatură, deși primii teoreticieni au fost germanul Hoffman, dar și americanul Poe, disputele teoretice s-au purtat în Paris. Hoffman este tradus foarte repede în Franța, prilej cu care Jean Jaques Amperé îi dedică un eseu elogios, în care îl compara cu Walter Scott, iar Charles Baudelaire, părintele simbolismului, traduce nuvelele lui Edgar Allan Poe. În epoca marilor clasici, în literatura română, printre primii cititori români ai operelor lui Poe au fost Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski și
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o sută de milioane de dolari reprezintă o risipă nemăsurată a banilor contribuabililor”. Un singur lucru nu realiza el: continuarea lucrării reprezenta o pierdere mult mai mare. Încăpățânarea poate fi așadar un mare pericol. De aceea, să vorbești În termeni elogioși de „forța voinței” este ambiguu. Prefer să vorbesc despre o folosire corectă sau greșită, inteligentă sau prostească a voinței. 10 Întâlnim din nou cunoștințe mai vechi. Eșecurile voinței provin Întotdeauna din preluarea nepotrivită a puterii. Modulele cognitive sau afective, rutina
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
cei de la Țara de Jos. Recenzia la Revista Moldovei, una din cele mai bune reviste de la Botoșani consemna: „Printre colaboratori notăm și bârlădeni: pe dnii G. Pallady și I. Gr. Oprișan. Într‐ unul din ultimele numere, dl. Oprișan scrie un elogios articol despre poetul, D. Nanu, fost acum 20 de ani profesor la Liceul din Bârlad. În același număr găsim un sonet: „Aș vrea să‐mi plimb tristețea” al dlui G. Pallady. Domnia sa arată aceeași puternică și gingașă simțire, îmbrăcată în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
narativă a manualelor din anii '80. Subcapitolul "Moldova în perioada domniei lui Ștefan cel Mare" era alcătuit din două lecții consistente, ale căror subtitluri reluau întocmai organizarea lecțiilor de clasa a VIII-a105. De la primele rânduri, tonul era excesiv de moralizator și elogios. Depozitar prin excelență al valorilor poporului român, Ștefan era înfățișat ca un model etic compatibil cu discursul "Epocii de Aur". Se vorbea despre "integritatea teritorială și neatârnarea" țării sale, "obiect de dispută dintre Marile Puteri", deși ea dorea să devină
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de istorie universală". Manualul de clasa a VI-a din 1989 elaborat în 1970, reeditat integral și în 1990 îl amintea în capitolul despre "formarea statelor feudale românești", printr-un succint paragraf dedicat luptelor din 1475-1476, dublat de o notă elogioasă sub portret. Ambele notații insistau asupra dimensiunii europene a domniei sale152. Întâlnim astfel de mențiuni și în câteva dintre manualele alternative de clasa a VI-a, apărute în 1998-1999153. De această dată, informația era pusă sub un titlu mai puțin
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
manualul nu uita să amintească apoi una dintre cele mai neplăcute caracteristici ale regimului și anume existența unei elite corupte și privilegiate, care se bucura în exclusivitate de o viață luxoasă și abuza de prerogativele sale36. Tonul devenea din nou elogios atunci când se ajungea la domeniul "realizărilor culturale", enumerate după vechiul model socialist ("educație", "cultură", "știință") și judecate, din nou, doar în termeni instituționali și cantitativi. În privința educației, autorul privea favorabil școlarizarea de masă, alfabetizarea cvasi-completă și numărul mare de școli
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în momentul publicării. Situația este similară cu aceea înregistrată în unele manualele de istorie a României, de după 1999-2000. În acei ani s-au introdus lecții care aduceau istoria recentă la zi, așa cum se obișnuia înainte de 1989, relatând pe același ton elogios ca altă dată, cele mai proaspete victorii politice ale partidelor aflate la putere. Astfel de lecții dispăruseră din "manualele de tranziție" ale anilor '90, care se încheiau cu descrierea celor petrecute în decembrie 1989 (vezi Octavian Cristescu, Vasile Păsăilă, Bogdan
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
În fond, aceste vizite s-au dovedit a fi un eșec usturător a politicii externe promovată de suveranul român. Cu toate că propaganda și presa românească, aservită în cvasitotalitate și fidelă lui Carol, i-au prezentat periplul european la modul cel mai elogios. Ziarele timpului îl descriau pe suveran ca pe o personalitate proeminentă a epocii, ca unul din marii oameni ai Europei, ce s-ar fi bucurat de un respect nemaiîntâlnit atât din partea popoarelor vizitate, cât și a conducătorilor lor; totodată, întâlnirile
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]