1,367 matches
-
embrionară și se continuă în etapele postnatale, mecanismele subjacente acestor transformări, dintre care menționăm moartea celulară programată, fiind actualmente insuficient studiate. Ontogenetic, sistemul cardiovascular apare în stadii timpurii de dezvoltare ca urmare a cerințelor impuse de etapele evolutive ale organismului embrionar, și are drept rol asigurarea vehiculării gazelor, a materialelor nutritive și transportul deșeurilor metabolice spre organele de excreție. Aceste necesități funcționale precoce reprezintă un factor important al dinamicii dezvoltării cordului. În primele 20 de zile de viață intrauterină embrionul uman
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
sub acțiunea combinată a genelor activin βb, Sonic hedgehog și Nodal related gene și a factorilor de creștere, sunt activate mecanisme moleculare complexe care induc instalarea asimetriei dreapta-stânga la nivelul materialului celular al liniei primitive. Stabilirea structurii asimetrice a discului embrionar este urmată de migrări mezoblastice intense sub formă de unde care pornesc de la nivelul nodului Hensen și al liniei primitive și se dispun între ectoblast și endoblast. Prima undă migratorie este mediană și va forma notocordul, placa precordală și primordiile scheletului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
la sfârșitul săptămânii a 7-a este afectată de dezvoltarea porțiunii membranare a septului interventricular datorită contribuției structurilor sus menționate. Astfel, septul aorticopulmonar este implicat în formarea ventriculilor drept și stâng, a trunchiului pulmonar și a aortei. * Septarea ventriculilor Materialul embrionar din care se formează septul interventricular este inițial preponderent membranos, endocardic, și în mică măsură muscular, miocardic. Cu timpul raportul se inversează, iar septul innterventricular se miocardizează. Dacă segmentul superior, membranos, al septului nu se sudează cu cel inferior, miocardic
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
rămân atașate de peretele ventricular prin corzi musculare. În final, țesutul muscular al corzilor degenerează și este înlocuit cu țesut conjunctiv dens. Țesutul pernuțelor endocardice dispare, eventual complet (rol de aparat valvular provizoriu) sau este înlocuit de țesut conjunctiv. Trabeculele embrionare apar în regiunea endocardică a ventriculului în stadiul 15 (ziua 32 de gestație). În a 42-a zi trabeculele embrionice bine dezvoltate au orientare spațială tipică creând un număr de sinusuri ventriculare și dând aspect de burete reliefului intern al
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
aortei ascendente și a trunchiului pulmonar. Artera pulmonară stângă și segmentele distale ale arcului aortic comunică prin ductul arterial, derivat embriologic al arcului VI faringian. În momentul nașterii ductul arterial se contractă și devine atretic, persistând sub forma unui vestigiu embrionar numit ligament arterial (ligamentum arteriosum). Vena cardinală comună dreaptă și vena cardinală anterioară dreaptă determină dezvoltarea venelor cave superioară și inferioară. Vena cavă inferioară se dezvoltă din: vena omfalomezenterică care va forma porțiunea hepatică vena subcardinală dreaptă care va forma
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
compartimentul mijlociu al mediastinului inferior. * Morfologie externă Sacul pericardic sau pericardul parietal prezintă pentru descriere două foițe (fig. 2): foița externă fibroasă, numită pericard fibros (sac pericardic); foița internă seroasă formată din mezotelium (epiteliu scuamos simplu) care derivă din celomul embrionar primitiv, numită pericard seros. Cele două foițe sunt contigue la nivelul emergenței vaselor mari din sacul pericardic, stratul fibros fiind continuu cu adventicea vasculară și fascia pretraheală. Foița seroasă se reflectă pe suprafața cardiacă și poartă numele de pericard visceral
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
drept. La nivelul AD ajunge sângele venos al marii circulații prin cele două vene cave și sinusul coronar, care drenează cea mai mare parte a sângelui venos propriu inimii. AD este format din două porțiuni distincte, atât morfologic cât și embrionar. Între orificiile de deschidere ale celor două vene cave, mergând în stânga până la șanțul interatrial și în dreapta pâna la șanțul terminal His, peretele atrial este neted, reprezentân portiunea sinusală a atriului derivată din sinusul venos al tubului cardiac primitiv. Restul atriului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
extragerea inimii din cavitatea toracică; în dreptul său se termină extremitatea superioară a limbului fosei ovale; peretele posterior este format de septul interatrial, concav, care bombează în AS; la nivelul septului interatrial se află o depresiune, fosa ovala, ce reprezintă vestigiul embrionar al canalului lui Botallo; în partea superioară (spre peretele lateral) și medială (spre orificiul atrioventricular) marginea fosei este mai proeminentă, formând limbul fosei ovale sau inelul lui Vieussens; peretele medial este perforat de orificiul atrioventricular drept, prevazut cu valva atrioventriculară
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
un unghi ascuțit între fața sternocostală și fața diafragmatică. Ventriculul drept prezintă pentru descriere următorii pereți: perete anterior, corespunzător feței sternocostale; perete inferior, corespunzător feței diafragmatice; perete posterior, septal. Septul interventricular prezintă o porțiune inițială membranoasă (corespunde locului orificiul interventricular embrionar), și o porțiune musculară. Compartimentul de ejectie poartă numele de con arterial sau infundibul și proemină pe fața sternocostală deoarece trunchiul pulmonar încrucișează anterior aorta ascendentă. Morfologia internă a ventriculului drept Creasta supraventriculară (pintenul lui Wolff) împarte ventriculul drept într-
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
atriului drept în apropierea orificiului de intrare a venei pulmonare stângi inferioare poate fi identificată o venă mică numită vena oblică a atriului stâng. Această venă drenează în sinusul venos coronar și reprezintă terminarea venei cardinale comune stângi din viața embrionară. AS prezintă pentru descriere următorii pereți: peretele anterior (interatrial), convex, cu excepția unei depresiuni ce corespunde fosei ovale; această depresiune poate fi mărginită de o plică semilunară, rest al septului primum, numită valvula foramen ovale sau falx septi; peretele lateral, orientat
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cu vena oblică a atriului stâng. Sinusul venos coronar se deschide în atriul drept pe flancul stâng al orificiului venei cave inferioare. Vena oblică (a lui Marshall) a atriului stâng drenează peretele posterior al atriului stâng și reprezintă un vestigiu embrionar al venei cardinale comune stângi. Joncțiunea sa cu vena cardiacă mare marchează originea sinusului venos coronar. În cazul persistenței venei cardinale comune stângi se descrie prezența venei cave superioare bilaterale, cu lărgirea sinusului coronar la nivelul formării venei cave superioare
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
baza cordului, anterior de bifurcarea traheii, superior de bifurcarea trunchiului pulmonar pe fața posteromedială a arcului aortic. Nervul vag stâng inervează preponderent regiunea situată deasupra nodulului atrioventricular, iar nervul vag drept regiunea situată deasupa nodulului sinoatrial. Această distribuție reflectă asocierea embrionară a vagului drept cu cornul drept al sinusului venos și a vagului stâng cu cornul stâng al sinusului venos fiecare conținând celule specializate. Distribuția anatomică a durerii cardiace: Peretele anterior toracic (retrosternal) Regiunea cervicală Mandibula Umărul stâng Fața medială a
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
rubeolic este transportat de celulele limfomonocitare și poate fi detectat în sânge cu ~ 1 săptămână înaintea erupției și câteva zile după debut. Erupția tegumentară este mediată imun. În rubeola congenitală, virusul trece transplacentar în cursul viremiei materne, diseminând în țesuturile embrionare sau fetale. Cauza leziunilor celulare nu este clarificată, dar sunt considerate mai multe explicații pentru afectarea embrio/organogenezei: inhibiția mitozelor, alterările cromozomiale, necrozele tisulare și alterărilor vasculare. Tablou clinic Incubația medie este de 18 zile (14-21 zile). Manifestările clinice sunt
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
în societatea noastră acele lucruri de care mă ocupam și pe care puțini le cunoșteau. Aveam impresia - și o am în continuare - că mulți din zona noastră, din cea a științelor sociale și politice, se află într-un stadiu destul de embrionar și imitativ. Noi am oscilat foarte mulți ani între un autohtonism, un naționalism și o abordare extrem de imitativă a felului în care se desfășoară viața socială și politică în Vest, fără a ne înțelege mai întâi propria societate și fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Astrocitom desmoplazic infantil/gangliogliom, 4. Gangliogliom, 5. Gangliogliom anaplazic, 6. Neurocitom central, 7. Paragangliom (filum terminale), 8. Neuroblastom olfactiv (estezioneuroblastom) - neuroepiteliom olfactiv. Tumori ale regiunii pineale 1. Pineocitom (pinealom), 2. Tumori ale parenchimului pineal cu diferențiere intermediară, 3. Pineoblastom. Tumori embrionare 1. Meduloepiteliom, 2. Neuroblastom SNC-ganglioneuroblastom, 3. Retinoblastom, 4. Tumori neuroectodermale primitive ale SNC (PNET) - Meduloblastom: desmoplastic/nodular, medulomioblastom, meduloblastom melanocitic, - Supratentoriale și spinale, 5. Ganglioneuroblastom SNC; 122 6. Ependimoblastom; 7. Tumori atipice teratoide/rabdoide. B. Tumori ale meningelui Tumori ale
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ale tecii nervilor periferici (MPNST) − epitelioid MPNST − MPNST cu diferentiere mezenchimala sau epiteliala − MPNST melanotic. D. Limfoame si alte boli hematologice 1. Limfom malign 2. Plasmacitom 3. Sarcom granulocitic 4. Altele E. Tumori cu celule germinale 1. Germinom 2. Carcinom embrionar 3. Tumora sacului Yolk 4. Coriocarcinom 5. Teratom − matur − imatur − teratom cu transformare malignă 6. Tumori mixte cu celule germinale F. Leziuni chistice sau leziuni pseudotumorale 1. Chist al pungii Rathke 2. Chist epidermoid 3. Chist dermoid 4. Chist coloid
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
celule plasmatice 123 G. Tumori ale regiunii selare 1. Craniofaringiom − adamantinomatos − papilar 2. Adenom hipofizar 3. Adenocarcinom H. Extensii ale unor tumori de vecinatate 1. Paragangliom (chemodectom) - tumoră de glomus jugular 2. Cordom 3. Condrom, Condrosarcom 4. Carcinoame I. Resturi embrionare intracraniene sau intraspinale − Lipoame J. Metastaze. Cel mai frecvent apar în cancerele: pulmonare, de sân, tegument (melanom). La copii apar mai frecvent în cazurile cu: neuroblastoame și unele sarcoame. Un procent mai mic de metastaze cerebrale apare în cazul pacienților
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
9% fiind localizate la nivel spinal iar 1% sunt meningioamele ectopice dezvoltându-se intraosos la nivelul calotei (meningiom intraosos primar) sau exclusiv în țesutul subcutan fără contact cu tăblia osoasă externă sau oriunde în corp unde există resturi de origine embrionară asemănătoare, mixtă, ecto-mezodermală (pulmon, piele, oase, cavitate nazală și sinusuri paranazale, orbite, mediastin și suprarenale) [14]. Dintre meningioamele cu localizare cerebrală cele mai frecvente sunt cele parasagitale și de falx (20-25%), apoi urmează cele convexitale (19-35%), de aripă de sfenoid
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
raportate în literatura de specialitate) 180 [15]. În apariția meningioamelor extracraniene se descriu patru mecanisme: extensia extracraniană de la un meningiom primar intracranian, metastazarea la distanță a unei leziuni primare intracraniene, meningiogeneza din celulele arahnoidiene ale tecilor nervoase sau din resturile embrionare ale celulelor arahnoidiene din organele periferice. Metastazarea la distanță a unui meningiom intracranian se poate realiza pe cale hematogenă (mai probabil prin invazia sinusurilor venoase durale), limfatică (66%), la nivel pulmonar (plămân și pleura), dar și în ficat, inimă, noduli limfatici
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
infratentorial, în timp ce la adulți există tendința de localizare supratentorială [33]. Majoritatea sunt diagnosticate în prima decadă de viață și au o evoluție rapid progresivă [1]. Anatomie patologică. Histologic RMS primare cerebrale sunt tumori mezenchimale formate din celule musculare de tip embrionar și celule musculare mature striate și nu prezintă elemente neuroblastice [17,31,32]. Sunt descrise mai multe tipuri: embrional, botrioid, alveolar și mixt embrional-alveolar. Diagnosticul diferențial include glioamele de grad înalt, limfoamele, metastazele și PNET [32]. Investigații paraclinice. Rabdomiosarcoamele sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
diafragma selară (fig. 4.119), o extensie durală întinsă între procesele clinoidiene. Glanda hipofizară umană este formată din lobul anterior sau adenohipofiza și lobul posterior sau neurohipofiza, ambele având origini embriologice distincte: punga lui Rathke (o evaginație cranială a stomodeumului embrionar) pentru adenohipofiză, respectiv o evaginație caudală din planșeul ventriculului III, pentru neurohipofiză. La nivelul zonei de contact dintre cele două porțiuni, 219 din peretele posterior al pungii lui Rathke, se formează lobul intermediar care la adult devine un simplu vestigiu
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
dezvolta pe linia mediană în zone profunde (implicând dificultăți de tehnică chirurgicală), tratamentul complex al acestor tumori este încă o sursă de controverse. Clasificarea acestor tumori se face în funcție de: - histologia: clasifică aceste tumori în 6 subtipuri (OMS) [3]: germinoame, carcinoame embrionare, tumori de sac Yolk, choriocarcinoame, teratoame - mature - imature - teratoame cu transformări maligne, tumori germinale cu celule mixte; - din punct de vedere terapeutic se clasifică în tumori germinomatoase, tumori cu celule germinale non-germinomatoase (se includ aici carcinomul embrionar, coriocarcinomul, tumora de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
3]: germinoame, carcinoame embrionare, tumori de sac Yolk, choriocarcinoame, teratoame - mature - imature - teratoame cu transformări maligne, tumori germinale cu celule mixte; - din punct de vedere terapeutic se clasifică în tumori germinomatoase, tumori cu celule germinale non-germinomatoase (se includ aici carcinomul embrionar, coriocarcinomul, tumora de sac Yolk și tumorile mixte) și teratoamele. Dintre aceste tumori, germinoamele pure reprezintă ceva mai mult de 50% (între 40 și 65%), tumorile mixte și teratoamele fiecare între 10-20% iar fiecare din grupurile de tumori non-germinomatoase care
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
dintre tumorile acestei regiuni [8]. Germinoamele reprezintă echivalentul tumoral la nivelul SNC al seminoamelor testiculare de la pacienții de sex masculin sau al disgerminoamelor ovariene de la femei. Există două teorii referitor la apariția acestor tumori (teoria celulelor germinale și teoria celulelor embrionare), niciuna neprezentând însă suficiente argumente pentru geneza tumorală [9,10]. Din punct de vedere al diferențierii celulare, aceste tumori sunt considerate cel mai puțin diferențiate dintre tumorile cu celule germinale ale SNC, această lipsă de diferențiere implică un prognostic mai
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
fiind de peste 90% la 3 ani (până la 96,4% [19]), între 80-90% la 5 ani [11], scăzând în jur de 80% la 8 ani [4], după tratamente în care pe prim-plan se află combinațiile între chimio- și radioterapie. CARCINOMUL EMBRIONAR Carcinomul embrionar întâlnit la nivelul SNC reprezintă echivalentul tumorii de la nivel testicular sau ovarian, făcând parte din grupul tumorilor cu celule germinale non-germinomatoase. Epidemiologie. Frecvența acestui tip histologic este între 5-10% din totalul acestor tumori, rareori fiind întâlnit ca tip
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]